Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
2Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Existenta lui Iisus Hristos in documente antice

Existenta lui Iisus Hristos in documente antice

Ratings: (0)|Views: 998|Likes:
Published by Dilirici Alexandru

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Dilirici Alexandru on Feb 13, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, ODT, TXT or read online from Scribd
See More
See less

07/12/2013

pdf

text

original

 
Cum este vazut Iisus Hristos in Coran
In viziunea Coranului, ultimul si cel mai mare profet al cuvantului lui Dumnezeu a fostMahomed. Intre cei care i-au precedat a fost si Iisus. Faptul ca Mahomed vorbeste deseori despreIisus Hristos in cuvantarile sale devine astfel explicabil. Tonul folosit de el este, in general, unul polemic, dar polemica sa nu este indreptata impotriva lui Iisus, ci impotriva crestinilor, pe careMahomed ii considera responsabili de falsificarea imaginii lui Iisus si a invataturii sale. Este simotivul pentru care el se considera un fel de salvator al adevaratului profil si rol al lui Iisus Hristosin istoria mantuirii. Principalul repros facut crestinilor este acela de a-i fi transformat pe Iisus si peFecioara Maria in adevarati "dumnezei".Desi respinge calitatea de Fiu al lui Dumnezeu pentru Iisus Hristos, Mahomed vorbeste cumult respect in Coran despre "profetul" Iisus. Il aminteste in paisprezece capitole ale Coranului,fiind alaturi de Avraam si Moise intre cele mai des consemnate personaje biblice (vezi H. Räisänen,"Das koranische Jesusbild", p. 87). Mai mult decat atat, in aceeasi viziune coranica, Iisus Hristosface parte din istoria mantuirii neamului omenesc. Cel mai frecvent, Iisus este numit "fiul Mariei",care era fecioara. Iosif, logodnicul Mariei, nu este pomenit in Coran. In mod interesant, pericopadespre vestirea nasterii lui Iisus, facuta de ingerul Gavriil, in centrul careia se afla nasterea dinfecioara, este singurul eveniment complet privind istoria lui Iisus Hristos relatat in Coran (cf. Lc. 1,26-38).In sura 19, 30-33, Iisus spune despre Sine: "Eu sunt robul lui Dumnezeu! El mi-a daruitScriptura (Evanghelia, n.tr.) si m-a facut profet! Si El m-a binecuvantat, oriunde as fi, si mi-a poruncit rugaciune si milostenie, cat voi trai, si bunacuviinta fata de nascatoarea mea! Si nu m-afacut pe mine trufas, nici ticalos! Si pacea fie asupra mea in ziua in care m-am nascut si in ziua incare voi muri si in ziua in care voi fi adus la viata din nou!" Cel care vorbeste aici este prunculIisus, aflat in leagan (cf. sura 19, 29). Ziua revenirii laviata dupa moarte, conform Coranului, nuinseamna invierea din morti a treia zi, despre care se vorbeste in Evanghelie, ci invierea de lasfarsitul lumii, de care vor avea parte toti oamenii. Misiunea de a fi profet ii revine lui Iisusasemenea altor trimisi ai lui Dumnezeu, cum ar fi Ioan Botezatorul (sura 3, 39) sau altora care aufost ucisi (sura 4, 155), dar in special Mahomed, socotit cel mai mare profet. Cuvintele rostite deMahomed, in continuarea celor spuse de pruncul Iisus, in sura 19, 34, "acesta este Isus, fiul Mariei!Aceasta este povestea adevarata de care ei se indoiesc!", sunt practic indreptate impotriva credinteicrestine privind dumnezeirea lui Iisus Hristos. Potrivit credintei musulmane, Iisus este doar fiulMariei, ci nu Fiul lui Dumnezeu: "Nu se cuvine ca Dumnezeu sa-si atribuie un fiu!" (sura 19, 35).In Coran, Iisus este numit de unsprezece ori Hristos (cf. surele 4, 172; 5, 17; 5, 72; 5, 75; 9,30 si 31), iar de trei ori ca Iisus Hristos (vezi surele 3, 45; 4, 157; 4, 171). Totusi, nici unul dintreaceste locuri nu lasa sa se inteleaga caracterul de Mesia al lui Hristos. E vorba mai degraba de unnume propriu, prezent inca de timpuriu in spatiul crestin. Acest fapt se explica prin aceea camarturisirea lui Iisus Hristos, respectiv ca Iisus este Hristosul, Mesia, era de o mare importanta, inspecial pentru crestinii proveniti din randul iudeilor. In schimb, in spatiul crestinilor proveniti dinrandul paganilor, o atare marturisire era uneori ignorata (vezi J. Gnilka, "Bibel und Koran. Was sieverbindet, was sie trennt", p. 106).Discutabila din perspectiva coranica este si desemnarea lui Iisus Hristos drept Cuvantul luiDumnezeu: "Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Dumnezeu, cuvantul Sau pe care El l-atransmis Mariei si un duh de la El" (sura 4, 171), sau : "O, Maria! Dumnezeu iti vesteste un cuvantdin partea Lui: numele lui va fi Al-Masih, Isa" (Mesia, Iisus, n.tr.), asa cum se afirma in sura 3, 45.Aceste citate din Coran n-au nimic in comun cu hristologia nou-testamentara despre Logosul divin, potrivit careia Hristos este intruparea Logosului vesnic al lui Dumnezeu (cf. Ioan 1, 1). Textelecoranice fac trimitere exclusiv la puterea creatoare a lui Dumnezeu (cf. sura 3, 39). Nasterea luiHristos din fecioara, preluata de Coran dinEvanghelia dupa Luca,1, nu este altceva decat expresia  puterii creatoare a lui Dumnezeu: "Dumnezeu creeaza ceea ce voieste El. Cand El hotaraste unlucru, El spune doar "sa fie" si el este de indata!" (sura 3, 47). De aceea, in viziunea lui Mahomed,crearea lui Adam este mai importanta decat nasterea din fecioara a lui Iisus, pentru ca Adam n-a
 
avut nici tata, nici mama (cf. surele 3, 59; 15, 26-30).O deosebire esentiala intre traditia coranica si cea nou-testamentara vizeaza, de asemenea,caracterizarea lui Iisus Hristos. In Evanghelia dupa Luca 1, 32-33, Ingerul Gavriil ii spune FecioareiMaria despre Iisus: "Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Iiva da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Luinu va avea sfarsit." Coranul, insa, ignora calitatea de "imparat" spiritual a lui Iisus, originea sadavidiana, dar in primul rand faptul ca este Fiul lui Dumnezeu. Pentru Mahomed, Hristos ramanedoar un trimis al lui Dumnezeu, care face cunoscuta revelatia lui Dumnezeu, si nimic mai mult.De asemenea, Coranul nu aminteste nimic despre activitatea publica a Mantuitorului Hristos. Nu exista decat doar cateva aluzii sumare si generale. De pilda, in sura 3, 49, Iisus apare in ipostazacelui care savarseste multe minuni: "Eu plamadesc pentru voi din lut ca un chip de pasare si sufluasupra sa si se face o pasare vie, cu voia lui Dumnezeu. Si-l voi tamadui pe orb si pe lepros si-i voiinvia pe morti, cu voia lui Dumnezeu." Aceste informatii au fost preluate de Mahomed dinevangheliile aprocrife, care au incercat sa se substituie biografiei evenimentelor din copilaria sitineretea lui Iisus Hristos (cf. W. Schneemelcher, "Neutestamentliche Apokryphen", I, p. 353).Cea mai mare contradictie intre Coran si Noul Testament vizeaza filiatia divina a lui IisusHristos si calitatea Sa de Mantuitor al lumii, prin moartea Sa pe Cruce, ambele reprezentandfundamentul credintei crestine. Coranul nu doar ca respinge cele doua aspecte ale rolului si rostuluilui Iisus Hristos in istorie, ci chiar ii ameninta cu chinurile iadului pe cei ce ar impartasi o asemeneacredinta: "Necredinciosi sunt aceia care spun: "Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei!" Doar a zisMesia: "O, fii ai lui Israel, adorati-L pe Dumnezeu, Domnul meu si Domnul vostru!" Pe cel careaseaza langa Dumnezeu pe altcineva, Dumnezeu il va opri de la Rai, iar adapostul lui va fi Focul sicei nelegiuiti nu vor afla ajutor" (sura 5, 72); "Credeti, asadar, in Dumnezeu si in trimisii Sai. Si nuspuneti "Trei"!" (sura 4, 171), se spune in Coran, blamand astfel credinta crestina in Dumnezeul celin Treime.Afirmatiile din Coran privind moartea lui Hristos sunt foarte putine. Oricum, pentruMahomed, indiferent daca a avut loc pe Cruce, moartea lui Iisus nu are nici o valoare soteriologica.In conceptia sa, o astfel de moarte contravine atotputerniciei lui Dumnezeu, Care se afla totdeaunain apropierea trimisilor Sai si le vine in ajutor: "Adu-ti aminte cand Dumnezeu a zis: "O, Isus! Eu itivoi da o rasplata imbelsugata, te voi inalta la Mine, te voi mantui de cei care nu cred (evrei, n.tr.) siii voi pune pe cei care te-au urmat (apostolii si cei care i-au urmat, n.tr.) peste cei care nu cred panain ziua invierii"" (sura 3, 55). Prin urmare, Dumnezeu nu numai ca nu L-a parasit pe Iisus, dar chiar L-a adus la Sine si L-a eliberat de necredinciosi (cf. sura 4, 158). Controversat ramane modul incare trebuie inteleasa "rapirea" lui Iisus de catre Dumnezeu, tinand seama de faptul ca, in VechiulTestament, Enoh si profetul Ilie au fost ridicati la cer cu trupul. Conform surei 19, 33, Iisus moareca toti ceilalti oameni, pentru ca la sfarsitul lumii sa invie. Nu este exclus ca, si de aceasta data,Mahomed sa exprime un punct de vedere inconsecvent.In fine, este de remarcat si prezenta lui Iisus Hristos la Judecata de apoi, asa cum reiese dinsura 4, 159: "Iar in Ziua de Apoi, el (Iisus, n.tr.) va fi martor impotriva lor", adica a tuturor contemporanilor Sai, amintindu-ne de cuvintele Mantuitorului din Evanghelia dupa Luca 12, 8:"Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, si Fiul Omului va marturisi pentru el inainteaingerilor lui Dumnezeu."
Dilirici AlexandruClasa a XI-a A
 
Documente necrestine despre existenta luiIisus
Traditia crestina aduce drept dovada a existentei istorice a lui Iisus mentiunile facute de necrestini, pastrate pana in zilele noastre, deci cele a caror impartialitate nu poate fi pusa la indoiala. Este vorba desprementiunile din textele a trei autori romani: Cornelius Tacitus, Plinius cel Tanar si Suetonius. De asemenea,ale istoricului evreu Iosif Flavius. Sa incepem cu Tacitus, marele istoric si prozator roman, patrician si consul(circa 56-120).In jurul anului 116 scrie cea mai importanta opera a sa, Analele (Annales). In cartea a XV-a se afladescrierea celebrului incendiu, care a izbucnit in anul 64 si care a mistuit aproape intreaga Roma. Stim ca Nero (octombrie 54-9 iunie 68) a fost acuzat de catre contemporanii lui ca ar fi dat ordin personal sa se deafoc orasului, pentru a obtine teren liber pe care sa-si ridice o Roma noua, dupa propria-i imaginatie. Nero ahotarat sa inlature banuielile ce planau asupra lui, aruncand vina asupra crestinilor.In capitolul 44 citim: "De aceea, pentru a inabusi zvonurile, Nero a cautat niste vinovati anume,carora le-a dat cele mai crunte osande; pe acestia norodul ii numea crestini; din cauza nelegiuirilor lor, eierau urati de toata lumea. Hristos, de la care isi luasera numele (crestinii), fusese osandit pe vremeaimparatului Tiberius de catre procuratorul Pontius Pilatus. Credinta lor daunatoare, inabusita pentru moment,incepe din nou sa se raspandeasca, nu numai in Iudeea, locul de obarsie al acestui rau, ci chiar si la Roma,unde se revarsa de pretutindeni toate grozaviile si (unde) tot ce e condamnabil capata forma.De aceea la inceput au fost insfacati crestinii care (isi) marturiseau (credinta), apoi, in urmadenunturilor, o multime de oameni din randurile lor au fost dovediti, nu atat a fi vinovati de arderea Romei,cat a fi niste fiinte care urau intregul neam omenesc. Si in vreme ce mergeau la moarte, crestinii mai erau si batjocoriti in fel si chip: de pilda erau imbracati in piei de fiare si apoi dati cainilor ca sa-i rapuna sfasiindu-iori erau rastigniti pe cruce sau haraziti arderii pe rug, iar cand se lasa amurgul, erau arsi de vii in chip detorte pentru a se lumina noaptea. Nero isi oferise si parcurile sale pentru aceste spectacole.El organiza chiar jocuri de circ, la care lua parte imbracat in vizitiu, stand de-a valma cu plebea sauintr-un faeton. Din aceasta pricina, desi crestinii fusesera osanditi ca oameni vinovati, care meritasera celemai aspre pedepse, totusi lumea incepe sa-i compatimeasca pe cei vinovati, ca si cum aceste pedepse nu ar fifost date in interesul obstesc, ci datorita cruzimii unei singure fiinte: Nero ". Plinius cel Tanar (61-114) aindeplinit functia de guvernator al imparatului Traian (98-117) in Bitinia (provincie din Asia Mica), intre anii111-113.Intr-o scrisoare-raport catre Traian el scria: "Nu am luat niciodata parte la anchetarea crestinilor; decinu stiu care este crima indeobste pedepsita sau investigata, sau ce exceptii se fac... Intre timp, aceasta este procedura pe care am adoptat-o cu cei acuzati in fata mea de a fi crestini. I-am intrebat daca sunt crestini si i-am intrebat a doua si a treia oara, sub amenintarea pedepsei. Daca perseverau, dadeam ordin sa fie executati,caci nu am nici o indoiala ca, indiferent de credinta lor, ei merita oricum pedepsiti pentru incapatanarea lor sistaruinta intransigenta...Cat despre cei care spuneau ca nu sunt si nici nu au fost vreodata crestini, am crezut de cuviinta sa ledau drumul, dupa ce rosteau o rugaciune catre zei la dictarea mea si aduceau o ofranda de tamaie si vin lastatuia ta, care am ordonat sa fie adusa la tribunal in acest scop si, in plus, il blestemau pe Christos - lucruri pe care (asa se spune) cei care sunt cu adevarat crestini nu pot fi convinsi sa le faca... Afirmau ca toata vinasau toata greseala lor se marginise la a se aduna in mod obisnuit intr-o anumita zi, inainte de rasaritulsoarelui, ca sa cante alternativ un imn lui Christos ca unui zeu...".Cel mai important comentariu apartine lui Suetonius (70-140). In cartea sa "Cei doisprezece Cezari"scrisa in 121, in "Viata lui Claudius", la XXV, 4 scrie: "Cum iudeii, atatati de Chrestus, iscau nenumarateincaierari, Claudius i-a alungat din Roma". Orosius mentioneaza ca aceasta expulzare a avut loc in al noualeaan al domniei lui Claudius, adica in anul 49. Asta este tot ce avem in legatura cu ecoul trezit de crestinism intextele scriitorilor romani. Tragem concluzia ca nu sunt marturii din afara lumii crestine care sa confirmeexistenta istorica a lui Iisus.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->