Literatura romana de avangarda

În literatura română, denumirea de avangardă sau avangardism reprezintă o serie de tendințe

experimentale, nonconformiste, proprii creațiilor literare din perioada interbelică.
În cadrul literaturii universale / naționale din secolul al XX-lea, avangarda (sinonimă, cum s-a mai spus,
modernismului extrem) înseamnă manifestarea câtorva curente: dadaismul, futurismul, suprarealismul,
expresionismul etc.
Manifestul dadaist a fost publicat într-un prim și singur număr al revistei Cabaret Voltaire. Denumirea
curentului dadaism provine din franțuzescul dadisme (dada = „căluț de lemn” în limbajul copiilor).. S-a lansat pe
6 februarie 1916 ca o miscare anti-artistica, in sensul ca a respins felul in care arta era definita, perceputa si
apreciata in perioada contemporana. Curentul fondat la Zurich, Elvetia, a reprezentat o reactie la Primul Razboi
Mondial. Tristan Tzara (Samuel Rosenstock) ajunge acolo în toamna lui 1915 și curând se alătură unui grup de
tineri intelectuali care vor demara miscarea DADA. Nu avea elemente estetice bine definite, dar adeptii curentului
impartaseau aceeasi atitudine nihilista fata de asteptarile traditionale ale artistilor si scriitorilor. În manifestul
acestei mișcări, „Dada”, se vorbește despre o căutare a unei extreme limite a divorțului dintre gândire și expresie,
contrazice totul, neagă totul, ridicând nihilismul și mistificarea la rangul de principii supreme. Dadaismul a fost
un protest, un elan spre absurd, pledând pentru o libertate absolută promovând invenții plastice și verbale adesea
seducătoare care au lărgit investigația artistică și a creat o atmosferă propice pentru îndrăzneală și experiențe
uluitoare.
Futurismul este o mișcare a modernismului artistic italian, celebrând noua eră a tehnologiei moderne.
Inițiatorul mișcării este poetul Filippo Tomasso Marinetti care, în 1909 publică Manifestul futurist. Revolta
futuristă împotriva tuturor tradițiilor culturale merge mână în mână cu glorificarea "frumuseții vitezei", cultul
mașinilor și al societății contemporane. Metropolele europene, care se dezvoltă într-un ritm alert la începutul
secolului al XX-lea, pulsând de vuietul asurzitor al traficului rutier în care primele automobile își croiesc drum
prin mulțimea de pietoni, bicicliști și trăsuri, expresie a dorinței de mobilitate a omului - iată cadrul în care a luat
naștere futurismul (din limba italiană: il futuro = viitorul).
În manifestul său, Marinetti îndeamnă la respingerea artei tradiționale și la lichidarea muzeelor și
bibliotecilor, glorificând curajul, revolta și războiul, preamărește viteza, cântă "mulțimile excitate de muncă",
precum și realizările tehnice ale erei industriale. Deși manifestul este publicat la Paris - cel mai important centru
al avangardei timpului - el este destinat cu precădere mediilor intelectuale italiene.
Constructivismul este o mișcare artistică ce s-a născut în Uniunea Sovietică imediat după Revoluția
bolșevică. Constructivismul era privit ca o nouă estetică, ca un efort de a armoniza arta cu producția industrială,
ca un efort de a-i uni pe intelectuali și pe muncitori, de a șterge granițele dintre muncă și artă. Constructivismul
românesc s-a grupat în special în jurul revistei Contimporanul condusă de Ion Vinea. Constructiviștii subliniau
necesitatea unei corespondențe între artă și spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventează forme noi,
conturând natura. Ion Vinea a solicitat drept colaboratori ai revistei pe scriitorii Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil
Petrescu, dar și pictori și sculptori dintre care Constantin Brâncuși. Alte reviste constructiviste din România s-au
numit 75 HP și Punct.
Suprarealismul este termenul care denumește curentul artistic și literar de avangardă care proclamă o
totală libertate de expresie, întemeiat de André Breton (1896 - 1966) și dezvoltat mai ales în deceniile trei și patru
ale secolului trecut (cu aspecte și prelungiri ulterioare). Proclamata revoluție supranaturalistă pentru "eliberarea
eului" era, adesea, un anarhism destructiv, ce a evoluat spre o frondă îndreptată împotriva structurilor logice a
căror alterare și abolire devine programatică și este urmărită atât prin exaltarea psihanalizei(cultivarea lumii
tulburi a complexelor, a proiecțiilor onirice, a halucinațiilor), cât și pe alte căi, de la hipnoză și delir până la
drogare și patologie declarată (demență, paranoia etc.). Suprarealismul a lăsat vizibile amprente și în alte literaturi
din perioada interbelică.
În România, suprarealismul a fost teoretizat și practicat de revistele Alge și urmuz. Suprarealismul
urmărea prin programul său pătrunderea artei în planul inconștientului, al visului, al delirului în care spațiile
umane scapă de controlul conștiinței. Generația a doua a suprarealiștilor români D.Trost și Gherasim Luca scriu și
publică diverse manifeste, astfel încât curentul, care-și consumase in anii treizeci vigoarea la Paris, în 1947 își
mută capitala la București. Cel mai de seamă poet suprearealist român rămâne totuși Gellu Naum, supranumit
ultimul mare poet suprarealist european.
 Integralismul este un curent literar românesc de avangardă din epoca interbelică bazat pe constructivism
ce conținea și elemente de dadaism, suprarealism sau futurism. Ideile integralismului se regăsesc, de pildă, în
paginile revistei Integral. Teoretizat de poetul Ilarie Voronca, integralismul proclamă eliberarea de sub autoritatea
oricăror dogme estetice, logice, etice sau sociale și promovează o artă a imediatului și a autenticității totale.
Integraliștii urmăreau o "ordine-sinteză, ordine-eșentă constructivistă, clasică" (Ilarie Voronca), un
paradox ce caracterizează și alte curente de factură avangardistă. Într-un interviu cu Luigi Pirandello, Mihail
Cosma (cunoscut și sub numele de Claude Sernet) definește integralismul ca "o sinteză științifică și obiectivă a
tuturor eforturilor estetice încercate până în prezent (futurism, expresionism, cubism, suprarealism etc.), totul pe
fundamente constructiviste și urmărind să reflecte viața intensă și grandioasă a secolului nostru bulversat de
vitezele mecanicismului, prin inteligența rece a inginerului și prin triumful sănătos al sportsmanului". Manifestul
integralismului, publicat în primul număr al revistei Integral, afirma: "Noi trăim definitiv sub semn citadin. Ritm-
viteză... planetă de stindarde, uzine; dansul mașinilor pe glorii de bitum. O încrucișare de ere. Clase sociale
coboară, economii inedite sunt construite. Proletarii impun forme".
Trăsături avangardei sunt urmatoarele:
-negarea ideii de literatura si a oricaror constrângeri formale
- proclamarea subiectivitatii absolute a artistului
- dinamismul
-libertate absoluta de creatie, care permite orice abatere, atât de la estetica traditionala, cât si de la normele
gramaticale si de punctuatie
- tehnica dicteului automat
-suprematia visului în procesul de creatie artistica
Este o reacție împotriva incapacității științei, artei și literaturii de a stopa izbucnirea primului război
mondial. Susținătorii acestui curent propun în schimb o literatură a iraționalului.
Confirmarea libertății absolute a spiritului;
Lumea existenței e o lume a culorilor;
Arta - expresie profundă a sufletului uman, și nu o reproducere a naturii;
Explozia sentimentului, starea dionysiacă;
Năzuința spre absolut, ideea escaladării cerului;
Revolta împotriva condiției umane;
Strigătul fără ecou în totul cosmic;
Afirmarea ideii de supraom care să stăpânească lumea;
Imagini puternice, violente, prin care se exprimă neliniștea existențială;
Personajele sunt figuri generice, simboluri (în teatru);
Orientarea spre parabolă.
Scriitori avangardisti: Urmuz, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Stephan Roll, Benjamin Fondane, Ion Vinea,
Sasa Pana, Geo Bogza, Virgil Teodorescu, Gellu Naum.
Reviste de avangarda: Integral, Alge, 75 HP, Liceu, Viata imediata, Unu, Urmuz, Punct, Contimporanul.