Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
4Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
A 1 Disciplina Teologica

A 1 Disciplina Teologica

Ratings: (0)|Views: 371|Likes:
Published by Botis Raul-Ina

More info:

Published by: Botis Raul-Ina on Feb 16, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/14/2013

pdf

text

original

 
 Istoria ReligiilorValeriu Andreiescu
Introducere
 Istoria Religiilor ca disciplină teologică 
Religie şi istorieDupă germanul Tillich:
“Religia este ceea ce ne interesează în mod final”.
După americanul Yiner:
“Religia este un sistem de credinţe prin care oamenii se luptă cu problemele finale ale vieţii”.
Francezul Durkheim, unul din cei mai importanţi sociologi timpurii scria:
“O religie este un sistem unificat de credinţe şi practici cu privire la lucrările sacre, adică acele lucruri pusedeoparte şi interzise, credinţe şi fapte care unesc într-o singură comunitate morală, numită  Biserică, pe toţi aceia care aderă la ele”.
Religia are rolul determinat in dezvoltarea unei civilizaţii. După Spengler, Tonybieeşi alţii, civilizaţia este un organism social care se naşte, creşte, se maturizează, îmbătrâneşteşi moare.Sociologul Max Weber (1864-1920) arată , de prin sec. VIII î. Hr., tradiareligioasă apuseană (din care, după el, face parte şi Israelul) a inclus un “element profetic” decritică socială. De aceea mişcările reformatoare moderne îşi au obârşia în Occident, maicurând decât în Orient, unde nu există o asemenea tradiţie religioasă. În lucrarea sa clasică
 Etica protestantă şi spiritul capitalismului
”, Weber a dezvoltat teoria că morala lui Calvin şiLuther, în contrast cu învăţăturile religioase anterioare este larg răspunzătoare de creştereaspiritului capitalismului în Occident. Ei arătau că este o datorie să alegi cea mai profitabilăocupaţie disponibilă, considerând bogăţia ca un har. R.H. Towney în lucrarea “
 Religia şinaşterea capitalismului”
, scria că industrializarea a avut loc în Europa în condiţiile libertăţii protestanţilor se a da bani cu împrumut şi de a se deda comerţului. Biserica Catolicăinterzisese acordarea de împrumuturi băneşti cu dobânzi mari, ca fiind păcatul cămătăriei,înăbuşind prin aceasta comerţul, în vreme ce, la protestanţi, ca de pildă la calvinişti, succesulîn afaceri era considerat ca un semn al harului lui Dumnezeu.Fiecare civilizaţie are sistemul ei de valori care explică tot ce a creat ea. Aceste valorisunt de fapt sunt de fapt un sistem de credinţe privind rostul omului prin lume. Aici nu estevorba de un sistem de idei, adică de o explicaţie filosofică, ci de o înţelegere a realităţiiintegrată adânc în conştiinţa omului. Aceste credinţe justifică mai mult sau mai puţinexistenţa omului, fiind pentru el lucruri sfinte. Mircea Eliade scria:
Conştiinţa unei lumi reale şi semnificative este strâns legată de descoperirea sacrului”
(adică a sensului sfânt). Opusulsacrului este profanul care este nereal şi nesemnificativ.Căutarea şi găsirea de semnificaţiei sfinte este caracteristică de ne înlocuit a omului:
“ a trăi ca fiinţă umană este în sine un act religios”.
Religia face parte, deci, din structuraomului, reprezintă valorile supreme valorile supreme pentru care trăieşte el:
“ a fi, sau maidegrabă a deveni om, înseamnă a fi religios”.
Am putea parafraza spunând că, a pierdecalitatea de om sau a deveni neom, înseama pierde religia. Omul religios
“homoreligiosus”
cunoaşte prin înseşi structura lui că Dumnezeu există.Singurul argument al existenţei lui Dumnezeu se găseşte în însi numele luiDumnezeu:
“Eu sunt”
sau
“Eu sunt Cel ce sunt”
. A căuta alte argumente înseamnă a începedesacralizarea sau de sfinţirea. Ea este aceea ce au făcut în cultura occidentală teologia şifilosofia. (vezi Rom.1:19-22; Fapte.17:26-29)Reducţionismul este o modalitate de explicare sau interpretare a realităţii, prininventarea unei realităţi simplificate, deduse din principii şi structuri simple. Civilizaţiaoccidentală s-a desacralizat, printr-un şir de reducţionisme, cum ar fi cele care se întind de la
1
 
 Istoria ReligiilorValeriu Andreiescu
Marx şi Neitzsche, până la Freud. Sacrul şi experienţa religioasă sunt însă ireductibile iar reducţionismele nu pot oferi nimic corespunzător .Pierderea sensurilor sacre goleşte pe omchiar de umanitatea sa şi caracterizează pe omul fără religie (homo areligiosus).
 Homo areligiosus
dă valoare de sacru elementelor profane (ştiinţa, arta, familia,munca, sportul, divertismentul, alcoolul, drogurile, sexualitatea etc.). El este, de fapt,conştient că nu primeşte astfel răspuns la problemele finale ale vieţii, că se închină de fapt, lanişte idoli, chiar dacă ar fi vorba de nişte filosofii înalte, umanismul, comunismul etc. Simtecă este lipsit de o experienţă religioasă autentică, singura care poate da răspuns problemeimorţii. Dar el refuză sensurile sacre vechi şi este conştient că viaţa sa ajunge fără sens. El vatrebui fie să se întoarcă la o religie clasică, fie să piară. Andre Marlaux şi este conştient căviaţa sa ajunge fără sens. El va trebui fie să se întoercă la o religie clasică, fie să piară. AndreMarlaux şi este conştient că viaţa sa ajunge fără sens. El va trebui fie să se întoarcă la oreligie clasică, fie să piară. Andre Marlaux, este un mare scriitor ateu, a spus:
Secolul XXI fieva fi religios, fie nu va fi de loc”
, adică umanitatea va pieri. Filosofia modernă aexistenţialismului, prefigurată de cartea “Eclesiastul” din Vechiul Testament, are să fie odirecţie creştină (ex. Heidegger), fie o direcţie ateistă (Sartre, Camus), care afirmă căsinuciderea este singura soluţie logică. Această filosofie a absurdului a inspirat textul luiSamuel Becket sau a lui Eugene Ionesco. Ca un paliativ, ei încearcă să dea un sens sacruumanismului profan, în spiritul filosofiei antice a stoicismului.Astfel, cum spunea Mircea Eliade
“homo areligiosus”
modern a ajuns identificareasacrului cu profanul, camuflarea perfectă a sacrului în ultima etapă a desacralizării, singuracreaţie religioasă a civilizaţiei de astăzi a Occidentului. Adrian Năstase a scris chiar o carteonorabilă:
“Drepturile omului – religia secolului XXI”
“Homo areligiosus” 
contemporan este, deci, un om pervertit şi chia
“homoreligiosus”
, în măsura în care mai există azi, sufere procesul de desacralizare, în momentul încare şi-a atrofiat simţul sacrului. În termeni creştini se poate vorbi de slăbirea credinţei dincauza civilizaţiei tehnologice. Fapt este că
“homo areligiosus”
a înlocuit o religie cu oantireligie, bazatot pe o credinţă dar de sens contrar, ajunnd în
“Pe culmiledesperării”
, conform titlului uneia din cărţile vestite ale existenţialismului român ateu EmilCioran, celebru ca filosof francez.Mircea Eliade este cel mai important istoric al religiilor pe plan mondial. În cartea sa:
Tratat de istorie a religiilor
este de fapt o morfologie a religiei iar nu o istorie.Compendiul sau de istorie a religiilor, în trei volume, se numeşte :”
 Istoria credinţelor şiideilor religioase”.
Scrierile lui Eliade au reînviat credinţa în Dumnezeu a mii de intelectualidin Occident, deşi Eliade nu a scris dintr-un punct de vedere teist. Scrierile sale suntnecreştine, deşi la un moment dat, afirmă că ,
“din punct de vedere al istoriei religiilor,întruparea (lui Dumnezeu în Hristos)reprezintă ultima şi cea mai desăvârşită hierofanie
”.Eliade a arătat că fiecare om are propria lui credinţă religioasă, de care- de multe ori-nici nu este conştient. De obicei, este vorba de adorarea propriului “eu”. Religia copiilor este jocul, religia tinerilor este dragostea fireas, religia trânilor este înţelepciunea pământească. Sau- după cugetarea lui Geothe- “Dragostea şi înţelepciunea copilului este jocul; jocul şi înţelepciunea tânărului este dragostea; dragostea şi jocul trânului esteînţelepciunea”.Religia este concepţia cea mai generală despre lume şi viaţă, bazată nu numai perevelaţie, ci şi pe credinţă şi pe aplicarea ei totală în practică. Din acest punct de vedere şi oconcepţie care nu este bazată pe revelaţie poate deveni religioasă.
2
 
 Istoria ReligiilorValeriu Andreiescu
Filosofia este socotită cea mai generală concepţie despre lume bazată exclusiv peraţionament dar poate deveni un sistem filosofico-religios, pe baza credinţei. Ideologiilesocial-politice, cum a fost, de pildă, fascismul, pot pot deveni false religii, pe baza credinţeioarbe în ele şi a încercării de a le pune în practică, indiferent de urmări.Lipsa evenimentului supranatural într-o falsă religie lasă însă un gol în sufletulcredinciosului. Setea de supranatural duce la apariţia unor credinţe religioase bizare, cum ar fi religia “farfuriilor zburătoare”. Aceasta este şi cauza credinţei în superstiţii a omului de azi.Setea de supranatural se explică prin nevoia omului de a reface letura cudivinitatea. Fiecare om are înăuntru său un gol de forma lui Dumnezeu. În latină
“religare”
înseamnă
“a fi legat de”.
Astfel
“religie “
- înseamnă reluarea legăturii cu divinitatea.Împletirea dintre istorie şi religii are loc, după Sherman Barnes, sub teroarea timpului.În esenţă, “istorie” înseamnă “desfăşurare în timp”, după cum geografia este desfăşurarea înspaţiu. Religiile antice ale Orientului Apropiat ofereau căi magice şi mitice de scăpare dintimp, pe baza credinţei în zeii naturii, a căror existenţă s-ar fi desfăşurat într-un timp fărăistorie. Greco-romanii antici vedeau istoria ca recepţie, cu o puternică notă de tragediemanifestaîn lipsa de perspectiistori(vedeau instabilitatea şi zădărnicia creaţieiomeneşti.).Vechii evrei sunt cei care au produs prima povestire istorivasşi precisă.“Concepţia modernă asupra istoriei îşi are rădăcinile în istoria biblică a lui Yahweh(Dumnezeu) şi a lumii pe care a creat-o, ca scenă pentru desfăşurarea unui plan divin. Bibliadă istoriei o semnificaţie religioasă, fiindcă în istorie a intrat Dumnezeu în legământ cu Israel.Întâmplări ca Exodul, robia asiriană, robia Babilonică au fost prezentate ca evenimente uniceîntr-un plan divin. În timp şi în istorie, Dumnezeu desăvârşeşte planul Său de mântuire aomenirii în confruntări dramatice. Biblia decupează istoria în două ere, având ca punct dedespărţire venirea lui Mesia.Criza sensurilor sacre în civilizaţia Occidentului de astăzi se exprimă şi în noua teamăde istorie, pe baza sentimentului că timpul nu este de partea omenirii. Vechile interpretărileistoriei se bazau pe “
religia progresului”
care reprezenta de fapt, o viziune necreştină aîmpărăţiei biblice de o mie de ani, pe baza ideii că omul va realiza fără Dumnezeu. Viziuneaunei istorii incoerente se întâlnise şi înainte, de exemplu în sec. XVIII, la Ed. Gibbon şiVoltaire, dar în prezent majoritatea istoricilor necreştini au o conştiinţă crescândă desprelipsa de sens a istoriei.Lăsând la o parte doctrinele teologice asupra istoriei, există şcoli de interpretare bazate pe teorii din domeniul ştiinţelor, filosofiei, artei şi ideologiei.O interpretare a istoriei bazată pe psihologie şi pe teoria lui Feud se datoreşte luiOswald Spengler (1880-1975). El pune la baza istoriei cultura. “
Morfologia culturii
, careformează, după Spengler, oiectul cercetării istorice, are un caracter psihologist şi biologizant.Carte lui Spengler 
“Der Untergang des Ablandlandes
” (Declinul Occidentului)- 1918-1922,reprezintă un efort de explicaţie a culturilor lumii.Din punctul de vedere al interpretărilor filosofice, istoria apare ca un ciclu decivilizaţii. După Arnold Toynbee (1889-1975).
“A study of History” (Un studiu al istoriei)
,istoria reprezintă un ciclu de 30 de civilizaţii, din care a analizat 21. El afirmă că mişcareacivilizaţiei ar fi cilindrică şi recurentă, pe când mişcarea religiei ar fi pe o singură liniecontinuă, orientată în sus.Economia şi ştiinţa despre societate au furnizat şi ele interpretări economizante şisociologizante ale istoriei, cea mai cunoscută fiind interpretarea istoriei de către Marx, ca osuccesiune a modurilor de producţie, fiecare fiind considerat superior celor precedente. Alţi
3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->