Argumentare – Moara cu Noroc

Ioan Slavici a fost un scriitor și jurnalist român Opera literara “ Moara cu Noroc”, e loan Slavici a aparut
in volumul de debut, "Novele din popor", publicat in 1881 si s-a bucurat de o larga apreciere critica, deoarece,
asa dupa cum spune criticul literar Pompiliu Marcea: "Nuvelele lui Slavici au importanta pentru proza, ca
importanta ce a avut-o Eminescu pentru poezie, Caragiale pentru teatru si Creanga pentru povestire".
Nuvela este o specie a epicii culte, in proza cu o constructie riguroasa si un fir narativ central.
Personajele sunt relative putine, autorul urmarind evolutia protagonistului insistand asupra portretului moral,
psihologic. Naratorul este obiectiv, heterodiegetic, omniscient, omnipresent.
Nuvela psihologica se individualizeaza prin tipul de conflict,insistandu-se asupra celui interior,pe
schimbarile caracteriale si comportamentale ale personajului, pe devenirea acestuia, dictata de un mediu
nepropriu individului, descrisa in maniera tipic realista, “ca felie de viata”, “dosar de existenta”.
Tema nuvelei o constituie consecintele nefaste, morale si existentiale ale patimirii banului. Pe un plan
mai profound, tema acestei opera este destinul ca fatalitate impusa de adancimile sufletesti ale personajelor.
Titlul este construit pe o amara ironie. Este alcatuit din substantivul comun “ Moara” si atributul
substantival prepositional “ de noroc”, care poate fi interpretat per contrarium. El trezeste cititorului anumite
asteptari (un topos al fericirii), dar pe masura ce acesta patrunde in inima evenimentelor, constatam ca
naratiunea il submineaza sistematic.
Moara cu noroc este un suprapersonaj, un spatiu malefic, care determina destinul personajelor si-n care
se consuma tragedia familiei lui Ghita.
Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre 2 repere temporale cu valoare religioasa: Sfantul
Gheorghe si Pastele.
Nuvela fiind structurata in 17 capitole, subiectul acesteia se desfasoara de-a lungul momentelor
canonice. Aceasta are o structura sferica, simetrica, deoarece prologul se deschide cu vorbele personajului
raissonneur, mama Anei, “ Omul sa fie fericit cu saracia sa caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale
te face fericit..”, iar epilogul, este de asemenea incheiat cu spusele aceleasi personae “ Asa le-a fost data.. “.
Deoarece apartine genului epic, actiunea poate fi povestita dupa momentele subiectului.
Expozitiunea contine descrierea drumului, un simbol al cunoaşterii, initierii, devenirii, transformării,
destinului si a locului in ca aceasta se afla “ De la Ineu, drumul de tara o ia printre paduri si peste rari”.
Intriga, o constituie aparitia lui Lica Samadau, care, dupa spusele lui George Calinescu “este un hot si un
ucigas, acoperit de persoane tari, interesate sa aiba un om cu experienta.
Desfasurarea incepe cu masurile de aparare luate de Ghita, impotriva lui Lica. In momentul aparitiei lui
Lica, incepe procesul instrainarii lui Ghita. Acesta devine brutal cu Ana, sotia lui, si copii, “ Ce sa-mi fac daca e
ceva-n mine mai tare decat vointa mea!”.
Dupa incheierea procesului, urmeaza punctual cuminant in care Ghita o ucide pe Ana. Raut, omul lui
Lica, il ucide pe Ghita, impuscandu-l. Caprarul Pintea, il gasi pe Lica langa un arbore, cu capul spart, si il
arunca in raul involburat.
Deznodamantul, ii suprinde pe batrana si pe copii, uitandu-se la moara care este mistuita de foc, intr-o
noapte sacra: noaptea de Paste, moara in acel moment fiind un simbol infernal, al mortii.
Ghita este personajul principal al operei literare “Moara cu Noroc”, deoarece participa la toate
momentele subiectului. Acesta reprezinta tipul arivistului, capabil de orice sacrificiu pentru a-si atinge scopul.
Se dezumanizeaza treptat: la inceputul fiind cinstit iar la sfarsitul nuvelei devenind un criminal omorand-o pe
Ana.
Lica il caracterizeaza in mod direct: “Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu
minte: daca te-as avea tovaras pe tine, as rade si de dracul si de muma-sa. Ma simt chiar eu mai vrednic cand ma
stiu alaturea de un om ca tine”. Totusi samadaului nu-i convine un om care sa nu-l stie de frica si de aceea,
treptat, distruge imaginea celorlaltii despre carciumar ca om onest si cinstit.
 Personajul aspiră să-şi depăşească modesta condiţie de cizmar, pentru că monotonia acesteia şi sărăcia îl
sperie şi îl îndârjesc, după cum îi spune soacrei sale: “Nu punem pe prispă la soare, privind eu la Ana, Ana la
mine şi amândoi la copilaş, iar dumneata la tustrei”. Hotărârea lui e fermă: familia se va muta la Moara cu
noroc, iar Ghiţă se va aşeza deliberat în drumul porcarilor , adică în calea ispitei. G. Călinescu afirma că
“personajul se pune între ordinea juridică a statului şi legislaţia mutuală a hoţilor”.
Perspectiva narativa este obiectiva, iar modurile de expunere, naratiunea, dialog, descriere si molonog,
alterneaza . Vocabularul textului este presărat cu regionalisme: „pripor”, „ţarină”, „sămădău”, „boitari”,
„carmajin”, „codorişte” care dau culoare locală naraţiunii.
Prin urmare, opera literara Moara cu Noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica deoarece are toate
trasaturile acestei specii literare: analizeaza conflictul interior al personajului principal, urmareste procesul
instrainarii lui Ghita fata de familie si urmareste degradarea morala a acestuia produsa de ispita imbogatirii.