Analiza de conţinut (3)

Acest exemplu de analiză de conţinut este preluat pentru două texte politice din
două comunicate de presă ale două principale partide din România. Aceste communicate
au fost difuzate înainte de alegerile generale din 1996 când PNTCD cerea alegeri
anticipate. Aceste două texte au fost alese la întâmplare din presa de specialitate şi pot fi
regăsite în vol. “Comunicare şi opinie publică” , autor G. Teodorescu, Edit. Universităţii
“Al. I. Cuza”, Iaşi, 1995. Să prezentăm pentru început cele două texte. În cadrul acestora
anumiţi termeni au fost subliniaţi şi s-au făcut departajări în ce priveşte propoziţiile.
1. Comunicat PNŢCD
“Nu cred că se poate vorbi de transparenţă în acţiunea politică a PDSR. 1/ De mai
bine de un an se tot promite soluţionarea dosarului corupţiei şi prezentarea lui în
Parlament. 2/ Se agită demagogic tot felul de programe de privatizare a sectorului de
stat fără ca ceva semnificativ să se întâmple în acest sens. 3/ Suntem pregătiţi să
oferim un program alternativ de guvernare cu soluţii realiste şi imediat aplicabile. 4/
Amânarea alegerilor nu face decât să amplifice criza şi haosul naţional, să
instituţionalizeze corupţia. 5/ Nu acceptăm compromisul guvernării cu jumătăţi de
măsură numai pentru a ne situa la putere. 6/ Alegerile reprezintă o soluţie de bun simţ
pe care PNŢCD o propune ca alternativă democratică pentru depăşirea crizei
profunde în care guvernările de până acum au aruncat România. 7/ Nu puterea este
vizată aici, cum insinuează unii ci sentimentul responsabilităţii politice în primul
rând.” 8/

2. Comunicat PDSR
“Există în acest sens o preocupare evidentă pe care PDSR o manifestă pentru dialog
şi transparenţă. 1/ Am exprimat în diferite ocazii interesul nostru pentru dialog şi
găsirea unor soluţii viabile în vederea depăşirii actualelor dificultăţi. 2/ Suntem de
aceea surprinşi să constatăm că unii membri ai Convenţiei ne acuză de monopolizarea
puterii în condiţiile în care orice invitaţie la guvernare a fost sistematic declinată de
aceştia. 3/ În spiritul democraţiei la care fac referire domniile lor ţin să reamintesc
 imperativul dialogului şi efortului conjugat al principalelor forţe politice angajate în
determinarea acelor soluţii capabile să urgenteze depăşirea actualei crize. 4/ Noi am
încercat, şi în parte credem că am reuşit, să ne angajăm deschis în dialog, să
promovăm soluţii immediate şi de perspectivă în rezolvarea actualei situaţii. 5/

Itemii (cuvinte) selectaţi în amble texte:

1. Dialog 2. Criză 3. Corupţie 4. Transparenţă 5. Privatizare
6. Effort 7.Soluţie 8. Democraţie 9. Putere 10. Alegeri

Plecând de la aceste precizări se pot întreprinde două tipuri de analize:

1. Analiza cantitativă ( empirică)
2. Analiza calitativă ( semiologică).

I. Analiza cantitativă

În cadrul acestei analize trebuie precizat că unitatea de înregistrare este

considerat textul, unitate de context este fraza iar unitatea de numărare este itemul.
Trebuie spus că unitatea de înregistrare reprezintă o anumită parte a comunicării media
care urmează a fi definită şi delimitată ( o operă literară, un discurs, un articol de ziar,
cuvinte, fraze etc. ). Unitatea de context reprezintă un segment al comunicării care
permite înţelegerea sensului dat orientării unităţilor de înregistrare ( situarea înh text a
cuvântului, propoziţiei, frazei etc. ). Unitatea de numărare desemnează operaţia de
evaluare cantitativă a unităţilor de înregistrare şi de context ( nr. de cuvinte, cuvintele în
sine, propoziţii, fraze, suprafaţa unui articol, durata unei emisiuni etc. )
Referitor la cele două texte se va trece la determinarea cantitativă a itemilor
stabiliţi precum şi plasarea lor contextuală ( în frază, în propoziţie, asocierea cu alte
cuvinte). Iată frecvenţele acelor itemi:
 Item Text Text PDSR
PNŢCD
1. Dialog 0 4
2. Criză 2 1
3. Corupţie 2 0
4. Transparenţă 1 1
5. Privatizare 1 0
6. Efort 0 1
7. Soluţie 2 3
8. Democraţie 0 1
9. Putere 2 1
10. Alegeri 2 0
TOTAL 12 12

În acest tabel se pot vedea frecvenţele diferite ale unor itemi de la o formaţiune politică la
alta şi chiar din această lesctură se pot trage anumite concluzii. Să plasăm în continuare
aceşti itemi în unităţile de context ( propoziţiile respective):
Unitate de context PNŢCD PDSR
I 4 1; 4
II 3 1; 7
III 5 9
IV 7 8; 1; 6; 7; 2
V 10; 2; 3 1; 7
VI 9 -
VII 10; 7 ;2 -
VIII 9 -

Din acest tabel se pot trage următoarele concluzii:

1. Ambele texte sunt de lungimi comparabile
2. Numărul unităţilor de context este diferit: 8 şi 5 fraze: se poate concluziona că textul
PNŢCD este mult mai precipitat, cu enunţuri fragmentate 0pe când cel al PDSR este
mai aerisit, mai sigur etc.
3. În discursul PNŢCD predomină termenii cu conotaţii negative ( criză, corupţie,
putere, alegeri) pe când în discursul PDSR predomină termenii pozitivi.
4. Termenii negativi se asociază în dublete la PNTCD pe cînd cei din discursul PDSR în
triplete sau cvadripletă. Ambele asocieri dau seama de o anumită constanţă a itemilor
de-a lungul discursurilor respective.
II. Analiza calitativă

Această analiză vine să întregească pe cea cantitativă anterioară şi este vizată

interpretarea conotativă şi hermeneutică a textului. De exemplu se poate urmări dialogul
putere-opoziţie. Astfel se observă absenţa itemului 1 din discursul PNTCD ceea ce relevă
înclinaţia spre monolog şi nu spre dialog, o înclinaţie spre o poziţie rigidă, necooperantă.
Se observă de asemenea folosirea itemului 7, soluţia, preponderent de către PDSR ceea
ce relevă predispoziţia spre găsirea de alternative. Aceeaşi formaţiune elimină balotajul
electoral, itemul 10 lipseşte de altfel din discursul PDSR. La polul opus PNTCD insistă
pe itemii 2 şi 3 ( criză şi corupţie ) tocmai pentru a motiva necesitatea alegerilor, deşi
pentru anihilarea acestora PNŢCD nu este dispus la nici un efort ( lipseşte itemul 7).
Discursul puterii este însă impregnat de obţinerea de soluţii (itemul 7) în urma unor
eforturi (itemul 6) într-un climat democratic ( itemul 8) care să asigure transparenţa
( itemul 4) asupra mijloacelor folosite. Se conturează de altfel şi motivaţia descalificării
opoziţiei prin faptul că nu ar fi capabilă să guverneze. În replică opoziţia sugerează
incompetenţa puterii pentru că favorizează corupţia ( itemul 3) pe fondul acutizării crizei
( itemul 2) acţionând netransparent şi respingând privatizarea ( itemul 5 lipseşte din
discursul PDSR). Mai departe se poate concluziona că clasa politică românească nu
dispune de discursuri bine conturate, cel puţin la data emiterii textelor respective, şi că nu
are o reală dispolnibilitate de dialog. Se mergea mai degrabă pe anihilarea adversarului
politic şi pe un discurs fie exclusivist fie mult prea imprecis. Analizele de conţinut pot
îmbrăca şi alte forme plecând de la acest exemplu.
Volume în care se pot aprofunda analizele de conţinut:
1. 1. coord. S. Chelcea, Semnificaţia documentelor sociale , Ed. Stiinţifică şi
enciclopedică, Bucureşti, 1985
2. Jacques Claret, Ideea şi forma, Ed. Stiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982
3. J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, Ştiinţa comunicării, Ed.
Humanitas, Bucureşti, 1998
4. L. Bardin, L’ analyse de contenu, PUF, Paris, 1977
5. O. Holsti, Content Analysis, Sage Publ., Loondon, 1972
6. R. Ghiglione et alii, Manuel d’analyse de contenu, Armand Colin, Paris, 1980
Temă pentru examen:
Luaţi două discursuri ale unor personalităţi politice aflate pe poziţii contradictorii ( de
exemplu discursurile lui T. Băsescu şi A. Nastase) şi încercaţi să faceţi o analiză
asemănătoare asupra acestora. Încercaţi să creionaţi cele două caracterizări cantitativă şi
calitativă a celor două discursuri. Încercaţi să motivaţi care este explicaţia victoriei unuia
dintre cei doi candidaţi! Credeţi că învingătorul a avut ceea ce se numeşte “o strategie de
comunicare” pentru configurarea unei imagini publice performante? Dacă a-ţi fi consilier
de imagine al unui om politic ce l-aţi sfătui să folosească cu precădere în discursurile
publice?