Professional Documents
Culture Documents
FABULA
Uliul şi găinile
de Grigore Alexandrescu
( text adaptat )
Astă făgăduială
Nu mai lăsa-ndoială;
25. Şi găinile proaste, ce doreau să găsească
Pe cineva destoinic să vrea să le păzească,
S-apucară de lucru: azi, mâine, se-ncercară
Şi, cu ciocuri, cu unghii, abia îl dezlegară.
Uliu-şi luă zborul... dar se-ntoarse-ndată
30. Şi răpi o găină, pe urmă două, trei...
Pe urmă câte vrei.
„Ce pază este asta ? ”, striga una cu jale,
„Vorba Măriei-Tale
Era să ne păzeşti,
35. Iar nu să ne jertfeşti !„
Lexic
uliu, sbst. (sg.) - ulii (pl.) - uliii (pl. articulat cu art. hotârât „i”)
să vie, vb.( fonetism regional) - să vină
colea, adv. (cuv. pop.)-aici, aproape, în apropiere, alături ( din „acolo”,”acolea”)
[ „cât colea” - pe aproape, prin apropiere, aproape de, la mică distanţă ]
norocit, adj. (cuv. învechit) – norocos ; (pop.) - mulţumit, fericit
l-au cinstit – l-au onorat
şi-o păzeşte – şi-o respectă, şi-o ţine
să ne jertfeşti – să ne omori
Măsura versurilor:
Narare: