Professional Documents
Culture Documents
2. ALCATUIREA ZIDARIILOR
2.1. Pentru realizarea pereţilor prevăzuţi a fi executaţi din
zidărie de cărămidă sau blocuri mici din BCA, se va utiliza zidărie
simplă din cărămizi sau blocuri aşezate pe lat, în rânduri orizontale
şi paralele. Pentru realizarea ţeserii la colturi, ramificaţii, intersecţii
şi margini de goluri, se prevăd fracţiuni de cărămizi sau blocuri de
dimensiuni mai mici decât cele curente, care pot fi obţinute prin
tăierea celor curente.
Se vor respecta prescripţiile privind ţeserea zidăriei, grosimea
rosturilor orizontale şi verticale, legăturile de zidărie la colţuri şi
legăturile la ramificaţiile zidurilor, prevăzute in STAS 10109/0-82,
STAS 10109/1-82.
Zidăria de umplutură trebuie să fie bine împănată la partea
superioară şi ancorată de elementele structurale ale construcţiei
(stâlpi, diafragme, planşee). Ancorarea se face cu mustăţi de oţel-
beton ∅6 mm, cu lungimi de 50 cm, scoase din stâlpi, diafragme ,
planşee.
Zidurile despărţitoare din cărămizi sau blocuri aşezate pe cant,
se execută cu mortar marca M50-z.
2.2. Executarea pereţilor din elemente de beton celular
autoclavizat, se realizează din blocuri sau placi întregi şi fracţiuni de
blocuri şi placi, cu mortar de var-ciment.
Este interzisă înlocuirea parţială a blocurilor mici din BCA, cu
cărămizi, la exterior.
Ţeserea zidăriei se face obligatoriu la fiecare rând. Legăturile
dintre pereţi se realizează obligatoriu în trepte. Pe cantul vertical al
blocului de zidărie, se aplică mortar cu mistria, după care se aşează
blocul lovindu-se cu ciocanul de cauciuc; apoi se rostuiesc rosturile,
ca la zidăria cu rosturi subţiri. Fără a fi udate în prealabil, blocurile
se zidesc cu mortar adeziv, aplicat uniform cu mistria pe suprafaţa
respectivă, într-un strat de aproximativ 3 mm grosime. Consistenţa
acestui mortar trebuie să fie de 8-9 cm.
Executarea zidăriilor din BCA se va realiza cu respectarea
prevederilor STAS 10109-82.
2.3. Condiţiile de calitate şi verificările calităţii lucrărilor de
zidărie sunt cele arătate în STAS 10109/1-82 şi în “Normativ pentru
verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi de instalaţii aferente”,
indicativ C56-85.
A. I. LA DIMENSIUNEA ZIDURILOR
ABATERI LIMITA
V. LA DIMENSIUNILE VERTICALE
- pentru ziduri din cărămidă + 20
mm
- pentru ziduri din blocuri mici şi placi din BCA + 20
mm
C. LA SUPRAFETE şi MUCHII
- planeitatea suprafeţelor 5
mm/m
- rectiliniaritatea muchiilor 4 mm
- verticalitatea suprafeţelor şi muchiilor 6
mm/m
Execuţia lucrărilor
1. Lucrările de hidroizolare la cald, se vor executa la temperaturi peste 5°C, fiind
interzisă execuţia acestora pe ploaie sau burniţă.
2. La lucrările executate pe timp friguros se vor respecta prevederile
din “Normativul pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de
construcţii şi instalaţii aferente” C16-84.
3. Temperatura masticului de bitum în cazan, nu va depăşi 200°C iar
în momentul lipirii straturilor va fi cuprinsă între 160-200°C.
4. Suprafeţele suport pentru aplicarea stratului de difuzie a barierei
contra vaporilor sau a hidroizolaţiei se verifică şi se controlează
dacă corespund STAS-ului 2355/3-87. Suprafaţa suport a
stratului de difuzie şi a hidroizolaţiei trebuie să fie curată,
netedă şi denivelări mai mari de 5 mm verificate în toate
direcţiile cu dreptarul de 3 m. Denivelările mai mari de 5 mm
se vor corecta cu şapă sau mortar de ciment.
5. Straturile hidroizolante vor fi aplicate începând de la streaşină
sau gurile de scurgere, astfel ca suprapunerile să fie realizate în
sensul de scurgere a apelor, suprapuneri ce vor fi de 7-10 cm şi
se vor presa cu canciocul cald, netezindu-se şi curăţindu-se
excesul de mastic de bitum refulat pe margini.
6. Al doilea şi-al treilea strat hidroizolant se vor aplica în mod
asemănător, cu decalări între suprapunerile foilor, prin lipirea la
marginea acoperişului a unei fâşii de 50 cm lăţime la
hidroizolaţiile în două straturi şi de 33 cm la hidroizolaţia din mai
multe straturi.
7. Hidroizolaţia la elementele verticale: atice, reborduri, ventilaţii,
coşuri, etc., se va executa cu fâşii croite la dimensiunile
respective prin derulare pe stratul de mastic de bitum cald de
jos în sus. La scafe suprapunerile cu straturile hidroizolaţiei
orizontale se vor realiza în trepte, fiind de 20 cm.
8. La atice până la 60 cm înălţime hidroizolaţiei se va întoarce pe
partea orizontală a aticului 12 cm, iar în cazul unor elemente
verticale mai înalte se va ridica 30 cm şi se va ancora sau
prinde în cuie sau platbandă şi bolţuri împuşcate la distanţe de
cca. 50 cm.
9. Comunicarea stratului de difuzie cu atmosfera se va face prin prelungirea
stratului de difuzie sub şorţurile de tablă la acoperişurile fără
atice, iar la cele cu atice prin fâşii de 50 cm lăţime la distanţe de
1 m, iar la acoperişurile cu deschideri mai mari de 12 m se vor
monta deflectoare la fiecare 100 mp suprafaţă, amplasate pe
coamă sau în zonele cele mai înalte ale terasei.
10. Racordarea hidroizolaţiei la gurile de scurgere de la tavane şi
acoperişuri necirculabile, se va asigura cu guler de plumb sau
pâlnii din materiale plastice, aplicate la cald pe un strat
suplimentar din pânză sau ţesătură bitumată între două straturi
de mastic de bitum.
11. La lucrările de hidroizolare monostrat cu foi bitumate tip
HIDROBIT, lipite cu flacăra se vor respecta aceleaşi prescripţii de
execuţie ca la hidroizolaţiile clasice cu recomandarea ca încălzirea
suprafeţei de contact să fie suficientă numai pentru topirea
bitumului, fără scurgerea acestuia.
Execuţia lucrărilor
1. Lucrările de hidroizolare la cald, se vor executa la temperaturi
peste 5°C, fiind interzisă execuţia acestora pe ploaie sau
burniţă.
2. La lucrările executate pe timp friguros se vor respecta prevederile
din “Normativul pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de
construcţii şi instalaţii aferente” C16-84.
3. Temperatura masticului de bitum în cazan, nu va depăşi 200°C iar
în momentul lipirii straturilor va fi cuprinsă între 160-200°C.
4. Suprafeţele suport pentru aplicarea stratului de difuzie a barierei
contra vaporilor sau a hidroizolaţiei se verifică şi se controlează
dacă corespund STAS-ului 2355/3-87. Suprafaţa suport a
stratului de difuzie şi a hidroizolaţiei trebuie să fie curată,
netedă şi denivelări mai mari de 5 mm verificate în toate
direcţiile cu dreptarul de 3 m. Denivelările mai mari de 5 mm
se vor corecta cu şapă sau mortar de ciment.
5. Straturile hidroizolante vor fi aplicate începând de la streaşină sau gurile de
scurgere, astfel ca suprapunerile să fie realizate în sensul de
scurgere a apelor, suprapuneri ce vor fi de 7-10 cm şi se vor
presa cu canciocul cald, netezindu-se şi curăţindu-se excesul de
mastic de bitum refulat pe margini.
6. Al doilea şi-al treilea strat hidroizolant se vor aplica în mod
asemănător, cu decalări între suprapunerile foilor, prin lipirea la
marginea acoperişului a unei fâşii de 50 cm lăţime la
hidroizolaţiile în două straturi şi de 33 cm la hidroizolaţia din mai
multe straturi.
7. Hidroizolaţia la elementele verticale: atice, reborduri, ventilaţii,
coşuri, etc., se va executa cu fâşii croite la dimensiunile
respective prin derulare pe stratul de mastic de bitum cald de
jos în sus. La scafe suprapunerile cu straturile hidroizolaţiei
orizontale se vor realiza în trepte, fiind de 20 cm.
8. La atice până la 60 cm înălţime hidroizolaţiei se va întoarce pe
partea orizontală a aticului 12 cm, iar în cazul unor elemente
verticale mai înalte se va ridica 30 cm şi se va ancora sau
prinde în cuie sau platbandă şi bolţuri împuşcate la distanţe de
cca. 50 cm.
9. Comunicarea stratului de difuzie cu atmosfera se va face prin
prelungirea stratului de difuzie sub şorţurile de tablă la
acoperişurile fără atice, iar la cele cu atice prin fâşii de 50 cm
lăţime la distanţe de 1 m, iar la acoperişurile cu deschideri mai
mari de 12 m se vor monta deflectoare la fiecare 100 mp
suprafaţă, amplasate pe coamă sau în zonele cele mai înalte ale
terasei.
10. Racordarea hidroizolaţiei la gurile de scurgere de la tavane şi
acoperişuri necirculabile, se va asigura cu guler de plumb sau
pâlnii din materiale plastice, aplicate la cald pe un strat
suplimentar din pânză sau ţesătură bitumată între două straturi
de mastic de bitum.
11. La lucrările de hidroizolare monostrat cu foi bitumate tip
HIDROBIT, lipite cu flacăra se vor respecta aceleaşi prescripţii
de execuţie ca la hidroizolaţiile clasice cu recomandarea ca
încălzirea suprafeţei de contact să fie suficientă numai pentru
topirea bitumului, fără scurgerea acestuia.
Verificarea calităţii şi recepţia hidroizolaţiilor.
Lucrările de hidroizolaţii, fiind lucrări ascunse, calitatea lor se
va verifica împreună cu beneficiarul pe măsura executării lor,
încheindu-se proces verbal de verificare a calităţii lucrărilor ce devin
ascunse pentru suportul pe care se aplică izolaţia hidrofugă şi
pentru straturile succesive ale acesteia.
Pe parcursul execuţiei lucrărilor de izolaţii hidrofuge, conform
normativului C56-85 se va verifica:
1. Stratul suport să nu prezinte asperităţi mai mari de 2 mm.
2. Existenţa rosturilor de dilataţie de 2 cm lăţime pe conturul şi în
câmpul şapelor, la 4-5 m distanţă pe ambele direcţii peste
termoizolaţiile noi sau în vrac.
3. Protejarea termoizolaţiilor din polistiren cu foi bitumate sau
peliculă din mortar special, sau a straturilor de separare între
izolaţiile termice şi şapele de protecţie ale acestora.
4. Respectarea reţetelor şi procedeelor de preparare a materialelor
pe şantier (masticuri, soluţii) conform Normativului C112-86.
5. Lipirea corectă a foilor hidroizolatoare, lăţimea de petrecere a
foilor să fie de 7-10 cm longitudinal şi 10 cm frontal, se admit
10% din foi cu petreceri de minim 5 cm longitudinal şi 7 cm
frontal, în cazul în care aceste valori nu sunt respectate, stratul
respectiv trebuie refăcut.
6. Respectarea direcţiei de montare a foilor, până la 20% pantă, se
pot monta paralel cu streaşina, dar peste 20%pantă se vor
monta numai în lungul liniei de cea mai mare pantă.
7. Realizarea comunicării cu atmosfera stratului de difuzare pe sub
şorţuri, copertine sau deflectoare de ventilaţii.
8. Protecţia hidroizolaţiilor la acoperişurile necirculabile executată
din vopsitorii, se va verifica vizual continuitatea li aderenţa prin
frecare energice cu mâna. La acoperişurile circulabile se va
verifica dacă plăcile sunt montate pe un strat de nisip cu
grosimea minimă de 2 cm, dacă rosturile sunt uniforme şi
umplute cu mastic bituminos, dacă au stabilitate la circulaţie.
9. Se vor verifica pantele dacă au fost făcute conform proiectului,
dacă gurile de scurgere au fost amplasate în punctele cele mai
coborâte, dacă sunt corespunzătoare proiectului racordurile
hidroizolaţiei la reborduri şi atice, la străpungeri, rosturi de
dilataţie şi gurile de scurgere care trebuie să fie prevăzute cu
parafrunzare şi să nu fie inundate.
10. Se va verifica dacă tinichigeria este executată conform
proiectului, dacă este bine încheiată şi fixată de construcţie,
verificarea făcându-se atât manual cât şi prin tracţiune
manuală.
11. La terminarea lucrărilor de hidroizolaţii se va verifica frecvenţa şi
conţinutul actelor de verificare încheiate pe parcursul executării
lucrărilor, comparându-le cu proiectul, prescripţiile tehnice
respective şi abaterile admisibile, rezultatele verificărilor
consemnându-se în procese verbale de lucrări ascunse model
Anexa 10.
Întreţinerea hidroizolaţiilor
Pentru buna funcţionare a hidroizolaţiilor, beneficiarul trebuie
să asigure o întreţinere permanentă pentru care se vor lua
următoarele măsuri:
1. Interzicerea spargerii hidroizolaţiei sau a stratului de protecţie
pentru executarea ulterioară de străpungeri sau ancorări.
2. Interzicerea depozitării de obiecte sau alte amenajări pe
acoperişuri sau hidroizolaţii.
3. Interzicerea aşezării sau montării peste hidroizolaţii de obiecte
sau utilaje cu temperaturi peste 40°C ori, a se face focul sau
deversări de lichide fierbinţi.
4. Interzicerea unei circulaţii mai intense decât permite stratul de
protecţie respectiv sau schimbării destinaţiei acoperişului.
5. Curăţarea periodică de cel puţin două ori pe an prin măturarea pe
cale umedă la începutul primăverii şi sfârşitul toamnei.
6. Curăţarea zăpezii şi a gheţii care pot înfunda gurile de scurgere şi
jgheaburile se va face cu atenţie cu lopeţi de lemn şi măturate
fără ase degrada hidroizolaţia.
7. Beneficiarul va verifica cel puţin primăvara şi toamna starea
acoperişurilor şi hidroizolaţiilor pentru a interveni cu măsuri de
înlăturare deteriorărilor.
În perioada de garanţie deficienţele constatate vor fi comunicate
executantului pentru a fi remediate, numai în cazul în care nu s-
au produs modificări ulterioare prelucrării hidroizolaţiei şi când s-a
făcut întreţinerea corespunzătoare hidroizolaţiei.
1. Lucrările care se impun în urma verificărilor periodice vor fi
executate numai de muncitori specializaţi, pe baza constatărilor şi
recomandărilor făcute de un specialist. În cazul în care se
constată infiltraţii care ar stânjeni funcţionarea normală în
încăperi, sau degradări în structura acoperişurilor, se vor lua
măsuri de reparaţii generale pe bază de proiect care va conţine şi
detaliile necesare.
IZOLAŢII TERMICE
1. PREVEDERI GENERALE
1.1. Prevederile acestui capitol se referă la toate tipurile de izolaţii
termice ca izolaţii la pod, terase, pereţi, planşee peste spaţii
neîncălzite sau pardoseli aplicate pe sol.
1.2. În cazul în care elementele de construcţie nu asigură
capacitatea de izolare termică normată, aceasta este
completată printr-un strat prevăzut special termoizolant în
elementele de structură ale elementului de construcţie
executat.
1.3. Izolarea termică a elementelor de construcţie se realizează în
scopul asigurării climatului interior impus de cerinţele minimale
de confort ale imobilelor, în funcţie de destinaţia acestora.
1.4. Alegerea alcătuirii elementelor de construcţii termoizolate se
face pe baza dimensionării higrotermice în scopul realizării:
- rezistenţa la transfer termic minim necesară, a diferenţei
dintre temperatura aerului şi temperatura suprafeţei interioare
a elementului de construcţie şi a evitării formării condensului pe
suprafaţa acestor elemente.
- stabilităţii termice necesare, pentru limitarea oscilaţiilor
temperaturii pe suprafaţa interioară a elementelor de
construcţie
- rezistenţa necesară la difuzia vaporilor de apă, pentru limitarea
condensării acestora în structura, elementelor de construcţii.
- rezistenţa la permeabilitatea aerului, pentru a limita
diminuarea capacităţii de izolare termică, datorită infiltraţiilor
de aer.
- limitarea la minim a pierderilor de căldură prin punţile termice
şi a evitării fenomenului de condens la nivelul acestora.
1.5. La verificarea din punct de vedere termic a elementelor de
construcţie şi a terminologiei folosită, se va ţine seama de
prevederile ordinului nr. 24/N din 19.02.1997 privind aprobarea
Normativelor C 107/1, 107/2, C107/3, C107/4 şi C107/5 privind
calculul coeficientului global de izolare termică al elementelor
de construcţii, al elementelor de construcţie în contact cu solul
în funcţie de destinaţia acestora.
1.6. La dimensionarea elementelor de construcţii şi la alegerea
elementului termoizolant se va ţine seama de caracteristicile
termotehnice ale materialelor de construcţie publicate în Anexa A
din “Normativul privind calculul termotehnic al elementelor de
construcţie ale clădirilor indicativ C107/3-97.
4. Se verifică dacă:
- calitatea materialelor livrate şi corespondenţa lor cu
prevederile proiectului înlocuirea unor materiale se poate face
numai cu acordul scris al beneficiarului, proiectantului şi
verificatorului de proiect.
- materialele folosite înainte de punerea în operă prin
măsurarea dimensiunilor geometrice, umidităţii, etc., corespund
cu prevederile din normele tehnice în vigoare (standardele de
produs) neputând fi utilizate dacă prezintă abateri peste cele
admisibile.
- în cazul în care prescripţia tehnică pentru executarea izolării
prevede condiţii speciale de planeitate, forme, racordări,
umiditate, etc., precum şi montarea în prealabil a unor piese,
dispozitive sau a unor straturi de protecţie, anticorozive sau
bariere contra vaporilor, aceste verificări suplimentare se vor
executa înainte de începerea lucrărilor de izolaţie termică.
- condiţiile de mediu
5. Pe parcursul executării lucrărilor se verifică dacă:
- termoizolaţiile care se realizează din plăci sau blocuri să fie
executate din elemente întregi sau din fracţiuni tăiate cu scule
adecvate pentru a avea forme regulate iar rosturile dintre ele să
nu depăşească limita admisă.
- densitatea aparentă a materialelor de bază şi auxiliare ca şi
grosimile plăcilor sau blocurilor să corespundă prevederilor
proiectului.
- deschiderea rosturilor să fie de minim 2 mm
- nu s-au produs goluri în şi între plăci
- s-au respectat dimensiunile, poziţiile şi formele punţilor termice
prevăzute în proiect
- barierele contra vaporilor să fie continue şi să fie executate
elementele de acoperire demontabile acolo unde este cazul.
- aşezarea plăcilor să fie uniform, să se respecte grosimea
indicată în proiectil tehnic, şi să nu prezinte denivelări care să
influenţeze negativ calitatea straturilor de protecţie a izolaţiei
6. La terminarea lucrărilor se efectuează recepţia calitativă pe fază
de lucrări în cadrul căreia:
- se va examina frecvenţa şi conţinutul actelor de verificare pe
parcursul lucrărilor, comparându-le proiectul şi prescripţiile
tehnice respective iar abaterile să se încadreze în prescripţiile
tehnice respective sau ale agrementului tehnic,
- se va verifica modul de execuţie al comunicării cu atmosfera al
termoizolaţiilor prin deflectoare, fante sau alte dispozitive
prevăzute în documentaţia tehnică.
4. MATERIALE TERMOIZOLANTE
4.1.La alegerea materialelor termoizolante se va ţine seama de
Anexa A din Normativul C 107/3 -1997 de destinaţia clădirii, a
modului de utilizare şi exploatare, etc., în care sunt prezentate
caracteristicile termotehnice ale materialelor de construcţii.
4.2. Materialele utilizate trebuie să corespundă tehnic şi calitativ
standardelor de fabricaţie sau a agrementelor tehnice obţinute
pentru fiecare tip de material în parte.
5. STANDARDE, NORMATIVE ŞI PRESCRIPŢII TEHNICE CE
TREBUIE RESPECTATE
1. EXECUTIA LUCRARILOR
1.1. Pentru realizarea învelitorilor de ţiglă de calitate
corespunzătoare, vor fi respectate următoarele condiţii:
- lucrările se vor executa de echipe specializate;
- se va asigura spaţiul corespunzător pentru depozitarea
materialelor, conform prescripţiilor respective şi amplasarea
utilajelor aproape de locul execuţiei;
- se vor asigura căile de acces cele mai scurte pentru
transportul şi manipularea materialelor
- materialele puse în operă vor avea caracteristicile tehnice
prevăzute de standardele şi normele de fabricaţie specificate în
caietul II tabel 1 Învelitori de ţigle şi olane
- materialele auxiliare: şipci, mortar, cuie, var, sârma
zincată, tablă, material mărunt, carton bitumat trebuie să corespunda
standardelor indicate în tabelul 2
- la lucrările pe timp friguros se vor respecta prevederile
din Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de
construcţii şi instalaţiile aferente, indicativ C 16-79;
2. PRESCRIPTII DE EXECUTIE
Lucrările la învelitoare se vor executa în conformitate cu
detaliile din proiectul de execuţie elaborat cu respectarea
prevederilor din normativul enunţat precum şi a celor din
cataloagele de proiecte tip de arhitectură şi construcţii.
Înaintea începerii execuţiei învelitorii, stratul suport al acesteia
va fi riguros controlat în ceea ce priveşte:
- respectarea soluţiilor şi a materialelor, dimensiunile şi modul
de prindere şi asamblare al şarpantei conform proiectului;
- respectarea pantelor, scurgerilor, planeităţilor şi aliniamentului
fermelor de scaun, al panelor şi căpriorilor; abaterile admisibile de la
planeitate, măsurate cu dreptarul de 3 m lungime, nu pot depăşi 5
mm în lungul liniei de cea mai mare pantă sau 10 mm perpendicular
pe aceasta.
- realizarea unor distanţe de minimum 100 mm între coşurile
de fum şi părţile lemnoase sau combustibile ale şarpantei.
- asigurarea scurgerii apei în cazul coşurilor, luminatoarelor sau
altor străpungeri prin învelitori mai late de 500 mm prin realizarea
în amonte de şei în două ape de minimum 150 mm înălţime faţă de
planul învelitorii;
- protecţia anticorosiva prevăzută în proiect pentru părţile
metalice;
- îndepărtarea urechilor de montaj, a mustăţilor şi resturilor de
materiale, moloz, etc. de pe faţa superioară a suportului;
- terminarea lucrărilor de tinichigerie la străpungeri pentru
ventilaţii, tabachere, coşuri de fum precum şi montajul cârligelor
pentru jgheaburi, montarea şorţurilor, a doliilor şi paziilor.
ÎNVELITORI TABLĂ
MATERIALE:
Materialele puse în operă vor avea caracteristicile tehnice
conform standardelor şi normelor de fabricaţie specificate în
documentele însoţitoare.
PRESCRIPŢII DE EXECUŢIE:
Învelitoarea se va executa în conformitate cu detaliile din
proiectul de execuţie.
Înaintea începerii execuţiei învelitorii se va verifica planeitatea
elementelor suport cu exigenţa la:
- respectarea soluţiilor, materialelor, dimensiunilor,
posibilităţilor de prindere şi asamblarea elementelor suport conform
proiectului;
- respectarea pantei, scurgerilor, planeitatea şi aliniamentele
formelor, a pantelor şi căpriorilor în conformitate cu datele din
proiect, abaterile admisibile la planeitate măsurate cu dreptarul de
3 m lungime nu vor depăşi 5 mm în lungul liniei de cea mai mare
pantă şi 10 mm perpendicular pe acesta;
- urmărirea executării prealabile a decupajelor pentru
străpungeri (coşuri, ventilaţii, conducte, cabluri, etc.);
- asigurarea scurgerii apei în cazul elementelor ce străpung
acoperişul prin şei locale în 2 ape cu h = min. 150 mm înălţime faşă
de panta învelitorii;
- protecţia anticorozivă prevăzută în proiect pentru părţile
metalice;
- îndepărtarea urechilor de montaj mustăţi, restul de materiale
de pe faţa de sprijin a suportului învelitorii (faţa superioara a
suportului);
În timpul iernii, înainte de începerea execuţiei învelitorii, stratul
suport şi materialele ce se pun în operă vor fi bine curăţate de
zăpadă şi de gheaţă.
MATERIALE DE BAZĂ:
Panouri cutate din tablă subţire RCA 37 STAS 500 /3 - 80
conform caietului de sarcini nr. 4 /4 .nov. 1973 figura VIII 1 b tabel 2.
MATERIALE ANEXE
- tija filetată cu cioc din OL 37 de ∅ 8 mm, zincate STAS 9207 - 80;
- tijă cu cleme din OL 37 de 30 x 3 mm zincate, STAS 9207 -
80;
- piuliţe hexagonale M 8 STAS 4071 - 80 ;
- agrafe din OL 37 de 30 x 3 mm; zincate STAS 9207 - 80;
- şuruburi cu cap hexagonal de 6,6 mm STAS 9344 /5 - 80
(pentru tablă);
- şuruburi cu cap hexagonal şi piuliţe M6, STAS 4272 - 81;
- bolţuri împuşcate şi capse pentru fixarea provizorie a tablei
profilate;
- nituri tubulare, oarbe POP (CHOBER) cu ∅ între 2,5 şi 6,4 mm;
- rondele cu guler şi căpăcele din polietilenă;
- şaibe zincate STAS 7977 - 82.
- tablă zincată de 0,8 mm STAS 2028 - 80;
- grund anticoroziv 0 miniu plumb STAS 3097 - 80;
- chit de miniu STAS 429 - 85;
- chit elastic;
- vopsele diferite;
- materiale de lipit (aliaj Lp - 30, clorură de amoniu, acid azotic
tehnic, amoniac tehnic);
- grunduri şi vopsele anticorozive cu smoală plastifiată tip V
903;
2. TRANSPORT ŞI DEPOZITARE
2.1. Panourile sandwich din tablă se vor transporta în plan orizontal.
Aşezate pe suporţi speciali, iar între panouri se vor pune
distanţieri, astfel ca panourile să nu se deterioreze în timpul
transportului.
2.2. Depozitarea panourilor se va face în stive cu o pantă de min. 5%
pentru a permite scurgerea apei de ploaie.
2.3. Numărul de panouri depozitate într-o stivă nu va depăşi
numărul recomandat de furnizori, pentru a nu fi strivite panourile
de la bază.
4. CONDIŢII DE RECEPŢIE
4.1. La recepţie se va urmări corespondenţa dintre proiectul tehnic
şi realitatea din teren.
4.2. În cazul folosirii de panouri vopsite se va controla calitatea
protecţiei anticorozive conform prescripţiilor tehnice în vigoare
şi corespondenţa nuanţelor de vopsea cu proiectul tehnic sau la
comandarea panourilor.
4.3. Se va verifica dacă s-au respectat la montare prescripţiile tehnice
recomandate de furnizorul de materiale.
4.4. Se va urmări ca rosturile de îmbinare între panouri pe orizontal
şi vertical să fie coliniare.
1. GENERALITĂŢI
Tabel nr.1
0 1 2 3 4
Grupa A:
Calificare produs
1 Consistenţa STAS 1030-85 STAS 1030-85 Se aplică
mortarului mortarele pentru
tencuieli
interioare şi
exterioare
2 Densitate aparentă în Se aplică
stare proaspătă şi mortarelor
întărită " " pentru tencuieli
interioare şi
exterioare
3 Tendinţa de
segregare " " "
4 Capacitatea de
reţinere a apei "
Grupa B
Determinarea pe
produs pus în operă
1 Rezistenţa la STAS 1030-85 STAS 1030-85
compresiune
2 Rezistenţa la N001/5-95 τ=0,5 Se aplică tuturor
eforturi normale de Caiet V, N/mmp(indifer tencuielilor
tracţiune (aderenţă Cap I ent de modul de exterioare şi
la suport) rupere) interioare
-diminuarea
aderenţei (τ)
să fie sub
10% pe
epruv. supuse
ciclurilor de
îmbătrânire
faţă de cele
martor, iar
creşterea să
fie de max.
25%
3 Impermeabilitatea la Caiet V Penetraţia Se aplică pentru
apă Cap. 5 apei P?100 comportamentul
g/dmp zi tencuielilor faţă
Coeficientul de de apă lichidă
capilaritate: astfel:
c=4 capilaritate p- se determină
mare pentru tencuieli
1,5?c<4 exterioare
capilaritate c- se determină
slabă pentru tencuieli
c<1,5 exterioare şi
capilaritate interioare
foarte slabă destinate
încăperilor cu
umiditate 65%
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
3 Anumite Max. 2 Max. 2 Max. 2 Max. 2 Max. 2 Cu dreptarul Verificarea se va
niveluri ale - de 2 m executa la
neregularit neregularit neregularit neregularit neregularit
abaterilor lungime în recepţia
dimensionale
ăţi ăţi ăţi ăţi ăţi orice lucrărilor.
/mp în orice /mp în orice /mp în orice /mp în orice /mp în orice
ale suprafeţelor direcţie şi Solbancurile şi
direcţie direcţie direcţie direcţie direcţie
tencuielilor măsurarea diferitele
având având având având având
(planeitate de distanţelor profiluri trebuie
adâncimea adâncimea adâncimea adâncimea adâncimea
ansamblu şi între să aibă pantele
sau înălţimea sau înălţimea sau înălţimea sau înălţimea sau înălţimea
locală) dreptar şi spre exterior
2 mm 3 mm 1 mm 2 mm 3 mm
suprafaţa
tencuielilor
4 Anumite niveluri Max. cele Maxim Maxim Maxim La interior Maxim Cu firul de Verificarea se va
ale abaterilor admise pt. 1 mm/m dar 2 mm/m dar 1 mm/m dar Maxim 2 mm/m dar nu plumb, executa la
referitoare la nu mai mult nu mai mult nu mai mult 1 mm/m dar mai mult de: dreptar şi recepţia
rectiliniaritatea elementul
de 3 mm pe de 20 mm pe de 2 mm pe nu mai mult -la interior: boloboc lucrărilor.
muchiilor suport înălţimea înălţimea înălţimea de 3 mm pe 3 mm pe Pentru tencuieli
verticale încăperii clădirii încăperii înălţimea decorative în
(tencuieli înălţimea
încăperii similipiatră se va
pereţi) încăperii
La exterior verifica ţeserea
-la exterior: 20
Maxim corectă a
mm pe
2 mm/m dar rosturilor;
înălţimea
nu mai mult muchiile nu
clădirii
de 20 mm pe trebuie să aibă şi
înălţimea ştirbituri,
clădirii ciobituri, fisuri
5 Idem pentru cele Max. Max. Max. Cu firul de Verificarea se va
orizontale 2 mm/m şi 2 mm/m şi 1 mm/m şi plumb, executa la
(tencuieli tavane) - cel mult 5 cel mult 5 mm cel mult 3 mm în recepţia
mm în în limitele limitele unei - - dreptar şi
lucrărilor.
limitele unei unei suprafeţe boloboc
suprafeţe suprafeţe orizontale
orizontale orizontale
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
6 Anumite niveluri Maxim cele Maxim Maxim Maxim Maxim Maxim Cu dreptarul Verificarea se va
ale abaterilor admise 2 mm/m dar nu 1 mm/m dar nu 1 mm/m dar nu 2 mm/m dar nu 3 mm/m dar nu de 2 m (cala executa la
referitoare la mai mult de 3 mai mult de 3 mai mult de 2 mai mult de 3 mai mult de 5 pct.3) şi cu recepţia
rectilinialitatea
pentru mm de element mm de element mm de element mm de element mm de element firul cu lucrărilor.
faţă de elementul plumb, Solbancurile
orizontală sau suport bolobocul şi profilele,
verticală a unor dreptarul cornişele,
elemente (ca la pct. 4) intradosul
decorative ale balcoanelor vor
faţadelor, fi verificate din
intrânduri sau punct de vedere
părţi al dimensiunilor
proeminente la lor (conform
interior şi proiectului) şi al
exterior profilelor
muchiilor să fie,
continue, drepte,
fără frânturi
7 Un anumit nivel Max. Max. Max. Max. Max. Prin Verificarea se va
al abaterilor 5 mm 5 mm 3 mm 3 mm 5 mm măsurători efectua la
faţă de rază al - geometrice recepţie
suprafeţelor cu sfoară, lucrărilor
tencuite curbe dreptar, fir
cu plumb
8 Un anumit nivel de Nici un fel de Nici un fel de Nici un fel de Nici un fel de Nici un fel de Prin aspectarea Verificarea se va
omogenitate al - nuanţe nuanţe nuanţe nuanţe nuanţe vizuală efectua la recepţia
culorilor neuniforme, neuniforme, neuniforme, neuniforme, neuniforme, lucrărilor
pete, urme pete, urme pete, urme pete, urme pete, urme
de opriri ale de opriri ale de opriri ale de oprire ale de oprire ale
lucrului dacă lucrului dacă lucrului dacă lucrului lucrului
nu primesc nu primesc nu primesc
un alt finisaj un alt finisaj un alt finisaj
(zugrăveli, (zugrăveli, (zugrăveli,
vopsiri, vopsiri, vopsiri,
tapete) care tapete) care tapete) care
să le poată să le poată să le poată
acoperi acoperi acoperi
9 Un anumit grad Nu se admit Prin Verificarea se
de netezire al - - - nici un fel de aspectarea face la recepţia
suprafeţelor asperităţi - - vizuală şi lucrărilor
tencuielilor tactilă
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
10 Corespondenţa Nu se admit nici Nu se admit nici Nu se admit nici Nu se admit nici Nu se admit nici Prin baterea Verificarea se va
numărului de un fel de abateri un fel de abateri un fel de abateri un fel de abateri un fel de abateri unor cuie sau efectua la
straturi şi a - prin sondaje recepţia
grosimilor speciale lucrărilor dacă se
respective (carote) în constată
număr degradări ale
stabilit de tencuielilor care
comisia de ar putea fi
recepţie, cauzate de o
dar cel puţin grosime
unul pentru necorespunzătoar
200 mp e a acestora
3. TENCUIELI SUBŢIRI PE BAZĂ DE LIANŢI MICŞTI SAU
LIANŢI ORGANICI
Tabel nr. 3
0 1 2 3 4
Grupa A:
Calificare produs
1 Consistenţa STAS 1030-85 STAS 1030-85 Se aplică
mortarului mortarele
pentru tencuieli
interioare şi
exterioare
2 Densitate
aparentă în stare " " "
proaspătă şi
întărită
3 Tendinţa de " " "
segregare
4 Capacitatea de
reţinere a apei " " "
Grupa B
Determinarea pe
produs pus în " " "
1 operă
Rezistenţa la
compresiune
2 Rezistenţa la Caiet V, τ=0,5 Se aplică
eforturi normale Cap I N/mmp(indiferent de tuturor
de tracţiune modul de rupere) tencuielilor
(aderenţa la diminuarea exterioare şi
suport) aderenţei (τ) să interioare
fie sub 10% pe
epruv. Supuse
ciclurilor de
îmbătrânire faţă
de cele martor,
iar creşterea să
fie de max. 25%
3 Rezistenţa la Caiet V După umezirea Se aplică
eforturi Cap. 2 finisajului suplimentar şi
tangenţiale τ min=2N/mmp facultativ pt.
lăţime de bandă tencuieli subţiri
din ţesătură de exterioare şi
sticlă interioare
(gros. 2-3 mm)
pt.
determinarea
sensibilităţii la
umezire
4 Rezistenţa la Caiet V, σmin=0,3 N/mmp Se aplică
mediul alcalin Cap. 3 (pt. rupere tuturor
(saponificare) coezivă în finisaj) tencuielilor
σ min=0,5N/mmp (pt. exterioare şi
rupere adezivă la interioare
interfaţa suport
finisaj)
- Nu se admit
modificări de
aspect ale
finisajului:
exfolieri, băşicări
etc.
5 Sensibilitatea la Caiet V, Nu se admite, Se aplică tuturor
băşicare Cap. 4 nici o urmă de tencuielilor
băşicare pt. nici una exterioare şi
din clasele de finisaje interioare
prezentate în caiet V, permeabile sau
pct. 6 etanşe la
τ min = trecerea
0,5N/mmp atât pe vaporilor de apă
epruvetele încercate,
cât şi pe mortar,
indiferent de
modul de rupere
6 Impermeabilitate Caiet V, - Penetraţia Se aplică pt.
a la apă Cap.5 apei: determinarea
p=100 g/dmp zi comportamentu
-Coeficientul de lui tencuielilor
capilaritate: faţă de apa
c?4 capilaritate lichidă astfel:
mare 1,5? p se determină
c<4capilaritate pt. tencuieli
slabă exterioare
c?1,5capilaritate c se determină
f. slabă pentru tencuieli
interioare
destinate
încăperilor cu
umiditate 65%
7 Permeabilitatea la STAS 13090/ Se aplică
vaporii de apă apr. 92 D tuturor
a) = 40 g/mp zi tencuielilor
S
b) pt. tş=23ş C; exterioare şi
URA = 88 % interioare utiliz.
Rv = 11,3 g/mp hmm În spaţii cu URA
Hg 65%
Condiţiile b) şi
c) pt. t= 30ş C c) se aplică
URA = 88 % funcţie de
Rv = 11,5 g/mp hmm destinaţia
Hg tencuielilor;
Condiţia a) este
o verif.
Simplificată
aplicabilă când
tot setul de
tencuieli este
supus la
încercări în
condiţii identice
de temperatură
şi umiditate
8 Rezistenţa la Caiet V După 100 cicluri Se aplică
ciclurile de Cap. 6 ( oricare variantă tencuielilor
îmbătrânire ) aderenţa la exterioare
accelerată suport 0,5
N/mmp
Diminuarea
aderenţei (σ) să
fie sub 10% pe
epruv. supuse
ciclurilor de
îmbătrânire faţă
de cele martor,
iar creşterea să
fie de max. 25%
Nu se admit
degradări ale
suprafeţei
finisajului ca:
exfolieri, fisurări,
băşicări, pătări,
apariţia
fenomenului de
prăfuire etc.
9 Susceptibilitatea la Caiet V, Nu se admit nici un Se aplică
murdărire şi Cap. 7 fel de degradări tencuielilor
rezistenţă la ale suprafeţei exterioare
mijloacele de finisajului după
curăţare cicluri, de tipul
exfolierilor,
fisurărilor,
pătărilor etc.
1. PREVEDERI GENERALE
2. Mortarele sunt amestecuri fine omogenizate de liant, nisip şi apă,
care se întăresc prin pierderea apei şi servesc la legarea între
ele a elementelor de construcţie, pentru a forma ziduri, sau
pentru protecţia lor prin tencuire.
3. În funcţie de destinaţia lor mortarele sunt de 2 feluri: mortare
pentru zidărie şi mortare pentru tencuială.
4. La prepararea mortarelor se va ţine seama de “Instrucţiunile
tehnice privind compoziţia se prepararea mortarelor de zidărie
şi tencuială C 17-82.
5. Toate mortarele sunt caracterizate prin marca mortarului, care
este o valoare convenţională, privind rezistenţa la compresiunea
care trebuie realizată, la mortarele puse în lucru. Scara de mărci
care trebuie realizate sunt stabilite prin STAS 1030-85.
Mortarele obişnuite pentru zidărie şi tencuială, iar verificarea
mortarelor se face conform STAS 2624-80. Mortarele obişnuite
pentru zidărie şi tencuieli. Metode de încercare.
2. MATERIALE
La prepararea mortarelor se folosesc: lianţi, agregate, apă,
aracet şi aditivi.
Lianţi
2.1. Var pentru construcţii conform standard SR ENV 1 1/2 97 Definiţii
şi criterii de conformitate. Se pot folosi toate tipurile de var stins.
2.2. Se poate folosi şi varul nestins acesta fiind stins de către
utilizator, verificându-se proprietăţile fizice şi chimice să
corespundă cu standardul SR ENV 459-1-97.
2.3. Argilă conform STAS 4686 - 71 “Argilă pentru mortar pe bază de
ciment argilos sub formă de pastă de consistenţă 13-15 cm.
2.4. Ipsos de construcţii conform STAS 545/1-80. Ipsos pentru
construcţii
2.5. Cimenturi prevăzute conform standard SR 1500-96.
Cimenturi compozite uzuale tip II, III, IV şi V.
Agregate
2.6. Nisip natural de carieră sau râu conform, STAS 1667-76.
Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi
minerali.
Limitele de granulozitate ale nisipului pentru mortare trebuiesc să se
încadreze în limitele din tabelul 2, din Instrucţiunile C 17-82.
Nisipul natural de carieră poate fi parţial înlocuit cu nisip provenit
din concasarea rocilor naturale şi nisip de mare.
Apa
2.7. Se va utiliza apa din reţeaua de alimentaţie, sau în cazul
utilizării altei surse, apa trebuie să corespundă condiţiilor STAS
700-84. Apă pentru betoane şi mortare
Aracet
2.8. La prepararea mortarelor adezive pentru zidării din blocuri mici din
b.c.a. cu rosturi subţiri se utilizează următoarele tipuri de aracet.
- aracet DP 25 sau DP 50 conform STAS 7058-91
- aracet CPMB, aracet CIC sau crilorom 3080 fabricat la Uzina
Chimică Râşnov.
Aditivi
2.9. În cazul mortarelor de ciment se utilizează aditivul plastifiant
antrenor de aer “Disanul” conform STAS 8625-90.
Dozarea plastifianţilor organici se va face pe bază de încercări
preliminare.
2.10. Accelerator de întărire
- Clorura de calciu care se foloseşte la mortarele de zidărie de
marca M50 Z sau mai mare la lucrările executate pe timp friguros.
2.11. Întârzietor de priză. Pentru mortarele de ipsos se va utiliza
Întârzietor de prize pentru ipsos.
3. COMPOZIŢIA MORTARELOR
Compoziţia mortarelor diferă în funcţie de destinaţia lor pentru
zidărie sau pentru tencuială.
3.1. Dozajele uzuale ale mortarelor în funcţie de destinaţia lor se alege
conform normativului C17-82.
3.2. Alegerea tipului de mortar folosit se face de proiectant, ţinându-se
seama de gradul seismic, modul de exploatare, solicitările la care
sunt expuse elementele de construcţie etc., fiind specificate în
documentaţia tehnică, economică şi braviarul de calcul.
4. PREPARAREA MORTARELOR
5. Mortarele se pot prepara manual şi mecanic
Mortarele preparate mecanic pot fi preparate în instalaţii
centralizate (staţii de preparare) sau necentralizate la punctul de
lucru.
6. Tehnologia de preparare a mortarelor pentru zidării sau tencuieli
se va face conform prescripţiilor tehnice din normativul C17-82.
7. În cazul în care mortarele se transportă se vor lua măsuri ca să nu se
depăşească durata maximă între producerea mortarului şi
punerea lui în operă care este de maxim - 10 ore de la preparare
la mortarele fără întârzietor de priză;
- 16 ore la mortarele cu întârzietor de priză
5. CONTROLUL CALITĂŢII
5.1. Determinarea caracteristicilor mortarelor de zidărie şi tencuială se face
conform STAS 2634 - 80 Mortare obişnuite pentru zidărie şi
tencuieli. Metode de încercare.
5.2. Condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească mortarele
vor fi conform STAS 1030-85. Mortare obişnuite pentru zidărie şi
tencuială.
5.3. Prin măsurători cu conul etalon se va verifica la fiecare şarjă
consistenţa mortarelor care trebuie să se înscrie în limitele de
mai jos:
8…13 cm la zidărie din cărămidă pline sau din blocuri de beton
uşor cu agregate naturale sau uşoare.
7…8 cm pentru zidărie de cărămidă cu găuri sau blocuri ceramice
cu găuri.
4…7 cm pentru zidărie din piatră sau blocuri de beton compact.
La mortarele pentru tencuieli aplicate manual consistenţa va fi:
-9 cm pentru şpriţ
7-8 cm pentru grund
9-12 cm pentru stratul vizibil executat din mortar care conţine ipsos
7-8 cm pentru strat vizibil cu mortar fără ipsos.
La mortare de tencuială aplicate mecanizat consistenţa va fi:
12 cm pentru şpriţ
10-12 cm pentru grund
5.4. Punerea în operă a mortarelor se face conform normativelor în
vigoare pentru executarea zidurilor şi tencuielilor.
PARDOSELI
1.3. Şapele
fiind suporturi a căror suprafaţă se mai poate vedea după
montarea pardoselii, este necesar ca la terminarea execuţiei lor
să se încheie proces verbal de lucrări ascunse, ţinându-se
seama că se cere o anumită calitate a suprafeţelor şapei şi o
anumită rezistenţă faţă de condiţiile de exploatare.
PLACAJE DE FAIANŢĂ
2. TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE
La execuţia lucrărilor de montaj a placajului de faianţă se vor
respecta prevederile instrucţiunilor tehnice pentru executarea
placajelor din faianţă, indicativ C6-86.
2.1. Tehnologia de execuţie a placajelor de faianţă cuprinde
următoarele faze de lucru:
- controlul stratului suport
- controlul lucrărilor premergătoare trebuiesc terminate la
începerea placajelor
- crearea condiţiilor de lucru
- pregătirea straturilor suport şi aplicarea placajelor
- verificarea lucrărilor
2.2. Controlul stratului suport
Pereţii portanţi din zidărie de cărămidă vor fi finisaţi după 30
de zile de la executarea zidăriei, după încărcarea cu greutatea
permanentă, pentru a elimina fisurarea finisajelor.
Pereţii de zidărie trebuie să fie curaţi, suprafaţa să nu prezinte
abateri de la planeitate, orizontalitate şi verticalitate. Abaterile
admise nu vor depăşi pe cele admise de capitolul 4 zidării din
normativul C56/75 (anexa4.1). Verificarea se face vizual şi prin
măsurători (verticalitatea zidăriei se face cu ajutorul firului cu plumb
şi a dreptarului de cca. 2,50 m)
Toate lucrările de instalaţii trebuiesc executate şi efectuate
probele de funcţionare, probele conductelor de scurgere, probe de
presiune ale conductelor de alimentare cu apă, probe de încălzire
(la rece şi la cald).
Vor fi montate dibluri şi dispozitivele pentru fixarea obiectelor
sanitare.
Placajele pot fi aplicate după executarea şapelor suport ale
pardoselilor sau după executarea stratului final al pardoselilor reci
(mozaic-gresie, exclusiv lustruirea lor).
Placajele de faianţă se montează de la pardoseala finită şi atunci
se controlează orizontalitatea perimetrului încăperii faţă de linia de
vagriz şi în cazul corectei execuţii a pardoselii, perimetrul poate fi
elementul de bază (orizontal şi de nivel) al viitorului placaj.
Placajul de faianţă montat pe pline sau scafe prefabricate se va
verifica de linia de vagriz şi în cazul corectei execuţii placajul se
foloseşte ca element de bază în conturul plintei sau scafei.
Placajele se încep după montarea şi verificarea funcţionalităţii
tâmplăriei interioare şi exterioare. Placarea cu faianţă se execută
după trasarea suprafeţei ce trebuie placată şi după executarea
tencuielilor sau tratamentelor la pereţi şi tavane.
Aplicarea plăcilor de faianţă se face pe suprafeţe uscate, şi în
prealabil pregătite. La executarea placajelor de faianţă aplicate la
interior trebuie asigurată temperatura minimă de +5°C pe tot
parcursul lucrării şi în următoarele 14 zile după terminarea lucrului.
2.3. Aplicarea plăcilor de faianţă va începe după terminarea
operaţiilor de trasare, în următoarea succesiune:
- aplicarea şpriţului, grundului şi tinciului pe suprafaţa ce
rămâne tencuită;
- aplicarea şpriţului şi grundului pe suprafaţa ce urmează a fi
placată;
- executarea placajelor;
- se curăţă rosturile pe o adâncime de 1 cm, pentru o bună
aderare a placajului;
- se aplică un şpriţ de mortar de ciment-nisip având următorul
dozaj volumetric
Ciment 1 parte
Nisip (0-3 mm) 2 părţi
Apa până la consistenţa de 10-12 m pe conul etalon
Şpriţul se aplică cu mistria sau canciocul într-un strat de 3-5
mm şi nu se netezeşte.
- plăcile de faianţă se ţin în apă, cel puţin 1 oră înainte de
montare; se pun în operă după ce se scurg câteva minute;
- aşezarea plăcilor se face de la colţurile încăperii şi de la plintă
(pardoseală) în sus;
Aşezarea se face: de jos în sus, de la colţul încăperii de la
stânga spre dreapta;
Se foloseşte dreptarul, firul cu plumb;
Partea de sus a placajului va fi făcută cu placaj rotunjit;
Controlul racordării la partea superioară se face cu şablonul;
Părţile orizontale de placaj (glafuri) se montează cu o uşoară
pantă spre interior (2%); Eventualele goluri în mortar se
completează cu mortar la completarea fiecărui rând.
Completările la intrânde sau ieşinde se vor efectua prin tăierea
plăcilor de faianţă la dimensiunile necesare.
Umplerea rosturilor orizontale precum şi a rosturilor verticale
se va face ulterior cu ciment+colorant de gama cromatică a plăcilor
de faianţă.
2. MONTAREA TÂMPLĂRIEI
2.1. Montarea tâmplăriei se va face de echipe specializate, dotate cu
mijloacele şi materialele necesare conform normelor de deviz,
prevederilor din proiecte şi instrucţiunilor tehnice C 199-79.
2.2. Montarea tâmplăriei în goluri se va face după executarea
lucrărilor cu proces tehnologic umed şi anume:
- finisajele interioare, inclusiv a golurilor tâmplăriei
- şpăcluirea pereţilor din beton armat care nu se tencuiesc
- placajele din faianţă sau similare la băi, bucătării
2.3. Golul din zidărie va fi executat la dimensiuni fixe cu ajutorul
unor şabloane verificate înainte de montarea tâmplăriei.
2.4. Ghermelele se fixează la turnarea elementelor din beton sau la
executarea zidăriei, poziţia lor va fi marcată pentru o fixare
corespunzătoare.
2.5. Înainte de montarea tâmplăriei se recomandă ca aceasta să fie chituită,
şlefuită şi aplicat primul strat de vopsea, care să protejeze
lemnul, în cazul contactului cu medii umede.
2.6. După uscarea vopselei tocul ferestrelor şi uşilor se va fixa în golul
zidăriei, folosind pene din lemn. Tocurile se vor fixa în ghermele
amplasate la cca. 50 cm una de alta, cu ajutorul şuruburilor,
înainte de a se strânge şuruburile definitiv se va verifica
verticalitatea, orizontalitatea şi aliniamentul ferestrelor şi uşilor,
precum şi funcţionarea cercevelelor sau foilor de uşă.
2.7. În rostul dintre toc şi zidărie se va aplica un strat de etanşare, aşezat
uniform pe înălţimea şi lăţimea tocului, se va aplica apoi stratul
de chit plastic sau elastic la exterior şi eventual la interior şi
pervazurile la interior. Tocul din lemn va fi protejat pe cant cu
carton bitumat lipit cu bitum.
2.8. Tâmplăria gata finisată se va monta de echipe de muncitori
specializaţi în aceste operaţiuni, aceasta se probează în formatul
golului, se fixează cu şuruburi, apoi rostul dintre toc şi zidărie se
completează cu materiale izolante şi chit apoi se aplică şipcile de
acoperire a rosturilor.
1. PREVEDERI GENERALE
Tâmplăria din aluminiu va fi executată în conformitate cu
planşele din documentaţia de execuţie ca: tablouri de tâmplărie,
faţade, detalii etc. Tâmplăria din aluminiu poate fi executată din
profile eloxate natur, sau vopsite în câmp electrostatic, în
conformitate cu planşele de execuţie. La alegerea profilelor de
tâmplărie, a culorii tâmplăriei de aluminiu şi a feroneriei se va solicita
avizul proiectantului.
Tâmplăria exterioară din aluminiu va fi executată din profile cu
rupere de punte, termică şi echipată cu geam termopan.
Tâmplăria interioară poate fi livrată cu geam sau fără geam. În
cazul livrării fără geam aceasta va fi livrată cu garniturile din
cauciuc pentru etanşare.
Comandarea tâmplăriei din aluminiu, în special cea exterioară,
va fi asistată de proiectant, după relevarea golurilor rezultate în
pereţii exteriori ai construcţiei.
3. CONDIŢII DE RECEPŢIE
4. Se va verifica corespondenţa dintre proiect, detalii şi tâmplăria
puse în operă.
5. Asamblarea elementelor componente conform indicaţiilor din
proiect: sudură, şuruburi, etc.
6. Prinderea tâmplăriei în gol să fie făcută conform metodei agreate
de producător.
7. Nu se admit nituri lipsă sau nestrânse, cordoane de sudură
neuniformă sau cu găuri produse prin arderea pieselor, suduri
nepolizate.
8. Grunduirea cu miniu de plumb să fie uniformă pe toate feţele,
inclusiv la cordoanele de sudură.
9. Stratul de vopsea să fie uniform, în panta indicată prin proiect la
tâmplăria gata finisată.
10. Existenţa şi modul cum au fost montate garniturile de etanşare
din cauciuc.
11. Verificarea calităţii vopselei se va face conform prevederilor din
capitolul vopsitorii.
12. Accesoriile metalice să fie bine montate şi să funcţioneze corect şi să
fie de calitatea prevăzută.
13. La tâmplăria de protecţie antifoc se va verifica existenţa şi
funcţionarea dispozitivelor de închidere sau deschidere automată
a tâmplăriei, conform indicaţiilor din proiect.
TÂMPLĂRIE METALICĂ PENTRU ADĂPOSTURI
DE PROTECŢIE CIVILĂ
1. CONDIŢII GENERALE
1.1. Tâmplăria metalică aferentă adăposturilor de protecţie civilă se
va elabora conform indicaţiilor din tabloul de tâmplărie din
proiectul de execuţie.
1.2. Dimensiunile golurilor, respectiv dimensiunile interioare ale ramelor (tocurilor)
uşilor şi obloanelor sunt conform “Normelor tehnice privind
proiectarea şi executarea adăposturilor de protecţie civilă în
subsolul construcţiilor noi” aprobate prin decizie
guvernamentală nr. 177 din 22 noiembrie 1999.
1.3. Toate piesele, cu excepţia arcurilor elicoidale cilindrice, vor fi
executate din oţel OL 37.1.
1.4. Părţile principale ale unei uşi sau oblon metalice sunt:
– tăblia de uşă care se confecţionează din tablă laminată de
grosimi diferite (25, 18, 14 sau 4 mm), în funcţie de tipul de
uşă necesar.
– tăblia pentru obloane se confecţionează din tablă laminată de
grosimi diferite (16, 10, 8 mm) în funcţie de tipul de oblon
necesar.
– rama din laminate de oţel, asamblată prin sudură.
– balamale pentru articularea tăbliei de ramă
– dispozitive de înzăvorâre, în funcţie de tipul respectiv, pentru
fixarea tăbliei de ramă în poziţia “închis”.
– rama pentru fixarea garniturii de etanşare
La tăblia uşii
1. Se va verifica dacă tăbliile sunt executate în limita toleranţelor
admisibile prevăzute în proiect. Se vor măsura dimensiunile în
plan şi grosimile tăbliei. De asemeni şi distanţele dintre axele
găurilor pentru fixarea balamalelor, zăvoarelor şi şuruburilor de
prindere ale acestora.
2. Toleranţele admise pentru uşile tip UE, PME şi la oblon tip OE sunt
următoarele:
– la lungimea şi lăţimea tăbliei ± 3 mm;
– la diferenţa între diagonalele tăbliei ± 3 mm;
– la distanţa între axele balamalelor ± 1
mm;
– + 0,5 mm
– la distanţa între axele zăvoarelor şi buloanelor + 0,5
mm
1. Se va verifica dacă tăblia are suprafeţele plane şi muchiile
rectilinii. Proba se va face pe o suprafaţă (masă) perfect plană
cu ajutorul spionilor. Se va verifica dacă s-au respectat
indicaţiile din proiect privitor la prelucrarea feţelor, muchiilor şi
găurilor.
La rame uşi
1. Se va verifica gabaritul interior şi dimensiunile ramelor.
Verificarea se va face cu ajutorul unor şabloane care se plimbă
cu cele 2 extremităţi pe laturile interioare.
2. Se va verifica dacă părţile drepte ale ramei (feţe, muchii) sunt
perfect rectilinii.
3. Se vor verifica distanţele între axele găurilor pentru buloanele de
ancoraj şi pentru fixarea balamalelor.
4. Se vor verifica cusăturile de sudură. Acestea trebuie să fie
compacte, continue şi curăţate de zgură. De asemeni nu trebuie
să prezinte porozităţi, crăpături sau arsuri, iar materialul de
bază nu trebuie să aibă crestături. Cusăturile de pe faţa cadrului
trebuie să fie curăţate la nivel cu feţele orizontale. Verificarea
cusăturilor de sudură se va face vizual şi prin ciocănire uşoară
pentru a vedea dacă nu prezintă urme de zgură.
5. Se vor verifica dimensiunile şi prelucrarea interioară la găurile de
pe feţele interioare ale ramei, în care intră zăvoarele.
La piesele auxiliare
1. Piesele auxiliare (zăvoare, axe, mânere, balamale, etc.)se vor
verifica piesă cu piesă. Piesele se verifică şi după aceea se
montează la loc.
2. Se va verifica dacă dimensiunile corespund proiectului şi dacă s-
au respectat indicaţiile de prelucrare. Se va acorda o atenţie
deosebită la verificarea găurilor balamalelor de şa uşile etanşe.
3. Se va verifica dacă în poziţia “montat” se respectă cotele din
proiect. De asemeni se va verifica dacă la montaj piesele se
păsuiesc bine. Nu se admit jocuri de zăvoare, mânere sau
balamale, în afara celor prevăzute în proiect.
4.Se va verifica prinderea pieselor de tablă sau ramă. La prinderile
sudate se va verifica sudura la fel ca la punctul 4 de la rama
uşii.
5. La uşile etanşe se vor verifica garniturile de etanşare la trecerea
axelor zăvoarelor.
La uşile în ansamblu
1. După ce s-au verificat părţile componente se trece la verificarea
uşilor în ansamblu. Se vor face următoarele verificări şi probe:
– verificarea uşii în poziţia montată pe ramă;
– apăsarea uniformă a garniturilor de cauciuc pe toc;
– proba de etanşare.
1. Verificarea verticalităţii se face în trei poziţii: deschis la 180°, la 90° şi
la 0°. Verificarea se face cu ajutorul firului de plumb. În prealabil
se fixează rama în poziţia perfect verticală, pe un suport fix.
Aşezată în orice poziţie intermediară uşa nu trebuie să aibă
tendinţa de a se închide sau deschide singură, ci trebuie să
rămână în echilibru stabil.
2. Verificarea apăsării uniforme a garniturilor de cauciuc se face cu
uşa montată în poziţia verticală. Se demontează garniturile din
cauciuc şi se închide uşa, fixând zăvoarele în poziţia închis.
După aceea, cu ajutorul unui spion, se verifică dacă golul dintre
tăblia uşii şi ramă are dimensiunea din proiect şi este constant
pe tot conturul. Se montează apoi garniturile şi se face din nou
proba presându-se garniturile până la poziţia închis a
zăvoarelor. Uşa trebuie să se închidă uşor, de un singur om, fără
să fie împinsă sau forţată. În poziţia în care garnitura vine în
contact cu rama zăvoarelor trebuie să intre în golurile tocului
neforţat.
3. Proba de etanşare se face cu aer, la o presiune de 100 mm CA, timp
de 30 de minute, conform normativelor în vigoare, pe un stand de
probă special amenajat.
Finisaj şi marcare
1. Fiecare uşă va avea marcat pe suprafaţa tăbliei şi a cadrului tipul
de uşă, seria de fabricaţie şi denumirea uzinei producătoare.
2. Toate suprafeţele vizibile ale uşii şi ramei se vor grundui.
Garniturile din cauciuc se vor scoate înainte de vopsire şi se vor
monta la loc după uscare.
2. PREGĂTIREA SUPRAFEŢELOR
În vederea finisării cu zugrăveli de var, suprafeţele trebuie să
fie drişcuite cât mai fin şi gletuite; toate reparaţiile necesare trebuie
să fie executate îngrijit, terminate şi uscate.
În cazul suprafeţelor tencuite sau de beton plane şi netede, toţi
porii rămaşi de la turnarea sau găurile survenite de la transport,
montaj ori turnare (în cazul pereţilor din beton monolit) se vor
umple cu mortar de ciment după ce în prealabil bavurile şi alte
proeminenţe ieşite în relief au fost îndepărtate. De asemenea feţele
cu urme de decofrol, se vor freca cu piatra de şlefuit sau cu perii de
sârmă.
Suprafeţele cu glet de ipsos sau glet de var, glet de nisip
(ipsos) cu aracet, trebuie să fie plane şi netede, fără desprinderi sau
fisuri; pasta de var folosită trebuie sa aibă o vechime de cel puţin 14
zile.
Pasta de ipsos folosită pentru chituirea defectelor izolate, se
prepară din două părţi de ipsos şi o parte de apă (în volume).
Pentru şpăcluirea suprafeţelor mai mari se foloseşte şi pasta
de ipsos-var, în proporţie de o parte ipsos şi o parte lapte de var în
volume.
După uscarea porţiunilor separate, suprafaţa se şlefuieşte cu
hârtie de şlefuit după care se curata de praf cu perii uscate.
Lucrările de finisare a pereţilor şi tavanelor se vor începe
numai la o temperatură a aerului, în mediul ambiant de cel puţin
+5oC, în cazul zugrăvelilor pe bază de apă şi de cel puţin +15 oC, în cazul
vopsitoriilor sau al finisajelor cu polimeri.
Finisajele exterioare nu se vor executa pe timp de ceaţă şi nici
la un interval mai mic de 2 ore de la începerea ploii; de asemenea,
se va evita lucrul la faţade în perioadele de însorire maximă sau de
vânt puternic, pentru a evita uscarea accelerată şi crăparea
particulelor.
3. CONDITII TEHNICE DE CALITATE
Controlul în timpul execuţiei se face de către executant, prin
organele sale de control tehnic de calitate, precum şi de către
beneficiar.
Pe parcursul executării lucrărilor de zugrăveli-vopsitorii, se
verifică în mod special (de către şeful punctului de lucru):
a) îndeplinirea condiţiilor de calitate a suprafeţelor suport,
consemnându-se acestea în procese-verbale de lucrări ascunse;
b) calitatea principalelor materiale ce intră în opera, conform
standardelor şi normelor de fabricaţie respective;
c) respectarea prevederilor din proiect şi a dispoziţiilor de şantier.
Pentru lucrări găsite necorespunzătoare se vor da dispoziţii
pentru remediere sau refacere.
Recepţia lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii se va face numai
după uscarea lor completă.
Prin examinarea vizuala a zugrăvelilor se verifică următoarele:
a) corespondenta zugrăvelilor interioare şi exterioare cu
prevederile proiectului şi dispoziţiile ulterioare, spre a se constata
concordanta lucrărilor executate cu prevederile acestora;
b) aspectul suprafeţelor zugrăvite în culori de var trebuie sa
aibă un ton de culoare uniforma, să nu prezinte pete, scurgeri,
stropi, băşici şi cojiri, fire de păr sau urme de la pensulă sau
bidinele;
Aderenţa zugrăvelilor interioare şi exterioare se constată prin
frecare uşoară cu palma pe perete.
Prin examinarea vizuală se verifică aspectul vopsitoriilor,
avându-se în vedere următoarele:
a) suprafeţele vopsite cu vopsele de ulei, emailuri sau lacuri
trebuie să prezinte pe toată suprafaţa acelaşi ton de culoare şi
acelaşi aspect lucios sau mat;
b) la vopsitoriile executate pe tâmplărie se va verifica vizual
buna acoperire cu pelicula de vopsea a suprafeţelor metalice bine
chituite şi şlefuite în prealabil, se va controla ca accesoriile metalice
vizibile să nu fie pătate de vopsea;
c) se va examina vizual dacă ţevile, radiatoarele,
convectoarele, aerotermele, ventilatoarele etc. sunt vopsite în
culorile prescrise şi dacă vopseaua este de culoare uniformă.
d) separaţiile dintre vopsitorii şi zugrăveli pe acelaşi perete
precum şi cele dintre zugrăveala pereţilor şi tavanelor trebuie să fie
distincte, fără suprapuneri, ondulaţii etc.
1.1. Suporturileîntre care este injectată izolaţia termică pot fi din tablă
zincată simplă, tablă zincată prevopsită, din aluminiu sau
combinaţie de tablă şi aluminiu.
1.2. Tabla zincată prevopsită, este constituită din tablă zincată
obişnuită, tratată cu produse fosfo-degresante peste care aplică
straturile de vopsea din răşini acrilice sau poliesterice conform
agrementelor tehnice ale fiecărui producător de astfel de panouri.
1.3. Dimensiunile panourilor sunt cele stabilite prin agrementele tehnice ale
fiecărui producător, la fel şi grosimea stratului termoizolant.
Grosimea stratului termoizolant şi dimensiunile panourilor se
aleg de proiectant în funcţie de destinaţia clădirii şi configuraţia
învelitorii fiind specificate în documentaţia tehnică.
1.4. Panourile Ondatherm trebuie să respecte agrementele tehnice
de calitate ale producătorului
1.5. Suprafaţa panourilor trebuie să fie dreaptă, să nu prezinte
denivelări, adâncituri, zgârieturi iar în cazul celor vopsite să aibă
o nuanţă uniformă pe întreaga suprafaţă livrată.
panourilor va fi asistată de proiectant în ceea ce priveşte
1.6. Comanda
alegerea nuanţelor de culori ale producătorului, pentru a se
încadra în plastica arhitecturală a obiectivului, în cazul în care nu
este indicată în partea tehnică codul de nuanţe.
2. Transport şi depozitare
3. Condiţii de recepţie
4. Tâmplăria adusă pe şantier va fi verificată de către conducătorul
tehnic al lucrării şi se referă la dimensiunile, forma şi calitatea
materialelor prevăzute în documentaţia de execuţie.
5. Tâmplăria nu va fi montată dacă nu este însoţită de certificatele
de calitate corespunzătoare tipului de tâmplărie.
6. Existenţa feroneriei şi a echipamentelor suplimentare prevăzute
în tabloul de tâmplărie, închiderea şi deschiderea corectă a
foilor de uşă şi a cercevelelor la ferestre, existenţa dispozitivelor
de înzăvorâre şi închidere şi funcţionarea perfectă a tuturor
accesoriilor metalice.
7. În cazul tâmplăriei livrată gata vopsită se va verifica şi
corespondenţa culorilor cu indicaţiile din documentaţia tehnică de
execuţie ca: tablouri de tâmplărie sau faţade.
4. Standarde şi normative ce trebuiesc respectate
- “Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de
construcţii şi instalaţii aferente” indicativ C 56-85
1. MATERIALELE COMPONENTE
Lucrările de compartimentare se realizează în spaţii existente
prin montarea plăcilor din ipsos carton pe un schelet metalic
ancorat între planşee.
Sistemele de compartimentare se pot executa în mai multe
variante: pe schelet de metal sau lemn cu feţe de 1, 2 sau 3 plăci
din ipsos-carton şi cu sau fără material de umplutură
termofonoizolatoare (vată minerală).
Documentaţiile tehnice ale firmelor care livrează sistemele
trebuie să prezinte în mod obligatoriu detaliile specifice şi
principalele caracteristici funcţionale mecanice, acustice, termice şi
privind comportarea la foc ale sistemelor.
Pentru executarea sistemelor se utilizează plăci de gips carton
de diverse dimensiuni şi caracteristici (în funcţie de firma
producătoare a sistemului).
Modul de identificare a elementelor componente este cel prevăzut în
documentaţia de agrement tehnic al firmei producătoare.
2. DOMENII DE UTILIZARE
Pereţii de compartimentare realizaţi din plăci de ipsos carton
se pot utiliza în interiorul clădirilor fără restricţii din punct de vedere
al destinaţiei acestora.
3. CONDIŢII DE EXPLOATARE
În funcţie de tipul plăcilor de gips-carton sistemele de pereţi
pot fi utilizate în diferite variante:
- încăperi cu condiţii obişnuite
- încăperi cu condiţii deosebite de temperatură şi umiditate
- încăperi cu condiţii speciale de rezistenţă la foc
5. PUNEREA ÎN OPERĂ
Montarea sistemelor de pereţi de compartimentare utilizând plăci
de gips carton se face în conformitate cu conţinutul proiectului de
execuţie şi cu prescripţiile tehnice ale firmei producătoare.
Proiectele executate cu asistenţa de specialitate a reprezentanţilor
firmei producătoare vor fi supuse verificărilor conform Legii nr.
10/1995 privind calitatea în construcţii.
PARDOSELI
1. GENERALITĂŢI
1.1. La punerea în operă a pardoselilor, care sunt un ansamblu
nestructural ce asigură posibilitatea circulaţiei, se vor respecta
detaliile din proietcul de execuţie, condiţiile de alcătuire şi execuţie
nominalizate în prezentul caiet de sarcini, şi precizările suplimentare
de execuţie recomandate de producător.
1.2. Utilizarea altor materiale, sau de tehnologii noi, altele decât
cele prezentate în prezentul caiet se vor face numai cu avizul
proiectantului lucrării şi în condiţiile stabilite de agrementul tehnologic
elaborat pentru materialele noi utilizate.
1.3. La alegerea materialelor componente ale pardoselii, se va ţine
cont de clasificarea UPEC a pardoselilor, prezentate în anexa A a
prezentului caiet sau de precizările proiectantului din planşele de
execuţie şi de destinaţia încăperilor funcţie de care se aleg
materialele folosite privind: rezistenţa la uzură, efecte mecanice,
comportarea la apă şi rezistenţa la agenţi chimici.
1.4. Pardoselile se clasifică după mai multe criterii:
- exterioare aflate în afara spaţiului construit
- interioare aflate în interiorul spaţiului construit
- continue, turnate monolit cu sau fără rosturi
- discontinue din elemente prefabricate, dispuse cu rosturi
închise etanş sau neetanş (piatră naturală sau artificială,
mozaic, lemn, polimeri, etc.)
- după senzaţia de rece-cald cuantificată prin energia
disipată de contactul piciorului neîncălţat în interval de un
minut – Q1, respectiv 10 minute – Q2 avem : pardoseli calde
având Q1 = 40 x 103...50 x 103 J/mp şi Q2 = 200 x 103...300 x 103
J/mp (exemplu covor textil, mochetă de diverse tipuri,
pardoseli din lemn sau materiale lemnoase, covor PVC
fără suport textil aplicat pe PAL, covor din PVC pe suport
textil sau cu spume de polimeri aplicat pe şapă), pardoseli
semicalde având Q1 = 50 x 103...60 x 103 J/mp şi Q2 = 300 x
103...400 x 103 J/mp ((exemplu mortare polimerice, covoare
PVC fără suport textil aplicate pe şapă sau betoane
uşoare) şi pardoseli reci având Q1 = 60 x 103 J/mp şi Q2 > 400 x
103 J/mp (exemplu beton de ciment, mozaic turnat, piatră
naturală sau artificială, sticlă, etc. )
2. EXECUŢIA PARDOSELILOR
f) Dala propriu-zisă
- dala din beton va fi armată şi se va executa până la fâşia de
material fonoizolator aşezat în lungul pereţilor şi a
elementelor de construcţie ce străpung planşeul
- înaintea turnării dalei din beton se vor executa repere de
nivel pentru faţa superioară a acesteia : puncte sau fâşii la
cca 1 m distanţă ce vor servi drept ghidaje pentru dreptarul
cu care se face nivelarea; nivelul superior al reperelor se
stabileşte faţă de linia de vagriz, iar eventualele pante se
verifică cu dreptarul şi bolobocul.
- suprafaţa dalei se va drişcui fin cu drişca de lemn pentru a
se obţine o suprafaţă plană, fără denivelări, fineţea şi
planeitatea drişcuirii se va realiza funcţie de natura
îmbrăcăminţii pardoselii ce urmează a fi lipită, astfel ca
eventualele particule de nisip sau denivelări să nu apară
desenate pe suprafaţa acesteia
- dacă suprafaţa şapei nu este netedă se va aplica un strat
de tinci de 2-3 mm grosime, care se drişcui fin cu drişca de
lemn geluit, până se realizează o suprafaţă plană. Tinciul se
va aplica pe dală sau şapa de egalizare din mortar de
ciment, atunci când aceasta s-a întărit suficient (tras) când a
rămas o umiditate suficientă pentru asigurarea aderenţei
stratului de tinci
- la pardoselile cu pervaz de lemn se vor încastra în pereţi
dibluri din lemn la 50 cm interval, poziţia lor marcându-se pe
pereţi
- executarea dalei din beton se va face cu grijă pentru a nu
se deteriora stratul de izolare fonică sau cel de protecţie
mecanică, circulaţia făcându-se pe scânduri aşezate peste
protecţia mecanică
- în prima perioadă de întărire, cca 7 zile de la turnare, dala din
beton se va menţine umedă prin stropire uşoară sau prin
acoperirea cu folii din polietilenă. Grosimea dalei din beton
se dimensionează în funcţie de natura şi grosimea stratului
de izolare fonică şi să reziste la acţiunea sarcinilor din
exploatare ca :
- atunci când în pardoseală se ancorează diverse elemente (ex. bănci de
şcoală) se va ţine seama de necesitatea împiedicării smulgerii acestora din
dală. Grosimea dalei va fi aleasă ca elementele de ancoraj (dibluri din lemn) să
nu pătrundă în stratul fonoizolant.
- dala trebuie să aibă o grosime minimă de 35 mm
- betonul din care se execută dala trebuie să aibă
consistenţa plastică de 6 – 7 cm conul de tasare,
rezistenţa la compresiune de minim 22,5 N/mmp, rezistenţa
la încovoiere minim 4 N/mmp şi se recomandă ca dala să se
execute din beton clasa 22,5 (B300)
ANEXA A
LEGENDĂ :
U* - uzură – defineşte efectele provoacte de mersul pe pardoseală; schimbări de aspect,
pierdere de material, exfolieri, etc.
U2 – caracterizează spaţii individuale cu circulaţie normală
U2s - caracterizează spaţii individuale cu circulaţie intensă
U3 - caracterizează spaţii colective cu circulaţie redusă
U3s - caracterizează spaţii colective cu circulaţie normală
U4 - caracterizează spaţii colective cu circulaţie intensă
P** - caracterizeză efectele mecanice de tip poansonare statică provocate de mobilier fix sau
mobil, prin deformaţia remanentă;
P2 - caracterizeză efectele mecanice de tip poansonare statică provocate de mobilier fix,
uşor (max. 20 kg/cm2), mobilier mobil uşor, de tipul mobilelor cu rotile, mese de servit cu
rotile, cu folosire intensivă şi mobilier mobil, de tipul scaunelor cu rotile, cu folosire
ocazională;
P3 - caracterizeză efectele mecanice de tip poansonare statică provocate de mobilier fix,
greu (> 20 kg/cm 2), mobilier mobil, de tipul scaunelor rulante, cu folosire intensivă şi
mobilier mobil, de tipul cărucioarelor cu rotile, cu folosire ocazională;
P4 - caracterizeză efectele mecanice de tip poansonare statică provocate de mobilier fix,
greu (> 20 kg/cm 2) şi mobilier mobil, de tipul cărucioarelor cu rotile, cu folosire intensivă;
P4 - caracterizeză efectele mecanice de tip poansonare statică ce
provoacă şocuri severe;
E*** - comportarea la apă şi la umiditate – caracterizează frecvenţa prezenţei apei, legată în
special de modul de întreţinere (curăţare curentă, periodică, ocazională)
E0 – prezenţa accidentală a apei, curăţare uscată;
E1 - prezenţa ocazională a apei, curăţare curentă uscată şi curăţare
umedă ocazională;
E2 – prezenţa frecventă a apei, curăţare curentă umedă şi curăţare
ocazională prin spălare;
E3 – prezenţa prelungită a apei, curăţare curentă prin spălare;
3. PARDOSELI CALDE
3.4. PARDOSELI DIN COVOR DIN PVC, CAUCIUC, FIBRE SINTETICE SAU
NATURALE ŞI DALE DIN MASE ELASTOPLASTICE
4. PARDOSELI SEMICALDE
5. PARDOSELI RECI