Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
125Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Stelian Fulga - A doua sansa

Stelian Fulga - A doua sansa

Ratings:

4.64

(28)
|Views: 28,145 |Likes:
Published by memeliana

More info:

Published by: memeliana on Aug 20, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/31/2013

pdf

text

original

 
A DOUA ŞANSA CU STELIAN FULGA
Cuvânt înainte
 Prezenta lucrare este o mostră a genului sărac din literatura noastră, cuprins întermenul generic de "cărţi de frontieră". Epica biografică iniţială, cu fraza savuroasă şi filozofie juvenilă, este evolutivă,marcată de puseuri existenţiale, născute din întrebări cruciale, de genul "cine sunt şi încotro merg"? Nu există mister sau aşteptare; pur şi simplu autorul dezvăluirilor nu ajunsese laetapa de ardere propice descoperirii Adevărului, iar evoluţia marcată de oprelişti şi evenimente, riscă să-1 deturneze din drum.Situaţiile de crile parcurge cu resemnare; fapta consumată nu se poate schimba, iar revolta nu este atât de mare încât să-1 pună în conflict deschis cu societatea. Merge deci înainte, ghidat de un miros ascuns al succesului şi de soartă.înainte de a-şi descoperi vocaţia, trebuie să mai treacă şi prin alte încercări; să- şi puvia în pericol, dea piept cu legea fataliţii; apoi intervine
iluminarea,
care se desfăşoară lent, sub patronajul carismaticului Valeriu Popa.
După noi etape şi sedimentare în periplul tibetan, autorul este în sfârşitgata să dea răspunsuri să-şi asigure un rol major în viaţa altora.Aşa s-a născut terapeutul naturist, Fulga Stelian, iar cartea îi prezintă evoluţia.în partea a doua a lucrării, cu delicateţe suntem introduşi în tehnicul mediciniinaturiste, redat accesibil, fără preţiozităţi intelectuale, astfel că lectura devineagreabilă.O experienţă câştigată în cincisprezece ani de muncă se găseşte la îndemânatuturor celor interesaţi să-şi schimbe modul de viaţă sau să se vindece de toate bolile, uzând doar de binefacerile Naturii.Oricine citeşte este liber să încerce pe propria piele remediile enumerate, avândun ghid ştiinţific, cu o bogată documentare în domeniu. Şi toate acestea dauvaloarea cărţii.
 
loan T. Lazăr 
1
 
Motto: "Cine descoperă CALEA de la primii paşi,va şti încotro să meargă." 
 — 
CAPITOLUL1— 
DESTIN SAU VOIA DOMNULUI?
Un vechi prieten din Obcinile Nordului spunea că "omul este un răzvrătit,care timp de o viaţă se luptă cu propriul destin, fiind în acelaşi timp şi sclav şistăpân".Avea dreptate atunci, dar la scurt timp a eşuat într-o căsătorie fericită, iar parteacu
stăpânul
a intrat în atribuţiile soţiei.Cât priveşte
destinul,
el a devenit un "bun comun", rostuit după jurământul — "până când moartea ne va despărţi". N-a mai rămas decât
răzvrătirea,
ca ultimă speranţă a unei existenţe libere, dar ea nu 1-a încercat, nu i-a dat târcoale şi poate n-o va întâlni niciodată.Asta s-a întâmplat în Nord, unde bărbaţii au semeţia munţilor, dar şi blajinitatea codrilor de fagi. Pe plaiurile Doljului lucrurile stau puţin altfel:oamenii se nasc cu vână de luptător, ştiu să ţină piept vieţii, învinşi sauînvingători, rămân neschimbaţi.Există însă şi excepţii, când toate principiile şi regulile se alterează, iar curgerea urmează sub semnul carismei, pe care musai trebuie să o ai din naştere.Prezenta lucrare tocmai asemenea cazuri tratează, mai precis, unul singur,cel al terapeutului naturist — Stelian Fulga. Un om care a trecut peste toatefrontierele care i-au stat în cale şi ajuns pe muchia celor cincizeci de ani, simtenevoia să le destăinuie. Nu doar pentru miile de suferinzi care îi trec pragul, ci şi pentru doritorii să afle cum poţi trăi sub zodia unei stele norocoase."Când pe mama au apucat-o durerile facerii, era într-un sfârşit de ianuarie'53, chiar pe 30, cornii casei pocneau de ger, iar cei trei fraţi ai mei, mai mari,suflau în florile de gheaţă de la geam, să vadă unde se duce sania în care seurcaseră părinţii.Aveam să fiu al patrulea fecior, din cinci, fiindcă a mai urmat unul,mezinul, apoi lista s-a închis.În comuna mea natală, Bistreţ, nu multe familii se puteau mândri cu atâţiaflăcăi adunaţi sub acelaşi acoperiş, deşi în acei ani, se trăia într-o sărăciecumplită, care parcă-şi făcuse cuib în bătătura noastră. Nu exagerez cu nimic: am cunoscut lipsurile încă din prima zi de viaţă şile-am avut în preajmă toată copilăria.Părinţii noştri nu avuseseră nici o avere înainte de colectivizare, iar maiapoi, de înavuţire cu atâtea guri de hrănit, nu putea fi vorba.Tata, ca tot bărbatul din sat, se ocupa de pământ şi treburi mărunte, că n-avea tragere de inimă spre cine ştie ce proiecte măreţe. Râdea rar, lăsând să-1cuprindă o severitate ursuză, din care nimeni nu-1 scotea. Cu blândeţe, aş puteasă-1 numesc "aspirant" la funcţia de lider, deşi greul casei, implicit creştereacopiilor, căzuse în sarcina executivă a mamei.
2
 
Privind acum în urmă, îmi dau seama că ea era adevăratul general şi fărăea, nimic nu s-ar fi mişcat. Cum a reuşit să se descurce, numai bunul Dumnezeuştie, că în ogradă aveam câteva găini, o vacă şi un porc...La C.A.P. se câştiga cât să-ţi amăgeşti foamea, în altă parte nu te puteaiduce, iar speranţe pentru un trai mai bun, nu se întrezăreau. Şi, totuşi, amînvăţat să zâmbim la micile bucurii ale copilăriei, pe care tot mama, ştia să letransforme în intime sărbători. Era o altă fire, mai deschisă şi vioaie; emanaoptimism, avea toleranţa muiată în înţelepciune. Din exterior, părea o paralelădusă la destinul tatei, dar noi, copiii, ştiam că părinţii noştri sunt diametral opuşi,iar liantul casei provine numai din truda celei care ne dăduse viaţă, vorbaromânului: "la plug, totdeauna, un bou trage «hăis» şi unul «cea». Ca la noi..."Stelian se încruntă. Nu toate amintirile copilăriei îi fac plăcere. Chiar dacă anii scurşi au îngropat mare parte din durere, a rămas încă destul amar,care îl bântuie:"Până să merg la şcoală, am învăţat să dau o mână de ajutor în casă. Omfi fost noi băieţi, dar o biată femeie nu putea cuprinde totul, iar despre aportulceluilalt părinte, n-are rost să vorbim. Am format o echipă şi aşa am luat viata în piept.Cred că în acea perioadă s-a cristalizat în mine conceptul de «zburdăactivă», adică să te joci producând ceva, sau invers. Cert este că am păşit în clasaîntâi destul de maturizat, deşi toate lucrurile noi pe care le învăţam, încă creauo uşoară senzaţie de panică. Exista şi fascinaţia necunoscutului, curiozitatea,îndoiala privind capacitatea mea de absorbţie, dar încet, încet, m-am liniştit,în jurul meu, ceilalţi copii păreau lipsiţi de griji; mulţi erau la fel de săraci camine: ce rost avea să mă frământ, când mai degrabă sau mai târziu rezolvareavenea de la sine?La o vârstă fragedă apare tentaţia alunecării spre blazare. Nu este periculosla început, dar odată
 
cu maturizarea, te poţi trezi îngheţat într-un ungher alexistentei, din care nu ai cale de evadare. Atunci, lucrurile se complică...Eu am evitat acest curs, fiind o fire activă, cu afinităţi spre cunoaştere.Spre exemplu, iubeam istoria, că avea multe informaţii despre o lume carenu mai exista. Domnitorii apăreau ca nişte simboluri pe o grilă întinsă între
bine
şi
rău;
fiecare veac părea o pagină ruptă dintr-o carte cu poveşti, al cărei autor nu-l cunoşti şi nici nu poţi anticipa sfârşitul.Când am mai crescut şi am sărit pârleazul în clasa a cincea, noi tentaţii mi-au capacitat interesul. Atunci am descoperit matematica. Doamne, ce vis!În lumea exactităţii, jonglai cu sute de calcule, puteai să desfaci orice figurăgeometrică până la nivel de dreaptă, iar la reclădire să obţii acelaşi volum sau perimetru, dar într-o altă formă.Te simţi un fel de Demiurg, iar lumea din jurul tău prinde contururigeometrice. Totul poate fi estimat, mai puţin sentimentele, deşi există şi pentru eleun «cosinus ocult». Da, chiar aşa. în matematică se plămădesc enigmele şi totacolo se dezleagă..."În ciuda masivităţii, Stelian Fulga s-a reîntors în copilărie. Este degajat şivorbeşte cu înflăcărare. Şi — culmea, nu la ştiinţele exacte avea să se oprească,deşi i-au plăcut mult.
3

Activity (125)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Iuliana Petroaia liked this
mesagerdivin17 liked this
Murariu Elena liked this
Dragos Sima liked this
Emil Dumitrescu liked this
Alina Popa liked this
Alina Popa liked this
Alina Popa liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->