Teste Chirurgie

Semiologia abomenului acut
1Termenul “abdomen acut” reprezintă un:

a) Simptom
b) Diagnostic definitiv
c) Sindrom
d) Diagnostic postoperator
e) Toate afirmaţiile sunt corecte
2. Diagnosticul de “abdomen acut” serveşte drept:

a) Indicaţie către operaţie urgentă
b) Indicaţie către spitalizarea în staţionarul terapeutic
c) Indicaţie către consultaţia chirurgului
d) Argument către efectuarea măsurilor diagnostice suplimentare
e) Argument către externarea pacientului din staţionar
3. Ce afirmaţie nu este corectă?

a) “Abdomenul acut” - este un termen general, ce semnifică prezenţa la bolnav a durerilor
abdominale acute
b) “Abdomenul acut” - este un sindrom şi, concomitent, - un diagnostic prezumtiv
c) “Abdomenul acut” semnifică necesitatea unui diagnostic rapid
d) “Abdomenul acut” semnifică efectuarea obligatorie a intervenţiei chirurgicale
e) “Abdomenul acut” semnifică necesitatea în măsuri curative urgente
4. Care din patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” comportă un caracter
inflamator?
a) Apendicita acută
b) Hernia strangulată
c) Pancreatita acută
d) Sarcina extrauterină
e) Ulcerul gastro-duodenal perforat
5. Care din patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” nu posedă caracter
inflamator?
a) Colecistita acută
d) Tromboza vaselor mezenteriale
e) Apendicita acută
6. Care patologii se asociază cu perforaţia de organ cavitar în cavitatea peritoneală?

a) Ruptura spontană a porţiunii abdominale a esofagului
b) Ulcerul duodenal perforat
c) Tromboza vaselor mezenteriale
d) Sarcina extrauterină întreruptă
e) Traumatismul penetrant al intestinului subţire
7. Care din situaţiile enumerate nu se referă la perforaţia de organ cavitar în cavitatea peritoneală?
a) Comunicarea patologică între cavitatea stomacului şi cea a colonului
b) Comunicarea patologică între cavitatea stomacului şi cavitatea peritoneală
c) Comunicarea patologică între lumenul duodenal şi spaţiul retroperitoneal
d) Comunicarea patologică între vezica urinară şi cavitatea peritoneală
e) Hemoragia din ulcerul gastric
8. Care din patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” se referă la sindromul
“ocluziei intestinale acute”?
a) Ocluzia intestinală aderenţială a intestinului subţire
c) Invaginarea
d) Stenoza piloroduodenală ulceroasă
e) Volvulusul intestinului sigmoid
9. Ce patologii se asociază cu hemoragie intraperitoneală?

a) Hemoragia din ulcer gastric
b) Eruperea anevrismului aortei
c) Sarcina extrauterină întreruptă
d) Hemoragia uterină (metroragia)
e) Ruptura traumatică a splinei
10. Ce patologii nu se asociază cu hemoragie intraperitoneală?

a) Hemoragia din ulcer gastric
b) Eruperea anevrismului aortei
d) Hemoragia uterină (metroragia)
e) Ruptura traumatică a splinei
11. Ce patologii extraabdominale pot condiţiona tabloul clinic de “abdomen acut”?

a) Coarctaţia aortei
b) Pneumonia bazală
c) Vasculitele sistemice
d) Diabetul zaharat decompensat
e) Toxiinfecţia alimentară
12. Care din patologii se dezvoltă de regulă la copii?

a) Ulcerul perforat
b) Ocluzia intestinală joasă tumorală
e) Invaginarea intestinului
13. Care din patologiile enumerate este tipică pentru pacienţii în vîrsta peste 60 de ani?
a) Ocluzia tumorală a colonului
b) Sarcina extrauterină întreruptă
d) Invaginarea intestinului
e) Ulcerul perforat
14. Care patologii sunt caracteristice pentru bolnavii în vîrstă medie?

a) Pancreatita acută
b) Ocluzia tumorală a colonului
c) Ulcerul perforat
e) Invaginarea intestinului
15. Care patologii sunt caracteristice pentru bolnavii în vîrstă medie?

a) Apendicita acută, colecistita acută, invaginarea intestinului
b) Ocluzia tumorală a colonului, apendicita acută, anexita
c) Hernia strangulată, ulcerul perforat, ocluzia tumorală a colonului
d) Apoplexia ovariană, invaginarea intestinului, sarcina extrauterină întreruptă
e) Ulcerul perforat, pancreatita acută, sarcina extrauterină întreruptă
16. În durerea viscerală iritaţia de la organele tractului gastro-intestinal este condusă prin intermediul:
a) Fibrelor nervoase parasimpatice
b) Plexurilor nervoase paralimfatice
c) Fibrelor nervoase parasimpatice şi simpatice
d) Plexurilor nervoase paravenoase
e) Fibrelor nervoase simpatice celiace
17. În durerea somatică iritaţia de la organele tractului gastro-intestinal este condusă prin:
a) Fibre nervoase parasimpatice şi simpatice
b) Fibre nervoase parasimpatice
c) Plexuri nervoase paravenoase
d) Plexuri nervoase paralimfatice
e) Fibre nervoase simpatice
18. Ce este caracteristic pentru durerea viscerală în “abdomenul acut”?

a) Reprezintă rezultatul distensiei sau spasmului organului
b) Provine din peritoneul parietal
c) Are caracter difuz
d) Poate fi localizată exact de către bolnav
e) Nu poate fi localizată exact de către bolnav
19. Ce este caracteristic pentru durerea viscerală în “abdomenul acut”?

a) Este difuză
b) Este resimţită de către bolnav sub formă de apăsături, accese şi colici
c) E intensă şi continuă
d) Este cert delimitată, localizată
e) Se intensifică în timpul mişcărilor
20. Ce este caracteristic pentru durerea somatică în “abdomenul acut”?

a) Are caracter continuu intensiv
b) Provine din peritoneul parietal
c) Provine din organele tractului digestiv
d) Este consecinţa distensiei sau spasmului organului
e) E cert delimitată, localizată
21. Care este caracterul durerii somatice în “abdomenul acut”?

a) Se intensifică în timpul mişcărilor
b) Este percepută de bolnav sub formă de compresii, apăsături, accese şi colici
c) E delimitată strict, localizată
d) E difuză
e) Este intensă şi continuă
22. În care cazuri durerea abdominală are caracter visceral?

a) Simptomul Blumberg
b) Simptomul Kocher
c) Colecistita acută cu peritonită locală
d) Colica renală
e) Colica biliară
23. Pentru comoditatea descrierii simptomelor abdomenul este divizat în:

a) 2 etaje, 6 regiuni
b) 3 etaje, 9 regiuni
c) 3 etaje, 6 regiuni
d) 2 etaje, 9 regiuni
e) 3 etaje, 3 regiuni
24. Regiunea epigastrală a abdomenului include:

a) Regiunea epigastrică propriu-zisă
b) Hipocondrul drept
c) Hipocondrul stîng
d) Regiunea paraombilicală
e) Regiunea iliacă
25. Regiunea mezogastrică a abdomenului include:

a) Regiunea suprapubiană
b) Flancul drept
c) Flancul stîng
d) Regiunea paraombilicală
e) Regiunea iliacă
26. Regiunea hipogastrică a abdomenului include:

a) Regiunea epigastrică propriu-zisă
b) Regiunea suprapubiană
c) Regiunea paraombilicală
d) Regiunea iliacă stîngă
e) Regiunea iliacă dreaptă
27. În care patologii ale organelor abdominale pacienţii pot indica cu precizie timpul debutului bolii?
b) Ocluzia intestinală
c) Ulcerul perforat
e) Anexita acută
28. Pentru care patologii este caracteristică sporirea treptată a intensităţii sindromului algic?
a) Eruperea anevrismei aortei abdominale
b) Apendicita acută
c) Ulcerul perforat
d) Ocluzia intestinală obturatorie
e) Anexita acută
29. Debutul cărei patologii corelează de regulă cu ridicarea greutăţilor sau schimbarea bruscă a poziţiei
corpului?
a) Eruperii anevrismului aortei abdominale
b) Ocluziei intestinale obturatorii
c) Ulcerului perforat
d) Herniei strangulate
e) Rupturei splinei
30. Ca varietăţi ale durerii sunt caracteristice pentru patologiile chirurgicale acute?
a) În “lovitură de pumnal”
b) Continuu progresante
c) Nocturne
d) Colicative
e) Episodice
31. Ce patologie se asociază cu durerea abdominală cu aspect de “lovitură de pumnal?

a) Concreşterea tumorii maligne a unui organ parenchimatos în ţesuturile adiacente
b) Perforarea ulcerului gastric
c) Tromboza arterelor mezenterice
d) Procesul necrotic în cavitatea peritoneală
e) Toxiinfecţia intestinală gravă
32. Unde este localizată iniţial durerea abdominală în caz de patologie a intestinului subţire?
a) În regiunea epigastrală
b) În hipocondrul drept
c) În regiunea suprapubiană
d) În regiunea paraombilicală
e) În regiunea inghinală
33. Deplasarea durerilor din regiunea epigastrală spre regiunea iliacă dreaptă indică asupra:
a) Anexitei acute
b) Ocluziei intestinale
c) Apendicitei acute
d) Herniei strangulate
e) Colecistitei acute
34. Durerile spastice în abdomen sunt caracteristice pentru:

a) Pielonefrită
b) Apendicita acută
d) Ocluzia intestinală
e) Anexita acută
35. Durerea abdominală cu aspect de «lovitură de pumnal» este caracteristică pentru:

b) Anevrism disecant al aortei abdominale
c) Ocluzia intestinală
d) Colecistita acută
e) Ulcerul perforat
36. Iradierea durerii în regiunea unghiului inferior al omoplatului drept este caracteristică pentru:
a) Ruptura traumatică a splinei
b) Anevrism disecant al aortei abdominale
e) Ulcerul perforat
37. Iradierea durerii spre regiunea supraclaviculară pe partea afectată se întîlneşte în:
a) Ruptura traumatică a splinei
b) Colecistita acută
c) Anevrismul disecant al aortei abdominale
d) Ulcerul perforat
e) Eruperea piosalpinxului
38. Caracterul de constrîngere sub formă de “centură” al durerii abdominale este caracteristic pentru:
a) Ulcerul perforat
b) Anevrismul disecant al aortei abdominale
e) Pancreatita acută
39. În ce patologie intensitatea durerii este într-atît de mare, încît bolnavul nu-şi găseşte loc de durere?
a) În ulcerul perforat
b) În colica renală
c) În apendicita acută
d) În ocluzia intestinală
e) În sarcina extrauterină întreruptă
40. Voma la bolnavii cu “abdomen acut” este condiţionată de:

a) Iritarea intensă a terminaţiunilor nervoase ale peritoneului şi mezoului
b) Sindromul hipertensiunii intracerebrale
c) Ocluzia intestinală mecanică
d) Reacţia reflectorie – în caz de obturare a lumenului structurilor cu musculatură netedă (căi
biliare, ureter, intestin, apendice vermiform)
e) Factorii externi
41. Care este caracterul vomei în caz de apendicită acută?

a) Voluminoasă multiplă
b)Reflectorie unică
c) Fecaloidă
d) Voluminoasă, cu conţinut gastric de stază
e) Cu conţinut de tip “zaţ de cafea”
42. În care patologii chirurgicale acute ale organelor abdominale voma nu este caracteristică?
b) Colecistita acută
d) Ocluzia intestinală înaltă
e) Ulcerul gastric şi duodenal perforat
43. În ce patologii chirurgicale acute ale organelor abdominale voma nu este caracteristică?
a) Ruptura splinei
b) Ocluzia intestinală joasă
c) Ocluzia intestinală înaltă
d) Pancreatita acută
e) Apendicita acută
44. Voma multiplă cu conţinut bilios este caracteristică pentru:

b) Ocluzia intestinală joasă
c) Colica hepatică
e) Pancreatita acută
45. În ca patologie se întîlneşte voma “fecaloidă”?

a) Ocluzia intestinală joasă
b) Ocluzia intestinală înaltă
c) Hemoragie din polip al colonului
d) Pancreatita acută
e) Stenoza ulceroasă piloroduodenală decompensată
46. Lipsa scaunului şi a emisiei de gaze sunt semne precoce ale:

a) Ocluziei intestinale joase
b)Ocluziei intestinale înalte
c) Peritonitei difuze
d)Pancreatitei acute
e) Sarcinei extrauterine întrerupte
47. Setea şi xerostomia la un bolnav cu “abdomen acut” sunt semne ale:
a) Anemiei acute
b) Hipotoniei
c) Disbacteriozei
d) Hipertensiei portale
e) Deshidratării
48. «Faţa lui Hipocrate» la un bolnav cu peritonită avansată se caracterizează prin asocierea
următoarelor semne:
a) Culoarea surie-pămîntie (teroasă) a tegumentelor
b) Orbitele înfundate
c) Culoarea pal-cianotică a tegumentelor
d) Nuanţa ascuţită a feţei
e) Tegumente acoperite cu transpiraţii reci
49. Ce asociere de semne caracterizează “faţa lui Hipocrate” la un bolnav cu peritonită avansată?
a) Tegumente palide, transpiraţii reci, respiraţie superficială
b) Tegumente cianotice, grimase pe faţă din cauza durerii, uscăciunea buzelor
c) Tegumente icterice, transpiraţii reci, edemaţierea feţei
d) Tegumente surii-pămîntii (teroase), comportament liniştit, grimase pe faţă din cauza durerii
e) Tegumente surii-pămîntii (teroase), înfundarea orbitelor, nuanţa ascuţită a feţei
50. Pentru ce patologie este caracteristic simptomul “hopa-mitică”?

a) Ruptura ficatului sau a splinei
b) Peritonita difuză
d) Ocluzia intestinală prin strangulare
e) Sarcina extrauterină întreruptă
51. În ce constă simptomul “hopa-mitică”?

a) Pacientul se află în poziţia forţată în decubit dorsal, tentativele de a întoarce bolnavul în
decubit lateral fiind asociate cu intensificarea durerii, pacientul revenind imediat la poziţia
iniţială
b) Pacientul se află în poziţia forţată în decubit lateral, tentativele de a întoarce bolnavul în
decubit dorsal fiind asociate cu intensificarea durerii, pacientul revenind imediat la poziţia
iniţială
c) Pacientul preferă ortostatismul sau poziţia pe şezute, tentativele de a plasa bolnavul în decubit
dorsal fiind asociate cu intensificarea durerii, pacientul revenind imediat la poziţia iniţială
d) Pacientul se află în poziţie forţată în decubit dorsal, iar apariţia durerilor colicative în
abdomen îl impun să treacă în decubit lateral
e) Pacientul se află în poziţie forţată în decubit lateral, iar apariţia durerilor colicative în
abdomen îl impun să treacă în decubit dorsal
52. Mărirea simetrică în volum a abdomenului se întîlneşte de regulă în:

a) Tumori masive ale cavităţii abdominale
b) Obezitate
d) Ascită
e) Balonarea simetrică a intestinului
53. Mărirea asimetrică a abdomenului în volum se întîlneşte de regulă în:

a) Patologii inflamatorii ale organelor abdominale
b) Obezitate
d) Ascită
e) Toxiinfecţii alimentare
54. Care trebuie să fie poziţia bolnavului în timpul palpării abdomenului?

a) Decubit lateral, membrele superioare – de-a lungul corpului, membrele inferioare – extinse
b) Decubit dorsal, membrele superioare – elevate de-asupra capului, membrele inferioare –
flexate leger în articulaţiile genunchilor
c) Decubit dorsal, membrele superioare – elevate de-asupra capului, membrele inferioare –
extinse
d) Decubit dorsal, membrele superioare – de-a lungul corpului, membrele inferioare – extinse
e) Decubit dorsal, membrele superioare – de-a lungul corpului, membrele inferioare – flexate
leger în articulaţiile genunchilor
55. Ce scopuri urmăreşte palparea superficială a abdomenului?

a) Aprecierea simptomelor de iritare a peritoneului
b) Aprecierea lichidului liber în abdomen
c) Determinarea limitei inferioare a ficatului
d) Determinarea încordării musculare
e) Determinarea locului durerii maximale
56. Palparea superficială a abdomenului permite stabilirea:

a) Lichidului liber în abdomen şi a semnelor de iritare a peritoneului
b) Locului de durere maximală şi a contracturii musculare
c) Locului de durere maximală şi a dimensiunilor porţilor herniale
d) Locului de durere maximală şi a semnelor de iritare a peritoneului
e) Prezenţei formaţiunilor de volum şi a semnelor de iritare a peritoneului
57. Palparea abdomenului începe cu:

a) Palparea superficială
b) Palparea profundă
c) Aprecierea semnului Blumberg
d) Determinarea contracturii musculare
e) Identificarea tumefierilor herniale
58. Din ce regiune trebuie începută palparea superficială a abdomenului?

a) Din hipocondrul stîng
b) Din regiunea iliacă dreaptă
c) Din regiunea epigastrală
d) Din cea mai îndepărtată regiune de la locul durerii maximale
e) Din regiunea durerii maximale
59. Încordarea musculară la bolnavii cu ”abdomen acut” se dezvoltă în urma:

a) Dereglărilor hidro-electrolitice
b) Stării de excitaţie psiho-emoţională
c) Iritării peritoneului parietal
d) Iritării pleurei parietale
e) Acţiunii toxinelor bacteriene asupra SNC
60. În care patologie încordarea musculară a peretelui abdominal anterior nu este caracteristică?
a) Ulcerul perforat
b) Ocluzia intestinală obturatorie
c) Apendicita acută
d) Ruptura traumatică a unui organ cavitar
e) Colecistita acută
61. În care patologie încordarea musculară a peretelui abdominal este într-atît de exprimată, continuă şi
răspîndită, încît se apreciază ca “abdomen de lemn”?
a) Ocluzia intestinală joasă tumorală
b) Ulcerul perforat
c) Tromboza vaselor mezenteriale
d) Eruperea anevrismului de aortă abdominală
62. În ce situaţii clinice încordarea musculară poate fi semnificativ redusă, chiar şi în prezenţa peritonitei
difuze?
a) La bolnavul cu patologii neuro-psihice severe
b) La bolnavii obezi cu perete abdominal anterior îngroşat şi flasc
c) La bolnavii în stare de şoc hemoragic sau traumatic
d) La bolnavii în stare de ebrietate alcoolică sau narcotică
e) La pacienţii vîrstnici
63. Cum se apreciază simptomul Blumberg în caz de peritonită?

a) Percuţia regiunii examinate condiţionează durere acută
b) Flexia în articulaţia coxo-femurală a membrului inferior extins condiţionează durere acută
c) La palparea precaută a regiunii examinate se determină încordare musculară, asociată de
durere pronunţată
d) Degetele sunt afundate atent şi adînc în ţesuturile moi ale regiunii abdominale examinate,
apoi presiunea este brusc întreruptă, ceea ce condiţionează durere pronunţată
e) Degetele sunt afundate adînc în ţesuturile moi ale regiunii abdominale examinate, ceea ce
condiţionează durere pronunţată
64. Selectaţi două variante corecte de apreciere a simptomului psoas, ce se apreciază în inflamaţiile
retroperitoneale?
a) Percuţia regiunii lombare condiţionează durere pronunţată
b) Palparea bimanuală a regiunii lombare din partea afectată condiţionează durere pronunţată
c) Flexia în articulaţia coxo-femurală a membrului inferior extins condiţionează durere
pronunţată
d) Pacientul este plasat în decubit lateral şi i se extinde membrul inferior în articulaţia coxo-
femurală pe partea afectată
e) Palparea bimanuală a regiunii lombare de partea afectată condiţionează flexia involuntară a
membrelor inferioare
65. În care patologii ale organelor abdominale la percuţia abdomenului poate fi identificată matitatea
difuză a sunetului percutor?
b) Diverticulita acută
c) Apendicita acută
d) Ciroza hepatică cu ascită
e) Peritonita generalizată în stadii tardive
66. În ce patologii chirurgicale acute ale organelor abdominale poate fi identificată dispariţia matităţii
hepatice?
a) Ocluzia intestinală joasă
b) Colecistita acută cu empiem al veziculei biliare
c) Ruptura traumatică a ficatului
e) Ulcerul perforat
67. Prezenţa lichidului liber în cavitatea peritoneală se apreciază clinic prin:

a) Auscultaţia abdomenului
b) Palparea abdomenului
c) Percuţia abdomenului
d) Examen radiologic
e) Ultrasonografie
68. Clapotajul în timpul auscultaţiei şi percuţiei abdomenului apare ca urmare a:

a) Prezenţei lichidului liber în cavitatea peritoneală
b) Stenozei decompensate a ieşirii din stomac
c) Hemoperitoneului
d) Ocluziei intestinale
e) Prezenţei gazului liber în cavitatea peritoneală
69. Peristaltismul intestinal trebuie auscultat în:

a) Regiunea mezogastrală paraombilicală
b) Regiunea epigastrală şi pe flancurile abdominale
c) Regiunea, localizată inferior de ombilic şi spre stînga de linia mediană
d) Regiunile iliace din dreapta şi stînga
e) Toate răspunsurile sunt corecte
70. Suflul sistolic în caz de anevrism al aortei abdominale trebuie auscultat în:
a) Regiunile inghinale
b) Regiunea epigastrală
c) Pe linia mediană, ce trece din regiunea epigastrală spre cea suprapubiană
d) Regiunile iliace din dreapta şi stînga
e) Regiunea, localizată inferior de ombilic, spre stînga de linia mediană
71. În care patologie poate fi determinat auscultativ peristaltismul intestinal accelerat sonor?
a) Peritonita locală
c) Tromboza vaselor mezenterice
e) Hemoragia intraperitoneală
72. În care patologie peristaltismul intestinal la auscultaţie nu se apreciază?

a) Peritonita locală
c) Eruperea anevrismului aortei abdominale
e) Ciroza hepatică decompensată cu ascită tensionată
73. Care sunt cauzele mai probabile ale bolii la pacientul la care debutul durerii abdominale se asociază
cu temperatura corporală 40-41˚С?
a) Peritonita generalizată
b) Patologia pulmonară
c) Hemoragia gastro-intestinală
d) Hemoragia intraperitoneală masivă
e) Patologia renală
74. Ce temperatură este determinată de regulă la bolnavii cu apendicită acută la momentul adresării
pentru asistenţă medicală?
a) Diminuată (35-36˚С)
b) Normală (36,4-36,6˚С)
c) Subfebrilă (37,3-37,5˚С)
d) Febrilă (38˚С)
e) Hectică cu frisoane (40-41˚С)
Infecţia anaerobă
75. Pentru flora microbiană anaerobă clostridiană nu este caracteristică:
a. Eliminarea toxinelor ce provoacă necroza ţesutului conjunctiv şi muscular
b. Eliminarea toxinelor ce conduc spre necroza extinsă a stratului papilar al
dermului
c. Capacitatea de producere a trombozei vaselor sangvine
d. Proprietatea de formare a gazelor în ţesuturi şi dezvoltarea edemului
e. Capacitatea de producere a hemolizei
76. La agenţii patogeni clasici, ce provoacă infecţia anaerobă clostridiană, nu se referă:

a. Clostridium perfringens
b. Clostridium anaerobicus
c. Clostridium septicum
d. Clostridium hystolyticus
e. Clostridium gangrenossum
77. La principalii factori locali, ce contribuie la dezvoltarea infecţiei anaerobe clostridiene (gangrenei
gazoase) în plagă, se referă:
a. Cantitatea mare de ţesuturi necrotizate şi rău oxigenate
b. Ischemia ţesuturilor în urma lezării vaselor magistrale sau aplicării garoului
c. Defectul tegumentar masiv
d. Diastaza mare între marginile plăgii
e. Lezarea extinsă a muşchilor şi oaselor
78. La principalii factori locali, ce contribuie la dezvoltarea infecţiei anaerobe clostridiene (gangrenei
gazoase) în plagă, nu se referă:
a. Anemia hemolitică
b. Prezenţa unei cavităţi patologice în proiecţia plăgii, ce nu comunică cu mediul
extern
c. Defectul tegumentar masiv
d. Insuficienţa respiratorie cu oxigenarea redusă a ţesuturilor periferice
e. Canalul adînc şi îngust al plăgii
79. După viteza dezvoltării manifestărilor clinice se deosebesc următoarele forme de gangrenă anaerobă:
a. Lent progresantă
b. Stagnantă
c. Fulminantă
d. Recidivantă
e. Rapid progresantă
80. Conform particularităţilor evoluţiei clinice gangrena anaerobă este divizată în:
a. Forma clasică (miozita clostridiană)
b. Forma septică (dermita clostridiană)
c. Forma pseudo-osteomielitică (osteita clostridiană)
d. Forma edemato-toxică (celulita clostridiană)
e. Forma mixtă (combinată)
81. La modificările locale în plagă în cazul gangrenei gazoase nu se referă:

a. Inflamaţia acută seroasă şi alterarea tisulară
b. Necrotizarea progresivă a ţesuturilor din jurul canalului plăgii
c. Dezvoltarea rapidă a edemului cu hipertensie la nivelul spaţiilor intrafasciale
d. Tromboza venoasă sau hemoliza
e. Inflamaţia supurativă cu liza purulentă masivă, preponderent a ţesutului
muscular
82. Simptomatica locală a infecţiei anaerobe clostridiene (gangrenei gazoase) nu include:
a. Afectarea ţesutului muscular, ce capătă aspectul de “carne fiartă”
b. Prezenţa eliminărilor purulente abundente din plagă
c. Edemul pronunţat al ţesuturilor adiacente a plăgii extremitaţii cu progresia
rapidă în sens ascendent
d. Prezenţa eliminărilor seroase-tulbure murdare în volum redus din plagă
e. Prezenţa crepitaţiei la palpare
83. Pentru afectarea cutanată în cazul gangrenei gazoase este caracteristică:

a. Apariţia petelor brune sau albăstrii în urma imbibiţiei cu produsele hemolizei
b. Ictericitatea ca urmare a hiperbilirubinemiei cu predominarea fracţiei
conjugate
c. Detaşarea epidermului pe o suprafaţă vastă cu formarea veziculelor şi bulelor
cu conţinut seros-hemoragic
d. Ictericitatea ca urmare a hiperbilirubinemiei cu predominarea fracţiei libere
e. Apariţia petelor de steatonecroză
84. Enumeraţi tipurile de intervenţii chirurgicale efectuate în caz de gangrenă anaerobă gazoasă
a. Incizii longitudinale largi (“în lampas”), prin întregul segment afectat al
extremităţii
b. Excizia vastă a ţesuturilor necrotizate cu aplicarea suturilor primare
c. Necrectomia largă, completată la necesitate de incizii largi, longitudinale
d. Amputaţia extremităţii afectate
e. Exarticulaţia extremităţii afectate
85. Tratamentul complex al gangrenei gazoase nu va include:

a. Amputaţia extremităţii afectate
b. Efectuarea inciziilor longitudinale “în lampas” sau necrectomia largă
c. Aplicarea pansamentului gipsat circular
d. Administrarea serurilor antigangrenoase
e. Oxigenarea hiperbarică
86. Terapia nespecifică a gangrenei gazoase include:

a. Perfuziile intravenoase masive
b. Transfuzia de plasmă şi substituienţi sangvini
c. Administrarea serului antigangrenos polivalent
d. Terapia antibacteriană sistemică
e. Indicarea remediilor citostatice
87. Profilaxia infecţiei anaerobe clostridiene (gangrenei gazoase) include următoarele măsuri:
a. Prelucrarea chirurgicală precoce a plăgii cu excizia largă a ţesuturilor
devitalizate
b. Evitarea suturilor primare după prelucrarea chirurgicală a plăgilor masive, prin
armă de foc şi prin zdrobire
c. Exarticulaţia precoce a membrului afectat
d. Amputaţia urgentă a extremităţii afectate
e. Utilizarea raţională, după indicaţii stricte, a garoului cu scop de hemostază
88. La agenţii patogeni, ce provoacă infecţia anaerobă neclostridiană nu se referă:

a. Bacteroizii
b. Peptococii
c. Peptostreptococii
d. Pseudomonas aeruginosa
e. Fusobacterium
89. Infecţia anaerobă neclostridiană evoluiază clinic sub formă de flegmon cu afectarea extinsă
preponderentă a următoarelor ţesuturi:
a. Cutanat (dermatită)
b. Celulo-adipos subcutanat (celulită)
c. Conjunctiv (fasciită)
d. Muscular (miozită)
e. Osos (osteită)
90. Metodele de diagnostic a infecţiei anaerobe neclostridiene includ:

a. Bacterioscopia
b. Examenul imunohistochimic
c. Testul Coombs
d. Cromatografia gazolichidiană
e. Cultura pe medii anaerobe speciale
91. Componentele tratamentului complex al infecţiei anaerobe neclostridiene sunt:

a. Prelucrarea chirurgicală urgentă a plăgii cu excizia maximală a ţesuturilor
devitalizate
b. Terapia imunosupresantă şi citostatică
c. Terapia de detoxicare
d. Terapia antibacteriană policomponentă sistemică
e. Administrarea preparatelor imunostimulante
Anestezia locală
92. Definiţi anestezia locală.
a) Pierderea temporară a conştienţei
b) Pierderea totală ireversibilă a sensibilităţii în regiunea introducerii anestezicului
c) Pierderea temporară a sensibilităţii în regiunea introducerii anestezicului
d) Inhibiţia totală a sistemului nervos vegetativ
e) Inhibiţia parţială a sistemului nervos central cu pierderea sensibilităţii pe anumite arii
93. Selectaţi stadiile anesteziei locale.

a) Administrarea substanţei anestezice
b) Perioada de aşteptare
c) Anestezia completă
d) Relaxarea musculară
e) Restabilirea sensibilităţii
94. Ce acţiune are anestezia locală asupra sistemului nervos central?

a) Păstrarea deplină a conştienţei
b) Pierderea completă a conştienţei
c) Excitarea sistemului nervos central
d) Inhibiţia sistemului nervos central
e) Pierderea parţială a conştienţei
95. Selectaţi operaţiile, care pot fi efectuate cu anestezie locală.

a) Prelucrarea chirurgicală a panariţiului tendinos
b) Colecistectomia celioscopică
c) Plastia pentru hernie inghinală
d) Splenectomia
e) Înlăturarea unei tumori benigne (lipom) a ţesuturilor moi cu localizare superficială
96. La anestezia superficială se referă:

a) Anestezia prin badijonare
b) Anestezia prin pulverizare
c) Anestezia prin instilare
d) Anestezia de conducere
e) Anestezia locală infiltrativă
97. Anestezia superficială mai des este folosită în:

a) Ginecologie
b) Oftalmologie
c) Urologie
d) Traumatologie
e) Neurochirurgie
98. Avantajele anesteziei locale faţă de anestezia generală sunt:

a) Sub anestezia locală pot fi efectuate operaţii în condiţii de ambulator
b) Pacientul nu necesită supraveghere continuă
c) Anestezia locală poate fi utilizată în cazurile cînd narcoza este
contraindicată
d) Pacienţii nu necesită o pregătire specială de lungă durată în perioada
preoperatorie
e) În anestezia locală practic lipsesc reacţiile alergice
99. Care din preparatele enumerate sunt utilizate pentru anestezia prin infiltraţie?
a) Soluţia novocaină 0,25-0,5%
b) Soluţia novocaină 2%-5%
c) Soluţia cocaină 1-5%
d) Soluţia dicaină 0,5%
e) Soluţia lidocaină 0,25-0,5%
100. Anestezia locală după metoda Vişnevski presupune:

a) Injectarea în ţesuturi, strat după strat, a soluţiei de novocaină de
concentraţie mică (0,25%)
b) Injectarea soluţiei de novocaină de 1-2% în ţesuturi, strat după strat, în
toată zona eventualei incizii
c) Injectarea soluţiei de novocaină endoneural sau perineural
d) Prepararea hidraulică a ţesuturilor prin crearea infiltratului solid
continuu
e) Chirurgul lucrează alternativ cu bisturiul şi seringa cu anestezicul
101. Care din preparatele enumerate sunt utilizate în anestezia tronculară?

a) Soluţia novocaină 0,25-0,5%
b) Soluţia novocaină 1-2%
c) Soluţia lidocaină 10%
d) Soluţia cocaină 1–5%
e) Soluţia dicaină 0,5%
102. Ce preparate pentru anestezia locală conţin grupa eterică?

a) Novocaina
b) Cocaina
c) Dicaina
d) Lidocaina
e) Trimecaina
103. Selectaţi anestezicele locale, introducerea cărora în ţesuturi nu necesită efectuarea în prealabil
a probei la sensibilitate.
a) Novocaina
b) Cocaina
c) Lidocaina
d) Trimecaina
e) Ketamina
104. Drept contraindicaţii ale anesteziei locale pot fi:

a) Nesuportarea individuală a preparatului anestezic
b) Bolile psihice
c) Refuzul categoric al bolnavului
d) Excitaţia nervoasă pronunţată
e) Patologia asociată gravă
105. Ce preparate pentru anestezia locală conţin grupa amidică?

a) Novocaina
b) Trimecaina
c) Cocaina
d) Lidocaina
e) Dicaina
106. Anestezia peridurală se referă la metodele de:

a) Anestezie prin infiltraţie
b) Anestezie regională
c) Anestezie superficială
d) Anestezie prin procedeul Vişnevski
e) Anestezie intraosoasă
107. Care din tehnicile de anestezie locală indicate se referă la anestezia regională?
a) Rahianestezia (anestezia spinală)
b) Anestezia după Oberst-Lukaşevici
c) Anestezia peridurală
d) Anestezia prin procedeul Vişnevski
e) Anestezia prin badijonare
108. Selectaţi afirmaţiile valabile pentru anestezia regională.

a) Substanţa anestezică se injectează în nerv sau în spaţiul perineural
b) Substanţa anestezică vine în contact cu receptorii nervoşi
c) Tehnica anesteziei necesită determinarea exactă a poziţiei trunchiului
nervos
d) Vecinătatea vaselor sangvine mari şi a trunchiurilor nervoase prezintă
un pericol de hemoragie
e) La injectarea endoneurală a novocainei anestezia survine după cîteva
minute
109. Anestezia locală spinală se mai numeşte:

a) Epidurală
b) Peridurală
c) Subdurală
d) Rahianestezie
e) Sacrală
110. La complicaţiile şi efectele adverse ale rahianesteziei (anesteziei spinale) se referă:

a) Voma incoiercibilă
b) Micţiunea involuntară
c) Defecaţia involuntară
d) Hipotonia
e) Hipertensia îndelungată
111. Puncţia în anestezia rahidiană se efectuează de regulă la nivelul segmentului:

a) Cervical al coloanei vertebrale
b) Toracic
c) Lombar
d) Sacral
e) La toate nivelurile
112. Pentru a evita o eventuală traumatizare a măduvei spinale puncţia rahidiană se va efectua la
nivelul:
a) Spaţiului intervertebral toracic XII
b) Spaţiului intervertebral lombar I
c) Spaţiului intervertebral lombar II
d) Spaţiului intervertebral lombar III
e) Spaţiului intervertebral lombar IV
113. În ce ordine survine pierderea sensibilităţii în anestezia spinală?

a) Dureroasă, termică, tactilă
b) Tactilă, termică, dureroasă
c) Termică, tactilă, dureroasă
d) Dureroasă, tactilă, termică
e) Dispar toate în acelaşi timp
114. În anestezia locală spinală volumul de bază a soluţiei anestezice se introduce în:
a) Spaţiul peridural
b) Spaţiul subdural
c) Măduva spinării
d) Spaţiul intervertebral
e) Ţesutul subcutanat
115. Cauzele hipotoniei în rahianestezie (anestezia spinală) sunt:

a) Scurgerea anestezicului spre bulbul rahidian
b) Acţiunea toxică a anestezicului asupra cordului
c) Relaxarea musculară
d) Blocajul părţii simpatice a sistemului nervos vegetativ
e) Stagnarea unei cantităţi mari de sînge în vasele periferice
116. Selectaţi operaţiile ce pot fi efectuate cu anestezie spinală.

a) Amputaţia membrului inferior
b) Prelucrarea chirurgicală a unui flegmon al mîinii
c) Rezecţia gastrică
d) Flebectomia pentru varice a membrului inferior
e) Hemoroidectomia
117. Drept contraindicaţii pentru efectuarea anesteziei spinale se consideră:

a) Şocul traumatic
b) Hipertensiunea arterială esenţială
c) Maladiile inflamatorii ale pielii din regiunea lombară
d) Deformaţiile coloanei vertebrale
e) Şocul hipovolemic
118. Cea mai frecventă complicaţie a anesteziei spinale este:

a) Meningita
b) Hipotonia
c) Stopul cardiac
d) Stopul respirator
e) Pareza şi plegia membrelor inferioare
119. Selectaţi complicaţiile rahianesteziei (anesteziei spinale), ce se referă la cele tardive.

a) Cefalea
b) Meningismul
c) Hipotonia
d) Meningita purulentă
e) Sincopa respiratorie
120. Prin ce se explică atitudinea mai rezervată în aplicarea rahianesteziei (anesteziei spinale):
a) Acţiunea anestezică este ineficientă
b) Numărul de complicaţii este mai mare decît în anestezia peridurală
c) Necesită dotare cu aparate moderne sofisticate
d) Procedura în sine este foarte complicată
e) Toate cele enumerate
121. Selectaţi afirmaţiile, ce se referă la anestezia epidurală.

a) Este o anestezie regională
b) Are mai puţine complicaţii ca anestezia spinală
c) Substanţa anestezică se introduce în canalul rahidian
d) Anestezia poate fi utilizată în operaţii pe membrele inferioare
e) Are aceleaşi contraindicaţii ca şi rahianestezia
122. Anestezia peridurală poate fi utilizată:

a) Postoperator, pentru analgezie de lungă durată
b) La bolnavii cu hemoragii ginecologice masive
c) În operaţiile pe membrele inferioare
d) În operaţiile pe membrele superioare
e) La bolnavii hipotonici
123. Sub termenul de anestezie generală (narcoz) se subînţelege:

a) Inhibiţia ireversibilă, artificial indusă a sistemului nervos central, ce se
asociază cu pierderea tuturor reflexelor condiţionate şi a unor reflexe
necondiţionate
b) Inhibiţia reversibilă, artificial indusă a sistemului nervos central, ce se
asociază cu pierderea tuturor reflexelor condiţionate şi a unor reflexe
necondiţionate
c) Inhibiţia reversibilă, artificial indusă a sistemului nervos vegetativ, ce
se asociază cu pierderea tuturor reflexelor condiţionate şi a unor
reflexe necondiţionate
d) Inhibiţia reversibilă, artificial indusă a sistemului nervos vegetativ, ce
se asociază cu pierderea tuturor reflexelor (condiţionate şi
necondiţionate)
e) Inhibiţia ireversibilă, artificial indusă a sistemului nervos periferic, ce
nu se asociază cu pierderea reflexelor condiţionate şi necondiţionate
124. Indicaţi stadiile clasice ale anesteziei generale (narcozei).

a) Stadiul de analgezie
b) Stadiul chirurgical
c) Stadiul de inhibiţie
d) Stadiul de excitaţie
e) Stadiul de trezire
125. Intubarea traheii în timpul efectuării anesteziei generale neinhalatorii se realizează cu scopul:
a) Realizării controlului stării hemodinamicii
b) Efectuării ventilaţiei artificiale a pulmonilor
c) Prevenirii regurgitării şi aspiraţiei
d) Profilaxiei tromboemboliei arterei pulmonare
e) Analgeziei
126. În timpul efectuării anesteziei generale cu utilizarea miorelaxantelor:

a) Pacientul, de regulă, nu necesită ventilarea artificială a pulmonilor
b) Intubarea traheii şi ventilarea pulmonară artificială sunt măsuri
obligatorii
c) Ventilarea artificială a pulmonilor, de regulă, e realizată prin mască
d) Ventilarea artificială a pulmonilor se efectuiază doar la bolnavii extrem
de gravi
e) Intubarea traheii şi ventilarea pulmonară artificială se efectuiază doar
dacă durata operaţiei depăşeşte 3 ore
127. Efectuarea premedicaţiei în timpul anesteziei generale prevede administrarea:

a) Preparatelor sedative
b) Preparatelor antiaritmice
c) Preparatelor analgezice
d) Analepticelor respiratorii
e) Preparatelor antihistaminice şi a colinoliticelor
128. La complicaţiile anesteziei generale (narcozei) nu se referă:

a) Fenomenul de recurarizare
b) Sindromul CID
c) Laringospasmul
d) Regurgitarea
e) Şocul hipovolemic
129. Indicaţi cea mai frecvent utilizată cale de administrare a preparatelor în timpul anesteziei
generale neinhalatorii.
a) Endotraheală
b) Subarahnoidiană
c) Subcutanată
d) Intraarterială
e) Intravenoasă
Antisepsia
130. Ce reprezintă antisepsia?
a) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea aerului în sala de operaţie
b) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor în plagă
c) Un complex de măsuri, orientate spre prevenirea nimeririi microorganismelor în plagă
d) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea instrumentelor chirurgicale
e) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor prin metode fizice
131. Indicaţi etapele istorice de dezvoltare a antisepsiei.

a) Perioada antisepsiei listeriene
b) Perioada antisepsiei clasice
c) Perioada antisepsiei empirice
d) Perioada antisepsiei contemporane
e) Perioada antisepsiei prelisteriene
132. Cine este fondatorul antisepsiei contemporane?

a) Ernest Bergmann
b) Kurt Schimmelbuch
c) Hippocrate
d) Louis Pasteur
e) Joseph Lister
133. Ce antiseptic a fost utilizat de către Joseph Lister pentru distrugerea microorganismelor în
plagă?
a) Cloramina
b) Alcoolul etilic 96%
c) Acidul carbolic
d) Sublimatul
e) Furacilina
134. Din care considerente Lister a intrat în istoria chirurgiei ca fondator al antisepsiei?
a) Pe baza cercetărilor lui L.Pasteur a presupus, că cauza complicaţiilor septice în chirurgie sunt
bacteriile
b) A elaborat în premieră un complex unic de luptă cu infecţia în chirurgie
c) A descoperit microorganismele şi a stabilit corelaţia acestora cu patologiile chirurgicale
infecţioase
d) A sintetizat penicilina şi a utilizat-o pentru prima oară în chirurgie
e) A elaborat pentru prima dată metoda de sterilizare a materialului de pansament şi a albiturilor
chirurgicale în autoclav
135. Indicaţi metodele existente de antisepsie.

a) Antisepsia mecanică
b) Antisepsia endogenă
c) Antisepsia biologică
d) Antisepsia profilactică
e) Antisepsia antimicrobiană
136. Indicaţi metodele existente de antisepsie.

a) Antisepsia exogenă
b) Antisepsia aerogenă
c) Antisepsia fiziologică
d) Antisepsia fizică
e) Antisepsia chimică
137. Ce tip de antisepsie se utilizează cel mai frecvent în chirurgie?

a) Antisepsia fizică
b) Antisepsia biologică
c) Antisepsia mecanică
d) Antisepsia mixtă
e) Antisepsia chimică
138. O plaga purulentă a fost drenată cu un tampon de tifon, îmbibat cu betadină. Ce tip de
antisepsie a fost utilizat?
a) Antisepsia chimică
b) Antisepsia mixtă
c) Antisepsia mecanică
d) Antisepsia fizică
e) Antisepsia biologică
139. La ce tip de antisepsie se referă drenarea cu lavaj continuu al plăgii utilizînd soluţia de
dioxidină?
a) Chimică
b) Fizică
c) Mecanică
d) Biologică
e) Mixta
140. În ce constă toaleta plăgii?

a) Plaga este incizată, marginile, pereţii şi fundul plăgii se excizează în limitele ţesuturilor
sănătoase, se înlătură toate ţesuturile lezate şi îmbibate cu sînge
b) Plaga se prelucrează cu un jet de lichid sub presiune, ce înlătură corpii străini, puroiul şi
microorganismele
c) Se prelucrează pielea în jurul plăgii, cu pensa şi o globulă de tifon se înlătură exudatul
purulent şi masele necrotice libere de pe suprafaţa plăgii
d) Se efectuiază lavajul continuu al plăgii: printr-un tub de dren în plagă se administrează soluţia
de antiseptic, iar prin alta – aceasta se scurge
e) Plaga este tamponată cu o salfetă de tifon îmbibată cu peroxid de hidrogen
141. Care din manipulaţiile chirurgicale enumerate se referă la antisepsia mecanică?

a) Puncţia şi evacuarea puroiului în caz de sinusită
b) Tamponarea plăgii purulente cu salfete de tifon
c) Instalarea drenajului activ
d) Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
e) Deschiderea abcesului postinjecţional
142. La antisepsia mecanică se referă:

a) Lavajul plăgii cu soluţie de dioxidină
b) Drenarea plăgii cu un tampon de tifon
c) Excizia ţesuturilor necrotizate
d) Administrarea interferonului
e) Aplicarea pansamentului steril pe plagă
143. Marginile şi fundul unei plăgi infectate au fost excizate. Ce tip de antisepsie a fost utilizat?
a) Chimică
b) Fizică
c) Biologică
d) Mecanică
e) Mixtă
144. Ce măsuri chirurgicale se referă la antisepsia mecanică?

a) Prelucrarea chirurgicală secundară a plăgii
b) Drenarea plăgii
c) Deschiderea focarului purulent
d) Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
e) Spălarea plăgii
145. La metodele de antisepsie fizică în tratamentul plăgilor se referă:

a) Utilizarea soluţiei hipertonice
b) Drenarea
c) Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
d) Utilizarea peroxidului de hidrogen
e) Utilizarea tampoanelor de tifon
146. La metodele de antisepsie fizică se referă:

a) Iradierea plăgii purulente cu laser cu energie mare
b) Cavitaţia ultrasonoră a plăgii purulente
c) Chimioterapia focarului purulent
d) Radioterapia focarului purulent
e) Revizia plăgii purulente cu o sondă butonată
147. Ce este comun în principiul de acţiune al materialului de pansament higroscopic şi a soluţiei

hipertonice?
a) Usucă plaga, ceea ce crează condiţii nefavorabile pentru multiplicarea bacteriilor
b) Au acţiune bactericidă asupra microorganismelor în plagă
c) Înlătură mecanic corpii străini, puroiul şi microorganismele din plagă
d) Sporesc eliminarea exudatului din plagă
e) Ameliorează oxigenarea ţesuturilor plăgii
148. Ce metode de drenare a plăgilor se cunosc?

a) Drenare cu lavaj continuu
b) Pasivă
c) Fracţionată
d) Activă
e) Continuă
149. Drenarea activă a focarului purulent presupune:

a) Crearea presiunii negative la capătul extern al tubului de dren
b) Crearea presiunii pozitive la capătul extern al tubului de dren
c) Administrarea sorbenţilor în plagă, care absorb activ toxinele
d) Instalarea drenului în regiunea unghiului inferior al plăgii
e) Efectuarea lavajului continuu al focarului patologic
150. Drenarea cu lavaj continuu al focarului purulent presupune:

a) Instalarea drenului în regiunea unghiului inferior al plăgii
b) Plasarea a două tuburi de dren în plagă
c) Crearea presiunii negative la capătul extern al tubului de dren
d) Lavajul continuu prin dren al focarului patologic cu soluţii de antiseptice
e) Aspirarea periodică prin dren al conţinutului din focarul patologic
151. Ce metode suplimentare de antisepsie fizică cunoaşteţi?

a) Cavitarea ultrasonoră
b) Utilizarea bacteriofagilor
c) Prelucrarea plăgilor cu jet pulsatil de lichid
d) Drenarea activă
e) Utilizarea laserului chirurgical cu energie înaltă
152. Prin ce se caracterizează metoda de tratament al plăgilor în mediu abacterian dirijat?

a) Se formează o crustă, sub care se petrece curăţarea şi vindecarea plăgii
b) Conduce spre vaporizarea structurilor tisulare
c) Jetul de aer sub presiune mare înlătură corpii străini, puroiul şi microorganismele
d) Se petrece uscarea plăgilor
e) Dispozitivul pentru tratament constă din ventilator, filtru bacterian şi cameră
153. Efectul de cavitaţie, ce are acţiune distructivă asupra microflorei în plagă, este condiţionat de
acţiunea:
a) Laserului chirurgical cu energie mare
b) Substanţelor ce conţin carbon (sorbenţilor)
c) Ultrasunetului
d) Radiaţiei ultraviolete
e) Mediului abcterian dirijat
154. La antisepsia chimică se referă utilizarea:
a) Anatoxinelor
b) Antibioticelor
c) Coloranţilor
d) Analgezicelor
e) Oxidanţilor
155. Ce este caracteristic pentru antisepticul chimic - cydex?

a) Se utilizează pentru prelucrarea mîinilor chirurgului şi a cîmpului operator
b) Se referă la grupa sărurilor metalelor grele
c) Se referă la grupa aldehidelor
d) Se utilizează pentru lavajul cavităţii peritoneale în caz de peritonită
e) Se utilizează pentru sterilizarea endoscoapelor flexibile şi a instrumentelor din masă plastică
156. Indicaţi antisepticele chimice din grupa halogenilor.

a) Iodopiron
b) Lizoform
c) Soluţia de cloramină
d) Soluţia alcoolică de iod
e) Betadina
157. În care infecţie este îndeosebi eficientă aplicarea locală a acidului boric?
a) Infecţia specifică tuberculoasă
b) Infecţia stafilococică
c) Infecţia gram-negativă, condiţionată de colibacili
d) Infecţia pioceanică, condiţionată de Pseudomonas aeruginosa
e) Infecţia anaerobă neclostridiană
158. Ce preparat antiseptic fiind utilizat local (topic) posedă atît efect bactericid, cît şi acţiune
mecanică, curăţind plaga de puroi şi corpi străini?
a) Soluţia de furacilină
b) Soluţia de permanganat de caliu
c) Soluţia de dioxidină
d) Soluţia de peroxid de hidrogen
e) Soluţia de alcool etilic
159. Indicaţi afirmaţiile corecte, ce caracterizează preparatul – metronidazol.

a) Reprezintă un antibiotic cu spectru larg de acţiune
b) Este eficient contra protozoarelor şi anaerobilor
c) Se utilizează local în plăgi purulente şi cavităţi
d) Se indică intravenos şi per os
e) Reprezintă un antiseptic chimic
160. Indicaţi antibioticele ce se utilizează în chirurgie.

a) Ceftriaxon
b) Biseptol
c) Gentamicina
d) Metronidazol
e) Ampiox
161. Indicaţi principiile antibioticoterapiei raţionale.

a) Se preferă administrarea enterală a antibioticelor
b) Este obligatorie aprecierea sensibilităţii microflorei la antibiotice
c) Este necesară combinarea antibioticelor cu spectru de acţiune diferit
d) Este necesară administrarea dozelor terapeutice minimale
e) Trebuie efectuată conform indicaţiilor stricte
162. În cazul necesităţii tratamentului antibacterian de lungă durată, pentru evitarea adaptării
microflorei la preparate, acestea trebuie schimbate la fiecare:
a) 1-2 zile
b) 5-7 zile
c) 10-12 zile
d) 14-21 zile
e) o lună
163. Ce complicaţii sunt caracteristice antibioticoterapiei?

a) Dereglări hormonale
b) Disbacterioza
c) Reacţii alergice
d) Formarea suşelor de microorganisme rezistente
e) Acţiune toxică asupra organelor interne
164. Care din metodele enumerate se referă la antisepsia biologică?

a) Utilizarea locală a bacteriofagului
b) Prelucrarea plăgii cu soluţie de peroxid de hidrogen
c) Drenarea plăgii
d) Administrarea enterală a sulfanilamidelor
e) Administrarea intramusculară a antibioticelor
165. Care este efectul serurilor curative la bolnavii cu infecţie chirurgicală?

a) Administrarea anticorpilor contra agenţilor cauzali ai infecţiei pentru imunizarea pasivă a
bolnavilor
b) Stimulează mecanismele rezistenţei nespecifice a organismului la infecţie
c) Conţin virusuri, capabile să se multiplice în celulele bacteriene şi să provoace moartea
acestora
d) Administrarea dozei minimale de microorganisme pentru stimularea elaborării anticorpilor
proprii contra bacteriilor
e) Stimulează imunitatea nespecifică
166. Care este efectul bacteriofagilor la bolnavii cu infecţie chirurgicală?

a) Administrarea anticorpilor contra agenţilor cauzali ai infecţiei pentru imunizarea pasivă a
bolnavilor
b) Stimulează mecanismele rezistenţei nespecifice a organismului la infecţie
c) Conţin virusuri, capabile să se reproducă în celulele bacteriene şi să provoace moartea
acestora
d) Administrarea dozei minimale de microorganisme pentru stimularea producerii anticorpilor
proprii cotra bacteriilor
e) Stimularea imunităţii nespecifice
167. Ce preparate se referă la antiseptice biologice cu acţiune directă?

a) Anatoxina tetanică
b) Serul antigangrenos
c) Т-activinul
d) Gama-globulina antistafilococică
e) Bacteriofagul combinat
168. Ce preparate se referă la antiseptice biologice cu acţiune indirectă?

a) Anatoxina tetanică
b) Serul antigangrenos
c) Т-activinul
d) Gama-globulina antistafilococică
e) Bacteriofagul combinat
169. Acţiunile fermenţilor proteolitici în caz de proces infecţios în plagă sunt următoarele:
a) Antiinflamatorie
b) Distrugerea microorganismelor
c) Efect analgezic local
d) Curăţarea plăgii de ţesuturi necrotice şi fibrină
e) Antiedematoasă
Asepsia
170. Ce reprezintă asepsia?
a) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea aerului în sala de operaţie
b) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor în plagă
c) Un complex de măsuri, orientate spre prevenirea nimeririi microorganismelor în plagă
d) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea instrumentelor chirurgicale
e) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor prin metode fizice
171. Cine din savanţii enumeraţi a pus bazele asepsiei?

a) Ernest Bergmann
b) Kurt Schimmelbuch
c) Hippocrate
d) Louis Pasteur
e) Karl Landsteiner
172. Infecţia endogenă poate cauza supuraţia plăgii postoperatorii, pătrunzînd în organismul
bolnavului prin următoarele căi:
a) Prin contact
b) Limfogenă
c) Aerogenă şi prin picături
d) Hematogenă
e) Prin implantare
173. Care din posibilile surse de infecţie se referă la cele endogene?

a) Aerul din sala de operaţie
b) Instrumentele chirurgicale
c) Furunculoza la un bolnav ce va fi operat pentru hernie inghinală necomplicată
d) Pielonefrita cronică la un bolnav ce va fi operat pentru hernie inghinală necomplicată
e) Materialul de sutură
174. Indicaţi posibilile surse de infecţie endogenă.

a) Grefele (protezele) arteriale sintetice
b) Sinusita cronică la bolnavul respectiv
c) Flora microbiană condiţionat patogenă a colonului
d) Mîinile chirurgului
175. Indicaţi posibilile surse de infecţie exogenă la un bolnav ce se pregăteşte de operaţie pentru
hernie inghinală necomplicată.
a) Vizitatorii ce vin la bolnav
b) Tonsilita cronică la bolnavul respectiv
c) Caries dentar cronic la bolnavul respectiv
d) Infecţia respiratorie prezentă la chirurg
e) Instrumentele chirurgicale utilizate pentru operaţie
176. Pe parcursul zilei într-o sală de operaţie sunt programate cinci intervenţii chirurgicale. Ce
operaţie trebuie efectuată în primul rînd?
a) Rezecţia gastrică pentru boala ulceroasă
b) Flebectomia pentru boala varicoasă a membrului inferior
c) Prelucrarea chirurgicală repetată pentru flegmon al ţesuturilor moi
d) Colecistectomia pentru litiaza biliară
e) Rezecţia sigmoidului pentru tumoare malignă
177. Indicaţi acţiunile necesare ale chirurgului în timpul pregătirii către opraţie.
a) Prelucrarea şi delimitarea cîmpului operator cu albituri sterile
b) Sterilizarea materialului de sutură
c) Prelucrarea mîinilor
d) Îmbrăcarea mănuşilor
e) Îmbrăcarea măştii
178. Ce zone de sterilitate se disting în blocul operator?

a) Zona regimului limitat
b) Zona sterilităţii absolute
c) Zona regimului nesteril
d) Zona sterilităţii relative
e) Zona regimului spitalicesc general
179. “Linia roşie” în blocul de operaţie este plasată între:

a) Zona regimului limitat şi zona sterilităţii relative
b) Zona sterilităţii relative şi zona sterilităţii absolute
c) Zona sterilităţii absolute şi zona regimului spitalicesc
d) Zona regimului spitalicesc şi zona regimului limitat
e) Zona regimului spitalicesc şi zona sterilităţii relative
180. Cît de frecvent se efectuiază curăţenia generală în sala de operaţie?

a) Zilnic
b) O dată în două zile
c) O dată în trei zile
d) O dată în săptămînă
e) O dată în lună
181. Ce metode de luptă cu infecţia aerogenă există în sala de operaţie?

a) Iradierea aerului cu raze ultraviolete
b) Prelucrarea cîmpului operator
c) Aerisirea încăperii
d) Ventilarea încăperii
e) Purtarea măştilor chirurgicale
182. Prin ce se deosebeşte sala de operaţie supra-curată de cea obişnuită?

a) Mişcarea laminară (rectilinie) a aerului
b) Aerul este propulsat în sala de operaţie printr-un filtru bacterian
c) Sala de operaţie este divizată în patru zone de sterilitate
d) Respectarea strictă a regulilor de asepsie
e) Accesul în sala de operaţie este limitat
183. Ce serveşte drept sursă de infecţie prin contact în chirurgie?

a) Mîinile chirurgului
b) Suprafaţa mesei de operaţie
c) Materialul de pansament şi albiturile chirurgicale
d) Instrumentele chirurgicale
184. Ce metode fizice de sterilizare se utilizează în cadrul asepsiei contemporane?

a) Sterilizarea cu aer fierbinte uscat
b) Sterilizarea cu vapori sub presiune (autoclavarea)
c) Sterilizarea prin iradiere
d) Sterilizarea gazoasă
e) Sterilizarea cu soluţii antiseptice
185. Ce metode chimice de sterilizare se utilizează în cadrul asepsie contemporane?

a) Sterilizarea cu aer fierbinte uscat
b) Sterilizarea cu vapori sub presiune (autoclavarea)
c) Sterilizarea prin iradiere
d) Sterilizarea cu soluţii antiseptice
e) Sterilizarea gazoasă
186. Instrumentele chirurgicale metalice de regulă sunt sterilizate prin:

a) Vapori sub presiune (autoclavarea)
b) Aer fierbinte uscat
c) Fierbere
d) Radiaţie ionizantă
e) Plasarea în soluţie de peroxid de hidrogen de 6%
187. Sterilizarea instrumenteleor chirurgicale metalice în pupinelă se petrece în următorul regim

(timpul + temperatura):
a) 1 oră la 120 °С
b) 1 oră la 130 °С
c) 1 oră la 150 °С
d) 1 oră la 180 °С
e) 1 oră la 200 °С
188. Ce se utilizează pentru sterilizarea instrumentelor optice (laparoscop, fibrogastroscop,

colonoscop)?
a) Betadina
b) Vapori sub presiune
c) Sublimat
d) Cydex
e) Aer fierbinte uscat
189. Înainte de sterilizare materialul pentru pansament şi albiturile chirurgicale se plasează:

a) În pupinelă
b) În pungi din masă plastică
c) În casolete metalice
d) Nemijlocit în autoclav
e) În saci din bumbac
190. Cine deschide casoletele sterile în sala de operaţie?

a) Infermiera
b) Asistenta medicală de operaţie
c) Chirurgul asistent
d) Chirurgul operator
e) Anesteziologul
191. Fiind închisă casoleta Schimmelbuch păstrează sterilitatea conţinutului timp de:
a) 6 ore
b) 12 ore
c) 24 ore
d) 48 ore
e) 72 ore
192. Dacă orificiile laterale ale casoletei Schimmelbuch cu material de pansament sunt deschise,
aceasta poate semnifica următoarele:
a) Conţinutul casoletei este steril
b) Conţinutul casoletei nu este steril
c) Casoleta se află la etapa de pregătire pentru sterilizare
d) Casoleta se află la etapa de transportare după sterilizarea în autoclav
e) Se efectuiază controlul sterilităţii conţinutului casoletei
193. Cum se efectuiază prelucrarea mîinilor chirurgului înainte de operaţie?

a) Cu soluţie de alcool de 96° – o dată
b) Cu soluţie de alcool de 96° – de 2 ori
c) Cu soluţie de alcool de 70° – de 3 ori
d) Cu soluţie de alcool de 70° – de 4 ori
e) Cu soluţie de alcool de 40° – de 5 ori
194. Ce remediu antiseptic permite realizarea unei sterilităţi complete a mîinilor chirurgului înainte
de operaţie?
a) Clorhexidina
b) Soluţia de alcool 70°
c) Cerigelul
d) Pervomurul
e) Nici una din cele indicate
195. Prelucrarea cîmpului operator cu soluţii antiseptice trebuie efectuată în timpul următoarelor
etape ale operaţiei:
a) Înaintea aplicării suturilor pe piele
b) Înaintea efectuării inciziei pielii
c) Înainte de incizia peretelui unui organ cavitar
d) Înainte de delimitarea cîmpului operator cu albituri sterile
e) După aplicarea suturilor pe piele
196. Cum se numeşte metoda de prelucrare a cîmpului operator, acceptată pe larg în chirurgie?
a) Spasocucoţki-Cocerghin
b) Grossih-Filoncikov
c) Fuerbringer
d) Oberst-Lucaşevici
e) Bergmann-Schimmelbuch
197. Indicaţi sursele infecţiei prin implantare în chirurgie.

a) Mănuşele chirurgicale
b) Materialul de sutură
c) Mîinile chirurgului
d) Suprafaţa mesei de operaţie
e) Plasa sintetică pentru plastia în caz de hernii ale peretelui abdominal
198. Cea mai sigură metodă de sterilizare a materialului de sutură este:

a) Fierberea
b) Autoclavarea
c) Plasarea în alcool 96°
d) Iradierea cu raze ultraviolete
e) Radiaţia ionizantă
199. Prin ce se caracterizează metoda directă de control a sterilităţii?

a) Este cea mai rapidă
b) Este cea mai exactă
c) Trebuie efectuată o dată în 7-10 zile
d) Se efectuiază prin utilizarea antipirinei
e) Trebuie să se efectuieze zilnic
200. Ce metodă de control a sterilităţii instrumentelor chirurgicale şi al materialului de pansament

este cea mai exactă?
a) Metoda Mikulicz
b) Topirea acidului ascorbic
c) Topirea antipirinei
d) Examenul bacteriologic
e) Valorile termometrului
201. Prin ce se caracterizează metoda indirectă de control a sterilităţii?

a) Este cea mai exactă
b) Indică asupra prezenţei sau absenţei microorganismelor
c) Se utilizează doar pentru controlul calităţii sterilizării termice
d) Permite aprecierea gradului de contaminare bacteriană
e) Se utilizează în timpul fiecărei sterilizări
202. Ce reprezintă infecţia nozocomială?

a) Infectarea bolnavului în timpul aflării acestuia în staţionar
b) Infecţia specifică (tuberculoza, actinomicoza, sifilisul)
c) Noţiune convenţională, ce semnifică patologiile infecţioase ce au condiţionat spitalizarea în
staţionar
d) Patologii chirurgicale purulente ale ţesuturilor moi cu localizare tipică
e) Patologii ale căilor respiratorii superioare, ca sursă a infecţiei endogene
Semiologia cap gît

203. Ce se subînţelege sub termenul de “simptom”?
a) Un complex de semne, ce caracterizează un proces patologic
b) Un semn solitar al procesului patologic
c) O unitate nozologică (patologie)
d) Un grup de stări patologice similare
e) Nişte modificări morfologice caracteristice pentru o anumită patologie
204. Indicaţi ce se referă la simptome.

a) Obezitatea
b) Durerea
c) Voma
d) Pneumotoraxul
e) Dispnea
205. Indicaţi ce se referă la simptome.

a) Febra
b) Gangrena
c) Greaţa
d) Tahicardia
e) Hemotoraxul
206. Ce se subînţelege sub termenul de ”sindrom”?

a) Un complex de simptome, ce caracterizează o anumită patologie
b) Un semn solitar al procesului patologic
c) Un complex de simptome, ce au origine comună şi sunt caracteristice pentru un anumit
proces patologic
d) Succesivitatea apariţiei semnelor patologice
e) Patologia cîtorva organe
207. Indicaţi exemplele de sindroame patologice.

a) Hipertensia portală
b) Artrita purulentă
c) Insuficienţa arterială cronică
d) Pneumotoracele tensionat
e) Ocluzia intestinală
208. Indicaţi exemplele de sindroame patologice.

a) Insuficienţa venoasă cronică
b) Ischemia acută
c) Boala varicoasă
d) Hernia inghinală strangulată
e) Insuficienţa respiratorie
209. Ce compartimente ale fişei clinice a bolnavului conţin informaţie subiectivă?

a) Acuzele pacientului
b) Istoricul actualei boli
c) Anamneza vieţii bolnavului
d) Statutul local
e) Rezultatele examinărilor instrumentale
210. Ce compartimente ale fişei clinice a bolnavului conţin informaţie obiectivă?

a) Acuzele pacientului
b) Istoricul actualei boli
c) Istoricul vieţii bolnavului
d) Anamneza alergologică
e) Examinarea bolnavului pe sisteme
211. Efectuarea percuţiei la un bolnav chirurgical permite aprecierea:

a) Prezenţei tumorii
b) Prezenţei corpilor străini în ţesuturi
c) Acumulării de lichid sau aer în cavităţi
d) Prezenţei procesului inflamator
e) Mobilităţii organului examinat
212. Auscultaţia la un bolnav chirurgical permite aprecierea:

a) Prezenţei zgomotelor cardiace şi a suflurilor
b) Prezenţei peristaltismului intestinal
c) Caracterului zgomotelor respiratorii
d) Prezenţei tumorii
e) Prezenţei procesului inflamator
213. Indicaţi datele din fişa clinică a bolnavului, ce se referă la descrierea statutului local.
a) La internare bolnavul acuze dureri abdominale
b) În treimea inferioară a gambei stîngi se determină hiperpigmentarea pielii şi un defect ulceros
c) Frecvenţa contracţiilor cardiace constituie 70 bătăi pe minut
d) În regiunea inghinală dreaptă se determină o formaţiune doloră, cu consistenţă elastică,
reponibilă în cavitatea abdominală
e) Din spusele bolnavului, durerile în abdomen au apărut cu aproximativ 18 ore în urmă
214. În baza căror date se instalează diagnosticul prezumtiv?

a) Acuzele bolnavului
b) Datele examinării clinice obiective
c) Rezultatele analizelor de laborator
d) Rezultatele examinărilor instrumentale
e) Rezultatele examinărilor patomorfologice
215. În baza căror date se instalează diagnosticul clinic?

a) Datele subiective ale bolnavului
b) Datele examenului clinic obiectiv
c) Rezultatele analizelor de laborator
d) Rezultatele examinărilor instrumentale
e) Rezultatele examinărilor patomorfologice
216. Ce componente include diagnosticul clinic definitiv?

a) Diagnosticul patologiei de bază
b) Diagnosticul patologiilor concomitente
c) Complicaţiile patologiei de bază
d) Diagnosticul prezumtiv
e) Diagnosticul diferenţial
217. Indicaţi manifestările caracteristice ale torticolisului?

a) Faţa bolnavului este întoarsă spre partea sănătoasă
b) Faţa bolnavului este întoarsă spre partea afectată
c) Capul bolnavului este înclinat înspre partea sănătoasă
d) Capul bolnavului este înclinat înspre partea afectată
e) Scurtarea cicatriceală a muşchiului sternocleidomastoidian
218. Diagnosticul de torticolis este stabilit în baza:

a) Examenului clinic al bolnavului
b) Analizelor de laborator
c) Examenului radiologic şi a tomografiei
d) Analizelor biochimice
e) Examinărilor instrumentale invazive
219. Indicaţi manifestările caracteristice ale afectării inflamatorii a ganglionilor limfatici cervicali.
a) Ganglionii limfatici sunt mobili
b) Ganglionii limfatici sunt aderaţi la ţesuturile adiacente
c) Ganglionii limfatici sunt indolori la palpare
d) Ganglionii limfatici sunt dolori la palpare
e) Ganglionii limfatici au o consistenţa “lemnoasă”
220. Indicaţi manifestările caracteristice ale afectării tumorale metastatice a ganglionilor limfatici
cervicali.
a) Hiperemia pielii de-asupra ganglionilor limfatici
b) Ganglionii limfatici aderă la ţesuturile adiacente
c) Ganglionii limfatici sunt indolori la palpare
d) Ganglionii limfatici sunt dolori la palpare
e) Ganglionii limfatici au contur neregulat
221. Indicaţi regulile de palpare a glandei tiroide.

a) Medicul palpează glanda, aflîndu-se în spatele bolnavului
b) Medicul palpează glanda, aflîndu-se în faţa bolnavului
c) Medicul palpează glanda cu o mînă
d) Medicul palpează glanda cu două mîini
e) Medicul palpează glanda în timpul deglutiţiei
222. Indicaţi cele mai frecvente tumori benigne ale regiunii capului.
a) Melanomul
b) Ateromul
c) Papilomul
d) Adenocarcinomul
e) Hematomul
Arsuri degerături
223. Care din factorii enumeraţi influienţează gradul arsurii?
a) Temperatura de acţiune
b) Conductibilitatea termică a mediului
c) Starea hemodinamicii centrale
d) Durata expoziţiei termice
e) Starea hemodinamicii locale
224. În care situaţie există pericol de arsură a căilor respiratorii?

a) Arsură cu ulei fierbinte a feţei
b) Arsură de contact cu metale incandescente
c) Arsură cu flacără a feţei
d) Arsură cu apă fierbinte a feţei
e) Arsură cu bitum topit a feţei
225. Care grade de arsură se referă la cele superficiale?

a) Gradul I, II, IIIA, IIIB, IV
b) Gradul IA, IB, II
c) Gradul I, II, IIIA, IIIB
d) Gradul I, II, IIIA
e) Gradul II, IIIA, IIIB
226. În ce grade de arsură se afectează stratul papilar al pielii?

a) Gradul II
b) Gradul IIIA
c) Gradul IV
d) Gradul IIIB
e) Gradul I
227. Indicaţi semnele combustiei căilor respiratorii:

a) Combustia pielei buzelor şi a nasului
b) Tuse uscată
c) Epistaxis
d) Vomă cu sînge
e) Schimbarea vocii
228. Suprafaţa palmară în raport cu suprafaţa corpului la maturi constituie:

a) 1%
b) 1,5%
c) 2%
d) 3%
e) 9%
229. Diagnosticul de boala arşilor la maturi se va instala cînd area afectării cu arsuri superficiale
va fi:
a) Mai mare de 3%
b) Mai mare de 7%
c) Mai mare de 10%
d) Mai mare de 13%
e) Mai mare de 15-25%
230. Diagnosticul de boala arşilor la maturi se va instala cînd area afectării cu arsuri profunde va
fi:
a) Mai mare de 2%
b) Mai mare de 4%
c) Mai mare de 6%
d) Mai mare de 8%
e) Mai mare de 10%
231. În care situaţii se va declanşa boala arşilor?

a) Arsuri superficiale pe o suprafaţă mai mare de 25%
b) Arsuri ale regiunilor funcţional active a corpului
c) Arsuri a căilor respiratorii
d) Arsuri profunde pe o suprafaţă mai mare de 10%
e) Arsuri profunde pe o suprafaţă mai mare de 5%
232. Care din clasificările arsurilor după profunzime este utilizată în practica medicală în
Moldova?
a) Clasificarea după două grade (I-II)
b) Clasificarea după trei grade (I-III)
c) Clasificarea după patru grade (I-IV)
d) Clasificarea după cinci grade (I-V)
e) Clasificarea după şase grade (I-VI)
233. Care metode sunt utilizate pentru determinarea suprafeţei arsurilor?

a) Metoda lui Wells
b) Regula sutei
c) Regula palmei
d) Metoda lui Lund-Brower
e) Indexul lui Kiss
234. Care este semiologia arsurii de gradul I?

a) Edem, durere, hiperemie
b) Edem, durere, hiperemie, zone de necroză a straturilor superficiale a dermei
c) Edem, durere, flictene, hiperemie
d) Micşorarea sensibilităţii dureroase, zone de necroze a întregului strat dermal
e) Sindrom dolor nepronunţat, carbonizarea ţesuturilor
235. Care este semiologia arsurii de gradul II?

236. Care sunt semnele combustiei de gradul IIIA?

a) Crustă necrotică subţire
b) Carbonizarea ţesuturilor
c) Dureri în regiunea suprafeţei afectate
d) Scăderea sensibilităţii în regiunea suprafeţei afectate
e) Flictene cu conţinut seros
237. Care este semiologia arsurii de gradul IIIB?

d) Micşorarea sensibilităţii dureroase, zone de necroze a întregului strat dermal, hiperemie, edem
238. Care este semiologia arsurii de gradul IV?

e) Sindrom dolor nepronunţat, crustă necrotică, carbonizarea ţesuturilor
239. Caracterizaţi temperatura ţesuturilor pe suprafaţa arsurilor profunde?

a) Temperatura ţesuturilor nu se modifică
b) Temperatura creşte cu 1,5-2 grade
c) Temperatura scade cu 1,5-2 grade
d) Temperatura creşte cu 4 grade
e) Temperatura scade cu 4 grade
240. Ce este caracteristic pentru arsurile profunde?

a) Epilarea în locul arsurii este dureroasă
b) Epilarea în locul arsurii este lipsită de durere
c) Prelucrarea locului arsurii cu alcool este dureroasă
d) Prelucrarea locului arsurii cu alcool este indoloră
e) Înţeparea locului arsurii este indoloră
241. La calcularea indexului Frank 1% de arsură profundă corespunde la:

a) 2% de arsură superficială
b) 3% de arsură superficială
c) 4% de arsură superficială
d) 5% de arsură superficială
e) 1% de arsură superficială
242. Care sunt mecanismele şocului combustional?

a) Endotoxicoza
b) Prezenţa impulsurilor aferente dureroase excesive
c) Diseminarea bacteriană
d) Hipovolemia cauzată de plasmoragie
e) Dereglarea funcţiei rinichilor
243. Care este mecanismul dezvoltării perioadei a II-a a bolii combustionale?

a) Resorbţia toxinelor bacteriene
b) Resorbţia toxinelor tisulare
c) Emiterea impulsurilor aferente dureroase excesive
d) Hipovolemia
e) Dereglarea funcţiei rinichilor
244. Ce include primul ajutor în caz de arsuri?

a) Stoparea acţiunii agentului termic
b) Aplicarea pansamentului aseptic
c) Transfuzia de masă eritrocitară
d) Analgezia şi iniţierea tratamentului antişoc
e) Transportarea traumatizatului în secţie specializată
245. Indicaţi metoda de rutină de tratament chirurgical al arsurilor profunde.

a) Utilizarea dermatotenziei cu expander subcutanat
b) Utilizarea lamboului cutanat liber despicat
c) Utilizarea lamboului cutanat integru (cu toate straturile)
d) Utilizarea celulelor stem
e) Utilizarea lamboului cutanat pe peduncul vascular
246. La metodele raţionale de tratament al combustiilor profunde se referă:

a) Pansamentul gipsat
b) Baroterapia
c) Amputaţiile
d) Necrectomiile
e) Grefarea cutanată
247. Indicaţi criteriile eficacităţii tratamentului şocului combustional:

a) Normalizarea presiunii venoase centrale
b) Normalizarea tensiunii arteriale
c) Normalizarea temperaturii corpului
d) Normalizarea diurezei
e) Creşterea concentraţiei ureei în sînge
248. Cînd se iniţiază tratamentul antibacterian la pacienţii cu boală combustională?

a) Din perioada septicotoxemiei combustionale
b) Din perioada şocului combustional
c) Din perioada toxemiei combustionale
d) Din perioada de reconvalescenţă
e) Nu se administrează
249. Ce tratament local se va utiliza în caz de arsură de gradul IIIA?

a) Necrectomie precoce cu autodermoplastie
b) Pansamente cu unguente
c) Necrectomie tardivă cu autodermoplastie
d) Necrotomie
e) Amputaţie de membru
250. Cînd se va efectua necrectomia precoce cu autodermoplastie în caz de arsură de gradul IIIB,
la un pacient cu boală combustională?
a) În primele trei zile de la traumă
b) După 3-5 zile de la traumă
c) În perioada septicotoxemiei combustionale
d) În perioada de reconvalescenţă
e) În perioada prereactivă
251. Ce factori contribuie la dezvoltarea degerăturilor?

a) Umeditatea atmosferică crescută
b) Încălţămintea strînsă
c) Nutriţia insuficientă
d) Reactivitatea scăzută a organismului
e) Dereglarea circulaţiei sangvine
252. Hipotermia generală se dezvoltă la micşorarea temperaturii corpului sub:
a) 35°C
b) 34°C
c) 33°C
d) 32°C
e) 30°C
253. Indicaţi semnele locale în perioada prereactivă a degerăturilor.

a) Flictene cu lichid hemoragic
b) Flictene cu lichid transparent
c) Edem pronunţat
d) Anestezie locală
e) Paliditatea pronunţată a pielii
254. Care sunt fazele ce survin într-o hipotermie?

a) Faza de adaptare
b) Faza de stupor
c) Faza de excitare
d) Faza de încetare a activităţii vitale
e) Faza de reconvalescenţă
255. La ce temperatură a corpului survine faza de încetare a activităţilor vitale a organismului în

caz de hipotermie?
a) Sub 34°C
b) Sub 31°C
c) Sub 29°C
d) Sub 27°C
e) Sub 25°C
256. La ce temperatură a corpului în caz de hipotermie survine moartea clinică?

a) 24°C
b) 26°C
c) 28°C
d) 30°C
e) 32°C
257. Indicaţi cele mai eficace metode de administrare a medicamentelor în trauma hipotermică.
a) Subcutană
b) Intraarterială
c) Intravenoasă
d) Intramusculară
e) Perorală
258. În evoluţia degerăturilor se deosebesc următoarele perioade:

a) De şoc
b) Prereactivă
c) Reactivă
d) Compensatorie
e) De decompensare
259. Primul ajutor medical în perioadă prereactivă a degerăturilor include:

a) Încălzirea rapidă
b) Necrectomia
c) Amputaţia extremităţii afectate
d) Încălzirea treptată
e) Pansamentul local cu unguente
260. Care vor fi acţiunile de prim ajutor în caz de electrocutare?

a) Se deconectează curentul electric
b) Se efectuiază masajul indirect al cordului, respiraţie artificială
c) Se iniţiază nutriţia parenterală
d) Se efectuiază cateterizarea venei subclaviculare
e) Se iniţiază inhalaţii cu soluţii de amoniu
261. Indicaţi particularităţile combustiei prin electrocutare:

a) Sunt superficiale
b) Sunt profunde
c) Profunzimea reală a afectării nu corespunde manifestărilor locale
d) Crepitaţie locală
e) Flictene cu conţinut hemoragic
Hemoragii
262. După care principiu hemoragiile sunt clasificate în “per diabrosis”, “per rexin” şi “per
diapedesis”?
a) După principiul anatomic
b) După mecanismul de apariţie
c) După raportul faţă de mediul extern
d) După evoluţie
e) După timpul de dezvoltare
263. În care tip de hemoragie există pericolul dezvoltării emboliei gazoase?

a) Arterială
b) Venoasă
c) Capilară
d) Parenchimatoasă
e) În toate cele enumerate
264. Care din hemoragiile enumerate se referă la cele interne?

a) Hemoragia din ulcerul gastric
b) Hematomul intermuscular
c) Hemoragia din plaga tăiată a gambei
d) Hemoragia pulmonară
e) Hemoragia în cavitatea articulară
265. Care din hemoragiile enumerate se referă la cele interne intracavitare?

b) Hemoragia pulmonară
c) Hematomul intermuscular
d) Hemotoracele
e) Hemoragia intraarticulară
266. Care din hemoragiile enumerate se referă la cele interne intracavitare?

b) Hemoragia în cavitatea pleurală
c) Hemoragia uterină
d) Hemoragia intraarticulară
e) Tamponada cordului
267. Care din hemoragiile enumerate se referă la cele interne intraluminale?
a) Hemoragia în cavitatea pleurală
b) Tamponada cordului
c) Hemoragia pulmonară
d) Hemobilia
e) Hemoragia din ulcerul duodenal
268. Ce indici se utilizează pentru aprecierea volumului de sînge circulant conform formulei
Moore?
a) Talia bolnavului
b) Hematocritul în normă
c) Masa bolnavului
d) Hematocritul bolnavului
e) Coieficientul empiric
269. Indicaţi cauzele posibile ale hemoragiei.

a) Trauma
b) Distrugerea peretelui vascular în cazul unui proces purulent
c) Dereglarea permeabilităţii peretelui vascular
d) Infarctul miocardic
e) Gangrena anaerobă clostridiană
270. Indicaţi cauzele hemoragiei secundare tardive.

a) Ruptura vasului
b) Procesul inflamator
c) Alunecarea ligaturii de pe vas
d) Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
e) Erodarea peretelui vascular
271. Indicaţi deficitul volumului de sînge circulant, ce corespunde hemoragiei de gradul II de

severitate.
a) < 10-15%
b) 15-20%
c) 20-30%
d) 30-40%
e) > 40%
272. Cînd se dezvoltă hemoragia primară?

a) În primele ore după lezarea vasului
b) În timpul traumei
c) În timpul supuraţiei plăgii
d) În timpul transportării accidentatului spre staţionar, din cauza alunecarii ligaturii de pe vas
e) În timpul transportării accidentatului spre staţionar, din cauza detaşării trombului din lumenul vasului
273. Cînd se dezvoltă hemoragia secundară precoce?

a) În primele zile după traumă, în urma alunecării ligaturii de pe vas sau a detaşării trombului din
lumenul acestuia
b) În timpul traumei
d) Peste 14 zile după traumă
e) Peste 21 zile după traumă
274. Cînd se dezvoltă hemoragia secundară tardivă?

a) În primele zile după lezarea vasului
b) Nemijlocit după traumă
d) În timpul transportării accidentatului spre staţionar, din cauza alunecării ligaturii de pe vas
e) În timpul transportării accidentatului spre staţionar, din cauza detaşării trombului din lumenul vasului
275. Indicaţi cauzele hemoragiei secundare precoce.

a) Detaşarea trombului din lumenul vasului
b) Lezarea vasului
c) Alunecarii ligaturii de pe vas
d) Procesul inflamator
e) Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
276. Ce semnifică termenul “per rexin”?

a) Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
b) Lezarea vasului
c) Erodarea vasului
d) Dereglarea coagulabilităţii sîngelui
e) Embolia gazoasă
277. Ce semnifică termenul “per diabrosis”?

a) Alunecarea ligaturii de pe vas
b) Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
c) Erodarea vasului
e) Lezarea vasului
278. Ce semnifică termenul “per diapedesis”?

a) Erodarea vasului
b) Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
c) Lezarea vasului
e) Embolia gazoasă
279. Indicaţi consecinţele hemoragiei.

a) Pneumonia de stază
b) Hemoconcentraţia
c) Scăderea volumului de sînge circulant
d) Anemia acută
e) Hemofilia
280. Indicaţi reacţiile compensatorii ale organismului în caz de hemoragie, ce se referă la faza
iniţială.
a) Spasmul venos primar
b) Eliberarea sîngelui din depouri
c) Tahicardia
d) Hemodiluţia
e) Tromboza vasului lezat
281. Indicaţi reacţiile organismului în caz de hemoragie, ce se referă la faza de compensare.

a) Hemodiluţia
b) Centralizarea hemodinamicii
c) Decentralizarea hemodinamicii
d) Hiperventilarea
e) Includerea mecanismului renal de compensare
282. Indicaţi fenomenele patologice, ce se dezvoltă în organism în faza terminală a hemoragiei.

a) Acidoza
b) Centralizarea hemodinamicii
c) Toxemia
d) Decentralizarea hemodinamicii
e) Hemodiluţia
283. La ce contribuie hemodiluţia în caz de hemoragie?

a) La compensarea hipovolemiei
b) La hemostază
c) La ameliorarea proprietăţilor reologice a sîngelui
d) La ameliorarea funcţiei de transportare a oxigenului a eritrocitelor
e) La eliberarea eritrocitelor din depouri
284. Indicaţi consecinţele diminuării volumului de sînge circulant în caz de hemoragie.

a) Reducerea timpului de coagulare
b) Hipotonia
c) Hipoxemia
d) Hipertonia
e) Hipoxia tisulară
285. Care din semnele enumerate ale hemoragiei se referă la cele locale?
a) Melena
b) Vertijul
c) Voma cu sînge
d) Hemoptizia
e) Hipotonia
286. Indicaţi simptomele locale ale hemoragiei gastro-intestinale.

a) Voma cu sînge
b) Epistaxisul
c) Hemoperitoneumul
d) Hemoptizia
e) Melena
287. Care simptom clinic apare primul în caz de hemoragie masivă?

a) Lipotimia
b) Zgomotul în urechi
c) Tahicardia
d) Hipotonia
e) Vertijul
288. Pentru care tip de hemoragie este caracteristică scurgerea în jet a sîngelui?
a) Arterială
b) Venoasă
c) Capilară
d) Parenchimatoasă
e) Pentru toate cele enumerate
289. Pentru care hemoragie este caracteristică melena?

a) Gastro-intestinală
b) Uterină
c) Renală
d) Pulmonară
e) Intraperitoneală
290. Ce semnifică hemoperitoneul?
a) Acumularea de aer în cavitatea peritoneală
b) Acumularea de sînge în spaţiul retroperitoneal
c) Acumularea sîngelui în cavitatea unui organ intraabdominal
d) Acumularea sîngelui în cavitatea peritoneală
e) Acumularea sîngelui în cavitatea pericardului
291. Ce semnifică hemoptizia?

a) Eliminarea sîngelui cu masele fecale
b) Voma cu conţinut “zaţ de cafea”
c) Eliminarea sîngelui cu sputa din căile respiratorii
d) Epistaxis
e) Eliminarea sîngelui cu urina
292. Care din simptomele enumerate sunt caracteristice pentru epistaxis?

a) Eliminarea sîngelui din rect
b) Eliminarea sîngelui din căile urinare
c) Eliminarea sîngelui din urechi
d) Eliminarea sîngelui din nas
e) Eliminarea sîngelui din uter
293. Voma cu conţinut “zaţ de cafea” este caracteristică pentru:

a) Ocluzia intestinală
b) Pancreatita acută
c) Hemoragia ulceroasă gastro-duodenală
d) Ruptura splinei
e) Distrucţia pulmonară bacteriană
294. Indicaţi semnele generale ale hemoragiei.

a) Tahicardia
b) Melena
c) Paliditatea
d) Voma cu sînge
e) Hipotonia
295. Care din simptomele enumerate indică asupra hemoragiei intestinale?

a) Scaunul cu sînge neschimbat
b) Voma cu sînge
c) Scaunul cu striuri de sînge
d) Hematuria
e) Voma cu continut “zat de cafea”
296. Ce parametri de laborator reflecta severitatea hemoragiei?

a) Eritrocitele sîngelui
b) Leucocitele sîngelui
c) Hemoglobina sangvină
d) Hematocritul
e) Proteina sîngelui
297. Formula Moore se utilizează pentru:

a) Aprecierea suprafeţei arsurii
b) Prognozarea evoluţiei bolii arşilor
c) Aprecierea stării de nutriţie
d) Aprecierea volumului de sînge circulant
e) Aprecierea gradului de risc operator
298. Indicaţi valoarea normală a hematocritului.
a) 5-10%
b) 11-19%
c) 20-34%
d) 35-50%
e) 51-70%
299. Ce metodă instrumentală poate confirma diagnosticul de hemotorax?

a) Bronhoscopia
b) Laparoscopia
c) Toracocenteza
d) Laparocenteza
e) Electrocardiografia
300. Ce metodă de diagnostic instrumental este indicată pentru confirmarea diagnozei de

hemoragie gastrica?
a) Laparocenteza
b) Fibrogastroduodenoscopia
c) Colonoscopia
d) Bronhoscopia
e) Examenul ultrasonografic
301. Ce metode diagnostice sunt indicate pentru confirmarea hemoragiei intraarticulare?

a) Artroscopia
b) Laparoscopia
c) Laparocenteza
d) Puncţia articulaţiei
e) Radiografia articulaţiei
302. În cazul lezării venei subclaviculare există riscul de:

a) Tromboza arterei axilare
b) Embolie aeriană
c) Dezvoltarea sindromului CID
d) Insuficienţă arterială acută
e) Dezvoltarea gangrenei uscate
303. Prin ce metode poate fi confirmată hemoragia intraperitoneală?

a) Bronhoscopia
b) Colonoscopia
c) Laparocenteza
d) Radiografia panoramică
e) Laparoscopia
304. Indicaţi cauzele posibile ale hemoperitoneului.

a) Ruptura ficatului
b) Hemoragia din ulcerul gastric
c) Ruptura splinei
d) Hemoragia din varicele esofagiene în caz de ciroză hepatică
Hemostaza
305. Care din mecanismele enumerate se referă la hemostaza secundară spontană (fiziologică)?
a) Transformarea plasminogenului în plasmină
b) Fibrinoliza
c) Formarea cheagului fibrinic
d) Eliberarea de către trombocite a serotonitei, histaminei, kininelor
e) Adeziunea trombocitelor
306. Care din mecanismele enumerate se referă la hemostaza primară spontană (fiziologică)?
a) Eliberarea din ţesuturile lezate a trombinei, colagenului, prostaglandinei E2
b) Formarea trombului roşu
c) Spasmul vasului lezat
d) Eliberarea tromboplastinei tisulare şi trombocitare
e) Adeziunea şi agregarea trombocitelor
307. Ce metode de hemostază se referă la cele temporare?

a) Aplicarea pansamentului compresiv
b) Poziţia elevată a extremităţii
c) Flexia maximală a extremităţii în articulaţie
d) Ligaturarea vasului
e) Suturarea defectului peretelui vascular
308. Selectaţi metodele de hemostază provizorie.

a) Ligaturarea vasului în plagă
b) Compresia digitală a vasului
c) Aplicarea garoului
d) Aplicarea pansamentului compresiv
e) Flexia maximală a extremităţii în articulaţie
309. Ce metode de hemostază se referă la cea temporară?

a) Embolizarea vasului lezat
b) Aplicarea pensei hemostatice
c) Ligaturarea vasului
d) Sutura vasului
e) Aplicarea pansamentului compresiv
310. Ce metode de hemostază se referă la cele definitive?

a) Aplicarea pensei hemostatice
b) Protezarea vasului lezat
c) Aplicarea suturii vasculare
d) Aplicarea garoului Esmarch
e) Embolizarea endovasculara a arterei
311. Ce metode de hemostază se refera la cele definitive?

a) Aplicarea garoului
b) Poziţia elevată a extremităţii
c) Embolizarea endovasculară a arterei
d) Clipsarea endoscopică a vasului hemoragic
e) Administrarea endolimfatică a adrenalinei
312. Ce metode de hemostază se refera la cele definitive?

b) Compresia digitală a vasului
c) Înlăturarea organului lezat
d) Rezecţia unei porţiuni a organului lezat
e) Suturarea vasului lezat
313. Ce metodă de hemostază provizorie este optimală în timpul efectuării operaţiei urgente pentru
ruptura anevrismului de aortă abdominală?
b) Aplicarea suturii hemostatice în plagă
c) Administrarea preparatelor hemostatice
d) Comprimarea aortei mai sus de anevrism
e) Comprimarea aortei mai jos de anevrism
314. Cu scop de hemostază provizorie garoul trebuie aplicat pe extremitate pe un termen ce nu va

depăşi:
a) O ora
b) Doua ore
c) Trei ore
d) Patru ore
e) 45 min
315. Care din variantele enumerate ale hemoragiei necesită efectuarea ligaturării vasului pe traiect
sau embolizarea acestuia?
a) Hemoragia arteriala din plaga recentă prin taiere a coapsei
b) Hemoragia arteriala din plaga purulentă
c) Hemoragia din ulcerul duodenal
d) Hemoragia în caz de hemofilie
e) Hemoragia hemoroidală
316. Care din metodele enumerate de hemostază definitivă se utilizează în hemoragiile secundare
tardive?
a) Ligaturarea vasului în plagă
b) Formarea anastomozei vasculare
c) Ligaturarea vasului pe traiect
d) Poziţia elevată a extremităţii
e) Pansamentul compresiv
317. Care din factorii enumeraţi participă la hemostaza primară spontană?

a) Tromboplastina tisulară
b) Factorul vascular
c) Factorul trombocitar
d) Factorii plasmatici
e) Hipertensiunea arteriala
318. Indicaţi rezultatul hemostazei primare spontane.

a) Formarea cheagului trombocitar
b) Fibrinoliza
c) Formarea cheagului fibrinic
d) Retracţia cheagului
e) Formarea trombului roşu
319. Ce preparate posedă efect hemostatic?

a) Clorura de calciu
b) Vicasolul
c) Heparina
d) Aspirina
e) Etamsilatul
320. Prin ce metode poate fi sporit spasmul vascular în caz de hemoragie din plagă?
a) Aplicarea locala a soluţiei de adrenalină
b) Aplicarea pe plagă a pungii cu gheaţă
c) Aplicarea pe plagă a termoforului
d) Masajul plăgii
e) Administrarea antibioticelor
321. Care din preparatele hemostatice enumerate sunt remedii chimice?

a) Trombina
b) Fibrinogenul
c) Acidul aminocapronic
d) Crioprecipitatul
e) Clorura de calciu
322. Care din metodele enumerate se referă la hemostaza chimică?

a) Aplicarea locală a soluţiei de adrenalină
b) Administrarea vitaminelor
c) Utilizarea buretelui hemostatic
d) Administrarea trombinei
e) Administrarea intravenoasă a clorurii de calciu
323. Care din metodele enumerate se referă la hemostaza biologică?

a) Administrarea intravenoasă a clorurii de calciu
b) Administrarea acidului aminocapronic
c) Transfuzia plasmei proaspăt congelate
d) Diatermocoagularea
e) Aplicarea locală a trombinei
324. Selectaţi metoda de hemostază mecanică.

a) Regimul de pat
b) Aplicarea pungii cu gheaţă
c) Suturarea vasului hemoragic
d) Electrocoagularea vasului
e) Fotocoagularea cu laser a vasului
325. Selectaţi metodele de hemostază fizică.

a) Ligaturarea vasului
b) Clipsarea vasului
c) Aplicarea pansamentului compresiv
d) Aplicarea pungii cu gheaţă
e) Electrocoagularea vasului
326. La ce nivel se aplică garoul hemostatic în caz de hemoragie arterială din plaga gambei?
a) Treimea inferioară a gambei
b) Treimea medie a gambei
c) Treimea superioară a gambei
d) Treimea medie a coapsei
e) La nivelul articulaţiei genunchiului
327. La ce nivel se aplică garoul hemostatic în caz de hemoragie arterială din plaga mîinii?
a) Treimea distală a antebraţului
b) Treimea medie a antebraţului
c) Treimea proximală a antebraţului
d) Treimea medie a braţului
e) La nivelul articulaţiei cotului
328. Indicaţi complicaţiile posibile în caz de aplicare a garoului hemostatic pe extremitate pe un

termen mai mare de doua ore.
a) Dezvoltarea parezei (plegiei) extremităţii
b) Accelerarea metabolismului distal de garou
c) Gangrena extremităţii
d) Тrombembolia extremităţii excluse
e) Embolia gazoasă a extremităţii excluse
329. Ce metode de hemostază definitiva sunt indicate în caz de lezare a arterei femurale comune?
b) Aplicarea pansamentului compresiv
c) Formarea anastomozei vasculare
d) Ligaturarea arterei iliace
e) Implantarea protezei vasculare
330. Factorul I al sistemului de coagulare a sîngelui este:

a) Protrombina
b) Tromboplastina
c) Fibrinogenul
d) Ionii de calciu
e) Factorul Hageman
331. Factorul II al sistemului de coagulare a sîngelui este:

a) Accelerina
b) Proconvertina
c) Factorul Christhmas
d) Protrombina
e) Fibrinogenul
332. Coagularea intravasculară diseminată se asociază cu următoarele fenomene:

a) Inflamatorii
b) Regenerative
c) Proliferative
d) Hemoragice
e) Degenerative
333. Indicaţi fazele sindromului de coagulare intravasculară diseminată.

a) Faza prereactivă
b) Faza reactivă
c) Faza hipercoagulării
d) Faza hipocoagulării
e) Faza normocoagulării
334. Indicaţi simptomele clinice ale primei faze a sindromului CID.

a) Hemoragii multiple (cel puţin din trei surse diferite)
b) Icter pronunţat
c) Tromboze vasculare multiple
d) Febra hectică
e) Hepatomegalia
335. Indicaţi simptomele clinice ale fazei a doua a sindromului CID.

a) Hemoragii multiple (cel putin din trei surse diferite)
b) Icter pronunţat
c) Tromboze vasculare multiple
d) Febra hectică
e) Hepatomegalia
336. Indicaţi formele clinice ale sindromului CID.

a) Forma atipică
b) Forma acută
c) Forma subacută
d) Forma cronică
e) Forma asimptomatică
337. Indicaţi trei componente ale tratamentului complex al bolnavilor cu sindrom CID.
a) Tratamentul patologiei ce a condus spre dezvoltarea sindromului CID
b) Antibioticoterapia masivă
c) Corecţia dificitului factorilor de coagulare
d) Heparinoterapia
e) Indicarea serurilor imune
338. Ce efecte ale heparinei condiţionează indicarea acesteia în tratamentul bolnavilor cu sindrom
CID?
a) Inhibiţia formării trombinei
b) Stimularea formării trombinei
c) Inhibiţia factorului X al sistemului de coagulare a sîngelui
d) Activarea factorului X al sistemului de coagulare a sîngelui
e) Inhibiţia fibrinolizei
Hemotransfuzia
339. Ce reprezintă grupa sangvină?
a) Un complex de antigeni leucocitari
b) Un complex de imunoglobuline
c) Un complex de antigeni eritrocitari
d) Antigeni trombocitari
e) Antigeni transplantaţionali
340. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul serurilor standard, s-a observat aglutinarea
cu toate serurile (de grupele I, II şi III). Apreciaţi grupa sangvină.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
e) Eroare în tehnica de apreciere
341. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul eritrocitelor standard s-a observat
aglutinarea cu eritrocitele din grupa I, II şi III. Apreciaţi grupa de sînge.
a. 0(I)
b. A(II)
c. B(III)
d. AB(IV)
e. Eroare în tehnica de apreciere
342. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul ţoliclonilor s-a observat aglutinarea cu toţi
ţoliclonii. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
343. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul serurilor standard s-a observat absenţa
aglutinării cu toate serurile (de grupele I, II şi III). Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
344. În timpul aprecierii grupei sangvine cu ajutorul ţoliclonilor s-a observat lipsa aglutinării cu
toţi ţoliclonii. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
345. În timpul aprecierii grupei sangvine cu ajutorul eritrocitelor standard s-a observat absenţa
aglutinării cu eritrocitele din grupele I, II şi III. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
346. În timpul aprecierii grupei sangvine cu ajutorul eritrocitelor standard s-a observat aglutinarea
cu eritrocitele din grupa a III-a. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
347. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul serurilor standard s-a observat aglutinarea
cu serurile din grupele Il şi III şi lipsa aglutinării cu serul din grupa I. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
348. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul serurilor standard s-a observat aglutinarea
cu serurile de grupa I, II şi lipsa aglutinării cu serul de grupa III. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
349. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul ţoliclonilor s-a observat aglutinarea cu
ţoliclonul anti-A şi lipsa aglutinării cu ţoliclonul Anti-B. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
350. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul ţoliclonilor s-a observat aglutinarea cu
ţoliclonul anti-B şi lipsa aglutinării cu ţoliclonul Anti-A. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
aglutinarea cu eritrocitele de grupa II, III şi lipsa aglutinării cu eritrocitele de grupa I. Apreciaţi grupa
de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
aglutinarea cu eritrocitele de grupa II şi lipsa aglutinării cu eritrocitele de grupele I şi III. Apreciaţi
grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
353. Care din metodele de determinare a factorului rezus se utilizează doar în condiţii de
laborator?
a) Cu ajutorul serului antirezus
b) Cu ajutorul D-reagentului monoclonal
c) Reacţia de conglutinare cu utilizarea gelatinei
d) Testul anti-globulinic indirect (proba Coombs)
e) Proba de compatibilitate individuală după factorul rezus
354. Indicaţi metodele de hemotransfuzie.

a) Directă, indirectă
b) Intravenoasă, intraarterială
c) Transfuzia de sînge cadaveric, exsangvinotransfuzia
d) Reinfuzia sîngelui
355. Reinfuzia sîngelui din cavitatea peritoneală este categoric contraindicată în:
a) Leziunile diafragmului
b) Leziunile splinei
c) Leziunile organelor cavitare
d) Leziunile vaselor sangvine magistrale
e) Starea generală gravă a bolnavului
356. Care din poziţiile enumerate nu se referă la tipurile de hemotransfuzie?

a) Autohemotransfuzia
b) Transfuzia de sînge iradiat cu laser
c) Transfuzia de sînge iradiat cu raze ultraviolete
d) Reinfuzia sîngelui
e) Transfuzia intravenoasă a sîngelui
357. Care din poziţiile enumerate nu se referă la căile de hemotransfuzie?
a) Transfuzia intravenoasă
b) Transfuzia intraarterială
c) Autohemotransfuzia
d) Transfuzia intracardiacă
e) Transfuzia intraosoasă
358. Cea mai frecventă cale de hemotransfuzie este:

a) Transfuzia intravenoasă
b) Transfuzia intraarterială
c) Transfuzia intraosoasă
d) Transfuzia intraaortală
e) Transfuzia intracardiacă
359. Enumeraţi indicaţiile relative către hemotransfuzie.

a) Hemoragia acută
b) Şocul traumatic, hipovolemia
c) Anemia posthemoragică severă
d) Stările septice
e) Anemia de etiologie neidentificată
360. Notaţi indicaţia absolută către hemotransfuzie.

a) Intoxicaţia purulentă
b) Boala arşilor
c) Hemofilia şi alte coagulopatii
d) Pregătirea pacienţilor caşectici către operaţii masive
e) Anemia posthemoragică severă
361. Care din poziţiile enumerate nu se referă la contraindicaţii către hemotransfizie?

a) Insuficienţa cardiacă decompensată
b) Şocul traumatic
c) Endocardita septică
d) Hipertensiunea arterială gravă
e) Ictusul
362. Care din poziţiile enumerate nu se referă la preparatele sîngelui?

a) Trombina
b) Fibrinogenul
c) Buretele hemostatic
d) Masa trombocitară
e) Gama-globulina
363. Enumeraţi preparatele sîngelui cu acţiune imună.

a) Plasma antihemofilică
b) Plasma antistafilococică
c) Crioprecipitatul
d) Imunoglobulina antistafilococică
e) Masa leucocitară
364. Care din poziţiile enumerate nu se referă la componentele sîngelui?

a) Gama-globulina
b) Masa eritrocitară
c) Masa trombocitară
d) Masa leucocitară
e) Plasma proaspăt congelată
365. La substituienţii sangvini cu acţiune hemodinamică se referă:
a) Poliglucina
b) Reopoliglucina
c) Soluţia de glucoză 20%
d) Soluţia de bicarbonat de sodiu
e) Lipofundina
366. La substituienţii sangvini cu acţiune dezintoxicantă se referă:

a) Poliglucina
b) Gelatinolul
c) Hemodeza
d) Soluţia de glucoză 20%
e) Lipofundina
367. La substituienţii sangvini, utilizaţi pentru nutriţia parenterală, se referă:

a) Soluţiile concentrate de glucide
b) Soluţiile de aminoacizi
c) Soluţia fiziologică
d) Emulsiile de lipide
e) Dextranii
368. Numiţi contraindicaţiile către infuzia intravenoasă a soluţiilor de aminoacizi.

a) Septicopiemia
b) Coagulopatia
c) Hipersplenismul
d) Insuficienţa renală acută
e) Encefalopatia hepatică
369. Ce acţiune are perfuzia soluţiei de poliglucină?

a) Antişoc (volemică)
b) Dezagregantă
c) Antitrombotică
d) Diuretică
e) Detoxicantă
370. Indicaţi substituienţii sangvini – transportatori de oxigen.

a) Dextranii
b) Masa eritrocitară
c) Preparatele fierului
d) Soluţia de glucoză
e) Emulsiile de fluorocarbonaţi
371. La ce temperatură se păstrează masa eritrocitară prelevată de la donor?

a) 0° C
b) -2 -4° C
c) +4 +6° C
d) +8 +10° C
e) 0 +1° C
372. Ce probă se efectuiază la transfuzia de plasmă?

a) Nu se efectuiază nici o probă
b) Proba la compatibilitate după grupă
c) Proba la compatibilitate după rezus
d) Proba biologică
e) Proba intradermală, la toleranţa plasmei
373. Care din probele enumerate nu se efectuiază în timpul hemotransfuziei?

a) Aprecierea vizuală a valabilitatii sîngelui pentru transfuzie
b) Determinarea grupei sîngelui donatorului
c) Proba la compatibilitatea individuală după grupă şi factorul Rhezus
d) Proba la compatibilitatea individuală după sistemul antigenilor leucocitari umani (HLA)
e) Proba biologică
374. Cum se transfuzează sîngele în timpul efectuării probei biologice?

a) În jet, în două prize a cîte 25 ml cu un interval de 3-5 min
b) În jet, în trei prize cîte 25 ml cu un interval de 3-5 min
c) Cu picătura timp de 15 min, cu o pauză ulterioară de 3-5 min
d) În jet, într-o priză
e) Proba biologică se efectuiază doar în timpul transfuziei de plasmă
375. În ce constă aprecierea valabilităţii sîngelui conservat pentru transfuzie?

a) Examinarea microbiologică a sîngelui donatorului
b) Controlul corespunderii datelor de pe eticheta containerului cu sîngele ce se conţine în
aceasta
c) Determinarea grupei şi factorului rezus a sîngelui din container
d) Evaluarea vizuală a conţinutului containerului cu sînge
e) Controlul ermetismului containerului cu sînge
376. Proba de compatibilitate individuală după sistemul ABO în caz de hemotransfuzie, apreciază
reacţia de aglutinare dintre:
a) Eritrocitele recipientului şi serul donatorului
b) Eritrocitele donatorului şi serul recipientului
c) Eritrocitele donatorului şi serul recipientului, în baia de apă la temperatura de 38-400 C
d) Eritrocitele recipientului şi serul donatorului, în baia de apă la temperatura de 38-400 C
e) Eritrocitele recipientului şi leucocitele donatorului
377. Proba de compatibilitate individuală după factorul Rhezus în timpul hemotransfuziei

spreciază reacţia de aglutinare dintre:
a) Eritrocitele recipientului şi serul donatorului
b) Eritrocitele donatorului şi serul recipientului
c) Eritrocitele donatorului şi serul recipientului, în baia de apă la temperatura de 38-400 C
d) Eritrocitele recipientului şi serul donatorului, în baia de apă la temperatura de 38-400 C
e) Eritrocitele recipientului şi serul antirezus
378. Ce complicaţie posttransfuzională este remarcată cel mai rar?

a) Reacţia pirogenă
b) Edemul pulmonar
c) Hepatita virală B
d) Hepatita virală C
e) Şocul hemolitic
379. La perioadele şocului posthemotransfuzional nu se referă:

a) Perioada de şoc propriu-zisă
b) Perioada de oligo şi anurie (insuficienţei renale acute)
c) Perioada de septicotoxemie
d) Perioada de restabilire a diurezei (reconvalescenţei)
e) Perioada stabilizării hemodinamicii
380. Care din poziţiile enumerate nu se referă la complicaţiile cu caracter mecanic ale
hemotransfuziei?
a) Dilatarea acută a cordului
b) Embolia gazoasă
c) Trombozele şi trombemboliile
d) Dereglarea circulaţiei în extremitate după transfuzia intraarterială
e) Şocul hemolitic
381. Care din poziţiile enumerate nu se referă la complicaţiile cu caracter infecţios în caz de
hemotransfuzie?
a) Sifilisul
b) Hepatitele B,C,D
c) Infecţia - HIV
d) Şocul hemolitic
e) Dilatarea acută a cordului
382. Marcaţi contraindicaţiile către perfuzia intravenoasă a emulsiilor lipidice.

a) Caşexia
b) Şocul
c) Patologiile severe ale ficatului
d) Obezitatea patologică
e) Coagulopatia
383. În care patologie este contraindicată perfuzia de poliglucină?

a) Hemotorax
b) Hipertensiunea arterială
c) Trombocitopenia
d) Dificitul factorilor V, VI şi VII de coagulare
e) Şocul combustional
Infecţia chirurgicală
384. Indicaţi, care din patologiile enumerate se referă la infecţia chirurgicală.
a) Pneumonia acută
b) Hidrosadenita acută
c) Abcesul hepatic
d) Supuraţia plăgii postoperatorii
e) Pielonefrita cronică
385. Indicaţi factorii, asocierea cărora duce la dezvoltarea infecţiei chirurgicale.

a) Prezenţa microorganismelor patogene virulente
b) Hiperemia venoasă a ţesuturilor
c) Reacţia de răspuns al organismului la infecţie
d) Bacteriemia tranzitorie
e) Prezenţa porţilor de intrare a infecţiei
386. Indicaţi sursele posibile ale infecţiei chirurgicale.

a) Exogenă
b) Prin implantare
c) Prin contact
d) Endogenă
e) Aerogenă
387. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a hiperemiei tegumentelor în caz de infecţie chirurgicală

purulentă a ţesuturilor moi.
a) Accelerarea locală a reacţiilor catabolice, asociată de eliberarea energiei
b) Dilatarea vaselor în urma acţiunii histaminei şi acidozei în focarul inflamator
c) Creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari în focarul inflamator şi extravazarea lichidului
d) Acţiunea serotoninei, histaminei asupra receptorilor nervoşi în focarul inflamator şi
compresia acestora de către edemul tisular
e) Imbibiţia hemoragică a ţesuturilor moi
388. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a hipertermiei tegumentelor în caz de infecţie chirurgicală

purulentă a ţesuturilor moi.
389. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a durerii în caz de infecţie chirurgicală purulentă a

ţesuturilor moi.
390. Indicaţi mecanismul de dezvoltare al edemului în caz de infecţie chirurgicală purulentă a

ţesuturilor moi.
391. Indicaţi cauza dereglării funcţiei extremităţii în caz de infecţie chirurgicală purulentă acută.
a) Distrucţia supurativ-necrotică a aparatului ligamentar şi articular
b) Plegia în urma neuritei toxice
c) Sindromul algic pronunţat
d) Dereglarea pronunţată a circulaţiei arteriale
e) Tromboza venoasă distală
392. Indicaţi mecanismele şi reacţiile nespecifice de apărare în caz de infecţie chirurgicală.

a) Rolul protectiv al dermei neafectate
b) Prezenţa microflorei saprofite
c) Inflamaţia
d) Sinteza anticorpilor contra agenţilor cauzali ai infecţiei
e) Fagocitoza
393. Caracterul pulsatil al durerii în caz de infecţie chirurgicală a ţesuturilor moi este caracteristic pentru:
a) Faza de infiltraţie
b) Faza de contracţie a plăgii
c) Faza de resorbţie a exudatului inflamator
d) Faza de supuraţie (abcedare)
e) Faza de erupere spontană a abcesului prin tegument
394. Ce indică simptomul de fluctuienţă în caz de infecţie chirurgicală a ţesuturilor moi?
a) Formarea unei cavităţi cu conţinut purulent
b) Prezenţa procesului inflamator în stadiul de infiltraţie
c) Prezenţa gazului în ţesuturi
d) Caracterul anaerob neclostridial al infecţiei
e) Implicarea în procesul patologic a organelor subiacente
395. Indicaţi modificările caracteristice în analiza generală a sîngelui în caz de infecţie chirurgicală
acută.
a) Leucocitoză
b) Leucopenie
c) Devierea spre stînga în formula leucocitară
d) Accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor
e) Eozinofilie
396. Indicaţi complicaţiile locale ale proceselor supurativ-inflamatorii ale ţesuturilor moi a extremităţilor.
a) Limfangita
b) Limfadenita
c) Pneumonia bacteriană
d) Sepsisul
e) Tromboflebita
397. Indicaţi metodele paraclinice utilizate în diagnosticul infecţiei chirurgicale acute a ţesuturilor moi:
a) Analiza generală a sîngelui
b) Analiza generală a urinei
c) Examinarea ultrasonografică a ţesuturilor moi
d) Puncţia diagnostică
e) Biopsia
398. Indicaţi regiunile corpului în care nu se dezvoltă furunculul.

a) Triunghiul nazo-labial
b) Regiunea cervicală posterioară
c) Suprafaţa palmară a mîinii
d) Peretele abdominal anterior
e) Talpa piciorului (plantei)
399. În caz de furuncul inflamaţia purulentă se dezvoltă în:

a) Ţesutul subcutanat
b) Glanda sebacee
c) Piele
d) Foliculul pilos
e) Glanda sudoripară
400. Indicaţi fazele de evoluţie a furunculului.

a) Faza de infiltraţie
b) Faza de necroză
c) Faza de abcedare
d) Faza de erupere
e) Faza de detaşare a necrozei
401. În ce cazuri este indicată spitalizarea bolnavului cu furuncul?

a) În caz de furuncul pe coapsă la un copil de 7 ani
b) În prezenţa furunculului abcedat la un bolnav cu diabet zaharat grav
c) În localizarea furunculului pe talpa piciorului şi imposibilitatea exercitării funcţiei de sprijin
de către extremitatea afectată
d) În localizarea furunculului în regiunea triunghiului nazo-labial
e) În cazul suportării patologiei respective în antecedente
402. Ce manifestare clinică indică cert asupra faptului că furunculul se află în faza de abcedare?
a) Simptomul de fluctuienţă
b) Hipertermia pielii
c) Hiperemia pielii
d) Durerea în focarul de inflamaţie
e) Tahicardia
403. Inflamaţia purulentă a glandelor sudoripare se numeşte:

a) Carbuncul
b) Hidrosalpinx
c) Furuncul
d) Hidrosadenită
e) Dermatită axilară streptococică
404. În caz de hidrosadenită inflamaţia purulentă se dezvoltă în:

a) Ţesutul celulo-adipos subcutanat
b) Glanda sudoripară
c) Foliculul pilos
d) Ganglionul limfatic
e) Glanda sebacee
405. Hidrosadenita este localizată tipic în regiunea:

a) Peretelui abdominal anterior
b) Plica inframamară
c) Fosa axilară
d) Fosa poplitee
e) Plica inghinală
406. Hidrosadenita se caracterizează prin următoarele:

a) În centrul infiltratului inflamator se află foliculul pilos
b) Localizarea tipică este regiunea occipitală şi cervicală posterioară
c) Mai frecvent e localizată în regiunea axilară
d) Inflamaţia purulentă debutează de la glanda sebacee
e) Are tendinţă către recidivare
407. Ce afirmaţii, referitoare la abces, sunt corecte?

a) Temperatura corporală în patologia respectivă de regulă rămîne normală
b) Cavitatea abcesului se formează în centrul infiltratului inflamator
c) Deschiderea şi drenarea abcesului nu conduc la ameliorarea stării bolnavului
d) La examinarea clinică se determină simptomul de fluctuienţă
e) Ascensiunea temperaturii corporale de regulă este asociată cu frison
408. Ce afirmaţii, referitoare la flegmon, sunt corecte?

a) Procesul purulent se răspîndeşte de-a lungul spaţiilor interfasciale şi celulare
b) Colecţia purulentă este delimitată de prezenţa capsulei piogene
c) Manifestările intoxicaţiei de regulă nu sunt pronunţate
d) Starea generală a bolnavului rămîne satisfăcătoare
e) Pacienţii necesită spitalizare şi intervenţie chirurgicală urgentă cu anestezie generală sau regională
409. Ce include prelucrarea chirurgicală a focarului purulent?

a) Deschiderea largă a cavităţii purulente
b) Administrarea în cavitatea purulentă a antibioticelor cu spectru larg
c) Înlăturarea ţesuturilor necrotizate
d) Aplicarea suturilor primare
e) Drenarea cavităţii purulente
410. Carbunculul se caracterizează prin următoarele semne:

a) De regulă, se dezvoltă în regiunea occipitală şi interscapulară
b) Starea generală a bolnavului de regulă rămîne satisfăcătoare
c) Pielea de-asupra focarului inflamator nu este schimbată
d) Semnul de “sită”
e) Simptomul de fluctuienţă nu este tipic
411. Drept indicaţie directă către intervenţie chirurgicală în caz de suspecţie la abces al ţesuturilor
moi servesc:
a) Durerile puternice în regiunea focarului de inflamaţie
b) Hiperemia evidentă a pielii şi edemul pronunţat
c) Prezenţa simptomului de fluctuienţă
d) Accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor în analiza generală a sîngelui
e) Obţinerea conţinutului purulent în timpul puncţiei focarului inflamator
412. Indicaţi metoda optimală de anestezie în timpul efectuării prelucrării chirurgicale a abcesului
postinjecţional al regiunii fesiere.
a) Anestezia generală cu miorelaxare
b) Anestezia locală infiltrativă
c) Anestezia tronculară
d) Anestezia generală intravenoasă fără miorelaxare
e) Anestezia superficială cu cloretil
413. Agentul cauzal tipic al erizipelului este:

a) Streptococul
b) Stafilococul
c) Colibacilul
d) Pneumococul
e) Bacilul pioceanic
414. Indicaţi formele clinice ale erizipelului.

a) Forma flegmonoasă
b) Forma abcedantă
c) Forma buloasă
d) Forma necrotică
e) Forma eritematoasă
415. Indicaţi simptoamele clinice caracteristice pentru forma eritematoasă a erizipelului.

a) Formarea bulelor, umplute cu lichid seros, pe piele
b) Hiperemia pielii sub forma “limbilor de foc”
c) Formarea sectoarelor de necroză cutanată
d) Hiperemia pielii sub forma „hartei geografice”
e) Simptomul de fluctuienţă
416. În care forme ale erizipelului este indicat tratamentul chirurgical?

a) Forma flegmonoasă
b) Forma buloasă
c) Forma necrotică
d) Forma abcedantă
e) Forma eritematoasă
417. Indicaţi elementele tratamentului complex al infecţiei chirurgicale?
a) Antibioticoterapia raţională
b) Terapia de detoxicare
c) Transfuzia de sînge integru cu scop de stimulare a imunităţii
d) Prelucrarea chirurgicală a focarului purulent
e) Indicarea citostaticelor
418. Mastita se dezvoltă mai frecvent:

a) În perioada de pubertate
b) În al treilea trimestru de sarcină
c) În perioada de lactaţie
d) În perioada climacterică
e) În primul trimestru de sarcină
419. În dependenţă de localizare se disting următoarele forme de abcese a glandei mamare:

a) Abces intramamar
b) Abces suprafascial
c) Abces subareolar
d) Abces subpectoral
e) Abces retromamar
420. Indicaţi simptomele tipice ale mastitei acute.

a) Ascensiunea temperaturii corporale
b) Retracţia mamelonului de partea inflamaţiei
c) Durerea şi senzaţia de distensie în regiunea glandei mamare
d) Pielea sub formă de “coajă de portocală”
e) Eliminări sero-hemoragice din mamelon
421. Care din afirmaţiile enumerate sunt corecte?

a) Mastita reprezintă o patologie multiplu recidivantă
b) Porţile de intrare ale infecţiei în caz de mastită sunt fisurile mamelonului
c) Un rol important în dezvoltarea mastitei îl joacă galactostaza (staza laptelui)
d) Agentul cauzal tipic al mastitei este streptococul
e) Toate formele de mastită necesită tratament chirurgical de urgenţă
422. Paraproctita este definită ca:

a) Inflamaţia acută a mucoasei rectului
b) Tromboza nodulilor hemoroidali
c) Hemoragia din rect
d) Infecţia bacteriană a pielii din regiunea perianală
e) Inflamaţia purulentă a ţesutului adipos din jurul rectului (pararectal)
423. Indicaţi formele de paraproctită.

a) Buloasă
b) Subcutanată
c) Flegmonoasă
d) Submucoasă
e) Ischio-rectală
Instrumentarul chirurgical
424. Indicaţi instrumentele chirurgicale destinate secţionării ţesuturilor.
a) Depărtătorul Finochietto
b) Foarfecele
c) Ferăstrăul Gigli
d) Bisturiul
e) Depărtătorul Farabeuf
425. Indicaţi instrumentele chirurgicale destinate hemostazei.

a) Pensa Kocher
b) Pinceta anatomică
c) Port-acul
d) Pensa Pean
e) Pinceta chirurgicală
426. Indicaţi instrumentele chirurgicale destinate prinderii ţesuturilor.

a) Pensa Kocher
c) Port-acul
d) Pensa Pean
e) Pinceta chirurgicală
427. Indicaţi instrumentele chirurgicale destinate explorării.

a) Pensa Kocher
c) Depărtătorul Finochietto
d) Sonda butonată
e) Valva rectală
428. Acele chirurgicale rotunde se utilizează pentru suturarea:

a) Vaselor
b) Intestinului
c) Pielii
d) Periostului
e) Aponeurozei
429. Acele chirurgicale triunghiulare (prismatice) se utilizează pentru suturarea:

a) Aponeurozei
b) Periostului
c) Intestinului
d) Vaselor
e) Pielii
430. Care sunt cerinţele către materialele de sutură, utilizate în chirurgie?

a) Lipsa activităţii cancerogene
b) Rezistenţa la infecție
c) Posibilitatea folosirii îndelungate
d) Simplicitatea sterilizării
e) Siguranţa nodului
431. Indicaţi materialele de sutură biologice, utilizate în chirurgie.

a) Fir metalic
b) Capron
c) Lavsan
d) Catgut
e) Mătase
432. Indicaţi firele de sutură sintetice resorbabile, utilizate în chirurgie.

a) Dexon
b) Capron
c) Polipropilen
d) Catgut
e) Vycril
433. Indicaţi firele de sutură sintetice neresorbabile, utilizate în chirurgie.

a) Dexon
b) Capron
c) Polipropilen
d) Catgut
e) Vycril
Intervenţia chrurgicală perioada pre şi postoperatorie

434. Perioada preoperatorie în toate patologiile chirurgicale începe din momentul:
a) Internării bolnavului în staţionar şi oformării fişei de observaţie clinică
b) Apariţiei la bolnav a primelor simptome ale patologiei
c) Stabilirii diagnosticului chirurgical şi luarea deciziei de tratament operator
d) Transportării bolnavului în sala de operaţie şi pregătirii către anestezie
e) Prelucrării şi delimitării cîmpului operator
435. La scopurile de bază ale perioadei preoperatorii se referă:

a) Profilaxia complicaţiilor tromboembolice
b) Aprecierea grupei sangvine a bolnavului şi pregătirea sîngelui pentru hemotransfuzie
c) Diminuarea riscului intervenţiei chirurgicale preconizate
d) Efectuarea antibioticoterapiei masive
e) Obţinerea efectului curativ maximal de la intervenţia preconizată
436. Perioada preoperatorie este divizată convenţional în următoarele etape:

a) De pregătire
b) De staţionar
c) De recuperare
d) De diagnostic
e) De ambulator
437. Probele funcţionale Ghence şi Shtanghe pot fi utilizate în perioada preoperatorie pentru
evaluarea:
a) Rezervei compensatorii a organelor sistemului respirator şi circulator
b) Funcţiei hepatice
c) Gradului de urgenţă a operaţiei preconizate
d) Stării de nutriţie a pacientului chirurgical
e) Gradului de risc al complicaţiilor tromboembolice
438. Indicaţi examinările instrumentale şi de laborator ce se efectuiază în mod standard în perioada

preoperatorie.
a) Analiza generală a sîngelui
b) Analiza sîngelui la HIV şi hepatitele B, С, D
c) Analiza generală de urină
d) Electrocardiografia
e) USG cavităţii abdominale
439. L a examinarea unui bolnav, internat în secţia de chirurgie pentru intervenţie chirurgicală
programată, medicul curant a depistat sufluri patologice în regiunea cordială şi dereglarea ritmului
cardiac. Ce măsuri trebuie să întreprindă medicul curant în primul rînd?
a) Externarea imediată a pacientului pentru examinări suplimentare în condiţii de ambulator
b) Transferul bolnavului în clinica cardiologică specializată pentru tratamentul patologiei
cardiace
c) Efectuarea intervenţiei programate
d) Solicitarea consultaţiei medicului cardiolog şi a terapeutului
e) Familiarizarea cu rezultatele examinărilor instrumentale a cordului
440. Cel mai răspîndit sistem de evaluare a riscului operator este:

a) Scara Glasgow
b) Sistemul POSSUM
c) Indexul Allgower
d) Sistemul ASA
e) Formula Moore
441. Indicaţiile absolute către operaţie se stabilesc doar în caz de:

a) Prezenţa patologiei, ce prezintă pericol pentru viaţa sau activitatea funcţională a pacientului,
cu o eficacitate similară a tratamentului chirurgical şi conservator
b) Prezenţa patologiei, ce prezintă pericol pentru viaţa sau activitatea funcţională a pacientului,
ce poate fi tratată doar prin intermediul intervenţiei chirurgicale
c) Prezenţă a tumorii maligne
d) Prezenţa patologiei, ce poate fi tratată doar prin intervenţie chirurgicală, dar care nu prezintă
un pericol pentru viaţa sau activitatea funcţională a bolnavului
e) Leziuni traumatice
442. Indicaţi patologiile, în care indicaţiile către operaţie sunt absolute.

a) Ateroma regiunii occipitale a capului
b) Boala varicoasă necomplicată a membrelor inferioare
c) Adenocarcinom gastric fără metastaze sau concreştere în organele adiacente
d) Apendicita acută
e) Hernia inghinală strangulată
443. Indicaţi patologiile, în care indicaţiile către operaţie sunt relative.

a) Plaga tăiată cu lezarea artrerei femurale
b) Lipoma regiunii lombare
c) Ulcerul duodenal multiplu recidivant
d) Ocluzia intestinală acută
e) Hernia inghinală strangulată
444. Ce maladii sau stări patologice asociate servesc drept contraindicaţie către operaţia imediată
în caz de hemoragie intraperitoneală masivă activă?
a) Şocul hipovolemic
b) Infarctul miocardic acut
c) Şocul septic
d) Accidentul vascular cerebral acut (ictus)
e) Niciuna din cele enumerate
445. Efectuînd pregătirea psihologică către operaţie, medicul este obligat să-i prezinte pacientului
următoarea informaţie:
a) Date despre diagnostic
b) Particularităţile tehnice ale operaţiei preconizate (tipul anastomozei, tipurile de sutură)
c) Prezenţa metodelor alternative de tratament
d) Rezultatele intervenţiei similare la alţi pacienţi, ce sunt spitalizaţi la moment în secţie
e) Eventualele complicaţii, legate de intervenţia chirurgicală preconizată
446. Acordul informativ în scris al bolnavului către intervenţia chirurgicală trebuie semnat de
către:
a) Pacient
b) Anesteziolog
c) Medicul curant
d) Asistenta medicală
e) Medicul şef al spitalului
447. În ce situaţii este posibilă efectuarea intervenţiei chirurgicale după indicaţii vitale fără acordul
în formă scrisă a pacientului?
a) În cazul cînd un pacient cu psihic adecvat refuză categoric operaţia
b) În starea inconştientă a pacientului
c) În cazul unui bolnav cu psihică neadecvată, confirmată de medicul psihiatru
d) În cazul acordului verbal al rudelor apropiate ale bolnavului
e) În cazul refuzului bolnavului de tratament operator din motive religioase
448. Nu reprezintă factori de risc a complicaţiilor tromboembolice venoase în perioada

postoperatorie:
a) Obezitatea
b) Mobilizarea precoce a pacientului după operaţie
c) Prezenţa formaţiunilor maligne
d) Volumul şi durata mare a intervenţiei chirurgicale
e) Vîrsta tînără a pacientului
449. Indicaţi afirmaţiile corecte referitoare la tromboembolia arterei pulmonare (TEAP) survenită
postoperator.
a) Mai frecvent ca sursă de TEAP serveşte vena cavă superioară şi afluentele ei
b) De regulă trombul se formează nemijlocit în artera pulmonară
c) TEAP se poate dezvolta atît în perioada postoperatorie precoce, cît şi în cea tardivă
d) Mai frecvent TEAP se dezvoltă în cazul formei flotante (apexul trombotic oscilează în fluxul
sangvin) a trombozei venoase
e) TEAP nu conduce niciodată spre decesul subit al pacientului
450. Enumeraţi măsurile, utilizate pentru profilaxia trombozelor venoase postoperatorii.

a) Indicarea anticoagulantelor directe în perioada pre- şi postoperatorie
b) Abţinerea de la prescrierea antibioticelor
c) Regimul strict la pat după intervenţia chirurgicală
d) Hemotransfuziile masive
e) Bandajul elastic al membrelor inferioare
451. Cu scop de antibioticoprofilaxie a complicaţiilor septico-purulente postoperatorii se indică:

a) Un antibiotic cu spectru larg de acţiune, per os, timp de 7 zile pînă la operaţie
b) Un antibiotic cu spectru îngust de acţiune, intramuscular, timp de 2-3 zile după operaţie
c) Un antibiotic cu spectru larg de acţiune, administrat într-o priză, intravenos, în doză
maximală, nemijlocit înainte de intervenţia chirurgicală
d) Un antibiotic cu spectru larg de acţiune, administrat o singură dată, intramuscular, în doză
minimală, nemijlocit înainte de operaţie
e) Două sau mai multe antibiotice cu spectru larg de acţiune, intravenos, timp de 5-7 zile înainte
de operaţie
452. Pregătirea tractului gastro-intestinal înaintea intervenţiilor chirurgicale abdominale

programate prevede:
a) Postul alimentar cu cîteva zile pînă la operaţie
b) Abţinerea de la alimentare cu 12 ore înainte de operaţie
c) Lavajul gastric multiplu repetat prin sondă
d) Efectuarea clisterelor evacuatorii
e) Indicarea clisterelor sifonice
453. Drept exemplu de pregătire preoperatorie specială a bolnavului către operaţie poate servi:
a) Epilarea cîmpului operator
b) Sedarea preoperatorie a pacientului
c) Marcajul venelor varicos dilatate a membrelor inferioare
d) Plasarea cateterului venos
e) Purtarea bandajului compresiv înaintea operaţiei pentru hernie ventrală postoperatorie gigantă
454. Concluzia preoperatorie trebuie să fie scrisă de:

a) Medicul anesteziolog
b) Medicul chirurg curant
c) Asistenta medicală a blocului de operaţie
d) Medicul din policlinică, ce a îndreptat bolnavul spre spitalizare
e) Orice lucrător medical al instituţiei curative
455. Concluzia preoperatorie trebuie să conţină următoarele compartimente:

a) Argumentarea diagnosticului de bază, indicaţiei şi contraindicaţiilor către operaţie
b) Descrierea succindă a istoricului vieţii pacientului
c) Anamneza alergologică şi epidemiologică
d) Volumul programat al intervenţiei chirurgicale şi tipul de anestezie
e) Gradul de risc operator
456. Poziţia Trendelenburg a bolnavului pe masa de operaţie este utilizată în cazul intervenţiilor
pe:
a) Diafragm
b) Ficat şi căi biliare
c) Organele ORL
d) Organele bazinului mic
e) Arterele membrelor inferioare
457. Poziţia bolnavului pe masa de operaţie, denumită “anti-Trendelenburg”, se utilizează în

operaţiile pe:
a) Diafragm
b) Ficat şi căi biliare
c) Organele ORL
d) Organele bazinului mic
e) Arterele membrelor inferioare
458. Care din cele enumerate se referă la etapele intervenţiei chirurgicale?

a) Prelucrarea şi delimitarea cîmpului operator
b) Inducerea anesteziei
c) Accesul chirurgical
d) Procedeul chirurgical
e) Trezirea din anestezie
459. Etapa de finisare a intervenţiei chirurgicale include:

a) Controlul stabilităţii hemostazei
b) Controlul la prezenţa materialului străin
c) Controlul parametrilor hemodinamicii centrale
d) Drenarea
e) Suturarea plăgii operatorii
460. Intervenţia chirurgicală se efectuiază în mod urgent în caz de:

a) Hernie inghinală necomplicată
b) Apendicită acută
c) Tamponada cordului
d) Colecistită calculoasă cronică
e) Ulcer gastric perforat
461. În care patologii intervenţia chirurgicală se efectuiază în mod programat?

a) Asfixia mecanică
b) Ocluzia intestinală acută
c) Boala varicoasă a membrelor inferioare
d) Hernia ombilicală strangulată
e) Henia inghinală reponibilă
462. Unui bolnav cu cancer esofagian inoperabil i s-a aplicat fistula artificială externă a stomacului
(gastrostomă) pentru alimentaţie enterală. Cum se clasifică această intervenţie?
a) Operaţie diagnostică
b) Operaţie combinată
c) Operaţie radicală
d) Operaţie paliativă
e) Operaţie simultană
463. Unui bolnav cu hernie inghinală i s-a efectuat rezecţia sacului hernial şi plastia canalului
inghinal cu implantarea unei plase sintetice. Cum se clasifică această intervenţie chirurgicală?
a) Operaţie diagnostică
b) Operaţie combinată
c) Operaţie radicală
d) Operaţie paliativă
e) Operaţie simultană
464. La operaţiile diagnostice se referă:

a) Reimplantarea
b) Amputarea
c) Biopsia
d) Laparoscopia, toracoscopia
e) Transplantul
465. Peste 2 ore după rezecţia gastrică pacientul este luat din nou în sala de operaţie din cauza
eliminărilor masive de sînge prin drenul din cavitatea peritoneală. Este deschisă din nou cavitatea
peritoneală pentru realizarea hemostazei. Cum va fi denumită corect operaţia respectivă?
a) Laparotomia de control
b) Relaparotomia
c) Bilaparotomia
d) Laparotomia secundară
e) Laparotomia multiplă
466. Care intervenţii chirurgicale se numesc simultane?

a) Bolnavului i s-a efectuat în acelaşi timp rezecţia gastrică pentru boala ulceroasă şi înlăturarea
veziculei biliare pentru litiaza biliară
b) Bolnavului i s-a efectuat rezecţia sigmoidului cu aplicarea stomei, apoi, peste 6 luni –
restabilirea continuităţii tractului intestinal
c) Bolnavului i s-au efectuat în acelaşi timp rezecţia gastrică şi transecţia nervului vag – ambele
pentru boala ulceroasă
d) Bolnavului i s-a efectuat corecţia laparoscopică a herniei esofagiene a diafragmului cu
înlăturarea în acelaşi timp a veziculei biliare pentru litiaza biliară
e) Bolnavului i s-a efectuat flebectomie bilaterală pentru maladia varicoasă a membrelor
inferioare
467. Care operaţie se numeşte combinată?

a) Bolnavului i s-a efectuat rezecţia sigmoidului cu aplicarea stomei, apoi, peste 6 luni –
restabilirea continuităţii intestinului gros
b) Bolnavului cu ateroscleroză obliterantă şi ischemia membrelor inferioare pe parcursul
aceleiaşi intervenţii s-a efectuat by-pass femuro-popliteal şi transecţia trunchiului simpatic
lombar (simpatectomie)
c) Bolnavului i s-a efectuat flebectomie bilaterală pentru maladia varicoasă a membrelor
inferioare
d) Bolnavului i s-au efectuat în acelaşi timp rezecţia gastrică şi transecţia nervului vag – ambele
pentru boala ulceroasă
e) Bolnavului i s-a efectuat în acelaşi timp rezecţia gastrică pentru boala ulceroasă şi înlăturarea
veziculei biliare pentru litiaza biliară
468. La complicaţii intraoperatorii cu caracter local în chirurgia generală se referă:

a) Insuficienţa cardiacă acută
b) Hemoragia
c) Supuraţia plăgii
d) Lezarea organelor adiacente
e) Dezvoltarea sindromului CID
469. Indicaţi fazele patofiziologice ale perioadei postoperatorii.

a) Anabolică
b) Reactivă
c) Prereactivă
d) Catabolică
e) Tranzitorie
470. Faza catabolică a perioadei postoperatorii se caracterizează prin următoarele reacţii

fiziologice:
a) Activarea sistemului simpato-adrenal
b) Activarea sistemului parasimpatic
c) Degradarea intensivă a proteinelor
d) Acidoza tisulară
e) Sinteza accelerată a proteinelor
471. Durata perioadei postoperatorii precoce este:

a) 8-12 ore
b) 12-24 ore
c) 3-5 zile
d) pînă la 14 zile
e) pînă la o lună
472. Indicaţi complicaţiile, caracteristice pentru perioada postoperatorie precoce.

a) Formarea herniilor postoperatorii ventrale
b) Stenoza anastomozei interintestinale
c) Hemoragia
d) Fistula de ligatură
e) Şocul (hipovolemic, toxic, cardiogen)
473. Indicaţi complicaţiile, caracteristice pentru perioada postoperatorie tardivă.

a) Dehiscenţa suturilor anastomozei gastro-intestinale
b) Insuficienţa cardio-vasculară acută
c) Fenomenul recurarizării
d) Recidiva patologiei
e) Supuraţia plăgii postoperatorii
474. Pe parcursul aceleiaşi intervenţii unui bolnav i s-a efectuat rezecţia gastrică pentru boala
ulceroasă şi înlăturarea veziculei biliare pentru litiaza biliară. Cum se clasifică o astfel de operaţie
după diferite principii?
a) Operaţie simultană
b) Operaţie în etape
c) Operaţie combinată
d) Operaţie aseptică
e) Operaţie convenţional-aseptică
475. Unui bolnav cu ateroscleroză obliterantă şi ischemie a membrelor inferioare pe parcursul

aceleiaşi intervenţii i s-a efectuat by-pass femuro-popliteal şi transecţia trunchiului simpatic lombar
(simpatectomie). Cum se clasifică această operaţie după diferite principii?
a) Operaţie simultană
b) Operaţie în etape
c) Operaţie combinată
d) Operaţie aseptică !!!!!!!!!!!!
e) Operaţie condiţionat-aseptică
Nrcroze gangrene
476. Care din factorii enumeraţi conduc nemijlocit spre necroza ţesuturilor?
a) Factorul mecanic
b) Embolia arterială
c) Arsura termică
d) Compresia vasului arterial
e) Electrocutarea
477. Care din factorii enumeraţi conduc indirect la necroza ţesuturilor?

a) Factorul mecanic
b) Embolia arterială
c) Factorii termici
d) Hernia strangulată
e) Electrotraumatismul
478. Prin ce se caracterizează gangrena?

a) Se dezvoltă doar în organele, ce au contact cu mediul extern
b) Se dezvoltă doar în organele, ce nu au contact cu mediul extern
c) Organul sau regiunea anatomică sunt afectate integral
d) Se dezvoltă în urma compresiei îndelungate a ţesuturilor moi între suprafeţi dure (planul osos
şi patul)
e) Este afectată doar o parte a oraganului, vascularizată de o anumită ramură arterială
479. Care din factorii enumeraţi nu influienţează asupra dezvoltării necrozelor “circulatorii”?
a) Insuficienţa afluxului de sînge arterial
b) Dereglarea schimbului gazos pulmonar
c) Dereglarea întoarcerii sîngelui venos
d) Dereglarea metabolismului transcapilar la nivel de microcirculaţie
e) Dereglarea inervaţiei
480. Indicaţi componentele triadei Virchow, ce constituie mecanismul patogenetic al trombozei

vasculare.
a) Leziunea endoteliului
b) Încetinirea fluxului sangvin
c) Fibrilaţia atrială cu ruperea trombului din cavitatea cordului
d) Hipercoagularea
e) Utilizarea îndelungată a anticoagulantelor indirecte
481. Indicaţi localizarea tipică a ulcerului trofic în cazul sindromului de ischemie cronică.
a) Treimea medie a gambei
b) Suprafaţa externă a treimii inferioare a gambei
c) Falanga distală a degetelor piciorului, regiunea călcîiului
d) Suprafaţa medială a treimii inferioare a gambei
e) Fosa poplitee
482. Gangrena uscată se caracterizează prin următoarele manifestări:

a) De regulă se dezvoltă în caz de ischemie acută
b) De regulă se dezvoltă în caz de ischemie cronică
c) Se dezvoltă după anexarea infecţiei
d) Există linia de demarcare
e) Linia de demarcare lipseşte
483. Gangrena umedă se caracterizează prin următoarele manifestări:

a) De regulă se dezvoltă în caz de ischemie acută
b) De regulă se dezvoltă în caz de ischemie cronică
c) Se dezvoltă după anexarea infecţiei
d) Există linia de demarcaţie
e) Linia de demarcaţie lipseşte
484. Care din poziţiile enumerate se referă la necroză?

a) Infarctul
b) Escarele
c) Ulcerul trofic
d) Gangrena
485. Indicaţi organele în care se poate dezvolta gangrena.

a) Splina
b) Plămînul
c) Pancreasul
d) Intestinul
e) Membrele inferioare
486. Indicaţi organele în care necroza dezvoltată este numită infarct.

a) Cordul
b) Oasele
c) Rinichiul
d) Membrele inferioare
e) Splina
487. Indicaţi cauzele dezvoltării ulcerelor trofice.

a) Tromboza venoasă acută
b) Ischemia cronică
c) Anevrismul arterial
d) Insuficienţa venoasă cronică
e) Ischemia acută
488. Care din fistulele enumerate se referă la cele congenitale?

a) Fistula purulentă în caz de osteomielită cronică
b) Fistula de ligatură
c) Gastrostoma
d) Fistula uracusului
e) Colostoma
489. Care din fistulele enumerate se referă la cele dobîndite?

a) Fistula purulentă în caz de osteomielită cronică
b) Fistula de ligatură
c) Traheostoma
d) Fistula uracusului
e) Colostoma
490. Indicaţi fistulele externe.

a) Fistula pararectală
b) Colecisto-entero-anastomoza
c) Colostoma
d) Gastrostoma
e) Gastro-entero-anastomoza
491. În dependenţă de caracterul ţesutului, ce acoperă canalul fistulos, se disting următoarele

tipuri de fistule:
a) Epiteliale
b) Musculare
c) Labiale
d) Granulante
e) Osificate
492. Comunicarea artificială creată pe cale chirurgicală între două organe cavitare se numeşte:
a) Perforaţie
b) Stomă
c) Anastomoză
d) Chist
e) Penetraţie
493. Comunicarea creată artificial între un organ cavitar şi mediul extern se numeşte:
a) Chist
b) Stomă
c) Perforaţie
d) Joncţiune
e) Anastomoză
494. Comunicarea patologică între două organe cavitare se numeşte:

a) Fistulă
b) Anastomoză
c) Stomă
d) Chist
e) Perforaţie
495. Comunicarea patologică între un organ cavitar şi mediul extern se numeşte:

a) Perforaţie
b) Stomă
c) Anastomoză
d) Fistulă
e) Chist
496. Indicaţi locurile tipice de formare a escarelor?

a) Coturile
b) Regiunea lombară
c) Regiunea sacrală
d) Călcîii
e) Regiunea omoplaţilor
497. Indicaţi fazele de dezvoltare a escarelor?

a) Faza prereactivă
b) Faza dereglărilor circulatorii
c) Faza leziunilor purulent-necrotice
d) Faza regenerării
e) Faza reactivă
Alimentaţia paranterală
498. Prin ce este periculos dificitul ponderal la bolnavii chirurgicali?
a) La aceşti bolnavi nu pot fi efectuate operaţii de volum mare
b) Dificitul ponderal nu reprezintă nici un pericol la bolnavii chirurgicali
c) La aceşti bolnavi nu este admisibilă reducerea ulterioară a masei corporale, legată cu
intervenţia chirurgicală
d) La aceşti bolnavi numărul de complicaţii postoperatorii şi letalitatea sunt semnificativ mai
mari
e) Dificitul ponderal reprezintă un factor favorabil, deoarece facilitează tehnica efectuării
intervenţiei chirurgicale
499. Care sunt cauzele principale ale dificitului ponderal la bolnavii chirurgicali?
a) Întreruperea alimentării normale în timpul examinărilor preoperatorii
b) Însuşi procesul patologic, de care suferă bolnavul
c) Administrarea antibioticelor, ce diminuează asimilarea substanţelor nutritive
d) Starea deprimată a bolnavilor şi pierderea poftei de mîncare în aşteptarea intervenţiei
chirurgicale
e) Limitarea alimentaţiei după operaţia chirurgicală
500. Ce semne de dificit de nutriţie pot fi observate la inspecţia pielii pacientului?

a) Reducerea elasticităţii (turgorului)
b) Vezicule cu lichid transparent
c) Erupţii cutanate şi descuamare
d) Hiperemie
e) Melanom malign
501. Ce semne de dificit de nutriţie pot fi depistate la examinarea extremităţilor pacientului?

a) Slăbirea pulsului pe artere
b) Atrofia musculară şi reducerea puterii musculare
c) Edem simetric al plantelor
d) Hiperemie
e) Doloritate la palpare
502. Ce semne de dificit de nutriţie pot fi observate la examinarea unghiilor pacientului?

a) Unghie încarnată
b) Fragilitate şi deformaţie
c) Aspectul de “sticlă de ceas”
d) Căderea unghiilor
e) Paronichia
503. Ce semne de dificit de nutriţie pot fi depistate la examinarea ochilor pacientului?

a) Exoftalmie
b) Hematom subcornean
c) Cheratoconjunctivită
d) Dereglări de vedere (înrăutăţire)
e) Cataractă
504. Ce semne de dificit de nutriţie pot fi depistate la inspecţia limbei bolnavului?

a) Limba “geografică”
b) Leucoplachia limbei
c) Limba uscată cu depuneri murdare
d) Fisuri pe suprafaţa limbei
e) Culoarea roşie-aprinsă a limbei, cu papile accentuate (glosită)
505. Ce indice de laborator corelează cel mai precis cu nivelul dificitului proteic în organism?
a) Albumina în sînge
b) Protrombina în sînge
c) Globulina în sînge
d) Proteina generală în sînge
e) Limfocitele în sînge
506. Ce metode de apreciere a stării de nutriţie se referă la cele antropometrice?

a) Calcularea numărului total (absolut) de limfocite
b) Evaluarea anamnezei dietetice
c) Calcularea coraportului grosimii plicii cutanate de-asupra muşchiului triceps şi lungimea
circumferinţei muşchilor braţului
d) Calcularea dificitului masei corporale
e) Calcularea indexului masei corporale
507. Pentru calcularea dificitului masei corporale a bolnavului pot fi utilizaţi următorii indici:
a) Masa corporală insuficientă
b) Masa corporală obişnuită
c) Masa corporală la momentul examinării
d) Masa corporală dorită
e) Masa corporală ideală
508. Calcularea indexului masei corporale a bolnavului se efectuiază după următoarea formulă:
a) % limfocitelor x numărul total de leucocite / 100
b) Masa (kg) / talia (m2)
c) Masa corporală la momentul examinării x 100) / masa corporală ideală
d) 48,1 kg la talia de 152 cm plus 1,1 kg la fiece cm ce depăşeşte 152 cm
e) Masa (g) / talia (cm2)
509. Ce valori corespund masei normale conform indexului masei corporale?

a) 18,5-24,9
b) 25,0-29,9
c) 30,0-34,9
d) 35,0-39,9
e) 40 şi mai mare
510. Ce valori corespund obezităţii morbide în conformitate cu indexul masei corporale?

a) 18,5-24,9
b) 25,0-29,9
c) 30,0-34,9
d) 35,0-39,9
e) 40 şi mai mult
511. Calcularea raportului grosimii plicii cutanate de-asupra muşchiului triceps la circumferinţa
muşchilor braţului este utilizată pentru aprecierea:
a) Rezervei microelementelor în organism
b) Rezervei proteinelor în organism
c) Rezervei glucidelor în organism
d) Rezervei lipidelor în organism
e) Rezervei vitaminelor în organism
512. La care bolnavi este indicată alimentarea enterală?

a) Ce au tract gastrointestinal funcţional, însă nu se pot alimenta adecvat per/os
b) Ce au fistulă a intestinului subţire
c) Ce au ocluzie intestinală
d) Ce au hemoragie gastro-intestinală
e) Ce au diaree severă
513. Pentru care bolnavi este contraindicată alimentarea enterală?

a) Ce au hemoragie gastro-intestinală
b) Ce au diaree severă
c) Ce au tract gastro-intestinal funcţional, însă nu se pot alimenta adecvat per/os
d) Ce au fistulă a intestinului subţire
e) Ce au ocluzie intestinală
514. Valoarea energetică a amestecului standard pentru alimentarea enterală constituie:

a) 5 kcal/ml
b) 10 kcal/ml
c) 0,5 kcal/ml
d) 3 kcal/ml
e) 1 kcal/ml
515. Ce tipuri de amestecuri pentru alimentarea enterală se disting?

a) Amestecuri modulate
b) Amestecuri calorice
c) Amestecuri enterale standard balansate
d) Amestecuri alimentare naturale
e) Amestecuri modificate chimic
516. Ce amestecuri nutritive pentru alimentarea enterală se prepară din produse obişnuite, ce sunt
mărunţite şi amestecate?
a) Amestecurile alimentare naturale
b) Amestecurile modulate
c) Amestecurile enterale standard balansate
d) Amestecurile calorice
e) Amestecurile modificate chimic
517. Ce amestecuri pentru alimentarea enterală sunt preparate pentru utilizarea în situaţii clinice
specifice (insuficienţa respiratorie, renală sau hepatică, dereglarea imunităţii)?
a) Amestecurile modificate chimic
b) Amestecurile alimentare naturale
c) Amestecurile enterale standard balansate
d) Amestecurile calorice
e) Amestecurile modulate
518. În care amestecuri nutritive pentru alimentarea enterală proteinele se conţin sub formă de
aminoacizi?
a) Amestecuri calorice
b) Amestecuri modificate chimic
c) Amestecuri enterale standard balansate
d) Amestecuri alimentare naturale
e) Amestecuri modulate
519. Care sunt metodele de realizare a alimentării enterale?

a) Continue
b) Parţială
c) Fracţionată
d) Mecanică
e) Completă
520. Ce complicaţii sunt caracteristice pentru alimentarea enterală?

a) Metabolice
b) Diarea
c) Mecanice
d) Infecţioase
e) Aspiraţia traheobronhială
521. La care grupă de complicaţii se referă hiperglicemia în urma alimentării enterale?

a) Mecanice
b) De laborator
c) Chimice
d) Infecţioase
e) Metabolice
522. Pentru care bolnavi este indicată alimentarea parenterală?

a) Ce au suportat rezecţia vastă a intestinului subţire
b) Ce suferă de diabet zaharat
c) Aflaţi în perioada postoperatorie precoce după rezecţia gastrică
d) Aflaţi în perioada postoperatorie precoce după hemoroidectomie
e) Aflaţi în stare de comă neurologică
523. Care sunt tipurile de alimentare parenterală?

a) Continue
b) Parţială
c) Fracţionată
d) Mecanică
e) Totală
524. Cum se administrează soluţiile pentru alimentarea parenterală?

a) Prin sonda nazogastrală
b) Prin gastrostomă
c) Intravenos
d) Intraarterial
e) Intramuscular
525. Ce grupe de complicaţii ale alimentaţiei parenterale totale se deosebesc?

a) Mecanice
b) Chimice
c) Combinate
d) Metabolice
e) Infecţioase
526. Ce complicaţii sunt tipice pentru obezitatea morbidă?

a) Boala hipertonică
b) Diabetul tip II
c) Osteomielita
d) Afecţiunile articulaţiilor
e) Litiaza biliară
527. Ce complicaţii sunt caracteristice pentru obezitatea morbidă?

a) Distrofia lipidică a ficatului
b) Dereglări tromboembolice
c) Probleme de ordin psihosocial
d) Dereglări endocrine
e) Boala ulceroasă
528. În ce constă principiul general al operaţiei de gastroplastie în tratamentul chirurgical al

obezităţii morbide?
a) Crearea anastomozei între porţiunea incipientă a jejunului şi porţiunea terminală a ileonului
b) Introducerea pe cale endoscopică a unui balon special în stomac pentru micşorarea volumului
acestuia
c) Indicarea unor diete restrictive speciale
d) Crearea „stomacului mic” (30-50 ml) în partea proximală şi a unui canal îngust (1 cm) pentru
pasajul alimentar
e) Crearea anastomozei între esofag şi intestin cu excluderea stomacului din pasajul alimentar
Osteomielite artrite bursite

529. Termenul de osteomielită semnifică:
a) Inflamaţia purulentă a măduvei osoase
b) Inflamaţia substanţei compacte a osului
c) Inflamaţia periostului
d) Inflamaţia bursei sinoviale
e) Inflamaţia măduvei osoase şi a articulaţiei adiacente
530. Care oase sunt afectate mai frecvent în caz de osteomielită hematogenă acută?
a) Ulna
b) Fibula
c) Femurul
d) Tibia
e) Radius
531. La copiii în vîrstă de 2-3 ani osteomielita acută hematogenă afectează mai frecvent:
a) Metafizele oaselor
b) Diafizele oaselor
c) Epifizele oaselor
d) Diafizele şi metafizele oaselor
e) Toate regiunile osului
532. La copiii în vîrstă mai mare de 3 ani osteomielita acută hematogenă afectează mai frecvent:
a) Diafiza femurului
b) Metafiza femurului
c) Epifiza femurului
d) Epifiza şi diafiza femurului
e) Toate regiunile femurului
533. La copii mai frecvent este remarcată următoarea formă a osteomielitei:

a) Osteomielita acută nehematogenă
b) Osteomielita postoperatorie
c) Abcesul Brody
d) Osteomielita acută hematogenă
e) Osteomielita sclerozantă Garre
534. Indicaţi factorii ce predispun spre dezvoltarea osteomielitei acute hematogene.

a) Traumele închise ale oaselor extremităţilor
b) Prezenţa focarelor cronice de infecţie în organism
c) Virulenţa sporită a microorganismelor
d) Avitaminoza şi alimentarea insuficientă
e) Toţi factorii enumeraţi
535. În primele 3-5 zile de la debutul patologiei, cele mai importante simptome ale osteomielitei
acute hematogene sunt:
a) Semnele generale de intoxicaţie
b) Schimbările radiologice
c) Simptomele locale de inflamaţie purulentă
d) Anemia
e) Leucocitoza pronunţată în sînge (15-30 x 109/l)
536. În care formă a osteomielitei mai frecvent se dezvoltă abcese metastatice?

a) Forma toxică a osteomielitei acute hematogene
b) Forma locală-focară a osteomielitei acute hematogene
c) Abcesul Brody
d) Forma septică a osteomielitei acute hematogene
e) Osteomielita albuminoasă Ollie
537. Care din semnele inflamatorii locale apar iniţial în osteomielita acută hematogenă?
a) Tumor
b) Dolor
c) Calor
d) Rubor
e) Functio laesa
538. Care din afirmaţiile enumerate se referă la osteomielita acută hematogenă?

a) Mai frecvent este remarcată în vîrsta copilăriei
b) Se dezvoltă în caz de fracturi deschise ale oaselor extremităţilor
c) Se poate dezvolta după repoziţia chirurgicală a fracturii şi osteosinteză
d) Uneori decurge cu formarea abceselor metastatice multiple în oase şi organele interne
e) Primele semne radiologice ale patologiei apar la a 10-14-a zi de la debutul bolii
539. În care formă clinică a osteomielitei acute hematogene, decesul pacientului poate surveni în
primele 2-3 zile de la debutul bolii?
a) Toxică
b) Locală
c) Septică
d) Purulentă
e) În toate formele enumerate
540. Indicaţi simptomele, în baza cărora se instalează diagnosticul precoce de osteomielită acută
hematogenă?
a) Debutul acut al patologiei cu dureri în extremităţi
b) Intoxicaţie pronunţată la a 3-4-a zi a bolii
c) Detaşarea periostului de la os pe clişeul radiologic
d) Creşterea temperaturii pînă la 39-40°С
e) Edem, hiperemie şi fluctuienţă în regiunea afectării
541. Care din simptomele enumerate se remarcă în osteomielita acută hematogenă?

a) Edemaţierea segmentului afectat al extremităţii
b) Hiperemia pielii de-asupra focarelor de inflamaţie
c) Dereglarea funcţiei extremităţii
d) Lipsa pulsaţiei pe arterele periferice
e) Fractura patologică la nivelul extremităţilor cu formarea articulaţiei false
542. Apariţia simptomului de fluctuienţă în caz de osteomielită acută hematogenă semnifică:

a) Dezvoltarea tromboflebitei concomitente
b) Formarea flegmonului intermuscular sau subcutanat
c) Dezvoltarea fracturii patologice
d) Apariţia fistulei osteomielitice
e) Dezvoltarea formei buloase a erizipelului
543. Indicaţi posibilile complicaţii ale osteomielitei.

a) Sepsis
b) Gangrena gazoasă
c) Artrita purulentă primară
d) Amiloidoza organelor interne
e) Artrita purulentă secundară
544. Primele semne radiologice ale osteomielitei acute hematogene apar la:
a) A 2-3-a zi de la debutul bolii
b) A 4-6-a zi de la debutul bolii
c) A 7-9-a zi de la debutul bolii
d) A 10-14-a zi de la debutul bolii
e) A 15-21-a zi de la debutul bolii
545. Indicaţi semnele radiologice caracteristice pentru osteomielita acută.

a) Decolarea periostului
b) Apariţia cavităţii sechestrale
c) Îngroşarea periostului
d) Fractura patologică
e) Liza ţesutului osos
546. Indicaţi semnele radiologice caracteristice pentru osteomielita cronică.

a) Îngustarea fisurii articulare
b) Apariţia cavităţii sechestrale
c) Formarea sechestrului
d) Decolarea periostului
e) Fractura patologică
547. Indicaţi operaţiile ce se efectuiază în caz de osteomielită cronică.

a) Efectuarea inciziilor “în lampas”
b) Sechestrectomia
c) Operaţii plastice, îndreptate spre lichidarea defectului osos şi tisular
d) Amputaţia
e) Osteoperforarea
548. Indicaţi operaţiile ce se efectuiază în caz de osteomielită acută.

a) Exarticulaţia extremităţii
b) Deschiderea şi drenarea flegmonului ţesuturilor moi
c) Osteoperforarea
d) Amputaţia
e) Sechestrectomia
549. Tratamentul complex al osteomielitei acute hematogene include:
a) Imobilizarea extremităţii afectate
b) Terapia antibacteriană
c) Terapia de detoxicare
d) Terapia hormonală
e) Tratamentul chirurgical
550. Lipsa mişcărilor în articulaţie este numită:

a) Osteoartrită
b) Artroză
c) Rigiditate
d) Anchiloză
e) Scolioză
551. În cazul prezenţei simptomului de fluctuienţă în regiunea articulaţiei şi a semnelor generale

de intoxicaţie trebuie efectuată:
a) Puncţia articulaţiei, aspiraţia exudatului şi administrarea intraarticulară a antibioticelor
b) Amputaţia extremităţii
c) Rezecţia suprafeţelor articulare cu formarea anchilozei
d) Imobilizarea extremităţii
e) Administrarea sistemică a antibioticelor
552. Indicaţi simptomele clinice ale bursitei.

a) Tumefierea ţesuturilor în regiunea amplasării bursei articulare
b) Durere în regiunea articulaţiei
c) Hipertermia locală
d) Hiperemia pielii
e) Limitarea bruscă a mişcărilor în articulaţie
553. Tratamentul conservator al bursitei include:

a) Imobilizarea extremităţii
b) Înlăturarea bursei paraarticulare
c) Administrarea remediilor antiinflamatorii
d) Puncţia şi drenarea bursei paraarticulare
e) Hipotermia locală
554. În caz de bursită seroasă a articulaţiei cotului trebuie efectuată:

a) Imobilizarea extremităţii
b) Deschiderea şi drenarea bursei paraarticulare
c) Înlăturarea bursei paraarticulare
d) Administrarea remediilor antiinflamatorii
e) Puncţia bursei paraarticulare, aspirarea exudatului şi administrarea antibioticului
Fracturi luxaţii
555. Conform cărui principiu fracturile oaselor sunt divizate în deschise şi închise?
a) După origine
b) După localizare
c) După păstrarea integrităţii tegumentelor
d) După particularităţile liniei de fractură
e) După poziţia fragmentelor osoase
556. În raport cu linia de fractură ultimile se clasifică în:

a) Angrenate
b) Incomplete
c) Închise
d) Aşchiate
e) Diafizare
557. În raport cu linia de fractură, ultimile se clasifică în:

a) Deschise
b) Transversale
c) Patologice
d) Metafizare
e) Oblice
558. La semnele probabile ale fracturii se referă:

a) Durerea locală
b) Dereglarea funcţiei extremităţii
c) Mobilitatea patologică
d) Crepitaţia osoasă
e) Deformarea segmentului extremităţii
559. La semnele veridice ale fracturii se referă:

a) Mobilitatea patologică
b) Durerea în regiunea traumei
c) Deformarea segmentului extremităţii
d) Dereglarea funcţiei extremităţii
e) Crepitaţia osoasă
560. Fractura patologică poate fi condiţionată de:

a) Tumoare osoasă
b) Forma osoasă a gangrenei gazoase
c) Osteomielita cronică
d) Osteoporoza
e) Artrita purulentă
561. În care fractură probabilitatea infectării este cea mai mare?

a) Intrauterină
b) Cominutivă
c) Deschisă
d) Închisă
e) Patologică
562. La formarea calusului osos în caz de fractură participă:

a) Celulele endostului
b) Celulele canalelor Havers
c) Celulele periostului
d) Celulele ţesutului adipos din jurul fracturii
e) Celulele ţesutului conjunctiv din jurul fracturii
563. Formarea calusului osos primar durează în mediu:

a) 2-4 săptămîni
b) 4-6 săptămîni
c) 6-8 săptămîni
d) 8-10 săptămîni
e) 10-12 săptămîni
564. Cea mai mare capacitate de regenerare în formarea calusului osos o posedă:
a) Celulele endostului
b) Celulele canalelor Havers
c) Celulele ţesutului conjunctiv din jurul fracturii
d) Celulele stratului cambial al periostului
565. Care fracturi se consideră complicate:

a) Fractura în “lemn verde”
b) Fractura asociată cu lezarea arterei magistrale
c) Fractura dezvoltată pe fondalul tumorii osoase
d) Fractura asociată cu lezarea nervilor (pareză, paralizie)
e) Fractură dezvoltată pe fondal de osteomielită cronică
566. Indicaţi posibilile complicaţii locale ale fracturilor.

a) Şocul traumatic
b) Concreşterea patologică a fragmentelor osoase
c) Lezarea vaselor şi nervilor
d) Embolia lipidică
e) Osteomielita posttraumatică (nehematogenă)
567. Indicaţi cea mai frecventă complicaţie a fracturilor deschise.

a) Embolia lipidică
b) Scurtarea extremităţii afectate
c) Paralizia extremităţii
d) Osteomielita
e) Amiloidoza
568. Indicaţi posibilile complicaţii generale ale fracturilor.

a) Şocul traumatic
b) Sindromul CID
c) Anemia acută
d) Formarea calusului osos patologic
e) Paralizia extremităţii
569. Primul ajutor medical în caz de fractură va include:

a) Administrarea analgezicelor
b) Imobilizarea de transport cu dispozitive speciale sau improvizate
c) În fracturi deschise – hemostaza, aplicarea pansamentului aseptic pe plagă
d) Reducerea fragmentelor osoase în caz de fractură deschisă (Perforarea pielii cu un
fragment osos)
e) Înlăturarea deplasării fragmentelor osoase şi a deformării extremităţii
570. Cu scop de imobilizare de transport în caz de fracturi se utilizează:

a) Atele improvizate din materiale ocazionale
b) Atela Krammer
c) Atela Beller
d) Atela pneumatică
e) Atela Dieterichs
571. Atela Dieterichs se utilizează pentru:

a) Imobilizarea de transport a extremităţii superioare
b) Imobilizarea de transport a extremităţii inferioare
c) Tratamentul fracturilor membrelor superioare
d) Tratamentul fracturilor membrelor inferioare
e) Tratamentul fracturilor coloanei vertebrale
572. Acordarea primului ajutor medical în caz de fractură deschisă nu presupune:

a) Efectuarea hemostazei provizorii
b) Administrarea remediilor analgezice
c) Repoziţia fragmentelor osoase
d) Imobilizarea de transport
e) Aplicarea suturii primare pe plagă
a) Indicaţi cauzele posibile ale retenţiei formării calusului osos.

a) Repoziţia incompletă a fragmentelor osoase
b) Interpoziţia parţială sau completă a ţesuturilor moi între fragmentele osoase
c) Imobilizarea insuficientă
d) Diabetul zaharat concomitent
e) Efectuarea osteosintezei intramedulare
573. Imobilizarea îndelungată a extremităţii în caz de fractură poate conduce spre dezvoltarea:
a) Articulaţiei false
b) Hemartrozei
c) Epifiziolizei
d) Contracturii extremităţii
e) Atrofiei musculare
Panariţiu şi flegmonul mîinii

574. Pătrunderea microflorei patogene în ţesuturile moi ale mîinii mai des se petrece:
a) Pe cale hematogenă
b) Prin bătături, fisuri ale pielii
c) Pe cale hematogenă
d) Împreună cu corpii străini mici (aşchii)
e) Din oasele infectate ale falangelor şi metacarpului
575. Panariţiul tendinos al căror degete ale mîinii poate conduce către răspîndirea infecţiei spre
spaţiul Pirogov-Paron?
a) Primul
b) Al doilea
c) Al treilea
d) Al patrulea
e) Al cincilea
576. Necroza tendonului în caz de tendovaginită purulentă se dezvoltă în urma:

a) Acţiunii distructive directe a enzimelor microbiene
b) Limitării mişcărilor active
c) Compresiei vaselor ce alimentează tendonul de către exudat şi tromboza acestora
d) Reacţiei autoimune
e) Dezvoltării sindromului de coagulare intravasculară diseminată
577. Indicaţi formele superficiale ale panariţiului.

a) Subcutanat
b) Tendinos
c) Pandactilita
d) Periunghial (paronichia)
e) Cutanat
578. Indicaţi formele profunde ale panariţiului.

a) Tendinos
b) Osos
c) Articular
d) Subunghial
e) Pandactilita
579. Drept indicaţie către tratament chirurgical precoce al panariţiului serveşte:

a) Temperatura corporală mai mare de 37,5°С
b) Apariţia fluctuienţei
c) Apariţia limfadenitei axilare
d) Edemul pronunţat al întregului deget
e) Prima noapte nedormită din cauza durerilor în regiunea degetului
580. Ce formă a panariţiului este mai probabilă dacă pe suprafaţa palmară a degetului mîinii se
determină o mică veziculă, cu conţinut purulent?
a) Cutanat
b) Subcutanat
c) Tendinos
d) Subunghial
e) Pandactilita
581. Indicaţi metoda optimală de anestezie în tratamentul formei cutanate a panariţiului.

a) Locală infiltrativă
b) Locală trunculară
c) Generală intravenoasă
d) Generală inhalatorie
e) Anestezia nu se efectuiază
582. Indicaţi metoda de anestezia utilizată cel mai frecvent în tratamentul formei subcutanate a
panariţiului.
a) Locală infiltrativă
b) Locală trunculară după Oberst-Lucaşevici
c) Generală intravenoasă cu miorelaxante
d) Generală inhalatorie cu miorelaxante
e) Anestezia nu se efectuiază
583. Prin termenul “pandactilită” se subînţelege:

a) Inflamaţia purulentă a tuturor degetelor mîinii
b) Inflamaţia purulentă a tuturor degetelor plantei
c) Inflamaţia purulentă a tuturor ţesuturilor a unui deget al mîinii
d) Inflamaţia purulentă a tuturor ţesuturilor a unui deget al plantei
e) Concreşterea tuturor degetelor mîinii sau a plantei
584. Amputaţia impusă a degetului mai frecvent este necesară în:

a) Panariţiu “în butonieră”
b) Panariţiu tendinos
c) Panariţiu articular
d) Panariţiu osos
e) Pandactilită
585. Indicaţi afirmaţiile corecte referitoare la “zonele interzise” ale mîinii.

a) “Zona interzisă” este amplasată pe suprafaţa palmară a tenarului
b) “Zona interzisă” este amplasată pe suprafaţa palmară a hipotenarului
c) “Zona interzisă” este amplasată pe suprafaţa dorsală a mîinii
d) În “zona interzisă” trec ramurile motorii ale nervului median
e) În “zona interzisă” trec ramurile senzitive ale nervului radial
586. Ce incizii se efectuiază în caz de panariţiu tendinos?

a) Semilunare, pe falanga distală
b) Longitudinale, pe ambele suprafeţe laterale ale falangei distale
c) Longitudinale, pe ambele suprafeţe laterale ale falangei medii şi bazale
d) Incizie longitudinală pe linia medie a suprafeţei palmare a degetului, pe toată lungimea tecii
sinoviale
e) Incizii multiple transversale pe toate falangele
587. În tratamentul chirurgical al panariţiului cu scop de drenare mai frecvent se utilizează:

a) Drenajul tubular activ
b) Benzile de cauciuc de la mănuşa chirurgicală
c) Turundele din tifon
d) Drenajul tubular cu lavaj
e) Drenajul de tip “cigaret”
588. Prezenţa sechestrelor osoase în caz de inflamaţie a degetelor mîinii se remarcă în:
a) Panariţiu tendinos
b) Flegmon comisural
c) Paronichie
d) Panariţiu osos
e) Pandactilită
589. Drenajul transfixiant prin incizii mici pe suprafeţele palmară şi dorsală a mîinii în regiunea
plicilor interdigitale se utilizează în tratamentul:
a) Flegmonului tenarului
b) Flegmonului subcutanat al regiunii dorsale a mîinii
c) Flegmonului “în U” al mîinii
d) Flegmonului comisural al mîinii
e) Flegmonului hipotenarului
590. Edemul regiunii dorsale a mîinii în caz de flegmon al suprafeţei palmare:

a) Se remarcă foarte rar
b) Este cauzat doar de eruperea puroiului spre regiunea dorsală a mîinii
c) Este remarcat în majoritatea cazurilor
d) Este condiţionat de particularităţile drenajului limfatic
e) Apare precoce din cauza structurei laxe a ţesutului subcutanat
591. Incizia după Klapp se utilizează în tratamentul:

a) Panariţiului cutanat
b) Panariţiului tendinos
c) Panariţiului periunghial
d) Panariţiului subunghial
e) Panariţiului osos
Plăgile
592. Semnele clinice locale ale plăgii sunt următoarele:
a) Hemoragia
b) Doloritatea
c) Leziunea organelor interne
d) Dehiscenţa marginilor plăgii
e) Şocul
593. Din care motiv leziunea ficatului în caz de traumă abdominală închisă se consideră ruptură şi nu
plagă?
a) Deoarece lipseşte durerea
b) Deoarece lipseşte dereglarea integrităţii tegumentelor
c) Deoarece lipseşte anemia acută şi şocul
d) Deoarece lipseşte dereglarea funcţiei organului traumatizat
e) Deoarece lipseşte hemoragia
594. Care semn clinic de bază diferenţiază plaga de contuzie?

a) Prezenţa hemoragiei
b) Apare în urma acţiunii unui factor mecanic extern
c) Durerea în locul leziunii
d) Dereglarea funcţiei organului traumatizat
e) Prezenţa defectului tegumentelor
595. Ce factori condiţionează durerea într-o plagă?

a) Acţiunea traumatică directă asupra receptorilor nervoşi
b) Ischemia zonei traumatizate în urma trombozei vaselor sangvine mici
c) Paralizia receptorilor nervoşi ca urmare a acidozei tisulare
d) Compresia receptorilor nervoşi prin edem
e) Dezvoltarea rapidă a reacţiei inflamatorii locale
596. Intensitatea durerii în plagă este în dependenţă de următorii factori:

a) Rapiditatea producerii plăgii
b) Intensitatea hemoragiei
c) Numărul de receptori nervoşi în ţesuturile zonei lezate
d) Caracteristica obiectului traumatizant
e) Capacitatea răspunsului imun
597. Intensitatea hemoragiei din plagă este determinată de următorii factori:

a) Starea hemodinamicii sistemice
b) Rapiditatea producerii leziunii
c) Adîncimea plăgii
d) Starea sistemului coagulant
e) Calibrul vasului lezat şi tipul acestuia (arteră, venă)
598. De către care factori este determinat gradul de dehiscenţă a marginilor plăgii?
a) Timpul, scurs de la momentul traumei
b) Rapiditatea leziunii
c) Gradul de contaminare a obiectului vulnerant
d) Direcţia plăgii în raport cu direcţia liniilor elastice Langher
e) Dimensiunea şi adîncimea plăgii
599. De către care factori sunt determinate simptomele clinice generale în caz de plagă?
a) Dragul de dehiscenţă a marginilor plăgii
b) Caracterul obiectului vulnerant
c) Dezvoltarea procesului inflamator
d) Leziunea directă a receptorilor nervoşi
e) Anemia şi şocul
600. Care plăgi se consideră premeditate?

a) Criminale
b) Militare
c) Ocazionale
d) Industriale
e) Chirurgicale
601. Ce plăgi se evidenţiază în dependenţă de caracterul lezării ţesuturilor?

a) Tocată
b) Lacerată
c) Tăiată
d) Prin armă de foc
e) Ocazională
602. Ce tip de leziune nu se referă la clasificarea plăgilor după caracterul lezării ţesuturilor?
a) Industrială
b) Prin înţepare
c) Lacerată
d) Muşcată
e) Contuzionată
603. La ce tip de plagă după caracterul lezării ţesuturilor se referă incizia chirurgicală?
a) La locul de muncă
b) Prin înţepare
c) Mixtă
d) Tăiată
e) Ocazională
604. Indicaţi particularităţile clinice ale plăgilor prin înţepare.

a) Dehiscenţa marginilor plăgii este semnificativă
b) Pericol mare de lezare a structurilor interne
c) Dehiscenţa marginilor plăgii nu este mare
d) Hemoragia externă nu este semnificativă
e) Apar după muşcături ale animalelor
605. Care este mecanismul de apariţie a plăgii lacerate?

a) Apare la acţiunea unui obiect masiv ascuţit asupra ţesuturilor
b) Apare la acţiunea unui obiect bont masiv asupra ţesuturilor
c) Apare la lezarea transfixiantă prin armă de foc
d) Apare după muşcătura unui animal mare
e) Apare la acţiunea unui obiect îngust şi ascuţit
606. Indicaţi cel mai infectat tip de plagă.

a) Tocată
b) Prin înţepare
c) Contuzionată
d) Tăiată
e) Muşcată
607. Indicaţi particularităţile clinice ale plăgilor muşcate.

a) Riscul infectării cu rabie
b) Pericolul dezvoltării infecţiei putride
c) Pericolul lezării organelor interne
d) Prezenţa a trei zone de lezare a ţesuturilor
e) Zona lezării nu este mare
608. Conform clasificării după gradul de infectare plăgile se clasifică în:

a) Recent infectate
b) Aseptice
c) Necrotice
d) Putride
e) Purulente
609. Ce plagă se consideră infectată?

a) Plaga chirurgicală, atunci cînd în timpul operaţiei este deschis intestinul
b) Orice plagă ocazională
c) Plaga, în care numărul microorganismelor într-un gram de ţesut este mai mare de 103 (1.000)
d) Plaga, în care există un proces purulent
e) Plaga, în care numărul microorganismelor într-un gram de ţesut este mai mare de 105 (100.000)
610. Se cunoaşte, că procesul purulent în plagă se dezvoltă cînd concentraţia microorganismelor este mai
mare de:
a) 105 (100.000) pe un gram de ţesut
b) 104 (10.000) pe un gram de ţesut
c) 103 (1.000) pe un gram de ţesut
d) 102 (100) pe un gram de ţesut
e) 101 (10) pe un gram de ţesut
611. Ce factori contribuie la dezvoltarea infecţiei în plagă?

a) Prezenţa hematomului, a ţesuturilor devitalizate în plagă
b) Scăderea reactivităţii organismului (anemia, şocul, imunodepresia, diabetul zaharat)
c) Dereglarea vascularizării zonei lezate
d) Nivelul înalt de contaminare bacteriană
e) Dehiscenţa semnificativă a marginilor plăgii
612. Care plăgi ale abdomenului se consideră penetrante?

a) Plaga cu lezarea pielii, ţesutului adipos subcutanat, aponeurozei, peritoneului parietal şi a intestinului
b) Plaga cu lezarea pielii şi ţesutului adipos subcutanat
c) Plaga cu lezarea pielii, ţesutului adipos subcutanat şi a aponeurozei
d) Plaga cu lezarea pielii, ţesutului adipos subcutanat, aponeurozei şi muşchilor peretelui abdominal
anterior
e) Plaga cu lezarea pielii, ţesutului adipos subcutanat, aponeurozei, muşchilor peretelui abdominal anterior
şi a peritoneului parietal
613. Ce zone de traumare a ţesuturilor se deosebesc în caz de plăgi prin armă de foc?
a) Zona necrozei traumatice primare
b) Zona edemului traumatic
c) Zona canalului plăgii
d) Zona de comoţie moleculară
e) Zona necrozei terţiare
614. Prin ce se caracterizează zona comoţiei moleculare în caz de plăgi prin armă de foc?
a) Necroza traumatică, ce apare la acţiunea directă a energiei cinetice a glontelui
b) Nimerirea şi multiplicarea rapidă a infecţiei în canalul plăgii
c) Edemul neomogen al ţesuturilor de-a lungul canalului plăgii
d) Dereglarea metabolismului tisular şi distrugerea structurilor celulare
e) Caracterul anatomic complex al canalului plăgii prin armă de foc
615. Ce particularităţi diferenţiază plaga prin armă de foc?

a) Prezenţa a trei zone de traumare
b) Se vindecă prin intenţie primară
c) Caracterul anatomic complex al canalului plăgii
d) Gradul înalt de infectare
e) Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii este finisată prin aplicarea suturilor
616. Ce caracterizează plaga transfixiantă prin armă de foc?

a) Are doar orificiu de intrare
b) Doar o parte din energia cinetică a glontelui trece în energia lezării ţesuturilor organismului
c) Are şi poartă de intrare şi poartă de ieşire
d) Toată energia cinetică a glontelui trece în energia lezării ţesuturilor organismului
e) Este prezentă doar leziunea ţesuturilor superficiale, fără penetrarea în profunzimea organismului
617. Ce caracterizează plaga oarbă prin armă de foc?

a) Este prezentă doar leziunea ţesuturilor superficiale, fără penetrarea în profunzimea organismului
b) Este prezentă doar poarta de intrare
c) Este prezentă poarta de intrare şi cea de ieşire
d) Toată energia cinetică o glontelui trece în energia lezării ţesuturilor organismului
e) Doar o parte din energia cinetică a glontelui trece în energia lezării ţesuturilor organismului
618. Ce caracterizează plaga tangenţială prin armă de foc?

a) Este prezentă doar leziunea ţesuturilor superficiale, fără penetrarea în profunzimea organismului
b) Este prezentă doar poarta de intrare
c) Este prezentă şi poarta de intrare şi cea de ieşire
d) Toată energia cinetică o glontelui trece în energia lezării ţesuturilor organismului
e) Nu este asociată cu lezarea organelor şi a structurilor interne
619. Se deosebesc următoarele faze ale procesului de plagă:

a) Vindecării secundare
b) Formării şi reorganizării cicatricei
c) Regenerării
d) Vindecării primare
e) Inflamaţiei
620. Ce fază a procesului de plagă include perioada modificărilor vasculare şi perioada curăţirii
plăgii?
a) Faza vindecării secundare
b) Faza formării şi reorganizării cicatricei
c) Faza regenerării
d) Faza vindecării primare
e) Faza inflamaţiei
621. Care este durata aproximativă a primei faze a procesului de plagă (faza inflamaţiei)?
a) 6-14 zile
b) 1-2 zile
c) Peste 1 lună
d) 1-5 zile
e) 14-21 zile
622. Care din procesele enumerate nu se referă la prima fază a procesului de plagă (faza
inflamaţiei)?
a) Spasmul vascular de scurtă durată, care este substituit cu vasodilatarea stabilă
b) Tromboza capilarelor şi venulelor
c) Dezvoltarea acidozei tisulare
d) Formarea ţesutului de granulaţie
e) Retenţia apei şi declanşarea edemului tisular
623. Care elemente celulare joacă rolul principal în prima fază a procesului de plagă (faza de
inflamaţie)?
a) Limfocitele
b) Fibroblaştii
c) Macrofagii
d) Leucocitele neutrofile
e) Eritrocitele
624. Care este rolul leucocitelor neutrofile în prima fază a procesului de plagă (faza inflamaţiei)?
a) Fagocitoza microorganismelor şi a maselor necrotice
b) Realizarea răspunsului imun
c) Eliberarea fermenţilor proteolitici
d) Sinteza colagenului
e) Eliberarea prostaglandinelor şi interleukinelor
625. Care este rolul macrofagilor în prima fază a procesului de plagă (faza inflamaţiei)?
a) Realizarea răspunsului imun
b) Restructurarea colagenului
c) Eliberarea fermenţilor proteolitici şi fagocitoza maselor necrotice
626. Care este rolul limfocitelor în prima fază a procesului de plagă (faza inflamaţiei)?
a) Fagocitoza microorganismelor şi a maselor necrotice
b) Realizarea răspunsului imun
c) Eliberarea fermenţilor proteolitici
627. Care din procesele enumerate se referă la faza a doua a procesului de plagă (faza regenerării)?
a) Recanalizarea şi creşterea vaselor sangvine
b) Tromboza capilarelor şi venulelor
c) Dezvoltarea acidozei tisulare
d) Formarea ţesutului de granulaţie
e) Sinteza colagenului
628. Care elemente celulare joacă rolul principal în faza a doua a procesului de plagă (faza
regenerării)?
a) Limfocitele
b) Fibroblaştii
c) Macrofagii
d) Leucocitele neutrofile
e) Trombocitele
629. Ce reprezintă prin sine ţesutul granulant?

a) Ţesut epitelial, ce acoperă treptat defectul marginilor plăgii
b) Ţesut cicatriceal dur
c) Ţesut necrotic cu o concentraţie înaltă a microorganismelor
d) Ţesut conjunctiv fin cu capilare nou formate
e) Cheag dens în plagă, ce se formează în urma adeziei şi agregării trombocitelor şi trombozei
capilarelor şi venulelor
630. Ce funcţii fiziologice are ţesutul granulant?

a) Protecţia plăgii de penetrarea microbiană
b) Realizarea hemostazei
c) Contribuie la restabilirea integrităţii dermului
d) Completarea defectului de plagă
e) Sechestrarea şi detaşarea ţesutului necrotizat
631. Ce este caracteristic pentru faza a treia a procesului de plagă (faza formării şi reorganizării
cicatricei)?
a) Acidoza tisulară
b) Micşorarea activităţii fibroblaştilor
c) Fenomenul contracţiei plăgii
d) Restructurarea colagenului
e) Infiltraţia leucocitară
632. De unde începe epitelizarea plăgii?

a) De la mijlocul plăgii
b) Din profunzimea plăgii
c) De la marginile plăgii
d) De la cea mai vascularizată zonă a plăgii
e) Uniform de pe toată suprafaţa
633. Există următoarele tipuri de vindecare a plăgilor:

a) Sub crustă
b) Regenerarea primară amînată
c) Regenerarea secundară
d) Regenerarea primară
e) Regenerarea secundară precoce
634. Vindecarea necomplicată a plăgii operatorii are loc:

a) Sub crustă
b) Prin regenerare secundară
c) Prin regenerare primară
d) Prin regenerare secundară precoce
e) Prin regenerare primară amînată
635. Care din plăgile enumerate nu se vindecă prin regenerare secundară?

a) Plaga chirurgicală aseptică suturată
b) Plaga prin armă de foc
c) Plaga muşcată
d) Plaga purulentă
e) Plaga contuzionată
636. Cum se produce de regulă vindecarea plăgilor superficiale?

a) Prin regenerare secundară
b) Prin regenerare primară amînată
c) Sub crustă
d) Prin regenerare primară
e) Prin regenerare secundară precoce
637. Care sunt complicaţiile plăgii în prima fază a procesului de plagă (faza inflamaţiei)?
a) Şocul traumatic
b) Eventraţia
c) Dehiscenţa marginilor plăgii
d) Formarea cicatricei keloide
e) Hemoragia
638. La complicaţiile locale ale plăgilor se referă:

a) Şocul hemoragic
b) Şocul traumatic
c) Sepsisul
d) Supuraţia plăgii
e) Sindromul de intoxicaţie
639. Care sunt complicaţiile plăgilor în faza a treia a procesului de plagă (faza formării şi
reorganizării cicatricei)?
a) Hemotoraxul
b) Eventraţia
c) Caşexia
d) Sepsisul
e) Cicatricea keloidă
640. Ce se referă la măsurile de prim ajutor în caz de plagă?

a) Imobilizarea extremităţii lezate
b) Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
c) Aplicarea pansamentului aseptic pe plagă
d) Administrarea antibioticelor
e) Aplicarea garoului hemostatic
641. În cazul plăgii tăiate a treimii inferioare a gambei cu hemoragie arterială externă primul ajutor
medical trebuie să includă:
a) Aplicarea pansamentului aseptic
b) Imobilizarea de transport
c) Administrarea remediilor analgetice
d) Aplicarea garoului în treimea medie a gambei
e) Aplicarea garoului pe coapsă
642. Cum poate fi prevenită infectarea secundară a plăgii în timpul acordării primului ajutor?
a) Prin administrarea antibioticelor
b) Prin aplicarea pansamentului aseptic
c) Prin prelucrarea pielii înconjurătoare cu un antiseptic
d) Prin drenarea plăgii cu o turundă cu soluţie hipertonică
e) Prin spălarea plăgii
643. În tratamentul plăgilor operatorii durerea este diminuată prin:

a) Sterilizarea cîmpului operator
b) Aplicarea suturilor
c) Drenarea plăgii
d) Administrarea antibioticelor
e) Anestezie
644. În tratamentul plăgilor operatorii dehiscenţa marginilor se înlătură prin:

a) Efectuarea inciziei paralel cu liniile Langher
b) Utilizarea bisturiului ascuţit şi a foarfecei
c) Aplicarea suturilor
d) Utilizarea depărtătoarelor de plagă
e) Efectuarea rapidă a intervenţiei
645. Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii infectate include:

a) Aplicarea cuarţului pe plagă
b) Drenarea plăgii
c) Excizia ţesuturilor necrotizate
d) Înlăturarea corpilor străini din plagă
e) Revizia plăgii
646. Care sunt variantele posibile de finisare a prelucrării chirurgicale primare a plăgii infectate?
a) Acoperirea plăgii cu lambou cutanat liber perforat
b) Plaga se lasă deschisă (nu se suturează)
c) Suturarea ermetică a plăgii
d) Suturarea plăgii cu amplasare de dren
e) Acoperirea plăgii cu un lambou cutanat pe pedicul vascular cu utilizarea tehnicii vasculare
647. Ce neajunsuri sunt caracteristice pentru vindecarea secundară a plăgii?
a) Pierderi lichidiene, proteice şi electrolitice
b) Formarea cicatricei deformante
c) Inhibiţia dezvoltării ţesutului granulant
d) Asocierea frecventă a infecţiei anaerobe
e) Durata lungă a procesului de vindecare
648. Suturile primare pe plagă se aplică:

a) Pînă la formarea ţesutului cicatriceal
b) După formarea ţesutului cicatriceal
c) După dezvoltarea ţesutului granulant
d) După curăţarea plăgii de ţesuturi necrotice
e) Pînă la începutul formării ţesutului granulant
649. Suturile secundare precoce se aplică pe plagă:

a) Pînă la începutul dezvoltării ţesutului granulant
b) După prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
c) După dezvoltarea ţesutului granulant, dar pînă la formarea ţesutului cicatriceal
d) După excizia ţesutului granulant ce s-a format în plagă
e) După dezvoltarea ţesutului cicatriceal şi fenomenul de contracţie a plăgii
650. Suturile secundare tardive se aplică pe palgă:

a) Pînă la începutul dezvoltării ţesutului granulant
b) După prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
c) După dezvoltarea granulaţiilor, dar pînă la formarea ţesutului cicatriceal
d) După prelucrarea chirurgicală secundară a plăgii
e) După dezvoltarea ţesutului cicatriceal şi fenomenul de contracţie a plăgii
651. Ce instrumente chirurgicale sunt necesare pentru aplicarea suturilor secundare precoce pe
plagă?
a) Pensetă
b) Portac şi ac
c) Bisturiu
d) Material de sutură
e) Depărtător de plagă
652. Ce instrumente chirurgicale sunt necesare pentru aplicarea suturilor secundare tardive pe
plagă?
a) Pensetă
b) Portac şi ac
c) Bisturiu
d) Depărtător de plagă
e) Material de sutură
653. Ce tip de sutură se aplică după prelucrarea chirurgicală primară a plăgii prin armă de foc?
a) Sutură primară
b) Sutură primară amînată
c) Sutură secundară precoce
d) Sutură secundară tardivă
e) Suturi nu se aplică
654. Indicaţi principiile prelucrării chirurgicale a plăgilor purulente.

a) Suturi primare pe plagă nu se aplică
b) Se aplică suturi primare pe plagă
c) Excizia ţesuturilor devitalizate
d) Excizia ţesutului granulant
e) Drenarea plăgii cu meşe de tifon
655. Indicaţi metodele fizice suplimentare de prelucrare a plăgilor purulente.

a) Prelucrarea plăgii cu get pulsatil
b) Utilizarea laserului chirurgical
c) Cavitaţia ultrasonoră
d) Tratament în mediu abacterian dirijat
e) Prelucrarea chirurgicală secundară a plăgii
656. Ce scop urmăreşte aplicarea locală a pansamentelor cu soluţie hipertonică (soluţia de clorură
de sodiu de 10%) în prima fază a procesului de plagă?
a) Produce liza ţesuturilor necrotizate
b) Accelerează drenarea exudatului din plagă
c) Protejează ţesutul granulant de leziuni
d) Stimulează regenerarea
e) Acţiune antimicrobiană
657. Ce avantaje are aplicarea locală a unguentelor hidrofile hidrosolubile pe bază de

polietilenglucol (levosin, levomicol) în tratamentul plăgilor purulente?
a) Durata efectului curativ este 20-24 ore, deaceia este suficient un singur pansament pe zi
b) Produc liza ţesuturilor necrotizate şi accelerează vindecarea plăgilor
c) Conţin antibiotice, ce pătrund uşor în plagă
d) Activitatea osmotică a acestora durează 4-8 ore
e) Activitatea osmotică a acestora este de 10-15 ori mai mare ca a soluţiei hipertonice
658. Pentru liza mai rapidă şi înlăturarea ţesuturilor necrotice din plagă se utilizează:
a) Antibiotice
b) Peroxid de hidrogen
c) Unguente hidrosolubile (levosin, levomicol)
d) Fermenţi proteolitici
e) Acid boric
659. Ce scopuri urmăreşte aplicarea locală a pansamentelor cu unguente în faza a doua a

procesului de plagă?
a) Protecţia ţesutului granulant de leziuni
b) Stimularea creşterii granulaţiilor
c) Produce liza ţesuturilor devitalizate
d) Accelerează drenarea exudatului din plagă
e) Diminuarea sindromului dolor local
660. Pentru tratamentul local al plăgii cu ţesut granulant deja format de regulă se utilizează:
a) Pansamente cu soluţii hipertonice ale clorurii de sodiu
b) Pansamente cu unguente
c) Pansamente cu antibiotice
d) Fermenţi proteolitici
e) Pansamente cu peroxid de hidrogen
661. La apariţia semnelor de supuraţie a plăgii este necesară:

a) Aplicarea pungii cu gheaţă pe plagă
b) Înlăturarea suturilor de pe plagă
c) Revizia plăgii
d) Drenarea plăgii cu o meşă îmbibată cu soluţie hipertonică de clorură de sodiu
e) Aplicarea suturilor suplimentare pe plagă
Semiologia toracelui
662. La deformaţiile dobîndite ale cutiei toracice se referă:
a) Toracele emfizematos
b) Toracele paralitic
c) Toracele scafoid
d) Toracele în carenă
e) Toracele infundibuliform
663. La deformaţiile congenitale ale cutiei toracice se referă:

a) Toracele în carenă
b) Toracele infundibuliform
c) Toracele emfizematos
d) Sindromul Poland
e) Toracele paralitic
664. Cea mai frecventă deformaţie congenitală a cutiei toracice este:

a) Toracele în carenă
b) Toracele scafoid
c) Toracele infundibuliform
d) Sindromul Poland
e) Fisura sternului
665. De regulă, centrul excavaţiei în caz de torace infundibuliform se află la nivelul:

a) Joncţiunea sternului cu xifoidul
b) Treimii superioare a sternului
c) Manubriului sternal
d) Apendicelui xifoid
e) Treimii medii a sternului
666. Care sunt acuzele unui bolnav cu torace infundibuliform?

a) Defect cosmetic
b) Dureri în torace
c) Tuse
d) Dispnee
e) Aritmii
667. Gravitatea simptomaticii la un pacient cu torace infundibuliform este determinată de:

a) Distanţa între stern şi xifoid
b) Unghiul dintre stern şi xifoid
c) Nivelul asimetriei cu înfundarea relativ pronunţată a cartilajelor costale din dreapta şi rotirea
sternului spre dreapta
d) Distanţa între stern şi coloana vertebrală
e) Lungimea excavării în centimetri
668. La examenul lateral (din profil) al bolnavului cu torace în carenă locul de maximă
proieminenţă se determină:
a) Superior de nivelul mameloanelor
b) Inferior de nivelul mameloanelor
c) La nivelul manubriului sternal
d) La nivelul coastei a doua
e) La nivelul conexiunii sternului cu xifoid
669. Care sunt acuzele bolnavului cu torace în carenă?

a) Dispnea
b) Durerea în regiunea cutiei toracice
c) Dereglări de nutriţie
d) Defectul cosmetic
e) Oboseala precoce
670. Ce forme de fisuri a sternului se desting?

a) Fisură sternală superioară
b) Fisură sternală medie
c) Fisură sternală inferioară
d) Fisură sternală completă
e) Fisură sternală marginală
671. În fisura sternală superioară:

a) Se determină neconcreşterea completă a sternului pe toată lungimea acestuia, cu diastaza
mare între margini în treimea superioară
b) Neconcreşterea are forma literei V şi se răspîndeşte inferior pînă la nivelul confluienţei
sternului cu apendicele xifoid
c) Neconcreşterea are forma literei U şi afectează doar manubriul sternal
d) Neconcreşterea are forma literei U sau V şi se răspîndeşte inferior pînă la nivelul coastei a 4-a
e) Se determină deformarea şi excavarea cartilajelor sterno-costale
672. Prin ce se manifestă sindromul Poland?

a) Lipsa sau hipoplazia bilaterală a muşchilor pectorali mare şi mic
b) Absenţa sau hipoplazia unilaterală a muşchilor pectorali mare şi mic
c) Hipoplazia unilaterală a ţesutului celulo-adipos subcutanat
d) Absenţa unilaterală parţială a cartilajelor costale
e) Hipoplazia unilaterală a glandei mamare şi a areolei
673. Ce reprezintă sindromul Poland?

a) Defectul sub forma literei V a sternului, ce se extinde inferior aproximativ pînă la nivelul
coastei a 4-a
b) Deformarea congenitală proieminentă asimetrică a sternului şi cartilajelor costale
c) Hipoplazia congenitală unilaterală a muşchilor pectorali, ţesutului celulo-adipos subcutanat şi
a glandei mamare
d) Excavarea dobîndită a porţiunii superioare şi medii a sternului, apărută ca urmare a
siringomieliei
e) Devierea congenitală spre posterior a corpului sternal cu formarea excavaţiei şi asimetria
cutiei toracice
674. Prin ce se caracterizează sindromul Poland?

a) Absenţa congenitală unilaterală a coastelor şi muşchilor pectorali
b) Hipoplazia congenitală bilaterală a muşchilor pectorali, ţesutului celulo-adipos subcutanat şi
a sternului
c) Atrofia congenitală unilaterală a cutiei toracice cu amplasarea asimetrică a claviculelor şi
omoplaţilor
d) Lipsa congenitală unilaterală a glandei mamare şi a areolei la femei
e) Hipoplazia congenitală unilaterală a muşchilor pectorali, ţesutului celulo-adipos subcutanat şi
a glandei mamare
675. Ce este caracteristic pentru toracele “în butoi”?

a) Îngustarea spaţiilor intercostale
b) Participarea musculaturii cervicale în actul de respiraţie
c) Se întîlneşte la bolnavii cu caşexie
d) Dilatarea spaţiilor intercostale
e) Se întîlneşte la persoanele cu obezitate
676. Ce este caracteristic pentru toracele paralitic?
a) Se întîlneşte la persoanele cu obezitate
b) Se întîlneşte la bolnavii cu tuberculoză pulmonară
c) Se întîlneşte la bolnavii cu caşexie
d) Claviculele şi omoplaţii sunt dispuşi asimetric
e) Se apreciază atrofia cutiei toracice
677. Toracele emfizematos are aspect:

a) De butoi
b) Cilindric
c) De carenă
d) Scafoid
e) Infundibuliform
678. Cum se efectuiază examenul bolnavului pentru aprecierea lordozei şi cifozei coloanei
vertebrale?
a) Poziţia pacientului - ortostatism, medicul se află din spate
b) Poziţia pacientului - ortostatism, medicul se află din lateral
c) Poziţia pacientului - ortostatism сu flexie spre anterior, medicul se află din spate
d) Poziţia pacientului - decubit ventral, medicul se află din dreapta
e) Poziţia pacientului - decubit lateral, medicul se află din dreapta
679. Curbura coloanei vertebrale spre anterior se numeşte:

a) Cifoză
b) Lordoză
c) Cifoscolioză
d) Scolioză
e) Gheb (gibbus)
680. Curbura coloanei vertebrale spre posterior se numeşte:

a) Cifoză
b) Lordoză
c) Cifoscolioză
d) Scolioză
e) Anchiloză
681. Indicaţi curburile fiziologice ale coloanei vertebrale:

a) Cifoza cervicală
b) Lordoza toracică
c) Lordoza lombară
d) Cifoza toracică
e) Lordoza cervicală
682. Aplatisarea axului normal al coloanei vertebrale (dorsum platum) se dezvoltă ca urmare a:
a) Măririi volumului abdomenului în timpul sarcinei sau a obezităţii, ca mecanism compensator
b) Osteoporozei, ce se dezvoltă cu vîrsta
c) Proieminării unei sau a cîtorva vertebre în cazul afectării tuberculoase a acestora
d) Rotirii vertebrelor una faţă de alta
e) Spasmului muscular în caz de hernie de disc
683. Hiperlordoza curburii lombare a coloanei vertebrale se dezvoltă ca urmare a:

a) Osteoporozei, ce se dezvoltă cu vîrsta
b) Măririi volumului abdomenului în timpul sarcinei sau a obezităţii, ca mecanism compensator
c) Spasmului muscular în caz de hernie de disc
d) Rotirii vertebrelor una faţă de alta
e) Proieminării unei sau a cîtorva vertebre în cazul afectării tuberculoase a acestora
684. Hipercifoza regiunii toracice a coloanei vertebrale se dezvoltă ca urmare a:

a) Rotirii vertebrelor una faţă de alta
b) Proieminării unei sau a cîtorva vertebre în cazul afectării tuberculoase a acestora
c) Spasmului muscular în caz de hernie de disc
d) Osteoporozei, se dezvoltă cu vîrsta, mai ales la femei
e) Măririi volumului abdomenului în timpul sarcinei sau a obezităţii, ca mecanism compensator
685. Ce reprezintă gibozitatea?

a) Proieminenţa unei sau cîtorva vertebre
b) Rotirea vertebrelor una faţă de alta
c) Aplatisarea axului normal al coloanei vertebrale în caz de hernie de disc
d) Curbura pronunţată a regiunii toracice a coloanei vertebrale ca urmare a osteoporozei
e) Accentuarea lordozei lombare normale
686. Care sunt cauzele de bază ale dezvoltării gibozităţii?

a) Spasmul muscular în cazul herniei de disc
b) Suportarea fracturilor de corpuri vertebrale
c) Afectarea metastatică a vertebrelor
d) Spondilita tuberculoasă
e) Osteoporoza coloanei vertebrale
687. Indicaţi punctele de reper, ce se determină la inspecţia din posterior al bolnavului cu patologia
coloanei vertebrale.
a) La nivelul unghiurilor inferioare ale omoplaţilor se află apofiza spinală a vertebrei toracice
VII
b) La nivelul marginilor superioare ale omoplaţilor se află apofiza spinală a vertebrei cervicale
VII
c) Linia, trasată între cristele oaselor iliace, trece prin vertebra lombară II
d) Linia, trasată între cristele oaselor iliace, trece prin vertebra lombară IV
e) La nivelul marginilor superioare ale omoplaţilor se află apofiza spinală a vertebrei toracice III
688. Cum se numeşte deformarea laterală a coloanei vertebrale?

a) Anchiloză
b) Scolioză
c) Cifoză
d) Lordoză
e) Cifoscolioză
689. Cum se examinează bolnavul pentru aprecierea scoliozei?

a) Poziţia pacientului - ortostatism, medicul se află din spate
b) Poziţia pacientului - ortostatism, medicul se află din lateral
c) Poziţia pacientului - ortostatism cu flexie anterioară, medicul se află din spate
d) Poziţia pacientului - decubit ventral, medicul se află din dreapta
e) Poziţia pacientului - decubit lateral, medicul se află din dreapta
690. Ce este caracteristic pentru înclinaţia laterală a coloanei vertebrale ca urmare a spasmului
muscular?
a) Linia verticală, trasată de la apofiza spinală a vertebrei toracice I, trece prin plica interfesieră
b) Linia verticală, trasată de la apofiza spinală a vertebrei toracice I, trece lateral de plica
interfesieră
c) Apare în hernia de disc intervertebral
d) Apare în cazul scurtării unui membru inferior
e) Se întîlneşte de regulă la copii
691. Care sunt cauzele dezvoltării scoliozei structurale?

a) Scurtarea unui membru
b) Fractura prin compresie a coloanei vertebrale
c) Carenţa vitaminei D în copilărie
d) Hernia de disc intervertebral
e) Neuralgia intercostală
692. Care este cauza cea mai frecventă de dezvoltare a scoliozei funcţionale?
a) Afectarea tuberculoasă a coloanei vertebrale
b) Carenţa vitaminei D în copilărie
c) Scurtarea unui membru
d) Afectarea metastatică a coloanei vertebrale
e) Hernia de disc intervertebral
693. Pentru scolioza structurală este caracteristic:

a) Rotaţia vertebrelor cu deformarea cutiei toracice
b) La flexia anterioară a trunchiului scolioza dispare
c) Scolioza este mai evidentă în timpul flexiei anterioare a trunchiului
d) Reprezintă o măsură compensatorie în cazul scurtării unilaterale a membrului inferior
e) Dacă scurtarea membrului inferior este corejată (ortopedic) atunci scolioza dispare
694. Pentru scolioza funcţională este caracteristic:

a) Rotaţia vertebrelor cu deformarea cutiei toracice
b) La flexia trunchiului spre anterior scolioza dispare
c) Scolioza este mai evidentă la flexia anterioară a trunchiului
d) Reprezintă o măsură compensatorie în cazul scurtării unilaterale a membrului inferior
e) Dacă scurtarea membrului inferior este corejată (ortopedic), atunci scolioza dispare
695. Palparea coloanei vertebrale se efectuiază cu:

a) Palma
b) Degetul mare
c) Degetul indicator
d) Patru degete ale mîinii strînse împreună
e) Pumnul
696. Indicaţi unii factori de risc în dezvoltarea cancerului mamar la femei.

a) Menopauza tardivă
b) Lipsa gravidităţilor
c) Disfuncţia sau patologia sferei ginecologice
d) Vîrsta înaintată
e) Prezenţa tumorii glandei mamare la mamă sau soră
697. La anomaliile congenitale ale glandei mamare se referă:

a) Amastia
b) Atelia
c) Polimastia
d) Ginecomastia
e) Mastopatia
698. Ce patologii se referă la anomaliile de dezvoltare a glandei mamare?

a) Boala Reclus
b) Politelia, atelia
c) Polimastia, amastia
d) Gigantomastia
e) Glanda mamară aberantă
699. Prin ce se caracterizează politelia?

a) Este dispusă mai des în regiunea axilară
b) Se măreşte în timpul lactaţiei
c) Ţesutul glandular lipseşte
d) Este dispusă de-a lungul liniei “lactate”
e) Prezenţa mameloanelor şi areolelor multiple (suplimentare)
700. Prin ce se caracterizează glanda mamară aberantă (accesorie)?

a) Mai des e dispusă în regiunea axilară
b) Se măreşte în timpul lactaţiei
c) Ţesutul glandular lipseşte
d) Conţine ţesut glandular funcţional
e) Este dispusă de-a lungul liniei “lactate”
701. Inspecţia glandei mamare se efectuiază în următoarele poziţii ale pacientei:

a) Decubit dorsal, cu membrele superioare ridicate
b) Lateral faţă de medic, cu membrele superioare coborîte de-a lungul corpului
c) Cu faţa spre medic, cu membrele superioare pe coapse
d) Cu faţa spre medic, cu membrele superioare coborîte de-a lungul corpului
e) Cu faţa spre medic, cu membrele superioare elevate
702. Cînd trebuie efectuat controlul profilactic al glandelor mamare?

a) Înainte de începutul menstruaţiei
b) Peste 1-2 săptămîni după finisarea menstruaţiei
c) Imediat după finisarea menstruaţiei
d) Cu 1 săptămînă înainte de începutul menstruaţiei
e) Cele enumerate nu sunt luate în consideraţie
703. Succesivitatea corectă în timpul inspecţiei glandelor mamare este următoarea:

a) Iniţial bolnava este examinată în poziţia pe şezute cu mîinile ridicate în sus, ulterior – cu
mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului, apoi – cu mîinile pe coapse
b) Iniţial bolnava este examinată în poziţia pe şezute, cu mîinile pe coapse, apoi – cu mîinile
elevate, ulterior – cu mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului
c) Iniţial bolnava este examinată pe şezute, cu mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului, apoi –
cu mîinile elevate, ulterior – cu mîinile pe coapse
d) Iniţial bolnava este examinată pe şezute, cu mîinile pe coapse, apoi – cu mîinele elevate,
ulterior – cu mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului
e) Iniţial bolnava este examinată în decubit dorsal, cu mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului,
apoi – cu mîinile elevate, ulterior – cu mîinile pe coapse
704. Care manifestări clinice pot fi determinate la inspecţia glandei mamare?

a) Simptomul Kőnig
b) Simptomul “coajei de portocală”
c) Erupţii sau exulceraţii ale mameloanelor şi areolelor
d) Retracţia pielii sau a mamelonului
e) Culoarea pielii
705. La inspecţia glandei mamare, afectate de un proces inflamator, se determină:

a) Mărirea glandei mamare în volum
b) Hiperemia pielii
c) Cianoza pielii
d) Îngroşarea locală a pielii
e) Retracţia mamelonului
706. Umbilicarea unilaterală a mamelonului de regulă reprezintă un semn al:

a) Cancerului glandei mamare
b) Anomaliei congenitale
c) Mastitei acute lactogene
d) Fibroadenomului de glandă mamară
e) Papilomei intraductale
707. Pentru afectarea canceroasă a glandei mamare sunt caracteristice:

a) Simptomul “coajei de portocală”
b) Eliminările hemoragice din mamelon
c) Fluctuaţia
d) Retracţia pielii sau a mamelonului
e) Eliminările seroase din mamelon
708. Ce patologie trebuie suspectată, dacă pielea areolei şi a mamelonului este acoperită de erozii
şi cruste cu eliminări nesemnificative?
a) Sindromul Poland
b) Boala Paget
c) Mastita acută lactogenă
d) Boala Reclus
e) Galactorea nonpuierperală
709. Mastita postpartum se mai numeşte:

a) Maternă
b) Nonpuierperală
c) Lactogenă
d) Primară
e) Secundară
710. În poziţia bolnavei în decubit dorsal cu mîinile ridicate în sus se efectuiază palparea glandei
mamare cu toate degetele, prin mişcări circulare atente, apăsînd ţesutul glandular spre peretele
toracic. Această metodă se numeşte:
a) Primul moment al simptomului Kőnig
b) Al doilea moment al simptomului Kőnig
c) Metoda Velpeau
d) Al treilea moment al simptomului Kőnig
e) Al patrulea moment al simptomului Kőnig
711. Palparea glandei mamare prin metoda Velpeau se efectuiază după următoarele reguli:
a) Bolnava se află pe şezute sau în ortostatism cu mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului
b) Palparea se efectuiază cu toate degetele mîinii
c) Bolnava se află în decubit dorsal cu membrele superioare elevate
d) Ţesutul glandular se comprimă între două mîini, ceea ce facilitează depistarea induraţiilor
e) Palparea se efectuiază prin mişcări circulare apăsînd ţesutul glandular către peretele toracic
712. Care este scopul palpării glandelor mamare?

a) Depistarea simptomului “coajei de portocală”
b) Depistarea durerii
c) Aprecierea consistenţei ţesuturilor
d) Identificarea formaţiunilor de volum
e) Identificarea hiperemiei cutanate
713. Care este scopul palpării glandelor mamare?

a) Identificarea dimensiunilor şi simetriei glandelor mamare
b) Identificarea simptomului ”corjii de portocală”
c) Aprecierea consistenţei ţesutului
d) Identificarea dereglării conturului glandular
e) Identificarea formaţiunilor subareolare
714. Ce semn patologic poate fi stabilit şi la inspecţia şi la palparea glandei mamare?

a) Mobilitatea formaţiunii de volum
b) Afectarea eczematoasă a areolei
c) Retracţia pielii
d) Aplatisarea conturului glandei
e) Dereglarea consistenţei normale a ţesutului
715. Indicaţi sinonimele “mastopatiei”.

a) Boala chistică
b) Mastodinia
c) Boala Schimmelbuch
d) Boala Reclus
e) Boala Paget
716. Tabloul clinic al mastopatiei include următoarele semne:

a) Procesul este localizat mai des în porţiunile externe ale glandei
b) La palpare se determină consistenţa granulară a glandei
c) Durerea în regiunea glandei mamare are un caracter ondulator, amplificîndu-se cu 5-7 zile
înainte de debutul menstruaţiei
d) Durerea în regiunea glandei mamare are caracter continuu şi dispare doar în timpul
menstruaţiei
e) La palpare se determină multiple formaţiuni lichidiene ce confluiază între ele
717. În caz de mastopatie în glanda mamară are loc:

a) Dezvoltarea ţesutului cicatriceal cu deformarea conturului glandei
b) Reacţia inflamatorie a ţesuturilor, ce are caracter continuu progresant
c) Producerea secretului lactic ce stagnează în ducturile galactofore
d) Proliferarea ţesutului conjunctiv dur sub formă de cordoane
e) Apariţia chisturilor, umplute cu lichid transparent
718. Cum se numeşte simptomul în caz de mastopatie, atunci cînd induraţia glandei mamare
apreciată palpator în poziţia verticală a bolnavei dispare la palparea în poziţie orizontală?
a) Simptomul Velpeau
b) Simptomul Kőnig
c) Simptomul Paget
d) Simptomul Schimmelbuch
e) Simptomul Reclus
719. Cum se numesc porţiunile în care este divizată convenţional glanda mamară?
a) Regiuni
b) Sectoare
c) Zone
d) Cvadrante
e) Compartimente
720. Ce caracteristici sunt obligatorii în descrierea formaţiunii de volum a glandei mamare?

a) Porii cutanaţi pronunţaţi
b) Forma
c) Doloritatea
d) Numărul formaţiunilor
e) Delimitarea de la ţesuturile adiacente
721. Ce caracteristici sunt obligatorii la descrierea formaţiunii de volum a glandei mamare?

a) Localizarea
b) Consistenţa
c) Mobilitatea
d) Defectul de umplere
e) Dimensiunile în centimetri
722. Tumoarea glandei mamare concreşte în coaste şi muşchii intercostali dacă la palpare:
a) Formaţiunea este mobilă faţă de ţesuturile adiacente, dar imobilă în raport cu pielea
b) Formaţiunea mobilă devine fixată, atunci cînd bolnava este examinată cu mîinile pe coapse
c) Formaţiunea este mobilă la palpare atît în poziţia orizontală cît şi în cea verticală a pacientei
d) Formaţiunea rămîne imobilă chiar şi în timpul relaxării muşchilor pectorali
e) Devin mai evidente simptomele de retracţie a pielii
723. Tumoarea glandei mamare concreşte în fascia toracică dacă la palpare:

a) Formaţiunea este mobilă faţă de ţesuturile adiacente, dar imobilă în raport cu pielea
b) Formaţiunea mobilă devine fixată, atunci cînd bolnava este examinată cu mîinile pe coapse
c) Formaţiunea este mobilă la palpare atît în poziţia orizontală cît şi în cea verticală a pacientei
d) Formaţiunea rămîne imobilă chiar şi în timpul relaxării muşchilor pectorali
e) Devin mai evidente simptomele de retracţie a pielii
724. Palparea glandei mamare permite uneori identificarea unei formaţiuni cu localizare tipică
nemijlocit sub areolă, ce este denumită:
a) Fibroadenom benign
b) Adenocarcinom
c) Mastopatie fibro-chistică
d) Boala Paget
e) Papiloma intraductală
725. Galactorea nonpuierperală se caracterizează prin următoarele manifestări:

a) Corelează cu dereglările hormonale
b) Dilatarea chistică a ducturilor galactofore cu reacţie inflamatorie adiacentă
c) Eliminări de lapte din mameloane, persistente un timp îndelungat după lactaţia normală
d) Reprezintă o patologie malignă
e) Eliminări de lapte din mameloane, ce nu sunt legate de sarcină şi lactaţie
726. În cazul prezenţei eliminărilor hemoragice din mameloane trebuie suspectate:

a) Forma gangrenoasă a mastitei
b) Papiloma intraductală
c) Tumoarea malignă
d) Fibroadenomul benign
e) Mastopatia fibro-chistică
727. Ganglionii limfatici axilari centrali sunt localizaţi:

a) De-a lungul marginei laterale a omoplatului, fiind dispuşi în profunzimea muşchilor plicii
axilare posterioare
b) Posterior şi de-a lungul marginei muşchiului pectoral mare
c) În regiunea subclaviculară de aceiaşi parte
d) De-a lungul treimii superioare a braţului
e) În fosa axilară strict pe linia axilară medie
728. Regulile de autoexaminare a glandei mamare sunt următoarele:

a) La femeile în menopauză trebuie efectuată în fiece lună
b) Trebuie să includă descrierea sistematică a formaţiunilor de volum
c) La femeile în vîrstă fertilă este preferabilă examinarea imediat după finisarea menstruaţiei
d) Trebuie să includă inspecţia în faţa oglinzii
e) Trebuie să includă palparea glandelor în poziţia verticală a corpului şi în decubit dorsal
729. Mărirea dimensiunilor glandei mamare la bărbaţi se numeşte:

a) Mastopatie
b) Hipermastie
c) Asimetria glandelor mamare
d) Ginecomastie
e) Fibroadenomatoza glandei mamare
730. Ce vreprezintă ginecomastia?

a) Micşorarea volumului glandei mamare la bărbaţi
b) Mărirea volumului glandei mamare la bărbaţi
c) Absenţa glandei mamare la bărbaţi
d) Prezenţa unei glande mamare accesorii la bărbaţi
e) Prezenţa areolei şi a mamelonului auxiliar la bărbaţi
731. Principalele cauze ale ginecomastiei sunt:

a) Sindromul Klinefelter
b) Obezitatea
c) Farmacologică
d) Idiopatică
e) Insuficienţa hepatică
732. Metoda de elecţie în tratamentul ginecomastiei idiopatice este:

a) Dietoterapia (corecţia obezităţii)
b) Radioterapia
c) Chimioterapia
d) Terapia hormonală
e) Exereza chirurgicală
733. Cancerul glandei mamare la bărbaţi:

a) Reprezintă o patologie determinată genetic
b) Se dezvoltă din elemente ductale rudimentare
c) Se dezvoltă în cazul dereglării fonului hormonal
d) Se dezvoltă din ţesut glandular
e) Se dezvoltă în cazul insuficienţei hepatice
734. Simptomele cancerului glandei mamare la bărbaţi sunt următoarele:

a) Fluctuienţa
b) Retracţia mamelonului şi a pielii
c) Operaţii în anamneză pentru ginecomastie
d) Prezenţa tumorii în regiunea areolei sau a mamelonului
e) Prezenţa eliminărilor din defectul ulceros al areolei
Transplantologia
735. Cine pentru prima dată a transplantat cu succes rinichiul?

a) Alexis Carrell
b) Joseph Murray
c) Theodor Billroth
d) Serghei Iudin
e) Joseph Lister
736. Ce descoperiri fundamentale au stat la baza dezvoltării pe larg al transplantologiei?

a) Descoperirea asepsiei şi antisepsiei
b) Perfecţionarea suturii vasculare
c) Inventarea aparatului de respiraţie mecanică
d) Apariţia imunosupresoarelor
e) Cunoaşterea problemelor histocompatibilităţii
737. Care din organele şi ţesuturile enumerate pot fi prelevate şi de la donatorul viu?
a) Cordul
b) Cornea
c) Rinichiul
d) Segment de intestin
e) Fragment de ficat
738. Care din organele şi ţesuturile enumerate pot fi prelevate numai de la cadavru?
a) Osul
b) Cordul
c) Ficatul
d) Cornea
e) Intestinul
739. În care forme de transplantare reacţia de rejet nu se va declanşa?

a) Allogenă
b) Singenă
c) Xenogenă
d) Autogenă
e) Exogenă
740. În care din poziţiile enumerate se vorbeşte despre transplantare ortotopică?

a) Rinichiul transplantat este prelevat de la sora sau fratele gemene univitelin
b) Rinichiul se implantează în regiunea iliacă, conectîndu-se la artera şi vena iliacă, iar ureterul - în vezica
urinară
c) Rinichiul destinat transplantării este prelevat de la animal
d) Rinichiul destinat transplantării este prelevat de la mama pacientului
e) După înlăturarea celui afectat, rinichiul transplantat se plasează în locul sau anatomic
741. În care din poziţiile enumerate se vorbeşte despre transplantare heterotopică?

urinară
742. În care din poziţiile enumerate se vorbeşte despre xenotransplantare?

urinară
743. În care din poziţiile enumerate se vorbeşte despre transplantare singenă?

urinară
d) Rinichiul destinat transplantării este prelevat de la alt om, selectîndu-se după compatibilitatea antigenică
744. În care din poziţiile enumerate se vorbeşte despre transplantare allogenă?

urinară
d) Rinichiul destinat transplantării este prelevat de la alt om, selectîndu-se după compatibilitatea antigenică
745. Care sunt categoriile de antigeni ai histocompatibilităţii ce duc la reacţia de rejet transplantaţional?
a) Antigenii sistemului ABO
b) Antigenii microbieni
c) Antigenii leucocitari umani
d) Antigenii minori ai histocompatibilităţii
e) Antigenii medicamentoşi
746. Care sunt tipurile de rejet de transplant?

a) Rejetul hiperacut
b) Rejetul subacut
c) Rejetul acut
d) Rejetul cronic
e) Rejetul recidivant
747. Care este cauza rejetului hiperacut de transplant?

a) Incompatibilitatea după sistemul ABO
b) Răspunsul imun T-limfocitar
c) Prezenţa la recipient al anticorpilor către HLA al donatorului
d) Factorii nonimuni
e) Nerespectarea regulilor de asepsie
748. Care este cauza rejetului acut de transplant?

c) Prezenţa la recipient al anticorpilor către HLA al donatorului
749. Care este cauza rejetului cronic de transplant?

c) Prezenţa la recipient al anticorpilor HLA al donatorului
Trauma. boala traumatică

750. Indicaţi afirmaţiile corecte referitoare la leziunile traumatice.
a) Reprezintă cauza principală a letalităţii printre populaţia în vîrsta de la 1 pînă la 50 ani
b) Ocupă primul loc în structura letalităţii
c) Reprezintă cauza principală a letalităţii printre populaţia de toate vîrstele
d) Ocupă al doilea loc în structura letalităţii
e) Bărbaţii se traumează de două ori mai frecvent ca femeile
751. Aproximativ jumătate din toate decesele se produc în primele secunde sau minute după
traumatism şi sunt condiţionate de:
a) Complicaţii septice
b) Leziunile aortei, cordului şi creerului
c) Persistenţa hemoragiei
d) Insuficienţa poliorganică
e) Dezvoltarea bolii traumatice
752. Ora “de aur” la bolnavii cu traumă asociată gravă este denumită:
a) Prima oră după internarea pacientului
b) Prima oră după operaţie
c) Prima oră după traumă
d) Prima oră după resuscitarea bolnavului din şoc
e) Prima oră după stoparea hemoragiei
753. Pe parcursul orei “de aur” după un traumatism grav prin aplicarea măsurilor curative oportune
pot fi prevenite multiple decese, legate cu:
a) Leziunea sistemului nervos central
b) Lezarea oaselor extremităţilor şi ale bazinului
c) Insuficienţa poliorganică
d) Persistenţa hemoragiei
e) Complicaţiile septice
754. Ce factori joacă un rol principal în biomecanica traumei închise?

a) Acţiunea combinată (termică şi chimică) a agentului vulnerant
b) Compresia ţesuturilor în timpul impactului (loviturii)
c) Detaşarea ţesuturilor de-a lungul propulsiei agentului penetrant
d) Hemoragia externă masivă
e) Modificarea vitezei deplasării corpului accidentatului (accelerarea sau micşorarea)
755. Sub termenul de “catatraumatism” se subînţelege:

a) Traumatism la locul de muncă
b) Traumatism rutier
c) Traumatism prin cădere de la înălţime
d) Traumatism sportiv
e) Traumatism în urma manipulaţiilor medicale
756. Prin termenul de traumă iatrogenă se subînţelege:

a) Traumatism la locul de muncă
b) Traumatism rutier
c) Traumatism prin cădere de la înălţime
d) Traumatism sportiv
e) Traumatism în urma manipulaţiilor medicale
757. După caracterul agentului vulnerant se disting următoarele tipuri de traumatisme:

a) Acvatice
b) Psihice
c) Electrice
d) Mecanice
e) Chimice
758. Ce traumatism este numit multiplu?
a) Leziunea a două sau mai multe organe dintr-un sistem anatomic
b) Leziunea în urma acţiunii a doi sau mai mulţi factori traumatizanţi
c) Două sau mai multe leziuni ale unui organ
d) Leziunea concomitentă a organelor din diferite sisteme anatomice
e) Leziunea unui singur organ
759. Ce traumatism este numit asociat?

b) Leziunea unui singur organ
c) Două sau mai multe leziuni ale unui organ
d) Leziunea concomitentă a organelor din diferite sisteme anatomice
e) Leziunea în urma acţiunii a doi sau mai mulţi factori traumatizanţi
760. Care din leziunile enumerate se referă la traumatism izolat?

a) Leziunea solitară a unui organ
b) Leziunea multiplă a unui organ
c) Leziunea a două organe în limita unei regiuni anatomice
d) Leziunea solitară a cîte un organ din diferite sisteme anatomice (pulmon, splină, fractura
gambei)
e) Leziunea solitară a două organe din diferite sisteme anatomice
761. Care din leziunile enumerate se referă la traumatism asociat?

a) Leziunea stomacului, ficatului şi a splinei
b) Fractura femurului şi arsura prin flacără a membrelor inferioare
c) Ruptura splinei şi fractura coastelor
d) Fractura coastelor, leziunea pulmonului şi pneumotoracele
e) Fractura femurului, comoţia cerebrală şi leziunea ficatului
762. Care din leziunile enumerate se referă la traumatism multiplu?

a) Leziunea stomacului, ficatului şi splinei
b) Fractura femurului şi arsura prin flacără a membrului inferior
c) Ruptura splinei şi fractura coastelor
d) Fractura coastelor, leziunea pulmonului şi pneumotoracele
e) Fractura femurului, comoţia cerebrală şi leziunea ficatului
763. La traumatismul multiplu se referă:

b) Leziunea a două sau mai multe organe din diferite sisteme anatomice
c) Leziunea multiplă a unui organ în limitele unui sistem anatomic
d) Leziunea în urma acţiunii a doi sau mai mulţi factori traumatizanţi
764. Ce perioade se disting în evoluţia bolii traumatice?

a) Perioada şocului traumatic
b) Perioada stabilizării hemodinamicii
c) Perioada manifestărilor precoce
d) Perioada dereglărilor tardive
e) Perioada reconvalescenţei
765. Prin ce se caracterizează perioada şocului traumatic în evoluţia bolii traumatice?

a) Dezvoltarea proceselor distrofice şi sclerotice în organele interne
b) Este condiţionată de leziunea nemijlocită a ţesuturilor şi hemoragia acută
c) Este condiţionată de direcţionarea masivă spre sînge a toxinelor tisulare şi bacteriene
d) Durează de la cîteva ore pînă la 2 zile
e) Dezvoltarea insuficienţei cardio-vasculare acute
766. Prin ce se caracterizează perioada menifestărilor precoce în evoluţia bolii traumatice?

a) Este condiţionată de direcţionarea masivă spre sînge a toxinelor tisulare şi bacteriene
c) Durează de la cîteva ore pînă la 2 zile
d) Durează de la 2 pînă la 10 zile
e) Ascensiunea temperaturii corporale peste 38°С
767. Prin ce se caracterizează perioada dereglărilor tardive în evoluţia bolii traumatice?

a) Dezvoltarea proceselor distrofice şi sclerotice în organele interne
c) Este condiţionată de direcţionarea masivă spre sînge a toxinelor tisulare şi bacteriene
d) Dezvoltarea contracturilor şi anchilozelor
e) Dezvoltarea insuficienţei cardio-vasculare acute
768. Durata perioadei de reconvalescenţă în boala traumatică constituie:

a) Pînă la 2 zile
b) De la 2 pînă la 10 zile
c) De la 2 pînă la 3 săptămîni
d) De la 1 pînă la 3 luni
e) De la cîteva luni pînă la cîţiva ani
769. Mecanismele leziunii primare a creerului în caz de traumatism includ:

a) Leziunea vaselor
b) Creşterea presiunii intracraniene
c) Hipoxia
d) Leziunea structurilor cerebrale
e) Dereglarea proceselor biochimice în celulele cerebrale
770. Mecanismele leziunii secundare a creerului în caz de traumatism includ:

a) Leziunea vaselor
b) Creşterea presiunii intracraniene
c) Hipoxia
d) Leziunea structurilor cerebrale
e) Dereglarea proceselor biochimice în celulele cerebrale
771. Ce simptome locale pot mărturisi despre traumatismul cranio-cerebral grav (de exemplu,
fractura oaselor bazei craniului)?
a) Hemoragia semnificativă din plaga regiunii capului
b) Semnul “ochelarilor”
c) Otorea
d) Echimoze în regiunea procesului mastoid
e) Rinorea
772. Ce semne se referă la simptome cerebrale generale în caz de traumatism cranio-cerebral?

a) Hipertermia
b) Pareza unilaterală
c) Anizocoria
d) Cefalea, vertijul
e) Greaţa, voma
773. Ce semne se referă la simptomele de focar în caz de traumatism cranio-cerebral?

a) Hipertermia
b) Pareza unilaterală
c) Anizocoria
d) Cefalea, vertijul
e) Greaţa, voma
774. Scara Glasgow este utilizată pentru aprecierea:

a) Gradului de obezitate
b) Riscului operator
c) Stării de conştienţă
d) Severităţii hemoragiei
e) Prognosticului bolii arşilor
775. Ce parametri se utilizează pentru aprecierea stării de conştienţă conform scării Glasgow în
caz de traumatism cranio-cerebral?
a) Deschiderea ochilor
b) Reacţia pupilelor lalumină
c) Vorbirea
d) Mişcările
e) Sensibilitatea cutanată
776. Ce leziuni cranio-cerebrale conduc spre dezvoltarea doar a simptomaticii cerebrale generale?
a) Fracturile oaselor craniului
b) Contuzia cerebrală
c) Leziunea axonală difuză
d) Comoţia cerebrală
e) Compresia cerebrală de către un hematom
777. Ce leziuni cranio-cerebrale conduc spre dezvoltarea atît a simptomaticii cerebrale generale,
cît şi a celei de focar?
a) Fracturile oaselor craniului
b) Contuzia cerebrală
c) Leziunea axonală difuză
d) Comoţia cerebrală
e) Compresia cerebrală de către un hematom
778. Ce hematom în caz de traumatism cranio-cerebral nu conduce spre compresie cerebrală?

a) Hematomul epidural
b) Hematomul subdural
c) Hematomul subaponeurotic
d) Hematomul intracerebral
e) Hematomul subcutan
779. Se disting următoarele tipuri de fracturi ale oaselor craniului:

a) Fracturi în “lemn verde”
b) Fracturi ale bazei craniului
c) Fracturi lineare
d) Fracturi deschise
e) Fracturi înfundate
780. Ce simptom nu se întîlneşte în caz de comoţie cerebrală?

a) Bradicardia
b) Pierderea conştienţei
c) Cefalea
d) Amnezia retrogradă
e) Anizocoria
781. Care din simptomele enumerate mărturisesc despre compresiunea cerebrală de către un
hematom posttraumatic?
a) Anizocoria
b) Hemipareza
c) Amnezia retrogradă
d) Oliguria
e) Somnolenţa
782. De ce depinde simptomatica neurologică în caz de hematom intracerebral?

a) Starea hemodinamicii centrale
b) Calitatea terapiei perfuzionale
c) Localizarea hematomului
d) Starea sistemului de coagulare a sîngelui
e) Dimensiunile hematomului
783. Care este metoda optimală de tratament în caz de hematom intracerebral?

a) Terapia hemostatică
b) Terapia perfuzională (prevenirea edemului cerebral)
c) Terapia anticonvulsivantă
d) Chirurgicală (trepanarea)
e) Endovasculară (obturarea vasului hemoragic)
784. Emfizemul subcutanat în caz de traumatism al cutiei toracice indică asupra:

a) Hemotoracelui
b) Pneumotoracelui
c) Hidrotoracelui
d) Piotoracelui
e) Fracturii coastelor
785. Ce simptome se determină constant în caz de fractură a coastelor?

a) Durerea locală la palpare
b) Hematomul subcutanat
c) Emfizemul subcutanat
d) Mobilitatea patologică şi crepitaţia eschilelor osoase
e) Asimetria cutiei toracice
786. Asocierea căror simptome permite stabilirea clinică a diagnosticului de fractură a coastelor?
a) Crepitaţia eschilelor osoase
b) Durerea locală
c) Deformarea
d) Emfizemul subcutanat
e) Diminuarea respiraţiei de partea afectată
787. Care sunt manifestările clinice ale fracturilor flotante de coaste?

a) Mobilitatea anormală
b) Diminuarea excursiei respiratorii a cutiei toracice de partea traumatizată
c) Respiraţia “paradoxală”
d) Crepitaţia
e) Prezenţa defectului major al peretelui toracic
788. Ce simptome caracterizează fracturile flotante ale coastelor?

a) Linia de fractură este localizată în regiunea inferioară a carcasului osos
b) Diminuarea excursiei respiratorii a cutiei toracice de partea traumatizată
c) La inspir porţiunea afectată – se bombează, iar la expir – se retrage
d) Un segment al peretelui toracic nu are conexiune cu carcasul osos de bază
e) La inspir porţiunea afectată se retrage, iar la expir – se bombează
789. Indicaţi afirmaţiile corecte referitoare la fractura sternului.

a) Mai frecvent sunt transversale
b) Se dezvoltă în urma unei lovituri foarte puternice în regiunea anterioară a cutiei toracice
c) Este asociată cu compresia pulmonului şi deplasarea mediastinului spre partea contralaterală
d) Deplasarea posterioară a fragmentelor poate conduce spre leziunea cordului
e) Este caracteristică durerea puternică în torace sau spate, hipertensiunea la nivelul
extremităţilor superioare şi asimetria pulsului dintre membrele superioare şi inferioare
790. Despre ce mărturiseşte sunetul timpanic la percuţia cutiei toracice în caz de traumă?
a) Hemotorax
b) Pneumotorax
c) Hidrotorax
d) Piotorax
e) Fractura coastelor
791. Matitatea percutorie de-asupra cutiei toracice în caz de traumă mărturiseşte despre:
a) Hemotorax
b) Contuzia cordului
c) Pneumotorax
d) Fractura coastelor
e) Fractura sternului
792. Indicaţi simptomele pneumotoracelui închis (obişnuit).

a) Matitate percutorie de partea afectată
b) Diminuarea excursiei cutiei toracice de partea afectată
c) Timpanită percutorie de partea afectată
d) Dispnee
e) Respiraţia de partea afectată este diminuată sau lipseşte
793. Pneumotoracele cu supapă se mai numeşte:

a) Pneumotorax simplu
b) Pneumotorax deschis
c) Pneumotorax închis
d) Pneumotorax tensionat
e) Pneumotorax complicat
794. Prin ce se caracterizează pnemotoraxul tensionat?

a) Colabarea completă a pulmonului şi deplasarea mediastinului şi a traheii spre partea
contralaterală
b) Presiunea intrapleurală se egalează cu cea a mediului extern şi pulmonul este colabat
c) Hemoragii interstiţiale extinse şi umplerea alveolelor cu sînge şi plasmă, ceea ce conduce
spre colabarea acestora
d) Aerul pătruns în cavitatea pleurală nu poate ieşi spre mediul extern şi se acumulează
progresiv
e) Diminuarea afluxului venos şi dereglarea ventilaţiei în al doilea pulmon
795. Ce semne diferenţiază pneumotoraxul tensionat (cu supapă) de cel închis (obişnuit)?
a) Turgescenţa venelor cervicale şi cianoza
b) Sunetul percutor timpanic de partea afectată
c) Matitatea percutorie de partea afectată
d) Colabarea completă a pulmonului şi deplasarea mediastinului şi a traheii spre partea
contralaterală
e) Dispnea
796. Ce măsură curativă urgentă este indicată în caz de pneumotorace sufocant?
a) Aplicarea pansamentului compresiv
b) Decompresia cavităţii pleurale cu un ac gros
c) Toracotomia cu suturarea defectului pulmonar
d) Fixarea fragmentelor coastelor prin intermediul osteosintezei extrafocale sau intraosoase
e) Bronhoscopia cu obturarea bronhului corespunzător
797. Prin ce se caracterizează pneumotoraxul deschis?

a) Presiunea intrapleurală se egalează cu cea a mediului extern şi pulmonul colabează
b) Aerul pătruns în cavitatea pleurală nu poate ieşi spre mediul extern şi se acumulează
progresiv
c) Colabarea completă a pulmonului şi deplasarea mediastinului şi a traheii spre partea
contralaterală
d) Prezenţa defectului mare al peretelui toracic
e) În general, se dezvoltă în rezultatul leziunii prin armă de foc
798. În baza căror simptome e stabilit diagnosticul de pnemotorace deschis?

a) La fiece inspiraţie se aude zgomotul fluxului de aer, ce trece prin defectul peretelui toracic
b) Turgescenţa venelor cervicale
c) Se determină un defect mare al peretelui toracic
d) Colabarea completă a pulmonului şi deplasarea mediastinului şi a traheii spre partea
contralaterală
e) Matitate percutorie pe partea afectată
799. Care din semnele clinice enumerate sunt comune pentru hemotorace şi pneumotorace?
a) Starea de şoc
b) Sunetul percutor timpanic pe partea afectată
c) Dispnea
d) Matitatea percutorie de partea afectată
800. Care semne clinice ale hemotoracelui nu se determină în caz de pneumotorax?

a) Prezenţa şocului
b) Sunetul percutor timpanic de partea afectată
c) Dispnea
d) Matitatea percutorie de partea afectată
801. Eventualele măsuri chirurgicale urgente în caz de hemotorax includ:

a) Toracotomia
b) Aplicarea pansamentului ermetic
c) Angiografia cu embolizarea vasului hemoragic
d) Drenarea cavităţii pleurale
e) Fixarea fragmentelor coastelor prin intermediul osteosintezei extrafocale sau intraosoase
802. Ce simptome sunt caracteristice pentru leziunea traheii şi bronşiilor mari?

a) Şocul hemoragic
b) Pneumotorax
c) Hemoptizie
d) Pneumomediastinum (prezenţa aerului în mediastin)
e) Matitate percutorie de-asupra ambelor cavităţi pleurale
803. Ce este caracteristic pentru tamponada cordului?

a) Conduce spre dereglarea contractilităţii cordului şi diminuiază reîntoarcerea venoasă
b) Ruptura diafragmală cu prolabarea organelor abdominale în cavitatea pleurală, ce este însoţită
de compresia cordului
c) Mai frecvent se dezvoltă după leziunile penetrante ale regiunii centrale a cutiei toracice
d) Acumularea sîngelui în cavitatea pericardului
e) Cavitatea pleurală se umple cu cheaguri, ceia ce conduce spre compresia mediastinului
804. Enumeraţi simptomele, ce constituie triada Beck în tamponada cordului.

a) Hipotonia
b) Tahicardia
c) Dilatarea venelor jugulare
d) Respiraţia “paradoxală”
e) Atenuarea zgomotelor cardiace
805. Indicaţi triada Beck în tamponada cordului.

a) Hipotonie, dilatarea difuză a limitelor cordului, prezenţa sîngelui în pericard în timpul
puncţiei
b) Atenuarea zgomotelor cardiace, hipotonie, dilatarea venelor jugulare
c) Indici elevaţi ai presiunii venoase centrale, dilatarea difuză a limitelor cordului, prezenţa
sîngelui în pericard în timpul puncţiei
d) Dilatarea venelor jugulare, dilatarea difuză a limitelor cordului, prezenţa sîngelui în pericard
în timpul puncţiei
e) Atenuarea zgomotelor cardiace, hipotonie, prezenţa plăgii în regiunea centrală a toracelui
806. Asocierea a căror trei simptome constituie triada Beck în tamponada traumatică a cordului?
a) Atenuarea zgomotelor cardiace
b) Diminuarea minut-volumului cardiac
c) Dilatarea limitelor topografice a cordului
d) Hipotonia arterială
e) Dilatarea venelor jugulare
807. La simptomele rupturii traumatice a arcului aortei se referă:

a) Cefalea violentă
b) Durerea pronunţată în torace sau spate
c) Hipertensiunea la nivelul extremităţilor superioare
d) Asimetria pulsului între membrele superioare şi inferioare
e) Anuria
808. În cazul leziunii traumatice a esofagului se determină următoarele simptome:

a) Durere în cutia toracică
b) Emfizem subcutanat
c) Disfagie
d) Asimetria pulsului pe membrele superioare şi inferioare
e) Tuse chinuitoare
809. Cînd plaga abdomenului este considerată penetrantă?

a) Atunci cînd este lezată pielea
b) Atunci cînd sunt lezate pielea, ţesutul subcutanat, aponeuroza şi muşchii peretelui abdominal
anterior
c) Atunci cînd este lezat un organ din cavitatea peritoneală
d) Atunci cînd este lezat peritoneul parietal
e) Atunci cînd este lezat peritoneul visceral
810. Care este scopul principal al examinării unui bolnav cu traumatism abdominal?
a) Determinarea stării generale a bolnavului şi prezenţei patologiilor asociate
b) Determinarea prezenţei leziunilor intraabdominale
c) Diferenţierea dintre traumatismul deschis şi închis
d) Determinarea organului intraabdominal lezat
e) Stabilirea circumstanţelor exacte ale traumatismului
811. Ce sindroame clinice se disting în cazul traumei abdomenului cu lezarea organelor interne?
a) Sindromul ocluziei intestinale
b) Sindromul hemoragic
c) Sindromul inflamator
d) Sindromul peritoneal
e) Sindromul de intoxicare
Semiologia Vase
812. Termenul de “ischemie a extremităţii” semnifică:

a) Aflux excesiv al sîngelui arterial spre extremitate
b) Comunicare patologică între arteră şi venă
c) Insuficienţa afluxului de sînge arterial spre extremitate
d) Drenajul venos dificitar de la extremitate
e) Inflamaţia nervului ischiatic
813. Sindromul de “ischemie a extremităţii” este divizat în:

a) Ischemie acută
b) Ischemie subacută
c) Ischemie cronică
d) Ischemie recidivantă
e) Ischemie tranzitorie
814. Indicaţi cauzele posibile de dezvoltare a insuficienţei arteriale acute a extremităţii.

a) Trauma arterei magistrale
b) Ocluzia lumenului arterial cu o placă aterosclerotică
c) Embolia arterială
d) Tromboza arterială
e) Tromboflebita
815. Indicaţi cea mai frecventă cauză de dezvoltare a insuficienţei arteriale cronice a extremităţii.
a) Ateroscleroza obliterantă
b) Trombangeita obliterantă (endarteriita)
c) Aortoarteriita nespecifică
d) Anomaliile de dezvoltare ale arterelor
e) Anevrismele arterelor periferice
816. Termenul “anevrism arterial” semnifică:

a) Dereglarea inervaţiei şi a autoreglării vasului
b) Curbura patologică a vasului
c) Îngustarea arterei
d) Dilatarea arterei cu mai puţin de 50% de la normă
e) Dilatarea arterei cu peste 50% de la normă
817. În raport cu cauza dezvoltării anevrismele arteriale se divizează în:

a) Primare
b) Secundare
c) Adevărate
d) False
e) Combinate
818. Indicaţi complicaţiile tipice ale anevrismelor arteriale.
a) Ischemia acută a extremităţii
b) Insuficienţa venoasă cronică
c) Abcedarea
d) Ruptura şi hemoragia
e) Trombembolia recidivantă a arterei pulmonare
819. Indicaţi patologiile, ce se manifestă prin sindromul de insuficienţă venoasă cronică a

extremităţilor.
a) Phlegmasia cerulea dolens
b) Boala varicoasă
c) Tromboza venoasă acută
d) Afectarea aterosclerotică a arterelor
e) Sindromul posttrombotic
820. Indicaţi mecanismele patogenetice ale insuficienţei venoase cronice.

a) Ocluzia completă sau parţială a venelor profunde a extremităţilor
b) Lezarea sau înlăturarea chirurgicală a venelor superficiale
c) Insuficienţa valvulelor venelor şi refluxul venos
d) Vîscozitatea sporită a sîngelui venos
e) Trombocitoza
821. Limfedemul extremităţii se clasifică în:

a) Primar şi secundar
b) Eritematos şi bulos
c) Adevărat şi fals
d) Extern şi intern
e) Superficial şi profund
822. Pacientul acuze dureri puternice repetate în muşchii gastrocnemieni, ce apar după parcurgerea
unei anumite distanţe. Aceste dureri îl obligă să se oprească şi dispar după o scurtă odihnă. Cum se
numeşte simptomul respectiv?
a) Simptomul Blumberg
b) Simptomul “mersului de raţă”
c) Simptomul claudicaţiei intermitente
d) Simptomul slăbiciunii muşchilor gastrocnemieni
e) Simptomul radicular
823. Pacientul acuze dureri puternice repetate în muşchii gastrocnemieni, ce apar după parcurgerea
unei anumite distanţe. Aceste dureri îl obligă să se oprească şi dispar după o scurtă odihnă. Ce
sindrom trebuie suspectat?
a) Sindromul de ischemie acută
b) Sindromul de ischemie cronică
e) Limfedemul
824. Indicaţi poziţiile tipice în pat ale bolnavului cu ischemie severă (critică) a membrului inferior.
a) În decubit dorsal cu membrul inferior elevat
b) În decubit dorsal cu membrul inferior lăsat în jos
c) În decubit lateral cu membrele inferioare flexate spre abdomen
d) În decubit ventral
e) Pe şezute
825. Durerea în repaus în caz de ischemie cronică a membrelor inferioare are următoarele
caracteristici:
a) Se accentuiază în poziţia pe şezute
b) Îl privează pe bolnav de somn
c) Nu este jugulată cu analgezice
d) Apare periodic
e) Diminuează în poziţia pe şezute
826. Dereglarea sensibilităţii (parestezii, hipo- sau anestezia) şi diminuarea mişcărilor active
(pareza, plegia) sunt caracteristice pentru:
e) Limfedem
827. Senzaţia de greutate la nivelul membrelor inferioare (simptomul “picioarelor grele”) ce apare
în poziţia verticală şi dispare după odihna de noapte este caracteristică pentru:
e) Anevrismul arterial
828. Indicaţi datele anamnezei vieţii ca au importanţă în stabilirea diagnosticului de sindrom de

ischemie a extremităţii.
a) Fumatul îndelungat
b) Accese de aritmie
c) Lucru îndelungat în poziţie verticală
d) Suportarea erizipelului
e) Traumatisme în proiecţia arterelor magistrale
829. Examenul primar al bolnavului cu maladie varicoasă a membrelor inferioare trebuie efectuat
în poziţia bolnavului:
a) În decubit dorsal
b) În decubit ventral
c) În decubit lateral
d) Pe şezute
e) În ortostatism
830. Edemul extremităţii în caz de sindrom de ischemie acută are următoarele caracteristici:
a) Se dezvoltă din momentul debutului bolii
b) Diminuează în poziţia orizontală a pacientului
c) Cuprinde doar gamba şi planta
d) Implică toată extremitatea
e) Se dezvoltă la etapele tardive ale patologiei
831. Edemul membrului în caz de tromboză venoasă profundă proximală (iliofemurală) are
următoarele caracteristici:
a) Se dezvoltă din momentul debutului bolii
b) Diminuează în poziţia pe şezute
c) Cuprinde doar gamba şi planta
d) Implică toată extremitatea
e) Se dezvoltă în stadiile tardive ale patologiei
832. Edemul membrului inferior în caz de insuficienţă venoasă cronică are următoarele
caracteristici:
a) Se dezvoltă acut
b) Se dezvoltă treptat
c) Se extinde pe coapsă
d) Diminuează în poziţia orizontală a pacientului
e) Se asociază cu un sindrom algic pronunţat
833. Simptomul Büerger-Ratschow în caz de sindrom de ischemie cronică include următoarele

momente:
a) Hiperemia plantară la elevarea extremităţii
b) Paloarea plantară la elevarea extremităţii
c) Hiperemia plantară la lăsarea în jos a extremităţii
d) Paloarea plantară la lăsarea în jos a extremităţii
e) Pulsaţia slăbită pe arterele piciorului
834. Phlegmasia cerulea dolens reprezintă:

a) Sinonimul ischemiei cronice severe a extremităţii
b) Simptomul tipic al emboliei arteriale
c) Complicaţia maladiei varicoase
d) Cea mai gravă formă a trombozei venelor magistrale
e) Stadia terminală a limfedemului
835. Pentru stadiile tardive ale ischemiei acute a extremităţii sunt caracteristice următoarele date
clinice:
a) Dilatarea pronunţată a venelor subcutanate
b) Edemul pronunţat al coapsei şi hiperemia plantară
c) Aspectul de marmoră al tegumentelor şi hipotermia marcată a plantei
d) Edemul moderat al gambei
e) Plegia extremităţii şi contractura în flexie
836. Tromboza venelor subcutanate în caz de maladie varicoasă (varicotromboflebita) se

caracterizează prin următoarele simptome locale:
a) Edem pronunţat al coapsei şi gambei
b) Hiperemia locală a pielii deasupra venelor trombozate
c) O parte din venele varicoase nu colabează la elevarea membrului
d) Durere sfîşietoare la nivelul gambei şi plantei
e) Simptomul Homans pozitiv
837. Sindromul de insuficienţă venoasă cronică a membrelor inferioare se caracterizează prin

următoarele simptome locale:
a) Atrofia muşchilor gambei
b) Hiperpigmentarea pielii în treimea inferioară a gambei
c) Lipsa pulsaţiei la nivelul arterelor periferice
d) Edemul regiunii paramaleolare
e) Tendinţă spre dezvoltarea exemei
838. Pentru sindromul de insuficienţă venoasă cronică a membrelor inferioare nu sunt

caracteristice următoarele simptome:
a) Apariţia ulcerelor în treimea inferioară, pe suprafaţa medială, a gambei
b) Apariţia unor ulcere mici, foarte dolore, la nivelul plantei
c) Lipodermatoscleroza la nivelul gambei
d) Fenomenul “atrofiei albe a pielii”
e) Dureri nocturne pronunţate la nivelul extremităţii afectate
839. Palparea pulsului la nivelul arterei brahiale se efectuiază în:
a) Fosa axilară, la marginea piloasă anterioară
b) Sulcus brahi medialis
c) Fosa cubitală, medial de tendonul bicepsului brahial
d) Regiunea laterală a fosetei supraclaviculare
e) Regiunea deltoidiană, în profunzimea ţesuturilor moi
840. Palparea pulsului pe artera femurală se efectuează în:

a) Punctul, localizat la hotarul treimii superioare şi medii a liniei, ce uneşte ombilicul şi spina
iliaca anterioară superioară
b) Proiecţia canalului Hunter
c) Punctul, localizat cu 5 cm mai sus de marginea superioară a patelei
d) Punctul, localizat la hotarul treimii externe şi medii a ligamentului inghinal
e) Punctul, localizat la hotarul treimii interne şi medii a ligamentului inghinal
841. Palparea pulsului pe artera poplitee se efectuiază:

a) În treimea inferioară a coapsei
b) În treimea superioară a gambei
c) În profunzimea fosei poplitee
d) Cu o mînă
e) Cu două mîini
842. În caz de fistulă arteriovenoasă palpator pot fi apreciate urmatoarele simptome:

a) Simptomul Homans
b) Simptomul Dobrovolskaia
c) Simptomul “freamătului de pisică” (suflul sistolo-diastolic)
d) Simptomul Trendelenburg
e) Simptomul Büerger-Ratschow
843. La evaluarea simptomului Dobrovolskaia rezultatul este apreciat pozitiv dacă:

a) Apare durere acută în extremitatea examinată
b) Sporeşte frecvenţa respiratorie
c) Scade frecvenţa contracţiilor cardiace
d) Creşte frecvenţa contracţiilor cardiace
e) Se determină edemul pronunţat al extremităţii
844. Grupa de simptome, reunite în literatura anglofonă sub termenul “6Р”, este caracteristică
pentru:
a) Ischemia acută a extremităţii
b) Ischemia cronică a extremităţii
c) Anevrismul arterial
d) Tromboza venoasă acută
e) Insuficienţa venoasă cronică
845. Indicaţi manifestările, ce nu se referă la grupa de simptome reunite în literatura anglofonă sub
termenul “6Р”.
a) Paresthesia - parestezia
b) Pallor - paloarea tegumentelor
c) Polyuria - poliuria
d) Poikilocytosis - poichilocitoza
e) Pain - durerea
846. Pericolul principal în cazul dezvoltării trombozei venei safene mari constă în:
a) Dezvoltarea inevitabilă a sindromului posttrombotic
b) Posibilitatea dezvoltării trombemboliei arterei pulmonare
c) Necesitatea înlăturării întregului trunchi venos afectat
d) Riscul major de dezvoltare a complicaţiilor septice
e) Posibilitatea dezvoltării gangrenei extremităţii
847. Indicaţi simptomele, prezente în caz de tromboză a venelor profunde a membrului inferior.
a) Simptomul Dobrovolskaia
b) Simptomul Mozes
c) Simptomul Kocher
d) Simptomul Büerger-Ratschow
e) Simptomul Homans
848. Apariţia durerilor acute în muşchii gastrocnemieni la flexia pasivă dorsală a plantei este
considerată, în semiologia vasculară, ca simptomul pozitiv:
a) Dobrovolskaia
b) Homans
c) Kocher
d) Büerger-Ratschow
e) Mozes
849. Cu scop de diagnostic clinic al refluxului venos patologic în caz de maladie varicoasă în
bazinul venei safene mari se utilizează:
a) Proba Hackenbruch
b) Proba Trendelenburg
c) Proba Velpaux
d) Proba Homans
e) Proba Dobrovolskaia
850. Suflul sistolic deasupra arterelor magistrale se auscultă în caz de:

a) Hipertensiune arterială
b) Tromboza arterială acută
c) Stenoza arterială
d) Ocluzie arterială
e) Anevrism arterial
851. Indicaţi arterele, auscultaţia cărora nu are semnificaţie clinică în caz de sindrom de ischemie a
membrelor inferioare.
a) Artera subclaviculară
b) Artera brahială
c) Artera iliacă
d) Artera femurală
e) Artera tibială posterioară

Teste Chirurgie

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Teste Chirurgie

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Semiologia abomenului acut

1Termenul “abdomen acut” reprezintă un:

2. Diagnosticul de “abdomen acut” serveşte drept:

3. Ce afirmaţie nu este corectă?

6. Care patologii se asociază cu perforaţia de organ cavitar în cavitatea peritoneală?

9. Ce patologii se asociază cu hemoragie intraperitoneală?

10. Ce patologii nu se asociază cu hemoragie intraperitoneală?

11. Ce patologii extraabdominale pot condiţiona tabloul clinic de “abdomen acut”?

12. Care din patologii se dezvoltă de regulă la copii?

14. Care patologii sunt caracteristice pentru bolnavii în vîrstă medie?

15. Care patologii sunt caracteristice pentru bolnavii în vîrstă medie?

18. Ce este caracteristic pentru durerea viscerală în “abdomenul acut”?

19. Ce este caracteristic pentru durerea viscerală în “abdomenul acut”?

20. Ce este caracteristic pentru durerea somatică în “abdomenul acut”?

21. Care este caracterul durerii somatice în “abdomenul acut”?

22. În care cazuri durerea abdominală are caracter visceral?

23. Pentru comoditatea descrierii simptomelor abdomenul este divizat în:

24. Regiunea epigastrală a abdomenului include:

25. Regiunea mezogastrică a abdomenului include:

26. Regiunea hipogastrică a abdomenului include:

31. Ce patologie se asociază cu durerea abdominală cu aspect de “lovitură de pumnal?

34. Durerile spastice în abdomen sunt caracteristice pentru:

35. Durerea abdominală cu aspect de «lovitură de pumnal» este caracteristică pentru:

40. Voma la bolnavii cu “abdomen acut” este condiţionată de:

41. Care este caracterul vomei în caz de apendicită acută?

44. Voma multiplă cu conţinut bilios este caracteristică pentru:

45. În ca patologie se întîlneşte voma “fecaloidă”?

46. Lipsa scaunului şi a emisiei de gaze sunt semne precoce ale:

50. Pentru ce patologie este caracteristic simptomul “hopa-mitică”?

51. În ce constă simptomul “hopa-mitică”?

52. Mărirea simetrică în volum a abdomenului se întîlneşte de regulă în:

53. Mărirea asimetrică a abdomenului în volum se întîlneşte de regulă în:

54. Care trebuie să fie poziţia bolnavului în timpul palpării abdomenului?

55. Ce scopuri urmăreşte palparea superficială a abdomenului?

56. Palparea superficială a abdomenului permite stabilirea:

57. Palparea abdomenului începe cu:

58. Din ce regiune trebuie începută palparea superficială a abdomenului?

59. Încordarea musculară la bolnavii cu ”abdomen acut” se dezvoltă în urma:

63. Cum se apreciază simptomul Blumberg în caz de peritonită?

67. Prezenţa lichidului liber în cavitatea peritoneală se apreciază clinic prin:

68. Clapotajul în timpul auscultaţiei şi percuţiei abdomenului apare ca urmare a:

69. Peristaltismul intestinal trebuie auscultat în:

72. În care patologie peristaltismul intestinal la auscultaţie nu se apreciază?

76. La agenţii patogeni clasici, ce provoacă infecţia anaerobă clostridiană, nu se referă:

81. La modificările locale în plagă în cazul gangrenei gazoase nu se referă:

83. Pentru afectarea cutanată în cazul gangrenei gazoase este caracteristică:

85. Tratamentul complex al gangrenei gazoase nu va include:

86. Terapia nespecifică a gangrenei gazoase include:

88. La agenţii patogeni, ce provoacă infecţia anaerobă neclostridiană nu se referă:

90. Metodele de diagnostic a infecţiei anaerobe neclostridiene includ:

91. Componentele tratamentului complex al infecţiei anaerobe neclostridiene sunt:

93. Selectaţi stadiile anesteziei locale.

94. Ce acţiune are anestezia locală asupra sistemului nervos central?

95. Selectaţi operaţiile, care pot fi efectuate cu anestezie locală.

96. La anestezia superficială se referă:

97. Anestezia superficială mai des este folosită în:

98. Avantajele anesteziei locale faţă de anestezia generală sunt:

100. Anestezia locală după metoda Vişnevski presupune:

101. Care din preparatele enumerate sunt utilizate în anestezia tronculară?

102. Ce preparate pentru anestezia locală conţin grupa eterică?

104. Drept contraindicaţii ale anesteziei locale pot fi:

105. Ce preparate pentru anestezia locală conţin grupa amidică?

106. Anestezia peridurală se referă la metodele de: