Simbolurile religioase sunt printre cele mai folosite, cunoscute si vechi

simboluri din lume. Simbolurile au ajutat intotdeauna la regasirea sau

identificarea numitor valori,convingeri, idei sau marturisiri de credinta. Ele au
avut drept prim scop adunarea la un loc a celor ce impartaseau aceleasi
convingeri religioase ori culturale.

Studierea simbolurilor religioase este o ocupatie a celor care studieaza Istoria

Religiilor,a acelora care compara credintele popoarelor si analizeaza
radacinilefiecarei culturi religioase. Dupa cum spuneam si mai sus,
simbolurilereligioase sunt printre cele mai vechi din lume, unele dintre
acesteaidentificandu-se ca avand o vechime de peste 100.000 de ani. O
partedintre acestea sunt cele egiptene, descoperite in mormintelefaraonilor, ele
identificand credinta in zei, viata vesnica, cheiavietii, etc. Unele dintre cele mai
vechi simboluri sunt cele intalnitein unele situri arheologice din Africa, acestea
datand inca dinperioada Epocii de Piatra, adica de acum mai bine de 100.000 de
ani.Aici se pastreaza pigmeti de culoarea ocru (rosu inchis) care eraufolositi spre
desenarea simbolurilor vanatoresti.

Simbolurile si folosirea acestora in exprimarea plastica a marilor religii

Utilizarea simbolurilor este un fenomenmondial. Arheologul Steven Mithen, in
urma multor studii asuprafenomenelor religioase, concluzioneaza cum ca este
comun tuturorreligiilor faptul ca acestea sa implice si o exprimare plastica
acredintelor teoretice. Adica, intotdeauna credintele in fiintespirituale, in viata
de dupa moarte, cat si in alte puteri nevazute, aufost plasticizate in imagini si
simboluri fizice, acestea din urmaavand drept scop indicarea celor dintai.
Datorita faptului ca, de obicei, tot ceea ce tine de lumea spirituala difera de
lumea materiala sisenzitiva, a fost intotdeauna dificila intelegerea si
exprimareaacelora in sistemul nostru de cunoastere. Daca era usor sa simti ori
saintelegi un lucru suprafiresc, dificultatea aparea insa atunci can dincercai sa
transmiti altora acel lucru. Aceasta problema va fi insa rezolvata in momentul in
care lucrurile spirituale au fost „intrupate"in semne vizibile, in simboluri
materiale. Prin semne si simboluri,cele negraite si nevazute puteau fi mai usor
exprimate, transmise siintelese.

Simboluri religioase in Baha’i

In religia bahai’lor intalnimurmatoarele simboluri, general valabile: steaua cu
cinci colturi,steaua cu noua colturi si inelul cu simbol. Steaua cu cinci colturi
simbolizeaza corpul uman si pe trimisii lui Dumnezeu, in timp ce steauacu noua
colturi si inelul cu simbol aduc aminte de perfectiune.
Steaua cu cinci colturi,numita "haykal", adica "templu", este simbolul oficial al
religieiBaha’I, dupa cum mentioneaza invatatorii acesteia. Steaua cu cinci
colturi a fost folosita ca insemn, in cele mai importante scrisori,atat de catre
Bab, cat si de catre Bahaulah.
Steaua cu noua colturi esteal doilea mare simbol al bahailor. Potrivit sistemului
de calcul numeric Abjad, cuvantul Baha are un coeficient numeric de 9, motiv
pentru care aceasta cifra este des intalnita in scrierile, arhitecturasi credinta
acestora. Cea mai cunoscuta personificare a cifrei noua este steaua cu noua
colturi.
Simbolul de pe inele este opera lui Abdul-Baha, fiul si succesorul lui Bahaulah.
Acesta este celmai intalnit si folosit simbol al bahailor, fiind folosit pe mai toate
inelele acestora. El este pus adesea si pe coliere, bratari, coperti decarte,
tablouri, etc. Acest simbol este alcatuit din doua stele cucinci colturi si un
"baha" stilizat. Linia de jos reprezinta umanitatea si lumea creata, linia cea mai
de sus este lumea lui Dumnezeu, iarlinia de la jumatate reprezinta manifestarea
lui Dumnezeu in lume si revelatia. Linia verticala este Prima Vointa, care vine
din Dumnezeu sistrabate, prin revelatie, umanitatea. Cele doua stele ii reprezinta
pe Bahaulah si pe Bab.

Simboluri religioase in Budism

Simbolismul budist apare in jurulanului 2100 i.Hr, fiind legat mai ales de
simboluri aniconice, ocolindastfel reprezentarea directa a lui Buddha.
Simbolismul cu motive umanea aparut in perioada secolului I, odata cu artele
Mathura si artagreco-budista din Gandhara. Acestea s-au combinat cu vechile
simbolurireligioase budiste.
 

Roata vietii, "roata dreptatii" sau "roata dharma"este roata ce infatiseaza

conceptul budist "dharma". Numita"dharmacakra", aceasta arata calea spre
iluminare, inca din primelezile ale budismului. Aceasta seamana cu o roata de
car de lupta, cu opt sau mai multe spite. Este unul dintre cele mai vechi
simboluri din artaindiana. Cele opt spite ale rotii indica cele Opt Nobile
Adevaruri alereligiei budiste. Cercul simbolizeaza perfectiunea dharmei.

Simboluri religioase in Hinduism

De-a lungul sutelor de ani, hinduismul si-a dezvoltat un intreg sistem de
simboluri religioase iconice.Formand iconografia hindusa, aceste simboluri se
trag din plasticizareaunor scripturi ori a unor traditii specifice. Semnificatia
exacta afiecarui simbol difera insa de la loc la loc, de la timp la timp, de
lainvatator la invatator. De-a lungul timpului, unele dintre simboluri,precum
"svastika", au ajuns sa aiba o foarte mare varietate deintelesuri, pe cand altele,
precum "aum", au ramas tipice si unicer eprezentante ale hinduismului.
Iconografia hindusa este caracterizata prin doua categorii de semne: murti,
insemnand semnele exterioare, si mudra, insemnand pozitia trupului si gesturile
specifice.
  

Aum sau "omkar" este osilaba mistica din religiile Indiei, fiind intalnita atat in
hinduism,cat si in sikhism, jainism si budism. Acest simbol este mai mult
oexclamatie de mirare, de venerare, fiind scoasa in vremea rugaciunii.Astfel, la
inceputul fiecarui text hindus, la fiecare sfarsit de textdin Vede, cat si la rostirea
fiecarei rugaciuni, aceasta exclamatie nuva lipsi din gura hindusului.
Svastika sau"swastika" este un fel de cruce, cu cele patru brate indoite la 90
degrade, in sensul acelor de ceasornic. Acest semn a fost descoperit caexistand
inca din Perioada Neolitic. Acesta va reaparea insa, cuputere, in cultura indiana
moderna. Datorita asocierii acestui semn cumiscarea nazista, el a ajuns sa fie
stigmatizat in lumea apuseana,lovind prin aceasta chiar in radacinile sale. Astfel,
semnul nu maieste folosit foarte puternic in hinduism.

Simboluri religioase in Islamism

Simbolurile religioase intalnite inIslam nu sunt nici verbale, nici textuale, ci
doar vizuale. Acesteaevoca sentimentele religioase prin semne. Unele detalii din
simbolurilereligioase islamice sunt general recunoscute, avand o vechime
considerabila. Astfel, culoarea verde este asociata cu Islamul inca de la inceput.
Semiluna si steaua este unul dintrecele mai renumite simboluri din Islam. De
fapt, simbolul ar fi doarsemiluna, steaua aparand mai tarziu, in special pe
steagurile maimultor tari din lumea islamica (Turcia, Malaezia si Pakistan).
Criticiisustin ca acest simbol nu a fost folosit de Mahomed, drept pentru care el
nu are nici o baza traditionala in Islam. Oricum, semnul a ajuns sa fie identificat
cu Califatul.
Semiluna era simbolulImperiului Sasanid din Persia (Iran), acesta aparand pe
mai toatecoroanele regilor. Dupa cucerirea araba a imperiului, in anul 651,acest
semn a fost preluat, din ce in ce mai mult, de catre califi simusulmani. Acest
semn caracteriza si Imperiul Otoman.
Culoarea verde are o semnificatie speciala in Islam. Aceasta culoare este foarte
folosita in decorareainterioara a moscheilor, a mormintelor invatatorilor
musulmani, cat sipe multe dintre steagurile tarilor arabe. Se crede ca aceasta era
culoarea preferata a lui Mohamed, acesta purtand chiar un turban verde.

Simboluri religioase in Iudaism

Steaua lui David sauScutul lui David este unul dintre cele mai cunoscute si
intalnitesimboluri religioase iudaice. Numele acestui semn vine de la Regele
David, autorul cartii Psaltirea, din Vechiul Testament. Se crede cafolosirea
acestui semn a inceput inca din Evul Mediu. Din punct devedere geometric,
acest semn este un fel de hexagrama. Odata cuinfiintarea statului Israel, in anul
1948, Steaua lui David a fost pusape steagul national. De asemenea, simbolul a
fost asociat si cuMiscarea Sionista.
Menorah este unsfestnic cu sapte brate, acesta fiind specific Iudaismului pentru
maibine de 3000 de ani, ramanand pana astazi o emblema a statului Israel.Acest
obiect era folosit in Templul Sfant, in Ierusalim. Cupelebratelor acestuia erau
umplute cu ulei de masline, el arzand tottimpul. Se crede ca acesta simbolizeaza
Rugul Aprins, pe care Moise l-avazut pe Muntele Horeb - Sinai. Tora
marturiseste ca Dumnezeu insusii-a descoperit lui Moise cum sa confectioneze
acest sfestnic special,numit menorah. Se mai crede ca cele sapte brate ale sale
sunt chipuriale celor sapte zile ale saptamanii. Din aceasta se intelege ca
Domnulisi doreste o legatura cu poporul Sau tot timpul, iar nu numai in ziua
odihnei.

Simboluri religioase in Taoism

In filosofia chineza, conceptul de yin si yang estefolosit spre a descrie modul in

care fortele opuse se intrepatrund insustinerea lumii. Fiecare lupta cu cealalta,
insa o si sustine prin existenta sa. Acest concept, cum ca la baza lumii stau doua
puteriegale (dualism) se regaseste in multe dintre stiintele si filosofiile chineze.
Yin si yang inseamna intunericul si lumina, femeia sibarbatul, josul si susul,
binele si raul, etc. Yin, care inseamna "locintunecos" sau "panta nordica", este
reprezentat de partea neagra asimbolului, pe cand yang, care inseamna "loc
insorit" sau "pantasudica", este reprezentat de partea alba a cercului.

 
Simboluri religioase in Zoroastrism

Faravahar este unuldintre cele mai cunoscute si intalnite simboluri

religioasezoroastriene. Zoroastrismul era religia de stat in anticele
ImperiiPersane. In Iran, succesorul de astazi al dinastiilor persane,Zoroastrismul
nu mai este oficial religia de stat, insa simbolul numit"faravahar" a ramas inca,
reprezentand vechea si actuala Persie,intrupata in Iran.
Discul inaripat are o foarte lungaistorie in cultura si arta antica. Din punct de
vedere istoric, acestsemn este simbolizat de un soare cu aripi. Acest semn apare
inca din Epoca Bronzului, in special pe sigiliile pastrate. In timpurileneo-
asiriene, un bust uman este adaugat acestui antic simbol. Acest"slujitor in roba"
este simbol al lui Ashur. De asemenea, el poatesimboliza si pe "Ingerul pazitor"
ori "Slava Dumnezeiasca".

in iconografia anticã, simbolul justitiei a fost reprezentat de zeita Themis - o

femeie severã, legatã la ochi, purtând într-o mânã o balantã, iar în cealaltã o
sabie.
Semnificatia acestor simboluri este: esarfa care acoperã ochii zeitei si balanta
sugereazã functia esentialã a judecãtorului, aceea de a spune dreptul - jurisdictio
- în conditii de independentã si impartialitate. În examinarea cauzelor
judecãtorul trebuie sã cântãreascã drepturile si interesele fiecãrei pãrti, fãrã sã
tinã seama de consideratiuni strãine procesului, oricare ar fi ele. Sabia semnificã
executarea silitã.

Ciocãnelul

În sãlile de judecatã din România, acest simbol nu a fost pãstrat, a rãmas doar o
legendã.
Îsi gãseste originile în secolul al X-lea al mitologiei scandinave, cu conexiuni
pânã înaintea secolelor al VI-lea si al VII- lea.
Sãpãturile arheologice au demonstrat existenta unor mici amulete din metal,
reprezentând ciocanul magic al zeului Thor - patronul justitiei, conducãtorul
oamenilor si al lumii, zeu al naturii, dar si al fulgerelor si al rãzboiului, el detine
niste obiecte magice: o centurã, care îi conferã puterea divinã cât timp o poartã,
niste mãnusi de fier indispensabile pentru a tine si a folosi un ciocan magic
numit Mjollnir ("mãcinãtorul").
Acest ciocan revine în mâinile sale dupã fiecare aruncare si simbolizeazã
fulgerele. Se spune cã acest ciocan nu si-a gresit tinta niciodatã.

www.portaljust.ro
Rsimbolurile care ne inconjoara
 Re: Simbolurile care ne inconjoara

Analiza simbolurilor este o componentă de bază a metodei analitice a lui Jung.

El i-a dedicat o mulţime de lucrări din care semnalăm Psihologie şi
alchimie. Spre deosebire de Freud, care reduce aproape toate simbolurile onirice
la sexualitate, Jung susţine că simbolurile sînt indicaţii
privind arhetipurile inconştientului
colectiv şi în special Sinele (arhetipul centrului). 

De exemplu, Ouroboros - şarpele care îşi înghite coada era un simbol analizat
substanţial de Jung ca reprezentînd imaginaea totalităţii psihice
Re: Simbolurile care ne inconjoara

SPIRALA DACICĂ este poate cel mai caracteristic, dar şi cel mai ermetic
simbol al poporului nostru:

- simplă, dublă şi în special triplă, ea probabil reprezintă viaţa veşnică ce ne-a

hărăzit-o EL, DAKSHA zeul suprem şi zămislitor - creator al poporului DAC. 
Este semnul nemuririi naţiei noastre, al răspândirii noastre înspirală, spre
infinit, fără a ne uita niciodată, originea dacă, este semn al poporului ales de el
DAKSHA zeu al genezei care să-l reprezinte aici pe pământ, este semnul
nemuririi fiilor lui; este şi cu sens de blestem, pentru cei ce-şi uita limba,
neamul. 

(dacii.ro)

Re: Simbolurile care ne inconjoara

PENTAGRAMA MAGICĂ DACICA - după Prof. Dumitru Bălaşa, face parte

din tezaurul de cultură dacică fiind identificată în Peştera de la Chindia, din
jud. Mehedinţi, de Vasile Boroneant fiind prezentată şi în revista "Arhitectura",
de Silvia Păun,ca un însemn dacic vechi cu mii de ani înainte de Pitagora;
acesta o va studia mai târziu împreună cu alţi ucenici greci în universitatea
Zamolxiană, ducând acest semn până în Atena şi făcându-l cunoscut sub
numele de "Diagrama lui Pitagora". Despre aceasta pentagramă magică găsită
şi pe o cărămidă la biserica fostei mănăstiri Stăneşti de lângă Drăgăşani,
arhitectul Andrei Panoiu vorbeşte în "Arhitectura ...Gorjului", Bucureşti, 1982,
P.118: "semn de mare meşter".

Acest semn, amulet, după credinţa daco-geţilor era aşezat în faţa templului
Zamolxian pentru a împiedica intrarea strigoiului sau a oricărui duh malefic. El
se va transforma în decursul timpului într-un simbol esoteric, cel a lui Kali
Yugo, steaua în cinci puncte inversată; este un semn magic de folosire a puterii
primită de la un spirit rău în bine. Când cele două picioare de sus sunt
îndreptate spre rai - este şi un semn ocult folosit de multe ori în ceremonii
magice. 

(dacii.ro)

Nodul iubirii , stravechi simbol celtic

NODUL IUBIRII sau NODUL DRAGOSTEI sau NODUL ADEVARATULUI

IUBIT este un simbol al atasamentului si al constantei sentimentelor dintre doi
indragostiti.
Conform unei legende , marinarii olandezi faceau acest nod pentru a le reaminti
de iubitele lor, in timpul calatoriilor pe ocean din secolul XVI. Asemeni iubirii
adevarate , simplitatea acestui nod este inselatoare , intrucat realizarea lui in
mod corect este destul de dificila.

In lumea araba veche , tinerele femei musulmane isi marturiseau dragostea prin
trimiterea acestui nod catre alesii inimii lor.Ca simbol arab al al iubirii , nodul
dragostei nu arei nceput si nici sfarsit , fiind in acest fel o expresie a iubirii
eterne.Nodul dragostei era utilizat si ca un mijloc subtil de a face ocerere in
casatorie .Tinerii barbati puneau nodurile la usa case iiubitelor asteptand apoi un
raspuns ; daca fata accepta nodul ,insemna ca era de acord cu maritisul , daca nu
il ridica din fatai ntrarii , insemna ca bietul indragostit era respins.
Decoratcu inimi sau cu flori , colorat in toate nuantele curcubeului ,
noduldragostei a fost un simbol pe care indragostitii si-l trimiteau de Valentine's
Day, fiind mai tarziu inlocuit aproape in totalitate de felicitarile de ziua
Valentine.

PANGLICA ROSIE - SIMBOL AL CONSTIENTIZARII PERICOLULUI

SIDA
Mareste aceasta imagine 

Proiectul "panglica rosie" a fost initiat de cantaretul Paul Jabara in 1991 , in

cadrul grupului vizual SIDA.Visual AIDS(Visual SIDA) era un grup
profesional, de caritate fata de prietenii si colegii bolnavi sau decedati daorita
SIDA. Panglica rosie a fost inspirata de panglicile galbene purtate in sprijinul
militarilor SUA in timpul razboiului din Golf. Culoarea rosie a fost aleasa
intrucat este culoarea sangelui (SIDA si HIV sunt boli legate in mod direct de
sange), dar si pentru iubirea si pasiunea simbolizate de catre aceasta.

Panglica roz este un simbol al constientizarii pericolului cancerului de san.

PANGLICA ALBA , SIMBOL AL PERICOLULUI SINUCIDERII

Panglica alba este un insemn al constientizarii pericolului sinuciderii
adolescenilor gay. Ea a fost creata de Xavier Neptus, el insusi un supravietuitor
al unei astfel de tentative , la aflarea vestii sinuciderii lui Jason Bolton , un tanar
care se aruncase de peacoperisul unui colegiu din suburbiile Detroit-
ului.Culoarea alba a fost aleasa de Xavier Neptun pentru a semnifica claritatea
gandirii si inocenta tineretii.

PANGLICA ALBASTRA , SIMBOL AL COMUNICARII LIBERE PE

INTERNET
Atunci cand s-a incercat adoptarea in SUA a actului de comunicare decenta
(Communications Decency Act), lege prin care se incerca controlul si
cenzurarea internetului , opozitia generala s-a materializat si in crearea si
purtarea panglicii albastre , in semn de protest.

Şarpele sub diversele sale reprezentări este un simbol răspândit în toate religiile

lumii, fie ca element sau spirit malefic, fie ca parte a componentelor universului,
simbolizând natura,fecunditatea, stihiile naturii, este simbol primordial,
regenerator ori întruchiparea haosului, a inteligenţei sau chiar a Universului:

1. Erou civilizator şi purtător al cunoştinţelor benefice: Quetzalcoatl (“şarpele

cu pene”); Kukulcan; şarpele Wanajö (Papua Noua-Guinee); 
2. Fiinţă primordială: şarpele Ndengai, născătorul primilor oameni
(arhipelagul Fiji); Adiçesa – “Regele şerpilor” (India);
3. Ştiinţa şi inteligenţa: şerpii lui Aesculapius; Dambala (întruchiparea zeiţei
înlepciunii în tradiţia woodoo);
4. Simbol al elementelor naturii: 
Pământul - la indienii din America de Nord; şarpele cosmic Şuşa, sprijinitor al
Pământului (India); 
Apa - balaurul chinez Yang; Şarpele-Curcubeu din credinţaaustralienilor şi
africanilor, protectorul apelor, fântânilor şi alpietrelor preţioase, care au puteri
magice;
Focul - balaurii care scot foc pe nări; 
Aerul - dragonul chinezesc simbol al curcubeului, al cerului; Şarpelestrălucitor,
care înconjoară ca un brâu Calea Lactee, pomenit defolclorul românesc;
Oşumaru, şarpele curcubeului (populaţiayoruba/Nigeria) 
5. Puterea, legătura directă cu divinul: cobra sacră a egiptenilor; şerpii uraeus,
care întruchipau puterea faraonilor; 
6. Timpul ca durată, elasticitate: cobra Ananta reprezentând absenţa timpului
(India);
7. Reprezentarea universului: Yörmungandhr (şarpele lumii în viziunea
scandinavă); 
8. Putere magică, mistică, ocultă: şarpele Nirah (Mesopotamia) – latura
antropaică; năpârca Zaltys (vechii lituanieni) – rol în preziceri; 
9. Forţa creatoare divină: şarpele Ungud (credinţa locuitorilor primordiali din
N-V Australiei);
10. Întruchiparea forţei naturale: 
a). Binele:şarpele egiptean divin Kneph; dragonii chinezi de tip Yo, dragonul
Yui(opritorul potopului); şarpele Glykon (protectorul marinarilor, şarpeleapelor
primordiale); şarpele-casei sau Vâlva-casei (credinţa popularăromânească);
şarpele înaripat Agathos Daimon (vechii eleni); şarpeleMaju
(basci);  Răul:şarpele scandinav Niddhog (Nidhöggr – “Dragonul invidiei”);
şarpeleegiptean Aphofis; dragonii chinezi Gong-Gong, Xiang-Yao; dragonul-
demonVrtra (India); Naga Padoha – dragonul lumii întunericului (populaţiatoba-
batak din Sumatra/Indonezia); şarpele malefic Mindi (tribafrican); şarpele-
monstru Illujanka (Hittiţi); zeul-demon Dreg (vechiicelţi); dragonul Gweleshapi
(mituri caucaziene); balauri monstruoşi şimalefici: Tiamat, Rahab, Echidna,
balaurii folclorici; 
c). Dualismul ( parţial pozitiv, parţial negativ): şarpele Hatuibwari (maliezienii
din Insula San Cristoval); 
SIMBOLUL INFINITULUI

Simbolul infinitului (5.1) a fost descoperit în anul 1655 de către matematicianul

John Wallis şi a fost botezat 40 de ani mai târziu decătre Bernoulli “lemniscus”,
ceea ce în latină înseamnă “funda”. Partea interesantă vine atunci cand privim
simbolul din figura 5.2, simbolul alchimist pentru sulf, echivalentul în alchimie
al sufletului uman. Totuşi, odată cu acapararea simbolului de catre biserica
satanica lui Anton La Vey, simbolul este mai des vazut drept “Crucea
Pontificală a lui Satan’.

Pentagrama
Pământ – stabilitate, anduranţă fizică
Foc – curaj, îndrăzneală
Apă – emoţie, intuiţie
Aer – inteligenţă, artele
Spirit – Divinitatea

Pentagrama mai este cunoscută şi sub numele de: Steaua Vieţii, Pentalpha,
Rădăcina Druidului, Piciorul Vrăjitoarelor, Crucea Vrăjitoarelor, Steaua
Vrăjitoarelor, Nodul fără de Sfârşit, iar pentru unii poartă denumirea şi de
Steaua lui Satana şi Crucea Goblinului.

Pentagrama este o stea cu cinci colţuri, liniile folosite în desenarea unei

pentagrame sunt intacte şi continue, de unde denumirea de Nod fără de Sfârşit.

Cercul simbolizează Întregul, iar cele cinci colţuri componentele lui, toate egale
şi echilibrate.
Pentagrama a fost întotdeauna considerată foarte protectivă. În timpuri
medievale era folosită pentru protecţie împotriva demonilor,iar în timpurile
noastre este purtată, vizualizată sau plasată în case pentru protecţie.

• În Egipt era considerată simbolul “pântecului din adâncuri”, referire clară la

Pământ
• Celţii păgâni au asociat pentagrama zeiţei Morrigan
• Pentru grecii era simbolul lui Kore (Persephona) care cobora în adăncuri în
fiecare an
• Pentru creştini, până recent, pentagrama era un simbol secundar al credinţei,
folosită în locul sau alături de o cruce. Acest lucru se datorează faptului că
steaua cu cinci colţuri simboliza cele cinci răniale lui Iisus Hristos
• Pentru evrei simboliza cele Cinci Cărţi ale lui Moise – Pentateuch (a nu se
confunda cu Steaua lui Solomon)
• În Mesopotamia pentagrama reprezenta puterea imperială care se extindea în
cele “4 colţuri ale Pământului”
• În foarte multe culturi era simbolul Cunoaşterii şi al Adevărului, al
Cunoaşterii Interzise

Pentagrama este o uniune a principiilor masculin şi feminin. Cercul reprezintă

principiul feminin, iar liniile cel masculin.

Pentru unii, sus, sunt trei colţuri, nu unul. Aceste colţuri reprezintă Trinitatea.
Colţurile de jos pot reprezenta dualitatea, lumina şi întunericul. Astfel, două
principii ale sistemului religiosWicca sunt prezente: Cele Trei Zeiţe şi Zeul.

Pentru Gnostici, pentagrama reprezenta Steaua în Flăcări, simbolizând magia şi

misterul cerului pe timpul nopţii.
Poate reprezenta foarte uşor cele cinci stagii ale Vieţii: Naşterea,Iniţierea,
Desăvârşirea, Pălirea şi Moartea. Ciclul se repetă – chiarşi Moartea duce către
Naştere.

În timpuri medievale simboliza cele Cinci Virtuţi Cavalereşti:Respect,

Castitate, Generozitate, Curtoazie, Cavalerie. Sir Gawainpurta steaua ca simbol.

Colţurile pot reprezenta o multitudine de lucruri. Două exemple suntpentagrama

“perlelor” – Dragoste, Înţelepciune, Cunoaştere, Lege,Putere şi pentagrama “de
fier” – Sex, Ego, Pasiune, Mândrie, Putere.(Starhawk – “Spiral Dance”)

O pentagramă din argint reprezină energiile selenare şi Luna, iar o pentagramă

din aur reprezintă energiile solare şi Soarele.
Pentagrama este recunoscută ca simbol al Pământului, mai ales când este
făcută din cupru sau lut.

Este de asemenea, un simbol al minţii (Spiritului) deasupra corpului.

Deşi în zilele noastre mulţi oameni, (inclusiv păgâni) asociază pentagrama

inversată cu Răul şi cea dreaptă cu Binele, acesta este unlucru relativ recent.

• Pentagrama inversată reprezintă iarna, pe când cea dreaptă reprezintă vara

• Pentagrama inversată este simbolul Iniţierii de gradul al 2-lea Gardnarian.
Unii spun că reprezintă nevoia unei vrăjitoare de a-şiînfrunta propriile umbre
ascunse pentru a nu se ridica la suprafaţă înmod neaşteptat mai tărziu
• Unii folosesc pentagrama inversată pentru alungarea/constrângerea magiei
Lunii
• Cu colţul ce reprezintă Spiritul în jos, şi cu cele ce reprezintă Focul şi
Pământul în sus, pentagrama inversată pare a simboliza bogăţia materială mai
presus de orice
• Eliphas Levi a fost primul care a interpretat pentagrama inversată cafiind
“malefică”. A arătat o imagine a unei pentagrame neinversate cuun om în
interiorul ei (aceasta fiind versiunea “bună”) şi o imagine aunei pentagrame
inversate cu capul unui ţap în interiorul ei (versiunea“rea”). Capul ţapului se
spune că aparţine lui Baphomet, un demon venerat în Antichitate
• Această teorie a capului de ţap este folosită de către satanişti. Liniile
pentagramei inversate pot fi văzute ca formând o “Bestie Malefică cu Coarne”
• Unii păgâni nu interpretează animalul ca fiind un demon, ci mai degrabă Zeul
cu Coarne (the Horned God). Adăugat la acest lucru este faptul că în
pentagrama inversată cele două colţuri reprezentând zeul sunt sus. Aşadar,
pentru unii, pentagrama inversată este simbolul Zeului, iar cea dreaptă simbolul
Zeiţei
• Se poate spune că imaginea lui Baphomet din interiorul pentagrameiinversate
este ceea ce l-a determinat pe Anton LaVey să adoptepentagrama inversată ca
simbol al credinţei fondate în 1966 – Biserica lui Satana

Pentagrama înscrisă într-un cerc versus pentagrama liberă

Se spune că pentagrama semnifică libertate, uneori chiar agresivitate. O
abordare deschisă şi activă asupra credinţelor tale. Pe când, o pentagramă
înscrisă într-un cerc sugerează ceea ce este ascuns sau protejat (închis în tine).

Cercul reprezintă Eternitate, Infint şi Întregime la fel ca şi ciclurile naturii. Un

exemplu al închiderii îl reprezintă faptul că pentagrama este folosită pentru
legarea demonilor/entităţilor (deşi unii neagă această capacitate a
pentagramei).
Cercul evidenţiază conexiunea cu Universul ca întreg, iar punctul devedere “ca
Sus şi Jos” nu este clar reprezentat de pentagrama deschisă.
De asemena, poate fi discutată şi calitatea protectivă a pentagrameideschise, ce
nu pare a fi prezentă la fel de puternic (sau chiar deloc).
Ochiul lui Dumnezeu

Incadrat într-un triunghi, întâlnit adeseori zugrăvit pe clopotniţele bisericilor dar

şi pe icoane, care ar exprima chipurile dogma Sfintei Treimi, atotştiinţa şi
pronia lui Dumnezeu. Numit în mod impropriu „ochiul lui Dumnezeu”, acest
simbol ocult inexistent în iconografia bizantină până în preajma Revoluţiei
Franceze, îşi are rădăcinile în religia Egiptului antic de unde a fost preluat şi
folosit în imagistica manualelor medievale de alchimie, astrologie şi magie (vezi
Constantin Bălăceanu Stolnici, Dialoguri despre cele văzute şi cele nevăzute,
pp. 169-170; 248-249; 315 şi Annick de Souzenelle, Simbolismul corpului
uman, pp. 380-381). 

Simbol legat de reprezentarea unor divinităţi ale cultului zeului soare Amon-Ra
(vezi Dicţionar – Divinităţi şi simboluri vechi egiptene, pp. 117-120 şi N.
Achimescu, Istoria şi filosofia religiei la popoarele antice, pp. 28-29), ochiul
anunţă prezenţa zeilor Horus, Hathor sau Ma’at, fiica Soarelui (vezi Mircea
Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, p. 116 şi Le guide du
Louvre, p. 63, fig. 73). 
Ochiul încadrat de un triunghi, este asimilat mai apoi de heraldica unor orga-
nizaţii subterane care au susţinut mişcările revoluţionare franceze de orientare
iluministă. Acest însemn pătrunde în iconografia ortodoxă de la noi cu
complicitatea unora şi ignoranţa altora, prin boierimea românească care şi-a
făcut studiile la Paris, unde, susţinută de puterile politice franceze au pregătit
Revoluţia Română de la 1848, iar mai apoi unirea Principatelor.

Clasa conducătoare românească a preluat odată cu legislaţia şi cultura noii

clase politice franceze, şi elemente din heraldica şi blazoanele acestora,
însemne pe care le regăsim de atunci şi în decorul ctitoriilor româneşti, fie
civile, fie ecleziale.
S-a încercat o acomodare a acestui simbol cu iconografia ortodoxă,
atribuindu-i-se un conţinut teologic prin care s-ar putea exprima dogma Sfintei
Treimi, atotştiinţa şi pronia lui Dumnezeu. Argumentele scripturistice invocate
se întemeiază pe similitudini antropomorfe, ca de exemplu: „Ochii Domnului
spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor” (Psalm 33, 14), „Ochii Lui
spre sărac privesc” (Psalm 10, 4), sau „Ochii Domnului văd oriunde” (II
Cronici 16, 9), ignorându-se pluralul, după care, în interiorul triunghiului ar fi
trebuit să existe doi ochi. Creştinismul a mai convertit imagini şi simboluri
păgâne, exemplele sunt numeroase, dar aluzia ciclopică la un Dumnezeu ascuns
care pândeşte pe gaura cheii este neinspirată şi necanonică. 

lumeacredintei.com
BALAURUL DACIC

Ca razboinici, dacii au fost apreciati mai ales pentru iscusinta cu care manuiau in
lupta pumnalul incovoiat -- sica --, arma specifica, cu care au intrat in nemurire.
Informatiile referitoare la organizarea tactica a armatei dacice sunt foarte putine.
Basoreliefurile daltuite pe Columna lui Traian demonstreaza, evident, cat erau
de pretuite simbolurile si insemnele militare de catre stramosii poporului roman.
Intre acestea lupul care a primit o semnificatie cu totul exceptionala,
intruchipand insasi obarsia totemica a neamului geto-dacic, aflat sub protectia
unei divinitati proprii imprima luptatorilor credinta in victorie si in nemurire.

Zamolxis, zeul acestui popor, zeul cerului si al nemuririi, al carui chip era vesnic
invaluit in nori, intr-un permanent mister, isi ascundea infatisarea in tot ceea ce
era legat de cultul si numele sau. Potrivit unei reguli magice, prin care se
reprezinta principiul diviniatii, dacii au adus divinitatea alaturi de ei, sub forma
unui "balaur zburator", caruia i-au pus un cap de lup. Astfel legatura simbolica
intre daci, ca popor razboinic, si protectorul lor, era intruchipata de stindard,
reprezentat prin acest balaur zburator cu cap de lup. Istoricii au incercat sa-l
descrie, comparandu-l cu insemnul militar al scitilor (draco -- descris de
catre Ammianus Marcellinus) cu care dacii au venit in contact si au convetuit
mai multe veacuri. Pe aceasta baza s-a apreciat ca trupul "balaurului" era
confectionat din stofa colorata, din lemn ori metal. Istoricul român A.D.Xenopol
il descrie astfel:" ...capul acestuia era de bronz sau argint si figura pe acel al unui
lup cu gura cascata,in care se vedeau dintii si limba.

Corpul balaurului era incovoiat, luand chipul unui sarpe in miscare". Steagul cu
balaur -- dragonul -- alaturi de cultul cerbului si cavalerii gemeni purtatorii de
dragon (draco) reprezina un simbol vexilologic caracteristic intregului neam
tracic. Considerat de unii istorici drept un simbol heraldic "oriental", dragonul,
alaturi de cutitul incovoiat (sica), sintetizeaza imaginea alegorica a acestui mare
neam, care s-a nascut si afirmat "sub semnul lupului". Acest steag, la fel de
vechi ca neamul tracilor, i-a insotit permanent in lupta pe luptatorii bastinasi de
la Carpati, Dunare si Mare.

El a produs o puternica impresie asupra tuturor popoarelor cu care adeptii

lui Zamolxis au intrat in relatii de prietenie sau de dusmanie. Este insa cert ca
acest insemn heraldic a fost preluat oficial de catre romani in urma cuceririi
Daciei si a dislocarii,in afara hotarelor acesteia, a unui mare numar de daci
"foarte potriviti pentru razboi, impreuna cu armele lor". Cetatenii Romei antice
l-au cunoscut mai intai intre trofeele care l-au insotit pe imparatul Traian la
intoarcerea de pe campurile de lupta de la Dunare si din Carpati. Dragonul,
sinonimul sarpelui,avand ca atribute orgoliul si forta, le-a impus teama si
respect. Columna lui Traian, l-a facut nemuritor. Imaginea pe care dacii au lasat-
o romanilor in lupta,cu dragonul desfasurat, insotind trupele de cavalerie care
sarjau, a fost incrustata si a trebuit sa dainuie peste veacuri,pentru vesnica
aducere-aminte despre cei ce au avut curajul sa infrunte cea mai puternica forta
a timpului. Dacii au fost imortalizati nedespartiti de steag, intr-un simbol ce
atesta statornica lor hotarare de a invinge sau de a deveni nemuritori, prin
inaltarea sufletului lor la ceruri, la acelasi Zamolxis, protectorul lor.
http://gk.ro/sarmizegetusa/armata_daca/tricolorul_dacic.htm

M-am gandit ca ar fi interesant sa avem un topic despre simboluri. Le intalnim

aproape la tot pasul, si de multe ori, chiar daca semnificatia ne e clara, originile
acestora ne scapa. Literatura, medicina, afaceri, mediul academic, si lista poate
continua...aproape ca nu exista domeniu de activitate care sa nu aiba
"emblemele" sale....

Deci, sa incepem...in primul rand, cred ca ar fi util sa clarific conceptul insusi.

Apoi voi incerca sa aduc in fata voastra cateva exemple, sper eu, deopotriva
utile si interesante.

SIMBÓL, simboluri, s. n. 1.Semn, obiect, imagine etc. care reprezintă indirect

(în modconvențional sau în virtutea unei corespondențe analogice) un obiect,
oființă, o noțiune, o idee, o însușire, un sentiment etc. ♦ (Înliteratură și artă)
Procedeu expresiv prin care se sugerează o idee sauo stare sufletească și care
înlocuiește o serie de reprezentări. 2. Spec.Semn convențional sau grup de
semne convenționale folosit în știință șitehnică și care reprezintă sume,
cantități, operații, fenomene, formuleetc. ◊ Simbol matematic = semn care
reprezintă noțiuni, obiecte sau operații matematice. Simbol chimic = mod
convențional de notare a atomilor elementelor chimice folosit în scrierea
formulelor și a ecuațiilor chimice.3. (Bis.; în sintagma) Simbolul credinței =
rugăciune care reprezintă expunerea succintă a dogmelor fundamentale ale
religiei creștine; crezul. [Acc. și: símbol. – Pl. și: (rar) simboale] – Din
lat. symbolum, fr. simbole, germ. Symbol. 

(DEX)

ANTICHITATEA SI SIMBOLUTILE MEDICINEI

Daca ai fost vreodata printr-un spital sau daca ai rasfoit cartea de telefoane sa
cauti numarul vreunui doctor, cu siguranta ai vazut imaginea caduceului
reprezentat prin doi serpi incolaciti in jurul unui baston inaripat. Acesta este
simbolul atribuit uneori medicinei, mai ales in America de Nord, de mai bine de
100 de ani. Caduceul, in Antichitate, reprezinta planeta Mercur, iar in
iconografia romana se gasea in mana stanga a zeului Hermes (zeul roman
Mercur).

Prima atestare documentara a introducerii caduceului in sfera medicala este

legata de tipograful elvetian Johann Frobenius (1460-1527) si ulterior de
doctorul regelui Henric al VIII-lea.
In secolul XIX, un editor medical foloseste simbolul pe textele sale (pentru ca
Hermes era zeul mesagerilor si de aici, al transmiterii informatiilor) si astfel
incepe asocierea dintre caduceu si medicina, asociere intarita de utilizarea
semnului de catre corpul armatei americane in timpul primului razboi mondial.

Un simbol, initial reprezentativ pentru intelepciune,elocventa si comunicare,

devine astfel un logo pentru domeniul medical.

In istoria caduceului descoperim critici la adresa simbolului, deoarece Hermes

este zeul care conduce mortii in lumea tenebrelor si care nu e asociat doar cu
bunastarea si comertul, el fiind si patronul hotilor. Unii medici, nevrand ca
imaginea meseriei lor sa fie asociata cu inselatoria si moartea, sugereaza
reintoarcea la simbolul traditionalal bastonului lui Esculap, reprezentat de un
singur şarpe incolacit injurul unei ramuri de chiparos.

Povestea lui Esculap si asocierea cu Hermes incep sa faca istoria celor doua
simboluri inrudite destul de interesanta. Conform mitului grecesc, zeul Apollo,
intr-un acces de gelozie, o ucide pe iubita sa infidela, Coronis. Cand afla ca ea
era insarcinata cu fiul sau, il roaga pe Hermes sa-i aduca copilul pe lume din
trupul intins pe rug al lui Coronis. 

Esculap este initiat in tainele medicinei si vindecarii de catre inteleptul centaur

Chiron (tatal sauApollo fiind zeul sanatatii) si devine atat de priceput, incat
readuce mortii la viata; iar in timp devine zeul medicinei. Zeus, simtind
nemurirea zeilor atacata, il omoara pe Esculap, care la dorinta lui Apollo ajunge
in constelatia Ophiuchus, purtatorul de serpi.

Hipocrate, tatal medicinei occidentale, a fost membru al celei de-a 20-a generatii
a cultului lui Esculap.

Bastonul si sarpele se pare ca au fost simboluri separate, dar care s-au reunit la
un moment dat sub forma unui simbol unic, cel pe care il cunoastem, sub haina
cultului lui Esculap.
Semnificatia sarpelui a fost interpretata in multe feluri; schimbarea pielii
estecorelata cu reintinerirea, in timp ce alta interpretare sugereaza natura duala a
meseriei de medic, care se confrunta cu viata si cu moartea, cu boala si
sanatatea.

Ambiguitatea sarpelui ca simbol si contradictiile pe care le reprezinta, reflecta

ambiguitatea folosirii medicamentelor, care pot fie ajuta, fie dauna. (pharmakon,
in greacaveche insemnand « medicament », « leac », « otrava »). Bastonul
accentueaza ideea invierii si a vindecarii si pe de alta parte esteprivit ca un bat
umblator, asociat cu doctorii calatori. 

In Bibile apare acelasi simbol, cand serpii veninosi ii amenintau pe evrei si

Dumnezeu ii porunceste lui Moise sa plamadeasca un sarpe de arama, pe care
sa-l puna pe un stalp, astfel ca toti cei care vor fi muscatide sarpe, sa priveasca
sarpele de arama pentru a se vindeca.

O alta probabila origine a acestui simbol se regaseste in Antichitate, cand

infectia cu viermele de guineea ( « dragonul de Medina ») era frecvent intalnita.
Doctorii o tratau printr-o mica incizie a pielii pacientului, pe traiectoria pe care
inainta viermele, astfel incat acesta era indepartat cu ajutorul unui bat. 

Faptul ca Hermes a ajutat la nasterea lui Esculap nu explica in totalitate cum

zeul curier a ajuns sa fie asociat cu simbolul medicinei. O alta posibila legatura
apare in secolul VII d.Hr, cand zeul Hermes este asociat cu alchimia. Alchimistii
erau considerati fii ai lui Hermes, numiti hermeticieni, “practicieni ai artelor
hermetice”. La final desecol VI, studiul alchimiei includea nu numai medicina,
farmacia dar si chimia si metalurgia.

...dar ca toate simbolurile Antichitatii – indiferent daca semnificatia lor a dainuit

nealterata sau nu in timp – posibilul adevar este pe departe mult mai complex, si
pentru a-l explora este nevoie a patrunde in spatiul interstitial unde folclorul,
religia, mitul si stiinta isi pierd granitele.

http://www.endicott-studio.com/rdrm/forcaduc.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Caduceus

http://drblayney.com/Asclepius.html#worm

http://en.wikipedia.org/wiki/Rod_of_Asclepius

Ultima editare efectuata de catre Only in Dum Ian 23, 2011 10:44 pm, editata de
4 ori

Ochiul lui Dumnezeu

Incadrat într-un triunghi, întâlnit adeseori zugrăvit pe clopotniţele bisericilor dar
şi pe icoane, care ar exprima chipurile dogma Sfintei Treimi, atotştiinţa şi
pronia lui Dumnezeu. Numit în mod impropriu „ochiul lui Dumnezeu”, acest
simbol ocult inexistent în iconografia bizantină până în preajma Revoluţiei
Franceze, îşi are rădăcinile în religia Egiptului antic de unde a fost preluat şi
folosit în imagistica manualelor medievale de alchimie, astrologie şi magie (vezi
Constantin Bălăceanu Stolnici, Dialoguri despre cele văzute şi cele nevăzute,
pp. 169-170; 248-249; 315 şi Annick de Souzenelle, Simbolismul corpului
uman, pp. 380-381). 

Simbol legat de reprezentarea unor divinităţi ale cultului zeului soare Amon-Ra
(vezi Dicţionar – Divinităţi şi simboluri vechi egiptene, pp. 117-120 şi N.
Achimescu, Istoria şi filosofia religiei la popoarele antice, pp. 28-29), ochiul
anunţă prezenţa zeilor Horus, Hathor sau Ma’at, fiica Soarelui (vezi Mircea
Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, p. 116 şi Le guide du
Louvre, p. 63, fig. 73). 
Ochiul încadrat de un triunghi, este asimilat mai apoi de heraldica unor orga-
nizaţii subterane care au susţinut mişcările revoluţionare franceze de orientare
iluministă. Acest însemn pătrunde în iconografia ortodoxă de la noi cu
complicitatea unora şi ignoranţa altora, prin boierimea românească care şi-a
făcut studiile la Paris, unde, susţinută de puterile politice franceze au pregătit
Revoluţia Română de la 1848, iar mai apoi unirea Principatelor.

Clasa conducătoare românească a preluat odată cu legislaţia şi cultura noii

clase politice franceze, şi elemente din heraldica şi blazoanele acestora,
însemne pe care le regăsim de atunci şi în decorul ctitoriilor româneşti, fie
civile, fie ecleziale.
S-a încercat o acomodare a acestui simbol cu iconografia ortodoxă,
atribuindu-i-se un conţinut teologic prin care s-ar putea exprima dogma Sfintei
Treimi, atotştiinţa şi pronia lui Dumnezeu. Argumentele scripturistice invocate
se întemeiază pe similitudini antropomorfe, ca de exemplu: „Ochii Domnului
spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor” (Psalm 33, 14), „Ochii Lui
spre sărac privesc” (Psalm 10, 4), sau „Ochii Domnului văd oriunde” (II
Cronici 16, 9), ignorându-se pluralul, după care, în interiorul triunghiului ar fi
trebuit să existe doi ochi. Creştinismul a mai convertit imagini şi simboluri
păgâne, exemplele sunt numeroase, dar aluzia ciclopică la un Dumnezeu ascuns
care pândeşte pe gaura cheii este neinspirată şi necanonică. 

BALAURUL DACIC

 
Ca razboinici, dacii au fost apreciati mai ales pentru iscusinta cu care manuiau in
lupta pumnalul incovoiat -- sica --, arma specifica, cu care au intrat in nemurire.
Informatiile referitoare la organizarea tactica a armatei dacice sunt foarte putine.
Basoreliefurile daltuite pe Columna lui Traian demonstreaza, evident, cat erau
de pretuite simbolurile si insemnele militare de catre stramosii poporului roman.
Intre acestea lupul care a primit o semnificatie cu totul exceptionala,
intruchipand insasi obarsia totemica a neamului geto-dacic, aflat sub protectia
unei divinitati proprii imprima luptatorilor credinta in victorie si in nemurire.

Zamolxis, zeul acestui popor, zeul cerului si al nemuririi, al carui chip era vesnic
invaluit in nori, intr-un permanent mister, isi ascundea infatisarea in tot ceea ce
era legat de cultul si numele sau. Potrivit unei reguli magice, prin care se
reprezinta principiul diviniatii, dacii au adus divinitatea alaturi de ei, sub forma
unui "balaur zburator", caruia i-au pus un cap de lup. Astfel legatura simbolica
intre daci, ca popor razboinic, si protectorul lor, era intruchipata de stindard,
reprezentat prin acest balaur zburator cu cap de lup. Istoricii au incercat sa-l
descrie, comparandu-l cu insemnul militar al scitilor (draco -- descris de
catre Ammianus Marcellinus) cu care dacii au venit in contact si au convetuit
mai multe veacuri. Pe aceasta baza s-a apreciat ca trupul "balaurului" era
confectionat din stofa colorata, din lemn ori metal. Istoricul român A.D.Xenopol
il descrie astfel:" ...capul acestuia era de bronz sau argint si figura pe acel al unui
lup cu gura cascata,in care se vedeau dintii si limba.

Corpul balaurului era incovoiat, luand chipul unui sarpe in miscare". Steagul cu
balaur -- dragonul -- alaturi de cultul cerbului si cavalerii gemeni purtatorii de
dragon (draco) reprezina un simbol vexilologic caracteristic intregului neam
tracic. Considerat de unii istorici drept un simbol heraldic "oriental", dragonul,
alaturi de cutitul incovoiat (sica), sintetizeaza imaginea alegorica a acestui mare
neam, care s-a nascut si afirmat "sub semnul lupului". Acest steag, la fel de
vechi ca neamul tracilor, i-a insotit permanent in lupta pe luptatorii bastinasi de
la Carpati, Dunare si Mare.
El a produs o puternica impresie asupra tuturor popoarelor cu care adeptii
lui Zamolxis au intrat in relatii de prietenie sau de dusmanie. Este insa cert ca
acest insemn heraldic a fost preluat oficial de catre romani in urma cuceririi
Daciei si a dislocarii,in afara hotarelor acesteia, a unui mare numar de daci
"foarte potriviti pentru razboi, impreuna cu armele lor". Cetatenii Romei antice
l-au cunoscut mai intai intre trofeele care l-au insotit pe imparatul Traian la
intoarcerea de pe campurile de lupta de la Dunare si din Carpati. Dragonul,
sinonimul sarpelui,avand ca atribute orgoliul si forta, le-a impus teama si
respect. Columna lui Traian, l-a facut nemuritor. Imaginea pe care dacii au lasat-
o romanilor in lupta,cu dragonul desfasurat, insotind trupele de cavalerie care
sarjau, a fost incrustata si a trebuit sa dainuie peste veacuri,pentru vesnica
aducere-aminte despre cei ce au avut curajul sa infrunte cea mai puternica forta
a timpului. Dacii au fost imortalizati nedespartiti de steag, intr-un simbol ce
atesta statornica lor hotarare de a invinge sau de a deveni nemuritori, prin
inaltarea sufletului lor la ceruri, la acelasi Zamolxis, protectorul lor.

http://gk.ro/sarmizegetusa/armata_daca/tricolorul_dacic.htm

Traditii si simboluri de Craciun pe care nu le cunosti...

In fiecare an, sarbatorim nasterea lui Iisus Hristos in data de 25 decembrie.

Exista insa nenumarate traditii legate de aceasta sarbatoare despre ale caror
origini nu cunoastem foarte multe lucruri si despre care, cu siguranta, ai vrea sa
afli mai multe detalii.

Spre exemplu, care este rolul vascului si al plantei Poinsettia (Steaua

Craciunului), de unde a aparut traditia cu acadelele in forma de bastonas pe care
le atarnam in fiecare an in bradul de Craciun si multe alte lucruri la fel de
interesante?

Cum s-a stabilit data Craciunului...

Ideea de a celebra Craciunul, in data de 25 decembrie, isi are originea in secolul
al IV-lea. Biserica Catolica a dorit sa eclipseze festivitatile si sarbatorile unei
religii pagane rivale care ameninta existenta crestinatatii. Romanii celebrau
nasterea zeului lor Soare, Mithras, in jurul acestei perioade din an.
Desi nu era o practica populara si nici chiar recomandata sa iti serbezi ziua de
nastere in acea epoca, liderii bisericii au considerat ca, pentru a putea intra in
competitie cu religia pagana, trebuie, la randul lor, sa organizeze sarbatorirea
nasterii lui Iisus Hristos. 

[justify]Desi nasterea lui Iisus se crede ca ar fi avut loc in primavara, data de 25

decembrie a fost aleasa ca data "oficiala" de celebrare a lui Iisus Hristos, pentru
a putea eclipsa, in sfarsit, religia pagana si festivitatile acesteia.

In Statele Unite ale Americii, Craciunul a "prins" destul de greu. Primii colonisti
considerau ca aceasta este un ritual pagan. In perioada coloniala, Craciunul chiar
a fost interzis prin lege in Massachusetts.

Vascul, simbol al prosperitatii... 

Cu 200 de ani inainte de nasterea lui Iisus Hristos, druizii foloseau vascul pentru
a sarbatori sosirea iernii. Acestia adunau aceasta planta verde, un parazit care
creste pe alti copaci si o foloseau pentru a-si decora locuintele. Druizii credeau
ca planta avea puteri vindecatoare speciale pentru o gama foarte larga de
afectiuni, de la infertilitatea femeilor pana la ingestie cu otrava. 

De asemenea, scandinavii considerau ca planta este un simbol al pacii si al

armoniei. Asociau vascul cu zeita lor Frigga, patroana dragostei. Obiceiul de a te
saruta sub o crenguta de vasc probabil ca a derivat din aceasta credinta
ancestrala. 

La inceput, biserica a interzis utilizarea vascului in sarbatoririle pregatite pentru

Craciun, din cauza originilor sale pagane. Intr-adevar, preotii au sugerat, mai
degraba, folosirea ilicelor, ca un substitut adecvat pentru plantele Craciunului.

Poinsettia sau Steaua Craciunului... 

Aceste plante sunt originare din Mexic si sunt numite dupa primul ambasador al
Americii in Mexic, Joel Poinsett. El este cel care a adus aceste plante in
America, in anul 1828. Mexicanii din secolul al XVIII-lea credeau ca aceasta
planta simbolizeaza Steaua din Bethleem. Astfel, Poinsettia a inceput sa fie
asociata cu Craciunul. In fapt, floarea acestei plante este mica si de culoare
galbena. Insa in jurul sau se afla frunze mari, de culoare rosie, care adesea sunt
confundate cu petalele Poinsettiei.

Bradul de Craciun, o traditie fara de care nu ne imaginam aceasta sarbatoare...

Bradul de Craciun isi are originea in Germania secolului al XVI-lea. Era
obisnuit pentru poporul germanic sa decoreze brazi, atat in interiorul unei
locuinte, cat si in afara acesteia, cu trandafiri, mere si hartie colorata. 

Se crede ca Martin Luther, reformatorul protestant, a fost primul care a aprins

lumanarile din bradul de Craciun. Venind acasa intr-o seara de decembrie
intunecata, in apropierea Craciunului, acesta a fost uimit de frumusetea
luminilor care straluceau printre ramurile unui bradut din fata casei sale. Luther
a impodobit apoi bradul de Craciun din casa sa cu lumanari. 

Bradul de Craciun nu a fost utilizat la scara larga in Marea Britanie pana in

secolul al XIX-lea. Acesta a fost adus in Pennsylvania de catre germani, in jurul
anilor 1820.

Simbolul Xmas, care semnifica sarbatoarea Craciunului... 

Aceasta abreviere pentru Craciun, Xmas (Christmas, in limba engleza), este de

origine greaca. Cuvantul grecesc pentru Hristos este Xristos. In timpul secolului
al XVI-lea, europenii au inceput sa foloseasca initiala numelui lui Hristos, "X",
in locul cuvantului "Christ" din termenul "Christmas", ca o prescurtare a
numelui acestei sarbatori. 

Desi crestinii de la inceputuri stiau ca X-ul din nume inlocuia numele lui
Hristos, crestinii de mai tarziu, care nu cunosteau originea greceasca a acestui
nume, au considerat ca abrevierea "Xmas" este doar o forma de lipsa de respect. 

Cel mai important si cunoscut simbol al Craciunului e insasi cel care aduce
daruri, Mos Craciun...haideti sa aflam cate ceva despre el...
Istoria moderna a lui Mos Craciun

Versiunea americana a lui Mos Craciun este bazata pe povestea daneza a lui
Sinter Klaas (Sfantul Nicolae). Aceasta poveste a fost adusa in New York la
inceputul secolului XVII. In 1773 numele lui Mos Craciun aparea in presa ca
“St. A. Claus”. Cel care a raspandit povestea lui Sinter Klaas a fost scriitorul
Washington Irving care l-a descris pe Mos Craciun si traditia sa de a veni cu
cadouri in fiecare an in ajunul zilei de 6 decembrie.

In 1823 insa, preotul Clement Clarke Moore a scris un poem pentru copiii sai.
Povestea lui Moore a dat startul traditiei lui Mos Craciun. In poem, preotul a
inclus detalii precum reni, rasul lui Mos Craciun, coboratul pe cos si agatarea
sosetelor pe soba.

In 1860, ilustratorul Thomas Nast a creat celebra imagine a lui Mos Craciun: un
batran vesel si gras, cu barba alba si cu un costum rosu cu alb. Nast a mai
adaugat si alte detalii pentru mosul cel darnic: atelierul de jucarii de la Polul
Nord si lista copiilor buni si rai.

Companiile americane au popularizat imaginea lui Mos Craciun si numeroase

versiuni ale acestui personaj au fost publicate in ultimii cincizeci de ani. Mos
Craciun a inceput sa apara si in reclame. In 1930, cel mai faimos ren, Rudolf, si-
a facut aparitia. De-a lungul timpului numeroase cantece, povesti si fime au fost
realizare pe baza povestii lui Mos Craciun, a renilor si a spiridusilor.

Nume ale lui Mos Craciun in lume:

Anglia - Kris Kringle sau Father Christmas
Belgia - De Kerstman 
Italia - Babbo Natale
Germania - Weihnachtsmann sau Sankt Nikolaus
Suedia – Jultomten sau Christmas Brownie
Hawaii - Kanakaloka
Chile - Viejo Pascuerro
Franta - Pere Noel
Japonia - Hoteiosho sau Santa Kurohsu
Rusia - Ded Moroz

Semnificatia ascunsa a simbolului pacii

Insemnul pacii este recunoscut la prima vedere in zilele noastre .Multi il poarta
pe tricouri , sepci sau si-l tatueaza, dar aproape nimeni nu stie in ce consta
simbolismul ascuns in aceasta reprezentare grafica.Simbolul ramurii de maslin
isi are originea in Grecia antica , cel al porumbelului provine din Biblie , dar ce
poti spune despre cercul ingloband un semn asemanator labei unei pasari ? 

Simbolul pacii, asa cum il cunoastem azi, a fost creat de designerul textil Gerald
Holtom , in anul 1958 , ca un insemn al protestatarilor intruniti intr-un mars
numit " Interziceti bomba" , organizat de "Comitetul de actiune directa
impotriva razboului nuclear" / "Direct Action Committee Against Nuclear War "
(DAC).Acest eveniment a fost prima demonstratie majora a britanicilor contra
armelor nucleare si a avut loc de-a lungul a 52 de mile , de la Londra pana in
localitatea Aldermaston , unde se afla un centru cunoscut de cercetari asupra
bombelor atomice. 
Membrii DAC au purtat pe banere simbolul cercului cu cele trei linii , fara a
avea insa , se pare , vreun indiciu asupra intelesului acestui insemn. 

Holtom a creat simbolul pacii prin combinarea a doua semnale din codul
maritim de semnalizare cu steaguri, un limbaj de comunicare in care steagurile
sunt fluturate in diferite moduri pentru a simboliza diverse litere. El a folosit
semnalele corespunzatoare literelor "N" ( intaia litera a cuvantului "nuclear") si
"D" ( prima litera a cuvantului "disarmament" = dezarmare) , pe care le-a
inglobat intr-un cerc. 

Ceva mai tarziu , acest simbol a fost adoptat de "Campania pentru dezarmare
nucleara" / " Campaign for Nuclear Disarmament" (CND).In 1960 , insemnul
pacii a fost importat in SUA de catre Philip Altbach , un student britanic al
Universitatii din Chicago. 
Semnul pacii nu a cunoscut o mare popularitate pana in momentul in care a fost
preluat de organizatia "Uniunea pentru pace a studentilor" / " Student Peace
Union" , la sfarsitul anilor 1960 , el devenind apoi un simbol international al
protestatarilor contra razboiului .
Simbolistica cercului si a inelului

Cercul , o curba inchisa perfecta care revine mereu asupra ei insasi ,

simbolizeaza infinitatea , integralitatea si unitatea.

Ca simbol crestin , regasim cercul in inelele de logodna si de casatorie.Schimbul

inelelor de cununie reprezinta legatura sacra , eterna , spirituala dintre un barbat
si o femeie , conectati in acelasi fel in care Isus Cristos este legat de biserica.

Inelul calugaritelor semnifica casatoria sacra cu Isus.Inelele episcopale sunt

simboluri ale uniunii cu biserica.Inelele bisericesti constitue expresii ale
ierarhiei ecleziastice.Inelul papal , distrus la moartea preainaltei fete bisericesti ,
este numit "inelul pescarului" , intrucat cuprinde o reprezentare a Sfantului Petru
pescuind.

Inelul semnifica adeseori puterea , statutul social sau autoritatea.Originea acestui

tip de simbol porneste din Grecia antica , atunci cand apare pentru intaia oara
inelul cu sigiliu.In Roma antica , metalul din care era confectionat un inel era un
semn al rangului sau a starii sociale.De exemplu , sclavii nu aveau dreptul sa
poarte inele , iar cetatenii de rand puteau avea numai inele din fier.Romanii
purtau , totodata , inele in care era gravata o pentagrama sau un sarpe incolacit ,
simboluri aducatoare de noroc.
In Egiptul antic , inelul se credea a aduce noroc in batalii.
Inelul magic al lui Solomon , potrivit Coranului , avea puterea de a castiga
victoria in razboi si de a-l ridica pe rege in sferele celeste in care se putea odihni
si se putea elibera de povara puterii.

In Evul Mediu , inelele facute din cuie extrase din sicrie sau din usile bisericilor
erau utilizate pentru vindecarea crampelor si a altor boli comune.

Cercul de lumina , haloul , aureola apare in reprezentarile plastice ale lui Isus si
ale sfintilor.

Simbolul cercului poate fi gasit si in reprezentarea curcubeului , un pod intre

pamant si ceruri.Curcubeul este tronul lui Dumnezeu , dar si reprezentarea zeitei
Isis , mesagera zeilor.

Datorita formei sale , cercul semnifica forta feminina si Zeita.In vechile religii
centrate pe pamant (Gaia) , dar si in religiile pagane contemporane , cercul
simbolizeaza puterea si spiritul feminin , Pamantul Mama , cosmosul , sau un
spatiu sacru.

Miscarile spirituale gnostice au vazut in cerc un sarpe muscandu-si coada

( Ouroboros}.Sarpele mancandu-si coada simbolizeaza in religiile pagane sau in
cele centrate pe pamant , renasterea , sexualitatea masculina sau feminina ,
protectia impotriva raului , fertilitatea adusa de catre ploaie sau insasi ploaia , un
agent de comunicare intre spatiul celest si cel fizic.

In simbolismul social sau politic , cercul reprezinta egalitatea sau democratia ;

masa rotunda a regelui Arthur , forma circulara a unei mese de consiliu sau
cercul din jurul unui foc de tabara sunt numai cateva exemple in acest sens.

In scrierea chinezeasca , caracterul "yuan" inseamna "rotund" , dar semnifica

totodata completitudinea sau perfectiunea.

Cercul Zen , simbol intalnit adesea in arta , desemneaza universul in unicitatea

lui sau unitatea cosmosului.

In Shinto si in alte religii orientale , cercul este o reprezentarea a soarelui vazut

ca sursa a vietii , sau o oglinda in care este continut si relevat tot ceea ce exista
in univers.

Semnificatia firului rosu in Cabala

In traditia cabalistica purtarea unui fir de ata rosie are darul de a-l proteja pe
purtator impotriva ochiului rau sau deochiului.Confectionata , de obicei , din
lana , aceasta amuleta este purtata la incheietura mainii stangi.
In Israel exista traditia de a infasura de mai multe ori un fir de ata sau de sfoara
rosie in jurul mormantului Rachelei , considerandu-se ca in acest fel firul capata
puteri sporite in a asigura o protectie divina asupra celui care il poarta ,
asigurandu-i in acelasi timp o soarta norocoasa.
Unii dintre evreii ortodocsi aseaza un fir rosu de ata in apropierea patului
copiilor mici , pentru a-i apara de forte sau influente malefice.
Catre sfarsitul anilor 1990 firul rosu a devenit extrem de popular in SUA , fiind
purta sub forma unei " bratari rosii" din piele sau snur textil , de celebritati
precum Madonna , Britney Spears, Avril Lavigne, , David Beckham , Rosie
O'Donnell .
Bratara din fir/snur rosu reprezinta si un canal de comunicare prin care este
transmisa catre Domnul dorinta noastra de interconectare cu El si de protectie
din partea Sa.Purtarea firului rosu semnifica dorinta unei presoane de a fi
aparata si binecuvantata de catre divinitate 
Cuvantul ebraic pentru rosu , "adom" , releva tocmai legatura profunda dintre
oameni si Dumnezeu."Adom" este legat de alte cuvinte ebraice precum "adama"
, insemnand "pamant , sange" si "adam" , insemnand barbat.
Uneori , in traditia evreiasca , firul rosu este infasurat de sapte ori in jurul mainii
stangi.Acest lucru semnifica nevoia de protectie din partea Domnului in fiecare
din cele sapte zile ale saptamanii.Totodata , 7 reprezinta cele sapte emotii umane
si cele sapte emanatii dumnezeiesti (sefirot).Firul rosu se leaga de mana stanga
intrucat partea stanga a unui om este mai incarcata de sange , fiind latura
egocentrica si slaba a sufletului sau.Atunci cand cineva isi infasoara firul rosu in
jurul mainii , trebuie sa isi aminteasca ca este necesar sa lupte in permanenta
impotriva pornirilor sale egoiste si meschine.

Simbolurile biblice ale numerelor

1 - Unitate , stare primara , conformitate , inceput / origine 

2 - Intovarasire , uniune cu Cristos , martor 

3 - Trinitate , Divinitate , trainicie ; perfectiune divina 

4 - Pamant (cele 4 colturi ale pamantului) , creatie ; lucruri materiale

5 - Gratie / milostenie ; favoare/ ingaduinta ; putere/ invigorare supranaturala ;

iertare

6 - Om , umanitate ; lucrarile omului ; slabiciune umana (lipsa a perfectiunii) 

7 - Perfectiune spirituala ; lucrarea Domnului spre deosebire de cea a omului ;

completitudine

8 - Un nou inceput ; debut al unei alte etape ; supraindestulare / belsug in exces ;

reinviere/ renastere

9 - Sfarsit ; incheiere a unui lucru / proces 

10 - Implinire , ordine divina , responsabilitate lumeasca 

11 - Ratare/ neimplinire umana ; adaogare paguboasa , distrugatoare la ordinea

divina ; confuzie/ dezordine (in judecata) 

12 - Conducere/autoritate lumeasca/pamanteasca (cele 12 triburi ; cei 12

discipoli)

15 - (3 x 5) - Actiuni infaptuite prin milostenia divina 

17 - (7 + 10) - Perfectiunea ordinii spirituale 

19 - ( 9 + 10) - Perfectiunea ordinii divine

20 - ( 21 - 1) - Nadajduire ; asteptarea implinirii 

21 - (7 x 3) - Implinire ; perfectiune spirituala 

22 - (11 x 2) - Dezorganizare , naruire sau distrugere de mari proportii 

24 - (12 x 2) - Autoritatea inalta sau cereasca ; inchinaciune la / venerare a

autoritatii divine 

30 - (3 x 10) - Perfectiune a ordinii divine ; momentul potrivit 

40 - (5 x 8) - Generare , proba / probare ; incercare / proces ; disciplina ;
stapanire extinsa 

42 - (6 x 7) - Nazuire / incercare umana de a ajunge la perfectiunea spirituala 

50 - (5 x 10) - Jubileu , mantuire/ izbavire perfecta

70 - (7 x 10) - Ordine spirituala indeplinita prin putere spirituala 

120 - (3 x 40) - Perioada de incercare hotarata de divinitate 

666 - Om pretinzand ca este Dumnezeu ; mandrie umana excesiva

Cel mai Bun Prieten al Omului

Întotdeauna am considerat că „Proverbele Populare” conţin o mare Înţelepciune

Ascunsă; de exemplu, în proverbul „câinele este cel mai bun prieten al omului”
putem descoperi că aceasta nu se referă numai la faptul concret că patrupedul
ne serveşte în calitate de gardian, ca animal de companie, ca păstor la muncile
câmpului sau ca animal de tracţiune pentru sănii, ca mascotă sau ca ghid pentru
o persoană nevăzătoare, etc., ci de asemenea, în profunzime, se referă la un
aspect relaţionat cu fundamentul dezvoltării integrale a fiinţei umane, pentru că
el reprezintă, în simbologia ancestrală, Instinctul Sexual, adică acea forţă
electromagnetică şi fohatică care, din brută, se transformă în Psiho-Fiziologia
noastră, şi pe care trebuie să învăţăm să o controlăm cu înţelepciune pentru a
atinge Auto-Dezvoltarea, Conştiinţa şi Puterea.
În diversele culturi care ne-au precedat de-a lungul secolelor, l-am întalnit
întotdeauna pe acest bun tovarăş.

În limba Nahuatl, „XOLOTL” înseamnă uneori „câine”, alteori „frate geamăn”.

Este fratele geamăn al lui Quetzalcoatl (Logosul, Cristosul), este cel care
trezeşte Lumina, Luceafărul de Dimineaţă. Să nu uităm că Părintele Sahagun
afirma: „Câinele este simbolul Focului de origine celestă”. Este Instinctul
Erotic, acel agent extraordinar şi minunat care ne poate transforma radical.

De aceea îl vedem pe unele fresce din Teotihuacan, purtat de către Quetzalcoatl

în coşul său, semnalându-i drumul. Aceasta pentru că Câinele ghidează
întotdeauna Cavalerul (Iniţiatul Gnostic), conducându-l pe cărarea îngustă care
conduce de la Tenebre la Lumină, de la Moarte la Imortalitate; oare nu a fost
nevoie ca Hercule să-l scoată pe Cerber (câinele tricefal cu capete late şi gât
înconjurat de şerpi) din teritoriul său plutonic? Şi ce să spunem despre câinii
Ortros şi Eurition, gardieni ai lui Gerion, gigantul cu trei corpuri? Nu sunt oare
aceşti câini simboluri ale pasiunii animalice, şi Gerion nu este oare Domnul
Timpului?

Nu trebuie să uităm, vorbind despre această temă, că austerul gardian al

Templului lui Aesculap, în Roma Augustă a Cezarilor, era întotdeauna un câine.
Şi câinii sacri din Templul lui Vulcan erau foarte bine îngrijiţi.
Să nu uităm, de asemenea, de câinele care apare alături de şarpe, lingând
sângele taurului, în timp ce Mitra cu pumnalul său ucide Bestia Bramadora şi
un scorpion muşcă sexul animalului.

Şi cum să uităm legenda ce ne relatează fapta lui Orfeu, adormindu-l cu lira sa

pe Cerber când a coborât în Tartar pentru a o căuta pe Euridice.

Încă se mai poate vedea, în mormintele veritabile din cele mai vechi timpuri, un
câine la picioarele sculpturii defunctului, simbol infernal profund semnificativ.

Doctorul Faust, în faţa ochilor uimiţi ai Contelui Gaspar Moir de Locca, a făcut
ca ''Prestigiar'', misteriosul său câine, să-şi schimbe culorile (alb, galben şi
roşu), exact culorile pe care le ia Piatra Filosofală pe măsură ce se sublimează
şi se purifică Munca în Marea Operă.

În consecinţă, câinele participă şi el la Magie, şi în timpuri străvechi a fost

consacrat Zeului Mercur.

Câinele reprezintă de asemenea Prietenia şi, în aspectul său opus, Duşmanii

Ascunşi.

Să lăsăm câinele nostru particular să se alimenteze cu Înţelepciune, Iubire,

Prietenie, asemenea lui Lebrel, câinele lui della Scala, Lord de Verona, şi
binefăcător al lui Dante.
http://www.vopus.org

Trifoiul cu patru foi

Planta norocoasa si pe taramurile romanesti , trifoiul cu patru foi era respectat in
miturile celtice datorita tentei sale de verde de smarald si a cresterii sale
viguroase.Fiecare frunza simbolizeaza o anume caracteristica norocoasa :
faima , bogatie, dragoste si sanatate.Potrivit superstitiei , purtatorul unui trifoi cu
patru foi poate fi sigur ca persoana iubita va reveni la el si ca este aparat de orice
interventie malefica a spiritelor.Visul unui trifoi cu patru foi inseamna un trai
fericit pana la capatul zilelor.

Rudraksh 

Nuca copacului Rudraksh , sub forma a 38 de varietati , poate fi intalnita in

Himalaia , Indonezia si Malaezia.Margelele din Rudraksh il reprezinta pe zeul
Shiva , una din divinitatile treimii hinduse.Aceste amulete auspicioase si
puternice transmit puteri spirituale, sanatate, faima si fericire materiala.
Margelele Rudraksh sunt utilizate pentru crearea unui rozariu din 108 piese ,
folosit pentru rostirea mantrelor , in scopul maririi efectului si fortei acestora.
Desi aceste rozarii isi au originea in stravechea perioada vedica , numarul 108
are semnificatii aparte : distanta dintre pamant si soare este aproximativ de 108
ori mai mare decat diametrul soarelui ; diametrul soarele de circa 108 ori mai
mare fata de cel al pamantului ; distanta dintre pamant si luna este de 108 mai
mare decat diametrul lunii .
Om (Aum)

In mitologia hindusa , Om ori Aum este considerat cel dintai sunet care a
strabatut universul la inceputurile timpului.Aproape toate mantrele incep prin
recitarea cuvantului "Om".Cei ce proslavesc acest simbol se cred binecuvantati
cu noroc, confort material si puteri spirituale.

Hornarul
In unele tari nord-europene, hornarul este un simbol al norocului. Originea
acestui simbolism este necunoscuta, dar poate fi un rezultat al rolului sauin
prevenirea focului sau al asocierii lui cu simbolismul carbunelui in purificarea sa
prin foc.

Chiar daca acum nu il mai intalnim decat sub forma de martisor, se spune ca
aduce noroc. Figura sa e asociata binelui, deoarece, daca,inainte, cosurile caselor
nu erau bine curatate, se iscau incendii. Astfel ca, daca ti iesea un cosar in
cale,insemna ca esti ferit de ghinion.

Potcoava
Potcoava de cal este un simbol de noroc, dar dupa parerea unora numai daca este
indreptata in sus; daca este indreptatain jos, norocul scapa. Exista unele teorii
referitoare la originea credintei ca potcoava de cal protejeaza impotriva spiritelor
rele si aduce noroc,in credinta crestina, Sf. Dunstan a fost rugat de Diavol sa-i
potcoveasca singura copita; Sf. Dunstan i-a indeplinit cerinta, dar i-a cauzat
Satanei o durere atat de ingrozitoare,incat a promis sa nu intre niciodata acolo
unde vede o potcoava.In alte legende populare, vrajitoarele calareau maturile,
deoarece le era frica de cai.

O alta teorie era ca potcoava (fiind din fier, simbolul lui Marte) contracara
puterea lui Saturn (zeul vrajitoarelor).

Deoarece forma sa aminteste de semiluna, potcoava este si un simbol de fertili-

tate; mai mult, deoarece seamana cu doua coarne, semnifica vitalitatea.

In legendele celtice, se spunea ca atarnarea unei potcoave de usa casei putea

indeparta fiintele magice rauvoitoare, intrucat acestea erau “alergice” la fier.
Zarurile

Asa cum sunt devize ale jocurilor de noroc, zarurile au o importanta simbolica,
reprezentante ale sortii capricioase, neserioase – ca atribute ale Celor Trei
Gratii,ca instrumente ale patimirii lui Christos sub crucifixul soldatilor romani si
ca simbol al norocului personificat, reprezentand darurile hazardului.

Ultima semnificatie este cea mai relevantain zilele noastre,in ambele sensuri,
atat pozitiv cat si negativ, zarurile reprezinta sansa.