Construcţiile , ramură de bază a producţiei materiale

Construcţiile, ca ramură a producţiei materiale reprezintă procesul de execuţie

al lucrărilor de construcţii-montaj necesare asigurării creării de noi mijloace
fixe şi a menţinerii construcţiilor existente la un nivel tehnico-constructiv cât
mai apropiat de cel iniţial.
La realizarea investiţiilor, cca. 30-40 % din fonduri revin producţiei de
construcţii-montaj. Lucrările de construcţii-montaj servesc unor scopuri diferite:
Øadăpostirea şi crearea condiţiilor materiale de trai oamenilor (clădiri de
locuit),
Øsatisfacerea nevoilor social-culturale ale populaţiei (spitale,şcoli, săli de
spectacole etc.),
Øproducţia de bunuri materiale (clădiri şi construcţii speciale inginereşti),
Øproducerea şi transportul energiei electrice (baraje, centrale termo-, hidro-,
şi nuclearo-electrice, reţele electrice etc.),
Øcăi de transport (căi ferate, drumuri, poduri, tuneluri, porturi, cheiuri etc.),
Øîmbunătăţiri funciare (irigaţii, îndiguiri, desecări, regularizări de cursuri
de apă, corectarea torentelor etc.),
Ødepozitarea şi conservarea bunurilor (silozuri, magazii, depozite etc.),
Øinstalaţii interioare şi reţele de alimentare cu apă şi de canalizare
necesare funcţionării tuturor categoriilor de construcţii,
Ømontajul utilajelor şi instalaţiilor tehnologice necesare producţiei,
transportului etc.
 Particularităţi ale producţiei de construcţii - montaj
Producţia de construcţii-montaj, deşi prezintă multe asemănări cu unele din
ramurile producţiei industriale, asemănări ce se accentuează odată cu creşterea
gradului de industrializare a construcţiilor, totuşi prin esenţa ei prezintă o
serie de particularităţi. Aceste particularităţi şi implicaţiile lor sunt:
1 . Procesul de producţie în construcţii - montaj are un caracter de
mobilitate ; spre deosebire de industrie, produsul este fix iar mijloacele de
producţie sunt mobile. Aceasta necesită mutarea periodică a mijloacelor de
producţie şi a organizării de pe un amplasament pe altul, în condiţii şi
caracter de provizorat. Condiţiile de lucru sunt obiectiv mai dificile decât în
industrie, constructorului fiindu-i limitat timpul material pentru
perfecţionarea organizării pe acelaşi amplasament.
Implicaţii:
Øorganizarea distinctă a fiecărui şantier;
Ødificultăţi în asigurarea continuităţii folosirii resurselor umane
şi materiale;
Ønecesitatea de a asigura un caracter mobil pentru utilajele de
construcţii;
Øunele cheltuieli specifice: organizarea şantierului, montarea,
demontarea şi transportul utilajelor la şi de la şantier, reamenajarea
amplasamentului la terminarea lucrărilor.
 2 . Cea mai mare parte a volumului de lucrări se desfăşoară în aer
liber, ceea ce face ca activitatea de construcţii-montaj să suporte, mai mult
decât orice altă activitate, influenţa factorilor atmosferici.
Implicaţii:
- influenţează activitatea muncitorilor; de exemplu, pe timp friguros muncitorii
sunt îmbrăcaţi mai gros, mişcările le sunt îngreunate iar la anumite intervale de
timp trebuie să intre la adăpost pentru a se încălzi;
-influenţează unele procese tehnologice, care nu se pot realiza la temperaturi
foarte scăzute.
-
3 . Caracterul de unicat , pe care îl au foarte multe din obiectele de
construcţii, conferă activităţii de construcţii-montaj particularităţile unei
producţii de serie mică, cu implicaţiile nefavorabile care decurg din aceasta.
Implicaţii:
- necesitatea unor proiecte specifice pentru fiecare lucrare;
-necesitatea elaborării unei documentaţii economice pentru stabilirea preţului
pentru fiecare lucrare.
-
-
 4 . Caracterul foarte complex al producţiei de construcţii - montaj .
Obiectele de construcţie pot avea varietate mare în ceea ce priveşte : alcătuirea
lor, sortimentele de materiale şi mijloacele de muncă utilizate, soluţiile
tehnice, tehnologice şi organizatorice adoptate etc., chiar pentru aceeaşi tema
dată.
Implicaţii:
- efectuarea unei analize ştiinţifice a proceselor de producţie, în corelaţie
cu condiţiile concrete;
- stabilirea majorităţii soluţiilor tehnologice, organizatorice , de planificare
şi de conducere, pe bază de optimizări, luând în considerare mai multe variante;
- întocmirea la toate nivelurile (obiecte de construcţie, şantiere,
întreprinderi) a unor proiecte de organizare complexe (tehnologie, organizare şi
planificare) pentru ordonarea şi corelarea în spaţiu şi timp a tuturor
activităţilor;
- pregătirea proceselor de producţie şi urmărirea riguroasă a aplicării
soluţiilor de tehnologie, de organizare şi planificare, cuprinse în proiectul de
organizare.
 5 . Volumul mare al obiectelor de construcţie şi masa mare a
materialelor manipulate şi introduse în operă.
Implicaţii:
- mecanizarea manipulării şi transportării materialelor, cu atenţie deosebită
la articolele de lucrări care implică masă mare de materiale;
- planificarea şi organizarea riguroasă a transporturilor;
- mijloace de transport specializate pentru transportul materialelor,
semifabricatelor şi prefabricatelor cu greutăţi şi volume mari şi/sau condiţii
speciale privind poziţia în timpul transportului.
6 . Ciclul de producţie îndelungat , pentru realizarea produsului
(obiectul de construcţie), asociat cu procentul ridicat al producţiei
neterminate, conduce la importante imobilizări de fonduri circulante şi la
mărirea costurilor de producţie.
Implicaţii:
- necesitatea reducerii duratelor de execuţie a obiectelor de construcţie,
prin măsuri corespunzătoare de ordin tehnologic şi organizatoric, optimizarea
planificării executării lucrărilor de construcţii-montaj;
- necesitatea decontării pe parcurs a producţiei realizate (lunar) şi nu pe
baza producţiei finite.
-
 2 . FACTORII PARTICIPANŢI LA REALIZAREA CONSTRUCŢIILOR

La înfăptuirea unei lucrări de construcţii au existat întotdeauna trei roluri

principale şi distincte:
1. Clientul (beneficiarul , numit uneori şi "promotorul")
2. Proiectantul (uneori numit şi consultantul )
3. Constructorul (antreprenorul )
În decursul secolelor şi prin forţa împrejurărilor unele din aceste roluri
separate au putut fi asumate de către o singură persoană sau organizaţie.
Clientul, comandă lucrarea şi asigură plata lucrării. Rolul proiectantului, care
a revenit la început arhitectului, odată cu apariţia acestei profesiuni, s-a
amplificat pe măsura progresului tehnic, a creşterii complexităţii construcţiilor
şi a importanţei rezistenţei materialelor, transferându-se inginerului. Rolul con­
structorului, care a putut fi asumat odinioară de un zidar sau de un meseriaş
iscusit, s-a extins mult în timpurile moderne spre a se ajunge la antreprenorul
de astăzi.
 2 . 1 Rolul clientului din sectorul public sau privat
Clientul are 10 responsabilităţi (obligaţii):
1. Concepe scopul lucrărilor / proiectului de întreprins ;
2. Defineşte funcţiunile pe care lucrările trebuie să le îndeplinească;
3. Efectuează sau obţine o analiză cost - beneficiu a propunerii;
4. Stabileşte prioritatea proiectului în raport cu alte nevoi / priorităţi
ale clientului;
5. Obţine autorizaţiile necesare pentru executarea lucrărilor;
6. Găseşte banii (capitalul) necesari pentru plată şi se asigură că sumele
corespunzătoare vor fi disponibile la timpul potrivit, ţinând pasul cu
costurile angajate;
7. Anticipează viitoarele costuri de exploatare / întreţinere şi obţine
veniturile sau mijloacele necesare pentru a face faţă acestor costuri;
8. Plăteşte proiectantul şi antreprenorul pe măsura derulării lucrărilor;
9. Determină / aprobă , programul / calendarul lucrării;
1 0 . Examinează critic / urmăreşte comportarea lucrării terminate în raport cu
ţelurile / criteriile iniţiale, identifică răspunsurile şi se asigură că
lecţiile sunt învăţate şi folosite înainte ca o altă lucrare similară să fie
întreprinsă în viitor.