Casa de copii de tip familial

Fiecare nou-născut, fiecare copil are dreptul la un trai decent şi grijă deoasebită din partea părinţilor, or
aceştia avînd primii obligaţia de creştere, educare, îngrijire sau tutorii ca fiind responsabili de educaţia
copilului. În art.6 pct.2 al Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 se
prevede expres că „statele părţi vor asigura în toată măsura posibilului supravieţuirea şi dezvoltarea
copilului”. Potrivit art.4 alin.2 Constituţia Republicii Moldova prevede „dacă există neconcordaţe între
pactectele şi tratatele internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica
Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale”, în acest sens pentru
Republica Moldova, începînd cu anul 1993 Convenţia cu privire la drepturile copilului devine valabilă şi
se cere a fi respectată.

Un moment care trebuie cu siguranţă de reţinut este că indiferent la cîte Convenţii Republica Moldova
nu ar adera, nu ar semna, în special referitoare educaţiei copilului, una trebuie să asigure: creşterea,
susţinerea tinerilor familii, copiilor, deoarece generaţia tînără va forma viitorul popurului nostru.

Legislaţia din domeniu arată cîteva forme de educare a copiilor, care contribuie într-o măsură mai mică
ori mai mare la creşterea şi educarea copiilor. Un mecanism în acest sens este adopţia – ca formă de
educaţie a copiilor. Adopţia fiind actul juridic încuviinţat de organul respectiv competent – instanţa de
judecată – în rezultatul căruia între adoptat şi adoptator şi rudele acestuia apar drepturi şi obligaţii
asimilate de lege cu cele dintre părinţi şi copii şi încetează drepturile şi obligaţiile adoptatului faţă de
rudele sale de provenienţă1.

O altă formă de educaţie a copiilor fiind casele de copii sau orfelinatele. Însă cu toţii ştim că copilul
primeşte o educaţie mai bună cînd are şi mamă, şi tată, în acest sens pentru Republica Moldova începînd
cuanul 19882 apare o altă formă de educaţie a copilului, şi anume Casa de copii de tip familial.

Drept rezultat pe parcursul a mai bine de 20 ani Republica Moldova a adoptat următoarele acte
normative ce permit dezvoltarea acestei forme de educaţie:

1. Codul Familiei

2. Hotărîrea nr.937 din 12.07.2002 privind aprobarea Regulamentului casei de copii de tip familial

Legislaţia României nu prevede o asemenea formă de educaţie a copilului, însă pe lîngă adopţie, întîlnim
şi „Protecţia copilului aflat în dificultate” fiind reglemtat prin ordonanţa de urgenţă nr.26/1997, aprobată
prin Legea nr.108/19983. Ordonanţa respectivă oferă posibilitatea educării copilului aflat în una din
situaţiile menţionate:

1. Dezvoltarea fizică sau morală a copilului este primejduită, deoarece părinţii nu-şi îndeplinesc
obligaţiile în mod corespunzător drepturile şi îndatoririle lor cu privire la persoana copilului,
făcîndu-se vinovaţi de neglijenţă în exercitarea ocrotirii părinteşti, dar fără caracter de gravitate
sau abuz;

2. Părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi ori
dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu a fost instituită tutela, în cazul în care copilul
a fost declarat judecătoreşte abandonat prin hotărîre judecătorească rămasă definitivă, precum şi

1
Dreptul Familiei, Dr.Valentina Cebotari, Chişinău 2004, pag.263
2
Dreptul Familiei, Dr.Valentina Cebotari, Chişinău 2004, pag.313
3
Dreptul Familiei, Adriana Corhan, Bucureşti 2001, pag.517
 în cazul în care instanţa de judecată nu a hotărît încredinţarea copilului unei familii sau unei
persoane, în condiţiile legii;

3. Dacă părinţii sau unul dintre aceştia pun în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morală
a copilului prin exercitarea în mod abiziv a drepturilor părinteşti sau prin neglijenţă gravă în
îndeplinirea obligaţiilor părinteşti4.

Măsurile care se i-au în astfel de situaţii sunt următoarele:

• Încredinţarea copilului unei familii;

• Încredinţarea copilului în vederea adopţiei;

• Plasamentul copilului la o familie sau la o persoană etc.

Principiul de bază al acestui mod de ocrotire a copiilor este fundamentat pe nevoia oricărui om de a avea
o familie. Viaţa de familie, în sine, reprezintă o puternică forţă de recuperare a copiilor ocrotiţi cu
condiţia ca aceasta să nu fie falsă sau denaturată de vicii morale.

Vreau să scot în evidenţă că legislaţia franceză nu prevede aşa tip, modalitate, dacă vreţi formă de
educaţie a copilului, ca casa de copii de tip familial, ci doar adopţia, ca de altfel în majoritatea statelor
lumii. În acest sens reglementarea acestei forme, „casa de copii de tip familial” este o modalitate nouă
pentru Republica Moldova, chiar dacă este cunoscută din 1988, ceea ce presupune un mod aparte al
rglementării, cît şi faptul că ţara noastră se află într-o stare dificilă la capitolul educaţiei copiilor, asta din
mai multe considerente:

 Migraţia masivă a populaţiei;

 Şomajul în toate domeniile de activitate;

 Educaţia minimă din partea părinţilor;

 Abandonul copiilor etc.

Or, Casa de copii de tip familial reprezintă o formă unică şi foarte binevenită întru maximizarea educării
copiilor în familie, ceea ce aduce o dezvoltare a societăţii în ansamblu.

În acest sens la 12.07.2002 a fost adoptată o hotărîre cu privire la arobarea Regulamentului casei de copii
de tip familial nr.937, care de altfel ne descrie modalitatea de constituire şi existenţă a acestei forme de
educaţie. Drept rezultat Casa de copii de tip familial reprezintă o instituţie creată în baza unei familii în
scopul întreţinerii şi educaţiei copiilor orfani şi a celor rămaşi fără ocrotire părintească.

4
Dreptul Familiei, Adriana Corhan, Bucureşti 2001, pag.518