Varsta Prescolara

„Cu pãrinþii la ºcoalã“
Vârsta preºcolarã
Ghid pentru pãrinþi
Autori:
Domnica Petrovai
Adina Botiº
Diana Tudose
Sorina Constandache
Expertizã ºi coordonarea activitãþii

de scriere a ghidului:
Domnica Petrovai
Coordonare Proiect:
Georgeta Pãunescu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi /
Organizaþia Salvaþi Copiii România. - Bucureºti :
Speed Promotion, 2008
ISBN 978-973-8942-67-7
343.541:3-053.2
CUPRINS
PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTÃ PREªCOLARÃ (2-7 ani)
Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de o „ºcoalã a pãrinþilor”?
Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale?

Disciplinarea ca formã de învãþare comportamentalã
2.1 Cum putem sã construim un context sãnãtos de învãþare
a comportamentelor copiilor? Ce este disciplinarea?
2.2 Care sunt cauzele sau ce determinã comportamentul copilului?
2.2.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul copilului?
Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea
emoþionalã a copiilor
2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile comportamentale ºi
emoþionale ale pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor
influenþeazã ºi determinã comportamentul copilului
2.3 ABC-ul învãþãrii comportamentale 3
PARTEA II PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE

DE DISCIPLINARE POZITIVÃ
ªedinþa 1 Introducere
ªedinþa 2 Ce ºi cum învaþã copilul în primii 7 ani?
ªedinþa 3 Despre emoþiile copilului ºi managementul emoþional
ªedinþa 4 Cum dezvoltãm abilitãþile sociale ale copiilor
ªedinþa 5 Bariere în disciplinare
ªedinþa 6 Ce funcþii îndeplinesc comportamentele copiilor?
ªedinþa 7 Despre furie ºi alte emoþii
ªedinþa 8-10 Managementul comportamentelor problematice ale copiilor
Împãrþirea jucãriilor
Disputele ºi agresivitatea
Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copiilor
MESAJE ALE PÃRINÞILOR CARE AU PARTICIPAT
LA WORKSHOP-URILE DE DISCIPLINARE
„Comportamentul copilului meu s-a schimbat pentru cã eu, ca

adult mi-am schimbat atitudinea ºi comportamentul în relaþia
cu copilul meu!“
Mama lui Alex, de 5 ani ºi 3 luni cu dificultãþi

comportamentale de hiperactivitate ºi agresivitate
„Regret cã nu am învãþat aceste lucruri, cum sã mã comport

cu copiii ºi cum sã îi sprijin când eram tânãrã. Acum mã bucur
cã voi ºti cum sã mã relaþionez cu nepotul meu.“
4 Bunica unui bãieþel de 4 ani ºi 7 luni cu dificultãþi emoþionale,

de relaþionare cu ceilalþi ºi cu teama de a vorbi în public
„Când am venit la acest workshop eram convins cã cel care

trebuie sã se schimbe este copilul meu... acum îmi dau
seama cã eu sunt cel care trebuie sã se schimbe.
M. avea anumite reacþii de furie ºi pentru cã eu o pedepseam
atunci când ea avea o problemã ºi nu ºtia cum sã se
descurce. Acum ºtiu cum sã o ajut prin faptul cã am înþeles
cã ea are nevoie de ajutorul meu pentru a învãþa cum sã facã
faþã furiei!“
Tatãl unei fetiþe de 3 ani ºi jumãtate

PARTEA I
DISCIPLINAREA COPILULUI
DE VÂRSTÃ PREªCOLARÃ
(2-7 ani)
Capitolul 1 Au pãrinþii nevoie de
o „ºcoalã a pãrinþilor“?
Rolul de pãrinte implicã foarte multe cunoºtinþe ºi abilitãþi
necesare zi de zi. Problema este cã aceste cunoºtinþe ºi abilitãþi nu
sunt înãscute ºi nici nu apar atunci când devii pãrinte. Fiecare dintre
noi învãþãm sã fim pãrinþi de la cei din jurul nostru, de la pãrinþii
noºtrii, din informaþiile pe care le auzim sau le citim. Uneori însã ceea
ce învãþãm interacþionând cu ceilalþi nu este suficient pentru a fi
pãrintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta ºi pentru a
creºte sãnãtos fizic ºi mental. De multe ori, pãrinþii au întrebãri la care
nu au rãspunsuri sau observã comportamente ale copilului lor la care
nu ºtiu cum sã reacþioneze. Acest ghid este construit pentru a oferi
un sprijin pãrinþilor care îºi doresc sã ºtie mai multe despre ce ar
putea sã facã ei pentru sãnãtatea ºi starea de bine a copilului lor.
n Cum a fost construit acest ghid?

Ghidul a apãrut la iniþiativa organizaþiei non-guvernamentale
Salvaþ Copiii - România ºi a autoarelor, care au dorit sã ofere tuturor
6 celor care lucreazã cu pãrinþii, o resursã cu cele mai relevante
informaþii testate ºi validate ºtiinþific despre disciplinarea copilului ºi
despre parenting. Experienþa autoarelor în consultanþa psihologicã ºi
educaþionalã oferitã pãrinþilor a stat la baza acestui ghid care
sintetizeazã informaþiile esenþiale de care are nevoie un pãrinte

pentru a-ºi construi o relaþie sãnãtoasã ºi funcþionalã cu copilul sãu.
Numeroase studii ºtiinþifice au identificat acele cunoºtinþe ºi
abilitãþi ale pãrinþilor ºi adulþilor din viaþa copilului care sunt necesare
ºi esenþiale pentru ca copilul sã se poatã dezvolta sãnãtos atât fizic,
cât ºi emoþional ºi social. Ghidul de faþã vã oferã o sintezã a acelor
cunoºtinþe ºi abilitãþi ale pãrinþilor esenþiale pentru optimizarea
dezvoltãrii cognitive, sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi pentru facilita-
rea unor relaþii sãnãtoase ºi funcþionale ale pãrinþilor cu copii lor.
n Cui se adreseazã ghidul?

Ghidul se adreseazã tuturor celor care îºi propun sã ofere un
spijin pãrinþilor care doresc sã-ºi îmbunãtãþeascã abilitãþile,
cunoºtinþele ºi comportamentele de disciplinare ºi educare a
copilului lor, educatori, profesori, psihologi, medici.
n Cum este structurat ghidul?
Ghidul este structurat pe câteva capitole care descriu principiile
disciplinãrii copiilului, cele mai frecvente probleme care pot apãrea ºi
un program de training al pãrinþilor structurat pe 10 sesiuni. Aceste
sesiuni sunt orientative, ele pot fi adaptate în funcþie de nevoile ºi

de prioritãþile pãrinþilor.
n De ce un training al pãrinþilor?
Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii reprezintã o sursã ºi un
context de învãþare esenþial pentru copil. Comportamentele copiilor
se învaþã în interacþiunea cu alþi copii, în interacþiunea cu pãrinþii ºi
cu profesorii. Pentru a sprijini copiii în a învãþa atitudini ºi comporta-
mente funcþionale cu scopul menþinerii sãnãtãþii emoþionale ºi
sociale a acestora, este necesarã implicarea tuturor celor care
interacþioneazã cu copilul – pãrinþi, profesori, colegi, media.
Copii învaþã comportamentele din interacþiunea cu cei din jurul sãu. În

consecinþã, schimbarea unui comportament al copilului implicã în fapt ºi
schimbarea comportamentelor celor din mediul sãu – pãrinþi, profesori,
colegi, prieteni.
7
n Care sunt modalitãþile de încurajare

de cãtre profesioniºti a implicãrii pãrinþilor
în educaþia copiilor?
Pentru ca pãrinþilor sã le fie încurajat comportamentul de
implicare în programele educaþionale ale ºcolii este necesar ca
aceºtia sã perceapã beneficiile acestor întâlniri în ºcoalã ºi sã se
simtã confortabil emoþional când interacþioneazã cu profesorii. Dacã
pãrintele este „chemat” la ºcoalã doar atunci când copilul are
probleme de indisciplinã, atunci pãrintele va asocia ºcoala cu ceva
negativ, ameninþãtor la adresa rolului lui de pãrinte. Similar, dacã
pãrintele este criticat, judecat, apostrofat în ºcoalã, atunci va avea
tendinþa de evitare a ºcoli deoarece îi creazã un discomfort
emoþional care nu îl ajutã sã rezolve problema de comportament a
copilului. Atât pãrintele cât ºi profesorul au nevoie de sprijin pentru
a învãþa cum sã recþioneze atunci când apare un comportament
problematic al copilului ºi cum poate fi ajutat copilul sã îºi modifice
acel comportament, prin modificarea propriului comportament.
Contactul constant al învãþãtorilor ºi profesorilor cu pãrinþii este unul
din mijloacele prin care poate fi încurajat comportamentul de implicare
al pãrinþilor. Modalitãþile prin care pot fi realizate aceste contacte sunt:
a) întâlniri individuale cu pãrinþii, planificate la intervale mici de
timp (ex. lunar sau sãptãmânal), pentru a le oferi acestora
informaþii despre progresele pe care le-a fãcut copilul lor (NU
se recomandã punerea accentului pe probleme sau pe ceea
ce Nu ºtie sau NU poate copilul);
b) întâlniri de grup cu pãrinþii care au ca ºi obiectiv prezentarea
ºi discutarea unor teme de interes pentru toþi pãrinþii – de
exemplu, metode de disciplinare a copiilor sau cum valorizãm
timpul liber al copilului etc.;
c) accesul pãrinþilor la informaþiile despre ºcoalã printr-un ziar
electronic al ºcolii prin care pãrinþii aflã lunar detalii legate de
activitãþile ºi programele extracurriculare ale ºcolii; acest
proiect poate fi realizat de cãtre elevi sau consiliul elevilor;
d) primirea de cãtre pãrinþi a unui raport scris cu progresele
copiilor la sfârºitul fiecãrui an ºcolar, cu accent pe aspectele
pozitive ºi pe acele abilitãþi ºi comportamente pe care pãrinþii
sã le încurajeze la rândul lor.
e) participarea pãrinþilor la diverse evenimente organizate de
ºcoalã, festivitãþi, campanii de strângere de fonduri.
f) susþinerea de cãtre ºcoalã a organizãrii unor asociaþii
8 profesori-pãrinþi sau a unor asociaþii de pãrinþi care sã
organizeze evenimente care sã susþinã implicare pãrinþilor în
viaþa ºcolarã a copilului lor.
n Cum putem organiza sesiunile/workshop-urile

educaþionale cu pãrinþii?
Sesiunile cu pãrinþii pot fi punctuale, de tipul întâlnirilor cu o
anumitã tematicã.
Exemplu: un eveniment organizat pentru pãrinþii copiilor din clasa a I începutul
ºcolii, în care consilierul ºcolii sau câþiva învãþãtori prezintã cãteva
probleme frecvente ale copiilor la debutul ºcolii precum ºi
recomandãri de gestionare a acestor probleme.
A doua modalitate de organizare se referã la sesiunile structurate

cu un anumit numãr de ºedinþe, organizate de consilierul ºcoar
împreunã cu un profesor.
Exemplu: un program de training al pãrinþilor în disciplinare pozitivã, cu un
numãr de 8-10 ºedinþe. Manualul de faþã vã oferã alternative de conþi-
nuturi ºi activitãþi pe care le puteþi utiliza în cadrul acestor sesiuni de
training cu pãrinþii.
n Cum îi motivãm pe pãrinþi sã participe la
aceste workshop-uri/ sesiuni educaþionale?
Cum îi anunþãm?
Pentru a participa la aceste întâlniri, este nevoie ca pãrinþi sã

perceapã beneficiile directe ale sesiunilor, cum ar fi de exemplu,
faptul cã vor învãþa cum sã îºi rezolve dificultãþile pe care le au în
gestionarea anumitor compor tamente ale copiilor (ex. reacþii
agresive ale copiilor) sau faptul cã vor învãþa cum sã optimizeze
dezvoltarea cognitivã, socialã sau emoþionalã a copilului.
Pãrinþii au propriile lor întrebãri ºi temeri despre cum sã îºi educe

copilul: de ce copilul lor are un comportament ºi nu altul, cum sã
recþioneze ca pãrinte în anumite situaþii sau cum sã îi ofere copilului
un mediu cât mai sãnãtos în care sã se dezvolte. Oferirea unui cadru
în care pãrinþii pot gãsi rãspuns la aceste întrebãri este un beneficiu
imediat al participãrii într-un astfel de program.
n De ce pãrinþii nu participã la aceste întâlniri?

Care pot fi temerile sau îngrijorãrile pãrinþilor
în legãturã cu aceste întâlniri? 9
Motivele pentru care pãrinþii nu vor participa de la început la
aceste întâlniri pot fi multiple:
n fiind un proiect nou, pãrinþi nu au experienþa unor întâlniri în
care ei „învaþã” cum sã fie pãrinþi ºi ar putea sã respingã
ideea pentru cã nu îºi dau seama încã cum i-ar putea ajuta
aceste întâlniri;
n unii pãrinþi au experienþe negative cu ºcoala ºi asociazã acest
program cu respectivele experienþe; ei pot sã aibã convingerea
cã „o sã fie la fel de rãu pentru mine, mã voi simþi umilit ºi
neputincios”;
n unii pãrinþi se pot simþi jenaþi sau ruºinaþi vinã ºi sã vorbeascã
depre dificultãþile lor, gândindu-se cã un pãrinte trebuie sã ºtie
întotdeauna ce sã facã ºi sã fie „perfect”; cea mai frecventã
convingere este cã „nu sunt un pãrinte bun dacã nu ºtiu sã mã
descurc cu copilul meu!”;
n unii pãrinþi pot avea convingeri de tipul „nimeni nu îmi poate
spune cum sã îmi cresc copilul!”, „nu am nevoie de sfaturi!”.
n Cum putem sã modificãm aceste temeri
sau convingeri?
Unele dintre ele pot fi modificate invitând pãrinþi la ºcoalã sau în
cadrul organizaþiei unde se oferã aceste servicii pentru pãrinþi,
pentru o prezentare a programului. Altele pot fi modificate prin
prezentarea beneficiilor pe care le-ar putea transmite pãrinþii care au
participat deja la întâlniri. Pentru unii pãrinþi va fi suficientã doar
lectura unor materiale informative transmise de ºcoalã.
Aceste sesiuni NU sunt pentru toþi pãrinþii. Cu siguranþã sunt
pãrinþi care au nevoie de un alt tip de sprijin, uneori mai intensiv. De
exemplu, pentru un pãrinte cu un copil cu ADHD (hiperactivitate cu
deficit de atenþie) acest program nu este util; în acest caz este
necesar un program specializat.
n Cine poate participa la aceste întâlniri?

Cine beneficiazã de pe urma acestor întâlniri?
Programul se adreseazã tuturor pãrinþilor care doresc sã susþinã
dezvoltarea copilului sau ai cãror copii au dificultãþi emoþionale ºi
comportamentale minore. Acest program nu este suficient pentru
pãrinþii ai cãror copii au dificultãþi comportamentale ºi emoþionale
10 moderate; ei au nevoie de un program mai specializat pe care îl
poate oferi consilierul sau psihologul educaþional specializat în
psihologia copilului ºi adolescentului. De asemenea, pãrinþii ai cãror
copii au probleme clinice emoþionale (ex. anxietate, depresie) sau

comportamentale (ex. agresivitate, ADHD) au nevoie de spijin de
specialitate oferit de psihiatru, medicul de familie ºi psihologul
clinician.
n Comportamentul copilului se schimbã dacã

pãrinþii participã la aceste workshop-uri?
Schimbarea atitudinilor ºi modului de reacþie a pãrinþilor
reprezintã un factor de schimbare a comportamentelor copiilor. Este
necesar ca ºi copiii sã participe la rândul lor în programe de
dezvoltare a abilitãþilor sociale ºi emoþionale într-un cadru organizat;
ca profesorii sã aplice instrumente de management comportamental
la clasã astfel încât copilul sã aibã acel context de învãþare care sã
îl facã funcþional ºi sãnãtos din punct de vedere emoþional ºi social.
n Cum structurãm training-ul cu pãrinþii?
Ce tematicã alegem? Ce informaþii oferim pãrinþilor?
Numãrul de întâlniri cu pãrinþii este variabil în funcþie de nevoile
acestora. Este recomandat ca un program sã aibã un numãr de cel
puþin 6-8 sesiuni pentru a putea parcurge tematica de bazã.

Tematica de bazã în training-ului pãrinþilor poate fi gãsitã în acest
manual; sunt identificate de asemenea, cele mai frecvente nevoi de
training ale pãrinþilor:
n disciplinarea ºi metode de gestionare/ modificare a comporta-
mentelor problematice;
n elemente de psihologia dezvoltãrii;
n abilitãþile sociale ºi emoþionale ale copiilor; managementul furiei
sau a altor emoþii negative intense;
Comportamentele copiilor se învaþã din interacþiunea cu pãrinþii ºi educatorii!
11
Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele
sociale ºi emoþionale?
Disciplinarea ca formã de învãþare
comportamentalã
2.1 Cum putem construi un context sãnãtos
de învãþare a comportamentelor copiilor?
Ce este disciplinarea?
Disciplinarea este un proces de învãþare a comportamentelor.
Copii se nasc cu potenþialul de învãþare de noi comportamente însã
au nevoie de un context structurat pentru a învãþa care sunt cele
potrivite sau adecvate într-o situaþie sau alta. Modul în care adultul
reacþioneazã într-un anumit context (de exemplu, felul în care se
comportã când este furios sau supãrat), reprezintã pentru copil un
context de învãþare involuntarã.
12 Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor sunt principala sursã de

învãþare comportamentalã a copiilor. Reacþiile noastre ca adulþi, emoþionale
ºi comportamentele sunt modele de învãþare pentru copil!
Pentru a sigura însã o învãþare sãnãtoasã, este nevoie sã ne

propunem voluntar sã asigurãm copilului un context de învãþare
adecvat. Implicarea pãrinþilor ºi educatorilor scade riscul învãþãrii
neadecvate a comportamentelor noi. De exemplu, dacã un copil
observã un adult care reacþioneazã cînd este furios prin agresiune
verbalã sau fizicã, va învãþa cã acesta este modul firesc de reacþie
intr-o astfel de situaþie. În consecinþã, copilul învaþã o modalitate
neadecvatã de gestionare a unei emoþii negative.
Comportamentul copilului este astfel o reflecþie a ceea ce a
învãþat pânã în acel moment ºi ne oferã o imagine a abilitãþilor pe
care le are ºi a celor care încã au nevoie de un context de învãþare.
Una dintre erorile cele mai frecvente în relaþia cu copilul, este modul
în care noi, ca adulþi, pãrinþi sau educatori, interpretãm
comportamentul copiilor. Semnificaþia pe care o dãm comporta-
mentului copilului, determinã modul în care ne raportãm la o anumitã
situaþie, felul în care reaþionãm - emoþiile pe care le simþim (ex.
suntem furioºi, enervaþi sau triºti) precum ºi comportamentele pe
care le avem (ex. plângem sau ridicãm tonul etc.).
Semnificaþiile pe care le atribuim unui comportament ºi modul în care
percepem ºi interpretãm contextul în care apare comportamentul copilului
determinã tipul de reacþie emoþionalã ºi comportamentalã pe care îl avem
într-un context anume.

Cum percep pãrinþii nevoia de soluþii
pentru discplinarea copilului lor?
Majoritatea pãrinþilor care solicitã sprijin pentru disciplinarea
copilului formuleazã problema în termeni de nevoie „sfaturi” sau
soluþii de „corectare” sau „modificare” a unor comportamente ale
copiilor, cum ar fi: copilul nu mãnâncã la ora mesei, copilul nu îºi
face temele, copilul vorbeºte urât sau îºi loveºte colegii de joacã,
copilul este timorat, retras etc. Percepþia pãrinþilor cu privire la
„rezolvarea” problemei comportamentale a copilului este formulatã
de obicei astfel: copilul are un comportament problemã ºi trebuie
oprit prin pedeapsã fizicã sau apostrofare ºi criticã, astfel încât sã
nu mai realizeze acel comportament. Astfel, pãrinþii încearcã sã
aplice divese metode de eliminare a comportamentului problemã,
însã de cele mai multe ori fãrã rezultate.
Cum îl putem ajuta pe pãrinte sã abordeze diferit comportamentul 13

copilului pentru a încerca alternative de gesionare a situaþiei
problematice? În primul rând, comportamentul copilului este o
reflecþie a abilitãþilor pe care le are dezvoltate pânã în acel
moment. De exemplu, comportamentu timorat sau retras al unui
copil în situaþii sociale poate avea mai multe semnificaþii: poate fi o
manifestare a lipsei lui de abilitãþi de interacþiune socialã sau poate
fi o manifestare a tipului lui de reactivitatea neurofiziologicã
(temperament) în situaþii noi, cu persoane necunoscute, poate fi un
rezultat al feedback-urilor negative pe care le-a primit pânã în acel
moment ºi care au determinat o percepþie negativã despre sine, care
îl face neîncrezãtor ºi nesigur.
Percepþia pe care o au pãrinþii despre cauzele comportamentului copilului

influenþeazã modul în care ei reacþioneazã pentru a modifica comportamentul.
Principalul obiectiv al training-ului de discplinare este formarea unei atitudini
corecte despre cauza comportamentului copilului.
2.2 Care sunt cauzele sau ce determinã
comportamentul copilului?
Cea mai frecventã întrebare a pãrinþilor este DE CE? De ce se
comportã copilul meu în felul acesta? De ce douã surori sau dai fraþi
au comportamente diferite în acelaºi context familial? De ce un copil
are comportamente diferite în contexte diferite? De ce copilul se
comportã diferit cu persoane diferite? Existã mai mulþi factori care
influenþeazã comportamentul copilului ºi al adultului: factorul
genetic, contextul familial ºi factorii din afara mediului familiei –
comunitatea, media, ºcoala.
2.2.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul

copilului?
Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea

emoþionalã a copiilor
Copiii moºtenesc de la pãrinþi un bagaj genetic unic care
constituie baza dezvoltãrii fizice de mai târziu; tot el este responsabil
ºi de diferenþele care apar în tendinþa oamenilor de a se comporta
într-un anumit fel, adicã de tipul de temperament pe care îl avem.
14 Aceste diferenþe individuale includ caracteristici fizice, cum ar fi
culoarea ochilor sau textura pãrului, dar ºi caracteristici emoþionale
ºi comportamentale. Copiii moºtenesc temperamentul de la pãrinþi,
ceea ce le influenþeazã comportamentul social ºi cel emoþional.
Unele trãsãturi sunt mai uºor de gestionat ºi alte mai dificil, cum ar
fi de pild[ faptul cã unii copii au nevoie de mai multã atenþie decât
alþii, sunt mai activi sau sunt în permanentã explorare a mediului,
plâng mai uºor ºi mai des, au dificultãþi în a învãþa o rutinã
comportamentalã cum este somnul sau mâncatul.
Existã comportamente ale copiilor care nu pot fi schimbate?

Dacã da, cum facem diferenþa între un comportament modificabil
ºi unul ce nu poate fi modificat?
Adesea observãm cã doi copii care fac parte din aceeaºi familie
pot fi foarte diferiþi unul faþã de altul: unul poate sã fie foarte
sociabil, iar celãlalt mai retras. Uneori pãrinþii sunt îngrijoraþi de
aceste comportamente ºi ar vrea sã modifice anumite trãsãturi ale
copilului, sã-l facã de exemplu mai curajos, mai dificil de speriat;
aceste încercãri ale pãrinþilor pot fi percepute de copil ca adevãrate
pedepse; de exemplu: Vreau sã stai ºi tu o datã liniºtit pe scaun”.
În astfel de situaþii pãrinþii trebuie sã înveþe sã facã diferenþa
între un comportament problemã ºi temperamentul copilului.
La ora actualã, literatura de specialitate prezintã douã dimensiuni
ale temperamentului ca fiind relevante din perspectiva dezvoltãrii
psihologice: temperamentul inhibat-dezinhibat, reactivitatea
emoþionalã ridicatã-scãzutã; aceste tipuri de temperament se
manifestã prin comportamente specifice, în orice situaþie, fiind
constante pe parcursul vieþii. Dacã un pãrinte remarcã un anumit

comportament la copil de tipul „plânge prea uºor” sau este
„hiperactiv”, este important sã ºtie cã acel comportament este
expresia unui tip de temperament ºi în concluzie NU poate fi
modificat sau schimbat. O eroare frecventã care se face este aceea
cã uneori pãrinþii vor sã modifice comportamente care sunt
expresiaa tipului de temperament sau reactivitate emoþionalã, iar
acestea NU sunt modificabile. Ceea ce însã poate fi modificat, este
modul în care pãrinþii reacþioneazã în contextele în care apar
comportamentele ce nu pot fi schimbate.
Adesea pãrinþii ºi educatorii/ profesorii reacþioneazã cu frustrare,
nemulþumire sau neputinþã în situaþia în care conºtientizeazã cã nu
pot modifica un comportament al copilului. Alternativa este însã de
a crea acel context în care comportamentul copilului sã nu devinã
problematic. De exemplu, dacã copilul are tendinþa de a plânge mai
uºor când este supãrat, atunci pãrintelep poate sã nu încerce sã
schimbe reacþia copilului prin mesaje de tipul „nu mai plânge!”, „nu
ai motive sã plângi!” sau sã îl pedepseascã pentru reacþia lui. Aceste
douã exemple de atitudini eronate ale pãrinþilor ºi educatorilor pot 15
determina reacþii exagerate ale copilului (ex. creºte perioada de timp
în care plânge sau chiar intensitatea plânsului) ºi reacþii secundare
asociate cu plânsul (ex. þipã sau vorbeºte urât, se retrage).
Comportamentele rezultate din atitudinea adulþilor sunt în fapt
comportamente problematice menþinute de reacþia acestora.
Distincþia dintre comportamentul ca manifestare a temperamentului sau

reactivitãþii copilului ºi comportamentul ca manifestare a abilitãþilor cognitive,
sociale ºi emoþioanle pe care le are dezvoltate copilul în acel moment!
Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi

între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor
diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem, nu le-am sesizat, nu
le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile, ba mai mult, le
interpretãm într-un mod personal, negativ. Uneori adulþii
interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de voinþã sau
motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”, sau ca fiind intenþionate:
„intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”.
Cunoscând temperamentul copilului putem ca adulþi, pãrinþi ºi
educatori/profesori, sã ne adaptãm propriul comportamentul la nevoile
copilului ºi sã îl spijinim în formarea ºi dezvoltarea acelor abilitãþi ºi
competenþe care îl fac funcþional acasã, la ºcoalã ºi în timpul lui liber.
Temperamentul inhibat ºi dezinhibat
Descrierea tipului de temperament inhibat ºi dezinhibat
TEMPERAMENTUL INHIBAT TEMPERAMENTUL DEZINHIBAT
§ compor tamente vigilente atunci § reacþioneazã în situaþiile noi prin

când sunt confruntaþi cu situaþii, compor tamente de explorare a
contexte noi, manifestând emoþii mediului ºi manifestã emoþii pozitive;
negative; comportamente de evitare § manifestã tendinþa spre impulsivi-
sau retragere din situaþie; tate;
§ manifestã puþine iniþiative de interac- § frecvenþã ridicatã de implicare în
þiune socialã în situaþii nefamiliare, contexte noi;
necunoscute; § socialbilitate crescutã;
§ sunt percepuþi de familie ºi prieteni § nivel scãzut al fricii;
16 ca fiind mai „fricoºi” sau „timizi”; § activare EEG la nivelul lobului frontal
§ activare EEG la nivelul lobului frontal stâng.
drept;
§ activare mai mare la nivelul amigdalei

drepte ºi stângi în situaþii noi.
(Fox ºi colab., 2001; Schwartz, 2003)
Ale diferenþe fiziologice semnificative sunt: rata bãtãilor inimii,

dilatarea pupilelor în timpul sarcinilor cognitive, tensiune la nivelul
corzilor vocale atunci când copilul vorbeºte în situaþie de stres
moderat, nivelul de cortizol din salivã. Ele persistã pânã la vârsta
adultã (Schwartz, 2003). Copiii diferã ºi din punctul de vedere al
pragului stimulãrii senzoriale ºi auditive (copii au un nivel diferit de
toleranþã la stimulare senzorialã - mai mic sau mai mare.
Acest lucru ne ajutã sã înþelegem mai bine diferenþele între fraþi
în termeni de preferinþe sau activitãþi în care se implicã. În
consecinþã, este necesar ca fiecãrui copil sã îi creem un context
diferit de învãþare a comportamentelor ºi sã nu folosim acelaºi tip de
metodã de disciplinare pentru toþi copiii.
Copiii aleg activitãþi diferite pentru cã diferã din punctul de vedere al
toleranþei lor la stimuli ºi în consecinþã, ei au nevoie de contexte de învãþare
comportamentalã adaptate acestor diferenþe individuale.

Ce ne învaþã aceste diferenþe?
Cum îºi pot adapta adulþii (pãrinþi sau educatori) comportamentul?
Tonalitatea vocii poate fi adaptatã în funcþie de nevoile copilului sau
ale partenerului. Un exerciþiu pe care îl pot face pãrinþii este sã observe
care este tonalitatea vocii cu care copilul se simte confortabil ºi care
este cea care îl inhibã. Un copil poate avea nevoie de o tonalitate mai
joasã a vocii comparativ cu un altul – aspect ce se explicã prin aceste
diferenþe de prag senzorial. Un ton cald ºi scãzut faciliteazã de cele mai
multe ori un context sãnãtos de relaþionare cu copilul.
Gradul de stimulare senzorialã a unui mediu/ context este un

alt indicator care relevã nevoile copilului. Unii copii au nevoie de un
mediu mai liniºtit, cu foarte puþine stimulãri (sunete, zgomote,
luminã, cuvinte) în timp ce alþii au nevoie de un mediu mai stimulator
(mai multe sunete, mai mult zgomot). Gradul de stimulare senzorialã
este un context care trebuie adaptat nevoilor copilului.
17
Cercetãrile din psihologie ne aratã cã o metodã de disciplinare are efecte

diferite la copii diferiþi pentru cã aceºtia au nevoi specifice datorate tem-
peramentului diferit.
Copiii cu temperament inhibat reacþioneazã mai degrabã negativ

la comportamentul ferm ºi autoritar al pãrinþilor, comparativ cu copiii
cu un temperament dezinhibat, care au nevoie de un context cu
reguli clare, stricte, fermitate (Maccoby, 2000 apud Bates, 1998).
Cele douã tipuri de temperament reprezintã factori de risc pentru
apariþia diferenþiatã a unui tip de simptomatologie: temperamentul
dezinhibat, în prezenþa anumitor carcteristici de mediu, se asociazã
cu probleme de externalizare, comportamente impulsive, agresive, în
timp ce temperamentul inhibat este un factor de risc pentru apariþia
anxietãþii ºi depresiei (Schwartz, 2003; Fox ºi colab., 2001).
Cercetãrile atrag însã atenþia faptului cã existã atât continuitãþi, cât ºi

discontinuitãþi în manifestarea temperamentului copilului!
Comportamentul pãrinþilor ºi educatorilor/ profesorilor reprezintã un
context de schimbare comportamentalã pentru copii!
Existã mai multe studii care confirmã faptul cã temperamentul NU
se manifestã întotdeauna în acelaºi tipar comportamental ºi cã
existã ºi situaþii de discontinuitate. Într-un studiu realizat de Fox ºi
Henderson (1999) se obser vã o mai mare continuitate a
temperamentului dezinhibat (47%) faþã de temperamentul inhibat
(27%). Acest lucru înseamnã cã temperamentul este moderat de
acþiunea factorilor de mediu, ceea ce susþine convingerea cã atitudi-
nea ºi comportamentul adulþilor, pãrinþi ºi educatori/ profesori joacã
un rol semnificativ în evoluþia dezvoltãrii comportamentale a copiilor.
Reactivitatea emoþionalã
Un rol important îl are ºi reactivitatea emoþionalã a copilului,
reactivitate care este determinatã la nivel biologic. Reactivitatea
emoþionalã e definitã ca intensitatea la nivel fiziologic cu care o
persoanã rãspunde emoþinal la stimulii din jur. În aceeaºi situaþie,
doi copii pot reacþiona cu intensitãþi diferite ale emoþiei. Copiii cu
reacþii mai puternice au nevoie de un efort mai mare pentru a-ºi
regla emoþia (pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã). De
exemplu, la o serbare de Crãciun organizatã la grãdiniþã, unii copii
sunt mai emoþionaþi decât alþii ºi îºi uitã poezia sau încep sã plângã,
în timp ce alþii au emoþii mai puþin intense.
Cei care au reacþii mai intense au nevoie de un efort mai mare
pentru a-ºi inhiba un comportament atunci când li se cere; de
18 exemplu, un copil cu o reactivitatea emoþionalã mai ridicatã va
depune un efort sporit pentru a amâna activitatea preferatã (ex. mai
întâi adunãm jucãriile de pe jos ºi abia apoi pictãm). Copiii cu
reactivitate emoþionalã mai scãzutã îºi pot focaliza mai bine atenþia
pe o sarcinã ºi sunt mai greu de distras într-o situaþie; aceºtia se vor
conforma mai uºor cererilor adultului. Copiii care au dificultãþi în a-ºi
inhiba unele comportamente, sunt mai predispuºi spre a dezvolta
probleme de comportament ºi a avea dificultãþi în relaþiile sociale.
Copiii cu o reactivitate emoþionalã mai mare au nevoie de mai mult
timp pentru a-ºi interioriza regulile.
Diferenþele de reactivitate emoþionalã a copiilor se manifestã prin
urmãtorii indicatori comportamentali:
n timpul de reacþie emoþionalã de la apariþia stimulului; unii
copii reacþioneazã emoþional mai rapid decât alþii în anumite
contexte/situaþii;
n intensitatea reacþiei emoþionale; unii copii manifestã o
reacþie emoþionalã mai intensã în timp ce alþii manifestã o
reacþie emoþionalã moderatã în acelaºi context/situaþie;
n metodele ºi timpul necesar pentru autoreglarea emoþiei –
copiii cu reacþii emoþionale mai intense au nevoie de o prioadã
mai mare de timp pentru a reveni la starea emoþionalã iniþialã,
în timp ce copiii cu o reacþie emoþionalã moderatã revin mai
uºor la starea emoþionalã iniþialã; strategiile de autoreglare a
emoþiilor sunt diferite în funcþie de intensitatea emoþiilor.
În tabelul de mai jos sunt descrise tipurile de comportament
identificate prin studii de cercetare ca fiind cele mai frecvente
manifestãri ale temperamentului ºi reactivitãþii copilului.
! Pentru pãrinþi: recomandãri de identificare a tipului de temperament al copilului

Tip de
Puncte tari Puncte slabe Recomandãri pentru pãrinþi
temperament
Nivel ridicat Energetic, Neliniºtit, Anticipaþi comportamentele

de activare viguros; hiperactiv. de hiperactivitate ºi luaþi
Exploreazã Se comportã mãsuri de protecþie, dacã e
mediul; impulsiv ºi este cazul. Utilizaþi distragerea
Rãmâne activ uºor de distras. atenþiei. Oferiþi copiilor
chiar ºi în oportunitãþi de manifestare
sãnãtoasã a hiperactivitãþii,
situaþii
cum ar fi sportul sau locuri
plictisitoare. de joacã special amenajate.
Evitaþi sã-l implicaþi în
activitãþi statice.
Nivel scãzut Rareori produce Lentoare în Oferiþi timp suplimentar

de activare dificultãþi în realizarea pentru terminarea unor
cadrul unor sarcinilor; este sarcini. Daþi sarcini realiste
activitãþi. numit de multe din punctul de vedere al 19
ori “leneº”. timpului necesar efectuãrii
Lasã impresia lor. Evitaþi criticismul faþã
de indiferenþã. de aceastã trãsãturã.
Nevoia de Face faþã Manifestã un Identificaþi pe cât posibil o

structurã ºi modificãrile tipar impre- regularitate în comporta-
regularitate care apar in dictibil în ceea mentul copilului ºi þineþi
scãzutã rutina zilnicã. ce priveºte cont de ea. Evitaþi sã
Nu are nevoie mâncatul, forþaþi copilul sã mãnânce
de un mediu dormitul ºi sau sã doarmã dacã el nu
foarte mersul la este pregãtit; introduceþi
predictibil. toaletã. rutine pentru ora mesei ºi
înainte de culcare.
Retragere Manifestã Respinge con- Introduceþi lucrurile noi în

iniþialã precauþie în texte/ persoane mod treptat, vorbiþi despre
situaþii riscante. noi ºi refuzã ele înainte ºi lãsaþi copilul
mâncarea sau sã se adapteze în ritmul
obiectele noi. propriu.
Se “agaþã” de
adult ºi acceptã
cu dificultate
schimbarea.
Tip de
temperament
Adaptabilitate Probabilitate Dificultãþi în a Stabiliþi un program zilnic

scãzutã micã de a fi se adapta la predictibil. Evitaþi schim-
afectat de schimbare sau bãrile inutile ºi pregãtiþi
influenþe la momentele copilul înainte dacã
negative. de tranziþie de acestea sunt inerente.
la o activitate la Expuneþi copilul treptat la
alta. Îi ia mult schimbare ºi pentru
timp sã se momente scurte de timp.
adapteze.
Intensitate Copilul îºi Mai degrabã Învãþaþi sã fiþi toleranþi.

emoþionalã exprimã în plânge în loc sã Modelaþi rãspunsuri
ridicatã permanenþã vorbeascã. adecvate, daþi copilului
nevoile faþã de Intensitatea feedback ºi oferiþi
adult. reacþiei este alternative. Nu criticaþi
adesea confun- modul de exprimare a
datã cu intensi- nevoilor copilului. Oferiþi
tatea dorinþei. permanent alternative de
exprimare a nevoilor.
20 Dispoziþie Tendinþa de a Pare adesea Înþelegeþi cã aceasta este

negativã se implica mai “cu toane”, se o dispoziþie de
mult în viaþa plânge mult, temperament; nu este vina
copilului, de a pare foarte dumneavoastrã ºi nici a
sesiza mai uºor serios ºi mani- copilului. Modificaþi

nevoile lui. festã rareori cerinþele care aþi observat
bucurie în timpul cã îi intensificã starea
acþiunilor sau negativã. Încurajaþi
activitãþilor. rãspunsurile pozitive ale
Pãrinþii pot copilului.
supraestima
nemulþumirile
copilului.
Neatenþie ºi Copilul poate fi Nu ascultã. Are Formulaþi sarcini, cereri,

uºurinþã în liniºtit ºi calmat dificultãþi de instrucþiuni, scurte ºi simple.
distragerea foarte uºor. concentrare. Eliminaþi pe cât posibil
atenþiei Este uºor de elementele de distragere a
distras din atenþiei din mediu. Folosiþi
sarcinã ºi are tehnici eficiente de comu-
nevoie sã i se nicare cu el: adresaþi-vã pe
reaminteascã în nume, stabiliþi contactul
permanenþã ce vizual ºi sumarizaþi lucrurile
are de fãcut. discutate.
Tip de
temperament
Neatenþie ºi Oferiþi copilului pauze

uºurinþã în frecvente. Atunci când este
distragerea cazul, redirecþionaþi

atenþiei comportamentul copilului
(cont.) fãrã a vã simþi ruºinaþi sau
furioºi. Lãudaþi copilul
pentru persistenþa în sar-
cinã ºi finalizarea acesteia.
Prag senzorial Abilitate ridicatã Reacþii exage- Reduceþi nivelul de stimu-

scãzut de a identifica rate chiar ºi la lare. Anticipaþi problemele
schimbãrile din stimuli (luminã, posibile ºi pregãtiþi copilul.
mediu, zgomot, miros, Respectaþi preferinþele
nuanþele din durere) sau copilului pe cât posibil.
sentimentele ºi evenimente
gândurile socio-emoþio-
celorlalþi. nale obiºnuite.
(Adaptat dupã Bantam, 1999)
21
Exerciþiu Recomandaþi-le pãrinþilor sã observe comportamentul copilului lor,
pentru pãrinþi: timp de o sãptãmânã, în diverse contexte, pentru a sesiza caracteris-
ticile comportamentale, de temperament al copilului. Dupã identi-
ficarea unei caracteristici, acolo unde ea se manifestã, recomandaþi
pãrinþilor sã noteze punctele tari ºi punctele slabe ale acelui
comportament. Pasul urmãtor este ca pãrinþii sã îºi observe propriul
comportament în contextele în care copilul manifestã un anumit
comportament (din lista de mai jos) ºi CUM trebuie adaptat contextul
în acord cu nevoile copilului.
Observaþi ºi
Comportamentul
notaþi carac- Care este cel
d-voastrã în
teristicile mai adecvat
Punctele contextul în care
temperamen- Punctele tari context pentru
slabe se manifestã
tale ale copi- identificate comportamentul
identificate caracteristica de
lului d-voastrã copilului
temperament al
dupã tabelul d-voastrã?
copilului
de mai sus
Ex. nivel Este implicat Nu duce la Comportamente Un mediu mai

ridicat de în multe bun sfârºit pozitive: „îi încu- puþin restrictiv
activare activitãþi ºi unele rajez activitãþile de miºcare ºi
„Este tot se plictiseºte lucrurile pe de miºcare/ de explorare.
timpul în foarte rar. care le-a sportive, apreciez
miºcare, început. comportamentul Sprijinirea
foarte activ Are multe lui de explorare copilului în a
ºi energic”. preocupãri Este uºor de ºi curiozitate finaliza sarcinile
extraºcolare. distras de faþã de începute.
activitãþi/ activitãþile noi”.
jocuri noi ºi Evitarea
reacþioneazã Comportamente criticiilor ºi
impulsiv negative: „mã judecãþilor la
22 când îi este enervez ºi îl adresa
restricþionat critic când nu comportamentul
comporta- duce lucrurile la ui lui hiperactiv.
mentul. bun sfârºit ºi

uneori mã iritã
hiperactivitatea
lui ºi îl pedepsesc
spunându-i sã
stea locului, sã
nu se mai
miºte...!”
................... ................... ................... ........................ ........................
................... ................... ................... ........................ ........................
................... ................... ................... ........................ ........................

................... ................... ................... ........................ ........................
2.2.2 Convingerile, atitudinile ºi reacþiile
comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor
ºi educatorilor/profesorilor influenþeazã
ºi determinã comportamentul copilului

Aºa cum aþi observat din informaþiile anterioare, caracteristicile
genetice ale copilului pot fi într-o micã mãsurã modificate sau
schimbate. Ceea ce putem însã schimba este acest al doilea factor
care determinã comportamentul copiilor ºi anume ceea ce învaþã
copilul din mediul sãu apropiat, din interacþiunea cu pãrinþii, bunicii,
educatori ºi profesorii. Înþelegerea modului în care copilul învaþã din
mediul sãu, ne ajutã sã alegem atitudinea adecvatã faþã de
comportamentele sale.
Convingerile, reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi

educatorilor/profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã
atitudinea acestora în disciplinare.
Modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în raport cu ceea ce

face copilul, dar ºi în alte situaþii în care copilul este prezent,
reprezintã un context de învãþare pentru copil. 23
Copilul învaþã din modul în care pãrinþii reacþioneazã emoþional în diverse

contexte
Ce învaþã copilul din aceste reacþii emoþionale?

Învaþã în primul rând modalitatea în care pãrinþii lui fac faþã unor
emoþii, pozitive ºi negative (ce face mama sau tata când este
bucuros/ã sau vesel/ã) ºi va folosi aceste experienþe în situaþiile în
care se confruntã chiar el cu emoþii similare. Deci, reacþiile
emoþionale ale pãrinþilor sunt un context de învãþare a modului de
gestionare a emoþiilor de cãtre copil.
În al doilea rând, reacþiile emoþionale ale pãrinþilor reprezintã
pentru copil o sursã de informaþii despre propriul comportament. De
exemplu, dacã unul dintre pãrinþi are o anumitã reacþie faþã de
comportamentul copilului, aceastã reacþie îl face pe copil sã aibã o
anumitã percepþie asupra propriului comportament.
Când pãrinþii exprimã emoþiile pozitive sau negative într-un mod

indirect, atunci acest lucru devine ameninþãtor pentru copil, pentru
cã acesta nu mai are certitudinea sau siguranþa unei reacþii ºi
interpreteazã ceea ce spune sau face pãrintele. De exemplu, când un
pãrinte este mândru de ceea ce a fãcut copilul sãu ºi îºi exprimã
emoþia de bucurie indirect, printr-un gest de tandreþe (ex. îl
îmbrãþiºeazã) ºi nu direct prin cuvinte („Sunt mândru de tine ºi foarte
bucuros pentru ceea ce ai fãcut!”), copilul nu ºtie ce simte pãrintele
lui faþã de el ºi mai ales nu ºtie ce anume din comportamentul lui
sau din ceea ce a fãcut el este perceput de pãrinte ca fiind valoros;
el poate interpreta gesturile pãrintelui ca indiferenþã sau poate gândi
cã nu este suficient de bun pentru a-l face pe pãrintele lui sã fie
mândru de el.
Copiii au nevoie de exprimarea directã, în cuvinte, a aprecierilor pozitive

din partea pãrinþilor!
„Sunt mândru de ceea ce ai fãcut!”,
„Pentru mine, desenul tãu este cel mai frumos!”,
„Te iubesc!”
Exprimarea emoþiilor negative ale pãrinþilor prin cuvinte urâte

adresate copilului este una dintre cele mai dãunãtoare experienþe de
viaþã pentru copil. Copilul va ajunge sã se perceapã ca fiind
incapabil, fãrã resurse ºi lipsit de valoare ºi în consecinþã nu va avea
24 nicio motivaþie sã înveþe comportamente pozitive, dezirabile.
Afirmaþiile de genul „eºti un prost!”, „nu eºti bun de nimic!” sau afirmaþiile
de învinovãþire - „cum ai putut sã faci asta?”- au consecinþe negative, severe

asupra sãnãtãþii emoþionale a copilului ºi asupra imaginiii de sine a acestuia.
Cercetãrile aratã cã, atunci când pãrinþii pedepsesc, au o stare

emoþionalã negativã. Copilul manifestã un comportament care vine
în contradicþie cu scopul pãrintelul (ex. „Copilul ar trebui sã mã
asculte!”) ceea ce duce la apariþia emoþiilor negative ºi atrage dupã
sine folosirea unor metode care sunt congruente cu starea emoþio-
nalã negativã, adicã pedeapsa, pentru a stopa comportamentul
nedorit al copilului. Lorber ºi Leary (2005) au realizat un studiu din
care reiese faptul cã starea emoþionalã negativã a mamei, afectivitatea
negativã între mamã-copil este asociatã puternic cu pedeapsa.
Sã presupunem cã un copil aruncã cuburile lego pe jos; compor-

tamentul lui poate avea mai multe cauze: se plictiseºte sau nu ºtie
cum sã se joace. Pãrintele îl vede ºi îi spune sã înceteze, însã copilul
continuã; în acel moment în mintea pãrintelui se declanºeazã un ºir
de gânduri: „Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile!
Face asta intenþionat, ca sã mã enerveze!”; simte treptat cum îi
creºte furia, merge la copil ºi îi smulge cuburile din mânã, iar copilul
începe sã plângã. Dupã pedeapsã pãrintele se poate simþi vinovat în
timp ce copilul este trist sau furios deoarece nu înþelege cu ce greºit
ºi nici nu a învãþat cum altfel sã se joace; el rãmâne doar cu
pedeapsa ºi cu emoþiile negative. Aceeaºi situaþie ar fi avut alt final

dacã pãrintele dãdea o altã interpretare comportamentul copilului:
„Copilul se plictiseºte, are nevoie de ajutorul meu!”; gândind astfel, el
rãmâne calm ºi poate gãsi mai multe alternative: sã îi propunã sã
construiascã ceva, sã îi ofere o altã activitate (Figura nr. 1).
COMPORTAMENTUL COPILULUI
Ex. Copilul aruncã cuburile lego pe jos
INTERPRETAREA
Ex. Copilul ãsta nu înþelege sã nu mai trânteascã cuburile!
Face intenþionat ca sã mã enerveze!
25
EMOÞIA
Ex. Furie, enervare, ostilitate, depresie
REACÞIE ADECVATÃ PEDEAPSÃ

Ex. Îi redirecþionez comportamentul Ex. Il lovesc ca sã înceteze
prin oferirea de alternative
Figura nr. 1. COMPORTAMENTUL COPILULUI
Copiii manifestã comportamente problematice când aºteptãrile adulþilor

(pãrinþi, educatori) sunt nerealiste ºi neadaptate nevoilor ºi abilitãþilor copilului!
Cercetãrile au pus în evidenþã diferenþe semnificative în ceea ce

priveºte interpretarea la nivel cognitiv pe care o fac pãrinþii care
pedepsesc ºi pãrinþii care recurg la metode adecvate de disciplinare.
Diferenþele constau în prezenþa unor convingeri despre comportamentul
copiilor (ex. „eu nu sunt responsabil, copilul e de vinã”), aºteptãri
nerealiste privind dezvoltarea copilului, abilitãþi scãzute de empatie
ºi înþelegere a perspectivei copilului, ataºament deficitar în relaþia cu
copilul (Milner, 2003). Integrarea rezultatele acestor cercetãri în
programele de training al pãrinþilor, de prevenþie a abuzului sau de
dezvoltare a abilitãþilor parentale este esenþialã, conferind
intervenþiei validitate ºtiinþificã. La ora actualã, modelul cel mai
influent în acest sens îl reprezintã cel descris de Milner (2002),
model descris mai jos.
Modul în care pãrinþii gândesc despre cum trebuie crescut ºi

educat un copil influenþeazã atitudinea acestora în disciplinarea
copilului
Modelul procesãrii informaþiei în situaþii de abuz a fost iniþial
descris de Crick ºi Dodge (1994), pentru a explica modul în care
copiii cu comportamente agresive proceseazã informaþia socialã.
Apoi el a fost treptat adaptat ºi la situaþia în care pãrintele este cel
care manifestã comportamente agresive. Informaþiile din sfera
cogniþiei sociale, care vorbesc despre modul în care oamenii
interpreteazã situaþiile sociale, aratã cã în urma experienþei
personale, adulþii dezvoltã convingeri mai mult sau mai puþin
sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii, convingeri globale (ex.
„Cum trebuie crescuþi copiii în general”) ºi specifice (ex. „Cum
26 trebuie crescut copilul meu”).
Pin urmare, comportamentul pãrinþilor este influenþat de aceste

convingeri precum ºi de factori situaþionali, cum ar fi nivelul de stres

al pãrintelui. Cercetãrile aratã cã existã diferenþe la nivelul
convingerior între pãrinþii care utilizeazã pedeapsa ºi abuzeazã copiii
ºi cei care nu recurg la asfel de metode, iar ele pot fi clasificate pe
3 domenii:
n convigerile despre abilitãþile copiilor;
n convingeri despre intenþiile copiilor;
n convingeri despre propriile abilitãþi parentale;
În urma experienþelor personale, pãrinþii dezvoltã convingeri mai mult sau

mai puþin sãnãtoase despre cum trebuie crescuþi copiii.
Uneori aceste convingeri au ºi o încãrcãturã afectivã - emoþii trãite

în experienþele anterioare de viaþã duc la formarea lor. Emoþiile
asociate au un rol foarte important în ceea ce priveºte modul în care
informaþia este perceputã, interpretatã, organizatã în memorie ºi
accesatã. În cazul pãrinþilor care folosesc abuzul emoþional ºi fizic,
se considerã cã aceste convingeri sunt asociate cu emoþii negative
(ex. furie, ostilitate, anxietate, depresie). Aceste convingeri se
activeazã cu precãdere în situaþii ambigue, atunci când copilul
manifestã un comportament problematic, dar normal în dezvoltare,
când copilul manifestã un comportament problematic, dar minor sau
dacã pãrinþii trãiesc emoþii negative. Aceste erori se manifestã în mai

multe etape, prezentate în cele ce urmeazã.
În ce contexte se manifestã aceste convingeri rigide, nesãnãtoase?

Primul context este percepþia comportamentului copilului
Convingerile rigide despre creºterea copiilor ºi despre cauzele
comportamentelor lor au anumite consecinþe în comportamentul
pãrinþilor. În primul rând, convingerile determinã o atenþie redusã
asupra comportamentelor funcþionale ale copilului; de exemplu,
pãrintele nu remarcã schimbãri pozitive/ progrese în
comportamentul copiilor, cum ar fi îmbunãtãþirea comportamentului,
faptul cã un copil face comportamentul cerut (ex. „S-a îmbrãcat
atunci când i s-a spus”).
Copilul învaþã comportamentele funcþionale, pozitive când pãrintele le

remarcã ºi le apreciazã. Ignorarea acestor comportamente funcþionale duce
la creºterea frecvenþei comportamentelor problematice ale copilului.
27
În al doilea rând, aceste convingeri determinã o atenþie selectivã,

adicã focalizarea atenþiei pe anumite comportamente ale copiilor,
congruente cu convingerile „preexistente”; de exemplu, este mult
mai probabil ca pãrintele sã observe necomplianþa copiilor decât
comportamentele adecvate, funcþionale, deoarece sunt în acord cu
aºteptãrile lor (ex. „Era clar cã trebuie sã faci ceva rãu, doar te ºtiu
eu cum eºti”). Convingerile preexistente sunt gânduri despre copil,
despre ceea ce însemnã sã fii pãrinte, pe care adultul le-a interiorizat
în urma experienþelor prin care a trecut. Odatã formate ele
influenþeazã percepþia evenimentelor actuale.
De exemplu, sã ne gândim cã mai multe persoane stau ºi privesc
norii; la un moment dat una spune „Uite, norul acesta seamãnã cu
un iepure” ºi toþi ceilalþi identificã elementele în acel nor. O altã
persoanã zice „Mie îmi seamãnã mai degrabã cu un câine”. Care
dintre cele douã persoane a vãzut corect? Rãspunsul este:
amândouã; aceeaºi situaþie poate fi privitã din mai multe
perspective. În funcþie de informaþiile sau convingerile care ne sunt
activate în minte la un moment dat, noi tindem sã interpretãm
experinþele zilnice prin prisma lor.
Interpretãrile pe care le dãm realitãþii influenþeazã modul în care ne simþim
ºi în care reacþionãm într-un anumit moment.
De cele mai multe ori, interpretãm realitatea din jurul nostru în

funcþie de convingerile pe care le avem despre respectiva situaþie
sau context. De exemplu, dacã certãm ºi criticãm mai des un copil
pentru cã nu îºi pune hainele în dulap, facem adesea generalizãri cu
privire la personalitatea copilului spunând cã este dezordonat,
afirmaþie care nu are legãturã cu realitatea; dacã spun despre cineva
cã este dezordonat, asta înseamnã cã tot timpul, în orice situaþie,
acea persoanã se comportã aºa; având însã aceastã reprezentare în
minte, vom tinde sã vedem mai des situaþiile în care copilul nu îºi
pune hainele în dulap ºi sã ignorãm momentele sau sã discreditãm
situaþiile în care a manifestat comportamentul aºteptat (ex. „Le-a
pus altcineva în locul lui”).
Convingerile devin o grilã prin care noi interpretãm, „citim” realitatea,

devenind opaci la informaþiile incongruente cu aceste convingeri.
28 Cercetãrile aratã cã, pãrinþii care abuzeazã copiii adesea, fizic ºi

emoþional, au convingeri negative despre aceºtia, comportamentele
lor exprimã mult mai frecvent critici ºi manifestã mai puþine emoþii
pozitive (Caspi ºi colab., 2004). În acest sens, atenþia pãrinþilor devine

selectivã, axatã doar pe comportamentele negative ale copiilor.
În al treilea rând, convingerile rigide ne determinã sã detectãm ºi

sã codãm informaþia în mod neadecvat; poþi sã faci mai multe erori
în recunoaºterea emoþiilor copilului, dacã aceste emoþii au intensitãþi
mici, ºi poþi evalua incorect intensitatea emoþiei. Abilitãþile scãzute
de empatie ºi de înþelegere a perspectivei copilului, precum ºi un
ataºament deficitar în relaþia cu copilul ºi a aºteptãrilor nerealiste
privind dezvoltarea normalã a copilului ºi problemele specifice
fiecãrei vârste, cresc probabilitatea utilizãrii pedepsei ºi abuzului
(Milner, 2003).
Al doilea context este cel al interpretãrii ºi evaluãrii comporta-

mentului copiilor.
Pãrinþii cu risc ridicat de abuz fizic interpreteazã comportamentul
copiilor ca fiind mai grav, foarte greºit iar copilul ca fiind unicul
responsabil. Ei privesc aceste comportamente ca pe niºte trãsãturi
interne, stabile ºi gobale ale copilului ºi sunt predispuºi sã evalueze
comportamentul ca fiind motivat de intenþii ostile.
Într-un experiment efectuat de Dadds ºi colab. (2002) privind
evaluarea comportamentelor pozitive, negative ºi ambigue ale
copiilor de cãtre mame, experiment în care erau folosite înregistrãri
cu copii necunoscuþi, mamele cu risc de abuz au evaluat
comportamentele copiilor ca fiind greºite în toate scenariile; au fãcut
mai multe atribuiri externe pentru comportamente pozitive în raport

cu comportamentele ambigue ºi negative, iar mamele din lotul de
control au fãcut mai multe atribuiri externe (sunt ºi alþi factori care
influenþeazã comportamentul) pentru comportament pozitive ºi
negative faþã de cele ambigue. Aceste erori se fac în special în
situaþii ambigue, de comportament problematic, dar normal în
dezvoltare ºi comportament problematice minore, deoarece se
activeazã convingerile nesãnãtoase.
Evaluarea comportamentului copilului ca fiind greºit este un predictor de

abuz din partea pãrintelui sau educatorului/profesorului.
De exemplu, un tatã poate sã recunoascã faptul cã, copilul lui s-

a comportat agresiv la ºcoalã ºi sã perceapã intenþia negativã, dar
datoritã unei convingeri de tipul: „încã nu ºtie cum sã vorbeascã cu
unii bãieþi”, comportamentul nu va fi evaluat ca fiind „rãu” ºi prin
urmare nu vor fi luate mãsuri disciplinare de tipul pedepselor fizice, 29
ci mai degrabã va avea o discuþie cu copilul despre cum ar putea
reacþiona diferit, mai adecvat (nu prin agresivitate) într-o situaþie
similarã. Dar dacã apare un comportament minor - „ copilul nu curãþã
masa” ºi acest lucru este evaluat ca fiind greºit ºi se fac atribuiri
interne, globale stabile ºi ostile (ex. „Copilul ãsta e încãpãþânat,
niciodatã nu mã ascultã ºi face numai cum vrea el”), pãrintele poate
aplica mãsuri destul de severe ºi neadecvate.
Evaluarea globalã ºi generalizarea cauzelor unui comportament cresc proba-

bilitatea aplicãrii unor metode neadecvate de disciplinare asupra copilului.
Interpretãrile devin cu atât mai distorsionate, cu cât starea

emoþionalã negativã este mai intensã. Comportamentul nostru este
în concordanþã cu starea emoþionalã. Cu toþii trecem din când în
când prin stãri de furie în urma unui conflict, nu ne putem scoate din
minte acel lucru, avem impresia cã toþi ne enerveazã, cã toate
lucrurile ne ies pe dos ºi suntem mult timp mai irascibili, adicã nu
facem decât sã ne alimentãm furia (ex. „Azi toþi au ceva cu mine, toþi
vor ceva de la mine”, „Vreau sã mã lase toatã lumea în pace”); ca ºi
consecinþã, se activeazã mai multe gânduri specifice furiei, ceea ce
ne facem sã devenim din ce în ce mai furioºi, foarte rigizi ºi sã nu
mai evaluãm corect eveniemntele. A doua zi vedem lucrurile dintr-o
altã perspectivã ºi certurile de ieri ni se par minore, regretãm
conflictul cu colegii, copiii sau partenerul de cuplu.
Explicaþia este simplã: atunci când avem o anumitã stare
emoþionalã, ne sunt activate gânduri care produc emoþia respectivã iar
evenimentele ulterioare vor fi interpretate prin prisma gândurilor deja
activate, adicã în mod eronat. În urmãtoarea zi, gândurile specifice furiei
„se sting” ºi putem gândi situaþia flexibil, din mai multe perspective.
Al treilea context este integrarea informaþiei ºi selectarea rãspunsului

Pãrinþii cu risc ridicat de abuz eºueazã în a integra adecvat
informaþia despre copil. Acest proces este considerat a fi un factor
mediator în selecþia rãspunsului, separat de convingerile
preexistente. Ei au tendinþa de a nu în lua considerare informaþia
despre contextual situaþional în care apare compor tamentul
copilului, factorii care contribuie la distribuirea responsabilitãþii
pentru apariþia comportamentului problematic.
De exemplu, pãrintele poate sã observe cã Andrei a vãrsat
paharul cu lapte, dar pentru cã nu integreazã toatã informaþia (ex.
„Fratele lui l-a impins”) el nu o ia in considerare atunci când aplicã
mãsura disciplinarã (ex. „Îl poate lovi, ridicã tonul sau sã îl criticã
30 pentru cã nu este atent”), ceea este o reacþie neadecvatã, deoarece
Andrei nu a fost singurul responsabil pentru acel comportament.
Pãrinþii cu risc de abuz au ºi un deficit în generarea de rãspunsuri
posibile ºi alegerea rãspunsului.
Cu cât nivelul de stres este mai mare, cu atât pãrintele ia mai puþin în
considerare factorii situaþionali în care a apãrut comportamentul problematic.
Exerciþiu Recomandaþi pãrinþilor sã observe comportamentele copiilor în

pentru pãrinþi: contextele în care ele apar ºi apoi sã se gândeascã la alternativele
de discplinare sau de reacþie adecvatã faþã de acele comportamente.
Comportamentul Descrierea contextului în care a apãrut comportamentul

problematic: Unde a apãrut comportamentul, cine era prezent, care a fost
comportamentul celorlalþi, când a apãut comportamentul,
cum au reacþionat cei din jur la comportamentul copilului
........................... .....................................................................................
........................... .....................................................................................
Al patrulea context este cel de aplicare a alternativei ºi de
monitorizare a acesteia
Acest stadiu se referã la implementarea rãspunsului,
monitorizarea lui ºi abilitatea de a-l modifica dacã este nevoie,
aspect deficitar la pãrinþii cu risc pentru abuz datoritã aºteptãrilor
negative privind complianþa copilului ºi a reacþiilor emoþionale

intense care nu permit implementarea unor metode adecvate, cum
ar fi explicarea regulilor într-o situaþie.
Studiile de psihologie cognitivã aratã cã aceste procesãri sunt

automate, iar odatã declanºate merg pânã la capãt, ducând la
activarea compor tamentului; repetarea lor duce la apariþia
instantanee a rãspunsului comportamental ºi emoþional. Pãrinþii cu
risc de abuz au mai multe procesãri automate în ceea ce priveºte
comportamentul copilului în viaþa de zi cu zi, în situaþii ambigue sau
de stres. Procesãrile controlate au loc în sfera conºtienþei, necesitã
o atenþie susþinutã ºi sunt uºor de modificat. Ele sunt foarte utile în
situaþii noi, ambigue care necesitã evaluarea ºi adaptarea
permanentã a rãspunsului. În situaþia de faþã, procesãrile conºtiente
sunt legate de modul adecvat de interpretare a comportamentului
copilului. Dacã procesãrile controlate vor fi folosite în situaþiile legate
de copil, pãrinþii vor reduce influenþa procesãrilor automate, vor lua
în considerare factorii situaþionali ºi vor genera rãspunsuri adecvate.
Tipul procesãrii automate sau controlate este influenþat ºi de 31
rãspunsul fiziologic individual la stres; cu cât reactivitatea fiziologicã
este mai ridicatã la stimulii stresanþi, cu atât este mai probabilã
declanºarea procesãrilor automate care atrag aplicarea pedepselor
(Dadds, 2003).
În concluzie, folosirea programelor care se bazeazã doar pe

dezvoltarea de abilitãþi parentale sunt ineficiente atunci când existã
dificultãþi în procesarea informaþiei. Pãrintele ar învãþa doar
comportamentul, dar nu l-ar aplica în situaþia de disciplinare. De
aceea e important atunci când construim un program de training
pentru pãrinþi, sã þinem cont de informaþiile ºtiinþifice care explicã
comportamentul pãrintelui.
2.3. ABC-ul învãþãrii comportamentale
Copiii învaþã prin consecinþele comportamentului lor asupra celorlalþi
Unul din primele lucruri pe care copiii le învaþã, este faptul cã

acþiunile ºi comportamentele lor au efecte ºi consecinþe asupra
acþiunilor/ compor tamentelor celorlalþi. Modul în care adulþii
reacþioneazã la comportamentul copiilor, le menþine sau nu acestora
un anumit comportament. De multe ori se întâmplã ca pãrinþii ºi
educatorii/profesorii sã întãreascã involuntar un anumit comporta-
ment problematic al copilului. Întãririle accidentale pot fi: atenþia
acordatã unui comportament problematic (ex. prin zâmbet sau
comunicare verbalã sau non-verbalã cu copilul), întãririle materiale
(ex. jucãriile), activitãþile (ex. distragerea atenþiei unui copil printr-un
joc) sau alimente (ex. o bomboanã sau ciocolatã). De exemplu, dacã
accidental râzi dupã ce copilul a spus un cuvânt vulgar, râsul a întãrit
accidental comportamentul verbal al copilului (a spune cuvinte
vulgare) ceea ce creºte probabilitatea ca, copilul sã foloseascã din
nou cuvântul vulgar dacã doreºte o reacþie din partea pãrintelui.
Ignorarea comportamentelor pozitive, dezirabile ale copilului de cãtre

32
pãrinþi ºi educatori/ profesori creºte frecvenþa apariþiei comportamentelor
negative, nedezirabile
Când învaþã un comportament nou, copii au nevoie de întãriri sau

feedback-uri din partea pãrinþilor ºi adulþilor pentru comportamentele
pozitive ºi dezirabile pe care le-au realizat. Dacã pãrinþii ºi educatorii/
profesori ignorã comportamentele pozitive ale copiilor, nu fac decât
sã întãreascã convingerea copiilor cã ei pot atrage atenþia numai prin
comportamente nedezirabile/ negative.
Copii, ca ºi adulþii, învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive, când pãrinþii

ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau
comportament. Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se
învaþã dacã spunem copiilor ce au greºit!
Copiii învaþã observând comportamentul celorlalþi din contextul

lor de viaþã - pãrinþi, bunici, fraþi sau surori, alþi copii, educatori/
profesori. Multe din comportamentele sociale ºi emoþionale ale
copilului se învaþã prin imitare ºi modelare ºi datoritã faptului cã
adeseori adulþii nu verbalizeazã regulile de comportament pentru
copil. Astfel, copilul învaþã implicit acele comportamente care nu au
fost verbalizate de cãtre adulþi. Aceastã învãþare implicitã este uneori
o învãþare eronatã ºi limitativã, care nu îi permite copilului sã
cunoascã multe din modalitãþile de comportament în diverse situaþii
concrete. De exemplu, dacã copilul nu este învãþat cum sã facã faþã
furiei sau frustrãrii într-un mod sãnãtos, el va recurge la acele
comportamente pe care le-a învãþat implicit din interacþiunea cu

ceilalþi – pãrinþi, educatori/profesori, alþi copii. Comportamentele
pãrinþilor ºi educatorilor/profesorilor reprezintã modele de
comportament pentru copil.
Copiii învaþã privindu-i sau observându-i pe ceilalþi
Cele mai frecvente comportamente problematice ale copilului,

cum ar fi þipatul, înjuratul, lovitul, sunt rezultatul acestui proces
implicit de învãþare: copilul nu ºtie cum sã reacþioneze în diverse
situaþii problematice pentru el ºi recurge la acele comportamente pe
care le-a observat la ceilalþi.
Comportamentele problematice ale copiilor apar ºi ca rezultat al modului

de formulare de cãtre pãrinþi ºi educatori/ profesori a instrucþiunilor compor-
tamentale. 33
Modul în care pãrintele sau educatorul/ profesorul formuleazã o

instrucþiune influenþeazã compor tamentul copilului. Cele mai
frecvente bariere în formularea instrucþiunilor de cãtre pãrinþi sunt:
a) instrucþiuni formulate vag: copiii au dificultãþi în a urma
instrucþiunile: care nu sunt clare, de felul „Maria, fii cuminte!”
sau „George, nu fii obraznic!”; formulate în termeni de
întrebare închisã de tipul „Nu ai vrea sã îþi faci temele?”, care
îi permite copilul sã aleagã ºi varianta de rãspuns NU;
b) prea multe sau prea puþine instrucþiuni: când copilului i se
dau prea multe instrucþiuni de felul „Trebuie sã îþi faci
curãþenie în camerã ºi sã înveþi!” realizarea lor în termenii
doriþi de pãrinte devine dificilã ºi atunci copilului i se dã
oportunitatea nefericitã de a face greºeli (fiecare are o
percepþie diferitã despre ceea ce înseamnã „curãþenie” ); la
polul opus, când copilul nu primeºte decât foarte puþine
instrucþiuni, îi este dificil sã îºi structureze singur comporta-
mentul ºi sã înveþe singur comportamentele complexe.
c) instrucþiuni prea dificile pentru nivelul lor de dezvoltare cognitivã,
socialã ºi emoþionalã: copii au nevoie de instrucþiuni pentru
comportamentele pe care ei le pot realiza; când însã aºteptãrile
pãrinþilor sunt nerealiste în raport cu nivelul lor de dezvoltare,
copiii manifestã comportamente problematice pentru cã nu pot
realiza un comportamentul aºteptat;
De exemplu, dacã ceri unui adolescent sã ia o decizie fermã cu
privire la cariera lui pentru urmãtorii 10 ani, acest lucru îi
depãºeºte competenþele ºi îl pune în situaþia de a face
promisiuni sau de a lua decizii nerealiste.
d) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de momentul în care
sunt formulate: dacã unui copil obosit ºi aproape adormit i se
spune cum ar trebui sã se comporte când merge în vizitã, va
fi puþin probabil ca el sã reþinã ceea ce s-a explicat ºi va avea
un anumit comportament în vizitã; sau dacã vrei sã ai o
discuþie „serioasã” cu adolescentul tãu care tocmai
urmãreºte emisiunea lui preferatã, probabilitatea ca el sã îºi
reaminteascã ceea ce i-ai spus este foarte micã.
e) instrucþiunile sunt urmate ºi în funcþie de modul în care sunt
comunicate: modul în care pãrintele exprimã o instrucþiune
trebuie sã fie congruent cu ceea ce spune;de exemplu, dacã
zâmbeºti atunci când îi spui copilului cã a folosit un cuvând
nepotrivit la masã, îi produci confuzie ºi poate sã înþeleagã
greºit mesajul.
34
Modelul ABC – instrument de modificare
comportamentalã pentru pãrinþi
Comportamentul copiilor apare în prezenþa anumitor factori sau
într-un anumit context, denumit ca antecedent (A) ºi are anumite
A B C
consecinþe care menþin sau nu apariþia comportamentului (C).
Figura nr. 2. Modelul ABC (Skinner, 1953)
A - Antecedentele comportamentului sunt elementele contextului

spaþio-temporal care apar înainte de realizarea comportamenului ºi
cresc probabilitatea apariþiei lui. Antecedentele pot fi situaþii,
gânduri, emoþii sau comportamente legate de evenimente, gânduri ºi
amintiri din trecut, care se reflectã în situaþia actualã.
De exemplu, este mult mai probabil ca doi fraþi sã se certe atunci
când primesc o jucãrie nouã dacã ei nu au învãþat încã sã se joace
împreunã cu jucãria.
Antecedentele sunt de douã tipuri: imediate - apar înainte de
comportament ºi depãrtate – evenimente întâmplate recent, dar care
influenþeazã comportamentul actual (ex. faptul cã un copil este obosit

face mai probabilã apariþia unor comportamente problematice, cum ar
fi refuzul sau accesele de furie în relaþia cu adultul sau cu alþi copii).
B – Comportamentul copilului ( B de la behaviour, în limba

engleazã), ceea ce face, spune, simte copilul.
C – Consecinþele comportamentului - sunt stimulii care apar

dupã realizarea comportamentului ºi au rolul de a creºte sau de a
scãdea probabilitatea apariþiei unui comportament. Reacþia adultului
(consecinþa) la comportamentul copilului poate fi de douã tipuri: de
încurajare a comportamentului copilului sau de descurajare.
De exemplu, dacã un copil face un comportament (ex. îºi adunã
jucãriile ºi le pune in cutie) ºi este lãudat de cãtre adult, el va avea
tendinþa de a repeta acel comportament; dacã el este penalizat de
cãtre adult sau este ignorat, copilul va avea tendinþa de a elimina
acel comportament din repertoriul lui.
Ne putem da seama foarte uºor de influenþa reacþiei adultului asupra 35

comportamentului copilului dacã privim cu atenþie copilul la vârste mici;
de multe ori, atunci când face un comportament, el cãutã privirea
adultului pentru a vedea daca este aprobat sau nu. Consecinþele sunt
responsabile de menþinerea în timp a unui comportament!
Copiii învaþã foarte rapid principiile funcþionãrii comportamentului uman:

dacã fac comportamentul X, atunci primesc Y
sau dacã fac comportamentul X atunci evit Z
Aceasta este regula dupã care copiii învaþã comportamente.

Adulþii sunt cei care atribuie semnificaþii ºi evalueazã comporta-
mentul copilului (ex. „Nu e frumos ceea ce faci, nu mai face asta”).
De pildã, eu pot sã îi spun unui copil „nu mai spune cuvântul

ãsta”, dar râd ori de câte ori el foloseºte acel cuvânt. Cuvintele mele
nu au nici o eficienþã în stoparea comportamentului negativ,
deoarece, ceea ce îl menþine este reacþia mea, faptul cã eu râd;
astfel, copilul se simte valorizat. Deci, deºi din punctul de vedere al
comportamentul este greºit, ceea ce menþine acel comportament
este chiar reacþia adultului la ceea ce spune sau face copilul.
Identificarea antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament
este esenþialã dacã vrem sã îl dezvoltãm sau sã îl eliminãm din
repertoriul comportamental al copilului. Ele pot fi identificate în urma
discuþiilor cu pãrinþii sau a observãrii copilului, pe baza urmãtoarelor
întrebãri:
Situaþia Antecedente Antecedente Comporta- Consecinþe Efect

depãrtate imediate ment
S-a întâmplat Când apare? Ce se întâmplã
ceva deosebil Unde apare? imediat dupã?
în aceastã Cu cine apare? Reacþia
perioadã ce ar Când nu apare? adultului ºi a
putea influenþa Unde nu apare? celor din jur
comporta- Cu cine nu Reacþia
mentul? apare? copilului
Ce doi fraþi Mihai se Mihai îi indicã Sergiu îºi încheie Încurajarea
se joacã apropie de ceasul care activitatea ºi îl coportamen-
calculator ºi îl aratã cã e lasã pe Mihai. tului de
vede pe Sergiu rândul lui acum Mama îi laudã aºteptare a
cã se joacã la el. cã se joacã rândului
frumos împreunã.
36 Ce doi fraþi Sergiu a stat Sergiu se Sergiu îl Mihai pãrãseºte Încurajarea
se joacã treaz aproape apropie de loveºte ºi îl calculatorul ºi îl comportamentu
toatã noaptea calculator ºi îl împinge pe lasã pe Sergiu lui agresiv a lui
din cauza unor vede pe Mihai copil sã se joace. Sergiu
crize de astm cã se joacã Mama observã

ºi nu spune
nimic.
Analiza antecedentelor ºi consecinþelor unui comportament este

primul pas în modificarea sau învãþarea comportamentalã. Un
comportament se menþine dacã este urmat de întãriri imediate ºi
pozitive. Consecinþele pe termen lung NU modificã comportamentul
prezent.
PARTEA a II-a
PROGRAM DE DEZVOLTARE
A ABILITÃÞILOR PARENTALE
DE DISCIPLINARE POZITIVÃ
ªEDINÞA 1 INTRODUCERE
n prezentarea participanþilor;
n prezentarea modului de desfãºurare al întâlnirilor (durata ºi frevenþa întâlnirilor);
n identificarea unor convingeri preexistente de bazã;
n resemnificarea comportamentului copilului: factori care influenþeazã
comportamentul copilului.
I. Identificarea convingerilor pãrinþilor

privind comportamentele copiilor
Primul modul sau sesiune are ca ºi obiectiv principal identificarea
convingerilor pãrinþilor despre ce este disciplinarea ºi modul în care
copiii învaþã comportamentele adecvate ºi neadecvate. Aspectele
teoretice ale modulului sunt prezentate în capitolul 2 „Cum învaþã
copiii comportamentele sociale ºi emoþionale? Disciplinarea ca
formã de învãþare comportamentalã.”. Puteþi oferi informaþiile din
capitolul 2 pãrinþilor sub forma unor pliante sau broºuri.
38
Convingerile, reacþiile comportamentale ºi emoþionale ale pãrinþilor ºi educa-
torilor/ profesorilor faþã de comportamentul copilului influenþeazã atitudinea
acestora în disciplinare.
Care sunt prioritãþile de educaþie ºi învãþare

la vârsta preºcolarã?
Vârsta preºcolarã este vârsta la care copiii au cel mai mare potenþial
de învãþare ºi la care se pun bazele sãnãtãþii lor mentale. Sãnãtatea
mentalã s-a demonstrat a fi un parametru esenþial de care se leagã starea
de bine a persoanei, capacitatea sa de învãþare, succesul ºcolar/matu-
ritatea ºcolarã, sãnãtatea în general. Calitatea educaþiei la aceastã vârstã
este doveditã de studiile de specialitate ca fiind cea mai eficace. Acum
copiii învaþã cum sã relaþioneze cu ceilalþi, cum sã ia decizii, cum sã facã
faþã emoþiilor pozitive sau negative, cum sã negocieze. Acestea sunt
abilitãþi care îi oferã copilului ceea ce literatura de specialitate numeºte ca
fiind rezilienþã sau abilitãþile de protecþie a sãnãtãþii mentale a copilului.
Primii ºapte ani de viaþã reprezintã perioada optimã pentru promovarea

sãnãtãþii sociale ºi emoþionale ºi prevenirea tulburãrilor de sãnãtate mintalã.
Rezilienþa nu se referã la o caracteristicã individualã, ci la un
proces, motiv pentru care cel mai corect este sã vorbim despre
trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã, ºi nu despre
indivizi rezilienþi - cu atât mai mult cu cât caracteristicile individuale
ale copilului sunt în permanenþã modelate de interacþiunea dintre
acesta ºi mediul sãu, iar factorii de risc acþioneazã cumulativ în

declanºarea psihopatologiei dezvoltãrii.
Rezilienþa este un proces ºi nu o caracteristicã individualã. Nu este

corect sã vorbim despre copii rezilienþi sau nerezilienþi, ci despre copii cu
trasee de dezvoltare caracterizate prin rezilienþã.
Importanþa dobândirii abilitãþilor de bazã în perioada preºcolarã

este datã ºi de cercetãrile fãcute în domeniu neuropsihologiei,
informaþii prezentate în tabelul de mai jos:
Informaþii vechi Informaþii noi
Modul în care se dezvoltã Modul în care creierul se dezvoltã este

creierul depinde de moºtenirea rezultatul interacþiunii complexe dintre
geneticã. genele cu care te naºti ºi experienþele de
învãþare de-a lungul primilor ani de viaþã. 39
Experienþele pe care un copil le Experienþele de pânã la vârsta de trei ani au

are pânã la vârsta de trei ani au un impact decisiv asupra arhitecturii
un impac limitat asupra creierului (structurilor cerebrale) ºi asupra
dezvoltãrii ulterioare. competenþelor ca adult.
Relaþiile securizante cu un adult Interacþiunile cu adulþii nu doar creeazã un

creeazã un context favorabil context, ci afecteazã în mod direct
dezvoltãrii timpurii ºi învãþãrii. dezvoltarea structurilor cerebrale care fac
posibilã învãþarea ºi dezvoltarea de abilitãþi.
Dezvoltarea creierului este un Dezvoltarea creierului nu este un proces

proces liniar. Capacitatea creie- liniar. Existã perioade sau “ferestre de
rului de a învãþa ºi de a se dezvoltare” în care achizitionarea de
schimba creºte gradat din cunoºtinþe ºi abilitãþi se poate realiza optim.
perioada copilãriei pânã în
perioada de viaþã adultã.
Creierul unui preºcolar este În jurul vârstei de trei ani, creierul unui
foarte puþin activ în comparaþie copil este de douã ori mai activ decât cel al
cu creierul unui student. unui adult
Shore, R. (1997). Rethinking the Brain

Pânã la trei ani se realizeazã aproximativ 80% din dezvoltarea creierului.
În perioada preºcolarã, creierul copilului e de 3 ori mai activ decât creierul
unui adolescent.
Mai jos vã sunt prezentate o serie de exerciþii dezvoltate pe baza

informaþiilor din capitolul 2 pe care le puteþi folosii la sesiunile sau
workshop-urile cu pãrinþii. Este recomandat ca pentru o sesiune sau
workshop de 1 sau 2 ore sã discutaþi cu pãrinþii maxim 2 exerciþii.
Exerciþiu pentru pãrinþi:

Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni
convingerile sau gândurile pe care le au despre comportamentele copiilor, mai
ales în contexte în care reacþia emoþionalã a pãrintelui faþã de comportament
este una negativã, de furie, nemulþumire, mânie, tristeþe.
Comportamentul Reacþia emoþionalã Ce gândesc despre

problematic al (cum mã simt când comportamentul
copilului copilul are un anumit copilului?
comportament) Care cred cã este cauza
40 Evaluaþi intensitatea comportamentului?
emoþiei pe o scalã de De ce cred cã face
la 1 la 10 (10 este comportamentul
foarte intensã) respectiv?
............................. ............................. .............................

............................. ............................. .............................
Acest exerciþiu îi ajutã pe pãrinþi sã îºi identifice ºi ulterior sã

modifice anumite convingeri nefuncþionale, nerealiste ºi nesãnã-
toase cu privire la comportamentul copilului. Uneori pãrintele are
nevoie de sprijin suplimentar pentru a-ºi modifica aceste convingeri.
Recomandaþi pãrintelui sã consulte un psiholog clinician sau un
psihoterapeut care l-ar putea ajuta în acest sens.
II. Resemnificarea comportamentului copilului:
Diferenþe individuale în temperament
ºi reactivitate emoþionalã
Aºa cum se observã din informaþiile din literatura de specialitate

primul pas într-un proces de învãþare a discplinãrii este
resemnificarea comportamentului copilului. Atunci când pãrinþii
înþeleg cauzele reale ale comportamentelor copiilor le este mult mai
uºor sã aplice metodele de învãþare comportamentalã.
Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi

între pãrinþi ºi copii sau copii ºi educatori apar datoritã acestor
diferenþe individuale pe care nu le cunoaºtem, nu le-am sesizat, nu
le acceptãm ca ºi comportamente nemodificabile, ba mai mult, le
interpretãm într-un mod personal, negativ (vezi capitolul 2.2.1 „Cum
influenþeazã genetica comportamentul copilului? Diferenþe indivi-
duale în temperamentul ºi reactivitatea emoþionalã a copiilor”.).
Uneori adulþii interpreteazã aceste comportamente ca fiind „lipsã de
voinþã sau motivaþie!” – „nu vrea sã se schimbe”, sau ca fiind
intenþionate: „intenþionat vrea sã mã enerveze sau sã mã supere!”.
Exerciþiu pentru pãrinþi: 41

Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze cât mai multe din comportamentele copilului,
observându-l timp de o sãptãmânã în cele mai frecvente contexte: care este
comportamentul lui la masã, la ora de somn, la teme, la joacã, în situaþii noi,
necunoscute, în situaþii de conflict, cum obiºnuieºte sã îºi petreacã timpul liber,
ce activitãþi/ jocuri îi plac, ce activitãþi refuzã sã facã sau nu le face cu plãcere.
Oferiþi-le ca ºi suport teoretic tabelul cu descrierea comportamentelor relaþionate
cu temperamentul.
Ce comportamente problematice apar?

În ce contexte?
Existã o modalitate constantã de reacþie a copilului în anumite contexte?
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
Ajutaþi pãrinþii sã înveþe sã sesizeze ºi sã observe diferenþele individuale ale
copiilor în termeni de comportamente modificabile (ex. cum sã îºi exprime
furia sau nemulþumirea într-un mod sãnãtos) ºi comportamente nemodificabile
(ex. nevoia de timp de adaptare la stimuli noi, necunoscuþi!)
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
Recomandãri pentru pãrinþi pentru situaþii în care identificã tipul

de temperament al copilului:
n sã identifice avantajele/ beneficiile ce decurg din faptul ca,
copilul are un anumit tip de temperament; de exemplu, un
copil hiperactiv va avea comportamente de explorare a mediului
42 ºi va învãþa multe lucruri noi;
n sã evite comparaþiile între fraþi în termeni de temperament sau
„fel de a fi” al fiecãrui copil; fiecare tipar de comportament are
avantajele ºi beneficiile lui; comparaþiile nu fac decât sã scadã
încrederea copiilor în ei ºi sã-i facã sã se simtã nevaloroºi ºi

neiubiþi de cãtre pãrinþi.
Din perspectivã geneticã, comportamentul copilului poate fi

descris prin douã dimensiuni: una este comportamentul acestuia
faþã de situaþii noi, necunoscute – ºi vorbim de temperament inhibat
sau dezinhibat, ºi alta este reactivitatea emoþionalã, definitã ca
intensitatea la nivel fiziologic cu care o persoanã rãspunde emoþional
la stimulii din jur.
Recomandaþi-le pãrinþilor sã noteze comportamentele copilului, observându-l,
timp de o sãptãmânã, în diverse contexte din perspectivã senzorialã: sunete,
luminã, situaþii sau contexte noi (ex. dacã gustã cu uºurinþã alimente noi sau
dimpotrivã are nevoie de timp pentru a încerca ceva nou) cu scopul identificãrii

acelui context senzorial care este adecvat nevoilor copilului.
Comportamentul Contextul descris Care este nevoia

copilului senzorial copilului
Se joacã lego în Fãrã stimuli auditivi – Stimulare auditivã

camera lui. nu dã drumul la muzicã scãzutã
în timp de se joacã;
Îºi face temele De cele mai multe ori, Nevoia de stimulare

ascultã muzicã în timp auditivã.
ce îºi face temele;
................................. ................................. .................................
43
Copiii, ca ºi adulþii, învaþã NUMAI din feedback-urile pozitive, când pãrinþii

ºi educatorii/profesori le spun ce au fãcut bine dintr-o acþiune sau comporta-
ment. Este greºitã opinia conform cãreia un comportament se învaþã dacã
spunem copiilor ce au greºit!
Recomandaþi pãrinþilor sã observe ºi sã noteze timp de mai multe sãptãmâni
comportamentele funcþionale, pozitive ale copilului. Notaþi progresele pe care
le-aþi remarcat în comportamentul copilului d-voastrã. Realizaþi o listã cu
mesaje de apreciere pe care i le-aþi putea transmite copilului d-voastrã.
Comportamente funcþionale:
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
Progresele în comportamentul copilului:

.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
44
Mesaje de apreciere:
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
ªEDINÞA 2 CE ªI CUM ÎNVAÞÃ COPILUL ÎN PRIMII 7 ANI?
n despre importanþa relaþiei de ataºament;

n relaþia de ataºament în activitãþile de zi cu zi;
n cum construiesc un ataºament sãnãtos cu copilul meu.

I. Despre importanþa relaþiei de ataºament
Convingerile despre relaþiile de ataºament – predictor al sãnãtãþii
mentale a copilului.
În primele 18 luni de la naºtere se pun bazele relaþiei de
ataºament, relaþie care se consolideazã în jurul vârstei de 3 ani.
Devin semnificative în viaþa copilului acele persoane are le oferã
sprijin emoþional, fizic (ex. îi ajutã sã meargã singuri, sã se îmbrace)
ºi sunt o prezenþã constantã în viaþa copilului. Formarea relaþiei de
ataºament depinde de abilitatea mamei ºi tatãlui de a recunoaºte
mesajele pe care le transmite copilul ºi de modul în care ei rãspund
nevoilor copilului. Pentru a ne asigura cã rãspundem adecvat nevoilor
copilului, este necesarã o permanentã observare a comportamen-
tului copilului ºi o încercare de a vedea comportamentul copilului din 45
perspectiva nivelului ºi nevoilor lui de dezvoltare.
Putem observa dacã un copil începe sã stabileascã o relaþie de

ataºament cu cineva atunci când simte disconfort dacã vede o
persoanã strãinã (pânã pe la 2-3 ani) sau când plânge dacã
persoana care are grijã de el lipseºte mai mult timp (copilul nu ºtie
sigur dacã se va mai întoarce sau nu); acest comportament poate sã
aparã pe întreaga perioadã preºcolarã.
Copiii vor „testa” natura relaþiei de ataºament cu adultul. De

exemplu, un copil cu un ataºament insecurizant poate avea un
comportament provocativ ca sã observe reacþia adultului (ex. poatã sã
verse paharul cu lapte pe masã pentru a vedea reacþia mamei; dacã
mama îl ceartã lui i se confirmã modelul mental pe care el îl are despre
relaþii; dacã mama rezistã primului impuls ºi îi spune “nu-i nimic, se
mai întâmplã”, primeºte un rãspuns la care copilul nu se aºtepta, iar
în timp el poate sã îºi schimbe teoria despre adulþii din jurul lui.
Reacþia pãrintelui la comportamentele problematice ale copilului influen-

þeazã modul în care copilul îºi formeazã convingerile/teoriile despre relaþiile
cu ceilalþi.
Relaþia de ataºament construitã în primii ani de viaþã va constitui
baza dezvoltãrii emoþionale ºi sociale a copilului în anii ce urmeazã.
Copiii pot dezvolta patru tipuri principale de ataºament: securizant,
anxios-dependent, rezistent ºi dezorganizat. În urma interacþiunii cu
persoanele semnificative din viaþa lor, copiii îºi formeazã teorii
despre relaþiile cu ceilalþi (ex. “Sunt o persoanã care meritã sã fie
iubitã ? Este lumea un loc sigur? Te poþi baza pe oameni ?”).
Pentru a înþelege mai bine cum se formeazã aceste relaþii vom

face urmãtorul exerciþiu:

Rugaþi pãrinþii sã identifice care sunt posibilele gânduri pe care ºi le pot forma
copiii din urmãtoarele trei situaþii: a) copilul începe sã plângã ºi ori de câte ori
copilul plânge, va fi luat în braþe ºi mângâiat; b) copilul începe sã plângã ºi este
ignorat, sau uneori este certat; c) copilul începe sã plângã ºi uneori e luat în
braþe, alteori e certat.
Cum îºi formeazã convingerile despre ei copiii din cele trei situaþii? (dacã sunt
importanþi, valoroºi sau nu) ºi despre convingerile despre încrederea în adult
(„adulþii sunt de încredere, te poþi baza pe ceilalþi”, sau „ nu te poþi baza pe
nimeni”).
46
Situaþii Convingeri despre sine Convingeri despre relaþii (ce cred
(cum se percep copiii) copiii despre relaþiile cu adulþii)
Situaþia 1
Situaþia 2
Situaþia 3
Mai jos sunt prezentate caracteristicile celor 4 tipuri de

ataºament. Ele pot fi discutate cu pãrinþii cu scopul optimizãrii
relaþiei lor cu copiii.
Ataºament
Ataºament Ataºament anxios-ambivalent Ataºament
securizant anxios-evitativ sau rezistent dezorganizat
Copiii învaþã cã Copiii învaþã cã Copiii învaþã sã Comportamentul

orice s-ar nu se pot baza nu cearã ajutor copilului nu este

întâmpla, cineva pe o persoanã ºi atunci când au o coerent ºi
este lângã ei ºi le evitã uneori problemã sau se predictibil în
acordã grijã; persoana simt inconfortabil. relaþiile cu
învaþã sã semnificativã Învaþã sã îºi ceilalþi.
perceapã (pãrintele). rezolve doar
contextul familiei singuri proble-
Copiii învaþã sã Persoanele din
ca fiind unul mele ºi resimt
se simtã jurul lui nu pot
securizant. adesea furie faþã
confortabili doar sã anticipeze
de ceilalþi.
Când pãrinþii atunci când sunt reacþiile
lipsesc perioade în atenþia sau în Copiii învaþã copilului într-o
mai lungi de timp, apropierea despre ceilalþi cã anumitã
copiii îi cautã. persoanelor nu sunt de situaþie.
semnificative. încredere ºi cã nu
Copiii învaþã sã
meritã sã fie
percepã relaþiile Copiii învaþã sã
iubiþi. Au
sociale ca pe un îºi exprime
dificultãþi de
context pozitiv, emoþiile negative 47
stabilire a unor
plãcut ºi simt cã din contexte
relaþii apropiate,
le pot face faþã. stresante prin
de încredere.
reacþii emoþionale
Copiii învaþã sã
ºi comportamen- Copiii învaþã sã
îºi exprime direct
tale exagerate minimalizeze
nevoile ºi
(ex. neliniºtiþi, ceea ce simt
emoþiile. Învaþã
impulsivi). (“Oricum nu-mi
cã este sãnãtos
era aºa de bun
sã îþi exprimi Copiii învaþã sã
prieten, nu-mi
emoþiile. fie reticenþi în
plãcea aºa de
situaþii noi.
mult de el”.)
II. Relaþia de ataºament ºi relaþiile de zi cu zi
Modul de structurare a relaþiei de ataºament va influenþa relaþiile
cu ceilalþi din viaþa adultã. De asemenea, relaþiile de ataºament
devin foarte importante în momentele stresante din viaþã, momente
pe care, persoanele care au dezvoltat un ataºament securizant le
abordeazã cu încredere. Copiii cu ataºament insecurizant se vor
simþi mult mai stresaþi deoarece ei nu au aceastã siguranþã.
Dezvoltarea unui ataºament insecurizant este primul pas în apariþia
agresivitãþii ºi a furiei la vârsta preºcolarã. Atunci când copii au
stabilit cel puþin o relaþie de ataºament securizant cu o persoanã
semnificativã, au încredere sã exploreze mediul din jur ºi ºtiu cã se
pot retrage oricând simt cã ceva nu este bine ºi cã vor primi sprijin.
Convingerile copiilor despre relaþii se manifestã în interacþiunile

lor cu ceilalþi, atunci când întâlnesc persoane noi sau când îºi aleg
prietenii. Pe mãsurã ce copiii cresc, aceste percepþii despre relaþii
devin din ce în ce mai stabile ºi vor influenþa modul în care copiii
interpreteazã relaþiile cu cei din jur.
Cum se manifestã convingerile formate

din relaþia de ataºament?
48
Copiii vor selecta informaþiile din mediu care sunt congruente cu
teoriile, convingerile lor despre relaþii (cee ce au ei în minte despre
relaþii.
Situaþie: copilul face mizerie ºi este criticat

Copilul cu ataºament securizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai sever
pentru cã e mizerie ºi nu îþi place mizeria”;
Copil cu ataºament insecurizant: “Mi-ai vorbit pe un ton mai
sever. Am ºtiut cã nu mã iubeºti”
Copiii îºi vor formula aºteptãrile din partea celorlalþi în funcþie de

convingerile lor despre relaþii.
Situaþie: Copilul cere ajutorul.
Copilul cu ataºament insecurizant: “Întotdeauna ceilalþi te dezamãgesc”
Copilul cu ataºament securizant: “Oamenii sunt de cele mai
multe ori lângã tine la nevoie”
Comportamentul copiilor faþã de ceilalþi reflectã tipul lor de

ataºament.
O atenþie specialã trebuie acordat comportamentul exagerat de
multumire a celorlalþi care este nesãnãtos pentru copil pentru cã
menþine ignorarea propriilor nevoi ºi emoþii.
Copiii cu ataºament insecurizant cred cã tot timpul trebuie sã se
comporte cu atenþie ºi grijã pentru a nu-i supãra pe ceilalþi.
Copilul cu ataºament securizant: “Câteodatã ne mai supãrãm
unul pe celãlalt, dar în general ne simþim bine împreunã”.
Copiii vorbesc despre ei sau gândesc despre ei în funcþie de tipul

de ataºament format.
Copiii cu ataºament insecurizant: “Tot timpul strigi la mine!. Nu
sunt bun de nimic!”
Copiii cu ataºament securizant: ”Câteodatã strigi la mine; de
obicei asta se întâmplã atunci când eºti obositã.”
III.Cum construiesc o relaþie de ataºament

sãnãtoasã?
Aceste tipuri de ataºament sunt distribuite apoximativ egal în
rândul populaþiei. Ele nu reprezintã o boalã sau tulburare. Tulburãrile
de ataºament sunt foarte rare ºi apar la un numãr extrem de mic din
populaþie. Modul în care ne construim convingerile despre sine ºi
despre relaþii constituie factori protectori sau de risc ai sãnãtãþii
noastre mentale, emoþionale ºi sociale. Rolul pãrinþilor este acela de 49
a le oferii copiilor un context de viaþã securizant ºi sãnãtos în care
copiii sã înveþe cã nevoile lor sunt importante ºi cã ei sunt importanþi
ºi valoroºi indiferent de comportamentul lor.
Cum construim un context sãnãtos pentru copil?

Recomandãri pentru pãrinþi:
Este important ca pãrinþii sã se implice în activitãþi de joc ºi
relaxante cu copiii, activitãþi preferate de copii în care ei se simt
confortabili ºi pe care ei le aleg. Astfel copilului i transmite mesajul
cã este suficient de important pentru ca o persoanã adultã sã
petreacã timp cu el. Mesajul central este cã ei sunt persoane valo-
roase ºi iubite de cãtre ceilalþi, indiferent de comportamentul lor.
„Pentru mine eºti cel mai

important copil!”
„Pentru mine ai desenat cel mai „Pentru mine....”
frumos!”
„Pentru mine eºti special!”
Pentru ca aceste activitãþi sã fie cât mai eficiente, întrebaþi copilul
ce anume i-ar plãcea sã faceþi ºi negociaþi o activitate; astfel copilul
se va simþi cu adevãrat impor tant. Cunoaºterea intereselor,
preferinþelor, activitãþilor preferate ale copilului ºi atenþia acordatã
acestora prin discuþii pe temele preferate ale copilului sunt mijloace
prin care îi trasmitem copilului cã este important ºi valoros pentru
noi ºi cã apreciem alegerile pe care le-a fãcut. Manifestarea unor
gesturi care exprimã afecþiunea faþã de copii (atingeri, îmbrãþiºãri):
Te iubesc! – o expresie care oferã confort, absolut necesarã între copil ºi pãrinte.
În multe familii, aceste cuvinte se spun cu uºurinþã. În alte, se exprimã
cu dificultate, mai ales dacã tu ca ºi adult ºi nu le-ai auzit niciodatã.
Dacã membrii familiei tale au folosit afirmaþiile de iubire pentru a controla

sau manipula, te poþi simþi inconfortabil în ceea ce priveºte folosirea lor cu
proprii tãi copii.
Uneori, aceastã propoziþie este încãrcatã de aºteptãri; când pãrinþii spun

“ te iubesc!”, aºteaptã rãspunsul „si eu te iubesc!”. Astfel, propoziþia poate
sã parã ca o solicitare decât ca o exprimare a ceea ce simþim necondiþionat.
50 Abordarea unui ton serios atunci când copilul ne povesteºte ceva

important pentru el; stabilirea contactului vizual cu copilul de la
acelaºi nivel (ridicarea copilului sau coborârea adultului). Oferirea de
laude ºi încurajãri pentru cele mai mici eforturi fãcute de copil sau a
unor oportunitãþi de a lua decizii ºi asistarea copilului în realizarea
alternativei alese sau îndreptarea atenþiei ºi ascultarea copilului
atunci când vrea sã ne vorbeascã sunt contexte care favorizeazã
formarea unei relaþii sãnãtoase cu copilul d-voastrã.
Cum comunicãm eficient cu copilul?

Recomandãri pentru pãrinþi
Daþi instrucþiuni clare ºi logice!
De ce mai multe ori, copiii pot sã urmeze maxim douã instrucþiuni
date în acelaºi timp:
n folosiþi cuvinte pe care copilul poate sã le înþeleagã, când
prezentaþi sarcinile sau instrucþiunile;
n exprimaþi clar ce aaºteptaþi de la copil;
n evitaþi sã da-þi mai multe sarcini în acelaºi timp.
Exemplu: În loc de: “ Fã-þi curãþenie în camerã!” încercaþi “ ridicã-þi hainele de
pe podea ºi pune-le în coº, apoi pune-þi jocul video în camera de zi
sub televizor”.
Ascultaþi ceea ce vã comunicã copilul copilul!
Ascultaþi copilul când acesta vã povesteºte despre ceea ce-i
place, despre preocupãrile sau problemele lui.
Nu întrerupeþi ceea ce vã spune copilul.
Oferiþi copilului posibilitatea de a ºti cã punctul lui de vedere,
ideile ºi povestirile sale sunt importante.

Încurajaþi copilul sã-ºi exprime emoþiile.
Aºezaþi-vã la nivelul copilului!

Comunicarea este mult mai eficientã cu copilul când adulþii
vorbesc de la acelaºi nivel.
Poziþionaþi-vã la nivelul copilului (capul pãrintelui sã fie la acelaºi
nivel cu al copilului);
Stabiliþi contact vizual cu copilul atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi.
Staþi aproape de copil atunci când vã vorbeºte sau îi vorbiþi (ex.îl
tineþi pe genunchi sau în braþe).
Faceþi diferenþa între persoana copilului ºi comportamentul lui!

Amintiþi-vã cã scopul identificãrii comportamentului negativ al
copilului este de a-l ajuta sã îºi îmbunãtãþeascã comportamentul.
Evitaþi blamarea copilului ºi centraþi-vã pe corectarea comporta-
mentului. Fiþi clar cu copilul în ceea ce priveste:
n comportamentul cu care nu sunteþi de acord;
n comportamentul care este împotriva regulilor familiei; 51
n compor tamentul pe care doriti sã-l facã în locul
comportamentului nepotrivit.
Exemplu: “spalã-þi faþa cu apa!” în loc de “eºti murdar!”
Observaþi-vã comunicarea nonverbalã!

Cercetãrile aratã cã modul în care o persoana exprimã nonverbal
ºi acþioneazã, transmite mai multe informaþii decât ceea ce spune.
Limbajul nonverbal include:
n Expresiile faciale
n Gesturile si poziþia corpului
n Tonul vocii
n Miºcarea corpului.
Comportamentul nonverbal are un foarte mare impact. Prin acþiunile
lor puteþi comunica copiilor lor cã sunt crescuþi ºi educaþi cu dragoste.
Participaþi la jocuri alãturi de copii! Zâmbiþi-le cât mai

frecvent cu putinþã copiilor!
Câteva idei simple te pot ajuta sã foloseºti în mod natural
cuvintele care exprimã iubirea.
Ascultã!
Toþi avem nevoie sã auzim afirmaþii de iubire de la oamenii de
care ne pasã. Poate fi uºor sã presupui cã propriul tãu copil ºtie cã
tu îl iubeºti. Tu îþi iubeºti copilul ºi probabil cã faci foarte multe
lucruri pentru el prin care îþi exprimi iubirea. Asta este important!
Dar, a simþi iubire pentru cineva nu este acelaºi lucru cu a o

exprima. Nici cu a face anumite lucruri din dragoste. Sentimentele de
iubire ºi comportamentele care rezultã pe baza acestor sentimente
nu sunt cuvinte de iubire. ªi acestea sunt foarte importante, de
asemenea. Dacã vi se pare foarte greu sã rostiþi aceste cuvinte, fie
datoritã faptului cã vã sunt nefamiliare, fie datoritã fricii de
respingere, începeþi încet (cu paºi mici).
Un pãrinte a mãrturisit cã a început sã facã exerciþii cu câinele lui

pentru câteva zile, înainte de a-i spune copilului. O mamã a început
sã-si exprime iubirea faþa de copii scriindu-le bilete pe care le
ascundea în geanta cu pacheþelul de mâncare sau sub pernã. În
ambele situaþii, rãspunsul copiilor a fost puternic pozitiv iar a spune
“te iubesc” a devenit un lucru mult mai uºor de fãcut decât înainte.
“Te iubesc când îþi faci patul” sau “te iubesc când eºti politicos”
sugereazã cã iubeºti copilul datoritã compor tamentului sau
realizãrilor lui. De asemenea sugereazã cã nu ar exista iubire dacã el
nu ar face acel lucru (ex. dacã ar fi nepoliticos sau nu ºi-ar face
patul). Nu þi-ai iubi copilul în orice caz? Poþi fi încã emoþionat ºi fericit
în ceea ce priveºte comportamentul, dar evitã comunicarea faptului
52 cã sentimentele de dragoste faþã de copilul tãu existã datoritã
faptului cã el face ceea ce te mulþumeºte pe tine.
Fãrã aºteptãri!
Spui “te iubesc” deoarece doreºti sã spui “te iubesc”. Spui

deoarece tu simþi cã iubeºti persoana cu care vorbeºti. Spui pentru cã
te simþi bine sã o spui. “Te iubesc” este o afirmaþie puternicã ºi de
foarte multe ori geneazã un rãspuns de iubire de la cel ce-o primeºte.
Dar, anexând o aºteptare pentru un rãspuns la afirmaþia “te iubesc”,
este ca un “meci aranjat” atât pentru tine cât ºi pentru cealaltã
persoanã. Copilul simte dacã aºteptarea existã. Dacã el rãspunde, o
face probabil pentru a evita vinovãþia sau conflictul mai degrabã, decât
sa dea un rãspuns autentic. Asta îþi doreºti cu adevarat? Dacã copiii tãi
nu au învãþat încã sã spunã “te iubesc”, este foarte bine sã le spui cã
ai avea nevoie sã auzi câteodatã aceste douã cuvinte. Apoi, dã-le ceva
timp sã riºte, sã practice ºi sã înveþe. Dar, de departe cea mai bunã
lecþie pentru ei vine de la modelul propriu de iubire necondiþionatã.
Asta nu înseamnã cã uneori nu ne mai ºi certãm. Învaþã sã critici

comportamentul ºi nu persoana ºi sã þii promisiunile faþã de copil.
Copiii cu ataºament insecurizant devin foar te vulnerabili în
momentele în care cineva ar putea sã-i dezamãgeascã, sã-i mintã, sã
nu-ºi þinã promisiunea sau sã-i jigneascã. Prin urmare adultul trebuie
sã foloseascã aceste momente pentru a-i cultiva copilului un mod de
gândire sãnãtos.
ªEDINÞA 3 DESPRE EMOÞIILE COPIILOR
ªI MANAGEMENTUL EMOÞIONAL
n despre rezilienþa emoþionalã a copilului;

n managementul emoþiilor copiilor.
I. Despre rezilienþa emoþionalã

Cum învaþã copiii despre emoþiile lor?
Abilitatea copiilor de a-ºi recunoaºte, înþelege, accepta ºi
exprima emoþiile într-un mod adecvat (fãrã sã-i rãneascã de ceilalþi)
este un bun predictor al sãnãtãþii mentale a copilului, a stãrii lui de
bine emoþionale ºi sociale. Modul de exprimare ºi manifestare a
emoþiilor se învaþã din interacþiunea cu ceilalþi – pãrinþi ºi educatori.
Cercetãrile din domeniul competenþelor emoþionale ºi sociale aratã
cã reacþiile emoþionale ale pãrinþilor sunt un predictor pentru
competenþele emoþionale ale copiilor. Manifestarea constantã a
emoþiilor pozitive în familie se asociazã cu un nivel ridicat al
competenþelor emoþionale la copiii. Exprimarea emoþiilor pozitive faþã
de copii este un predictor pentru abilitãþile empatice ale copiilor ºi 53
funcþionarea socialã în clasele primare.
Copiii au nevoie sã facã faþã zilnic diverselor emoþii, bucurie,
tristeþe, veselie, furie, teamã. Sprijinul copiilor în gestionarea acestor
stãri emoþionale este esenþialã pentru starea lor de bine de zi cu zi.
Rezilienþa emoþionalã este abilitatea copilului de a face faþã într-un
mod sãnãtos emoþiilor de zi cu zi, de a fi empatic ºi atent la nevoile
celorlalþi, de a-ºi gestiona emoþiile negative ºi de a se adapta
sãnãtos la situaþii de stre ºi experienþe neplãcute sau care ãi creazã
discomfort.
Copiii învaþã exprimarea emoþionalã prin :

n observarea comportamentelor pãrinþilor sau a celorlalþi
copii: de exemplu, un copil învaþã cum sã îºi exteriorizeze furia
observând ce face pãrintele când este furios;
n imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu, un copil
învaþã sã-ºi verbalizeze emoþia pe care o simte „sunt bucuros!
sau „sunt trist”, dacã observã cã pãrintele exprimã ºi el în
cuvinte emoþiile;
n modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii: de exemplu, un
copil învaþã cum sã îºi exprime emoþiile prin modelul oferit de
pãrinþi, de ceilalþi copii sau de personajele din poveºti ºi
desene animate;
n consecinþele pe care le are exprimarea verbalã a emoþiei: de
exemplu, un copil poate fi descurajat sã îºi mai exprime
emoþiile când pãrintele invalideazã emoþia copilului (de pildã,
îi spune:” lasã nu mai fi suparat! ce tot plângi, cã te-ai lovit
uºor!) sau o ignorã (ex. „copilul plânge într-un colþ ºi nimeni nu
merge la el sã-l întrebe ceva”).
Modul în care un copil îºi exprimã emoþiile diferã în funcþie de

temperamentul ºi de reactivitatea lui emoþionalã. Abilitãþile de bazã
însã sunt aceleaºi pentru toþi copiii. Mai jos vã prezentãm descrierea
abilitãþilor emoþioanale de bazã pe care pãrinþii le pot dezvolta
copiilor: recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor, exprimarea adecvatã
a emoþiilor ºi managementul emoþiilor.
1. Recunoaºterea ºi acceptarea emoþiilor

Acceptã diferitele emoþii
În primul rând, este esenþial sã îþi accepþi emoþiile diferite cum ar fi
emoþiile de bucurie, tristeþe, teamã, furie ca fiind normale ºi sãnãtoase.
Este greºitã convingerea cã poþi proteja copiii de emoþiile negative, de
supãrare sau tristeþe. Emoþiile ne semnalizeazã cã este nevoie sã
schimbãm ceva în context sau în convingerea faþã de situaþie. Fãrã
emoþii am fi în pericolul de a nu fi capabili de adaptare la mediu. Învãþaþi
54 copiii cã este normal ºi sãnãtos sã simtã diferite emoþii.
Exprimã-þi propriile emoþii

Când pãrinþii exprimã emoþii în cuvinte într-un mod adecvat („sunt

bucuros/ã”, „sunt trist”, „sunt furios”), copiii învaþã cã exprimarea
emoþionalã este normalã ºi sãnãtoasã. Unii pãrinþi au convingerea
cã exprimarea emoþiilor în cuvinte este nesãnãtoasã pentru copii, ºi
din dorinþa de a-i proteja, nu spun cum se simt sau nu discutã despre
emoþii. Sau unii pãrinþi considerã, într-un mod nesãnãtos pentru
copii, cã exprimarea emoþiilor negative este un semn de slãbiciune
ºi nu o normalitate.
Emoþiile copilului nu sunt bune sau rele, ele exprimã un mod de

relaþionare cu contextul prezent. Ceea ce simþim este determinat de modul
în care percepem ºi interpretãm realitatea din jurul nostru!
Discutã despre emoþii

Discuþiile cu copiii despre emoþii, despre cum pot fi ele recu-
noscute la propria persoanã sau la ceilalþi, formeazã copilului o
atitudine sãnãtoasã cu privire la emoþii. De asemenea, este sãnãtos
sã discuþi cu copiii despre ceea ce sunt emoþiile, care este cauza lor,
de ce ne simþim diferit în acceaºi situaþie sau ce putem face pentru
a depãºi anumite stãri emoþionale de discomfort.
Ajutã copilul sã-ºi recunoascã emoþiile

Obiºnuiþi sã-l întrebaþi pe copil cum se simte în diferite situaþii

sau contexte. Faptul cã-l întrebaþi despre cum se simte este un
mesaj cã emoþiile lui sunt importante pentru d-voastrã. Dacã
observaþi cã, copilul are dificultãþi în a numi emoþia, încercaþi sã-i
descrieþi emoþia: „pari sã fii dezamãgit cã prietena ta nu s-a jucat
lego cu tine”. O altã modalitate prin care copiii învaþã sã recunoascã
emoþii este sã citiþi cãrþi, poveºti în care pesonajele au diferite stãri
emoþionale. Copiii învaþã sã-ºi exprime emoþiile când sunt încurajaþi
sã facã acest lucru.
Ignorarea, critica sau negarea emoþiei copilului „nu fii trist” sau „nu e frumos
sã fii supãrat” îl învaþã în mod eronat cã exprimarea emoþiei este un semn de
vulnerabilitate ºi cã ceea ce simte el nu este important sau nu este bine!
55
2. Exprimarea emoþiilor într-un mod potrivit/ adecvat
Copiii au nevoie sã înveþe cum sã-ºi exprime într-un mod adecvat
emoþiile, ce cuvinte, expresii sau acþiuni sã foloseascã în exprimare.
De asemenea, copiii au nevoie sã ºtie care sunt modalitãþile
neadecvate de exprimare a emoþiilor, cum este þipatul, folosirea unor
cuvinte urâte sau comportamente agresive (aruncã obiecte, sparge,
loveºte etc.).
Modul în care ne exprimãm emoþiile este ºi rezultatul normelor

socio-culturale despre emoþii. De exemplu, modul în care oamenii îºi
exprimã emoþiile la evenimente cum ar fi cãsãtoria sau pierderea
unei persoane dragi sunt contexte în care copilul învaþã cum sã îºi
exprime emoþiile.
Una din convingerile cele mai frecvente ale pãrinþilor despre

exprimarea emoþiilor faþã de copii este cã aceasta afecteazã
sãnãtatea copiilor. Cum ar putea fi prevenit acest lucru?
Ce poate provoca discomfort sau distres copilului?
Atenþie redusã comportamentelor de mulþumire ºi de bucurie ale
copilului ºi de adaptare eficientã în situaþii dificile.
A discuta prea mult despre propriile emoþii negative ºi despre
problemele personale.
A insista prea mult în discutarea unor evenimente problematice
pentru copil, în care s-a simþit supãrat sau întristat.
Atenþie exageratã acordatã modului în care se simte copilul.
Exagerarea reacþiei emoþionale asociate cu lovituri sau julituri
minore.
Încurajarea evitãrii cognitive (ex. „nu te mai gândi la asta”) sau compor-
tamentale (ex. „sã nu te mai joci cu George pentru cã te-a supãrat”).
Ajutã copilul sã-ºi exprime verbal emoþiile

Întreabã copilul cum se simte în diferite contexte.
Acordã atenþie copilului când îþi împãrtãseºte ceea ce simte sau ceea
ce a fãcut. Opreºte-te din ceea ce faci în acel moment ºi priveºte-l.
Spune în cuvinte ceea ce þi-a spus copilul pentru a-i trasmite
mesajul cã ai fost atent ºi cã înþelegi ceea ce simte sau a simþit. „Îmi
spui cã te simþi bucuroasã când ai fost lãudatã de profesoara de
balet pentru cum te-ai miºcat la ora, nu?”, sau „Îmi spui cã te-ai
întristat când Maria þi-a vorbit urât, nu?.”
Ignorarea ºi negarea emoþiilor copilului îl poate învãþa cã ceea ce
simte nu este important ºi va învãþa sã nu-ºi mai exprime emoþiile.
Astfel, scade foarte mult ºansa pãrintelui de a-l ajuta pe copil.
Ajutã-l pe copil sã fie atent la emoþiile celorlalþi. „Cum crezi cã s-
a simþit George când a terminat de constuit castelul?”
56
Evitã sã îi spui copilului tãu cum se simte. Este falsã ideea cã oamenii au
capacitatea de a ghici gândurile sau emoþiile celorlalþi.
Apreciazã ºi recompenseazã exprimarea adecvatã a emoþiilor

Observaþi ºi exprimaþi verbal aprecierea faþã de modul în care copilul
îºi exprimã emoþiile. „Apreciez faptul cã atunci când te-ai înfuriat, þi-ai
luat o pauzã ca sã te liniºteºti!” Spune copilul în cuvinte ceea ce
apreciezi pentru a ºtii cum este adecvat sã îþi exprimi o emoþie.
Învaþã copilul sã recunoascã ºi sã modifice exprimãrile neadecvate

ale emoþiilor
Exprimãrile neadecvate ale unor emoþii prin comportamente cum
ar fi þipatul, lovirea altor copii sau folosirea unor cuvinte neadecvate
(ex. înjuratul sau folosirea unor porecle urâte) reprezintã pentru
pãrinte un context de învãþare a exprimãrii adecvate a emoþiilor.
Primul pas în modificarea acestor compor tamente este
recunoaºterea ºi acceptarea emoþiei care a determinat comporta-
mentul neadecvat: „Observ cã eºti foarte supãrat ºi furios când
Matei îþi ia jucãria!”.
Al doilea pas este sã îi spui copilului sã se opreascã din ceea ce
fac ºi de ce („când îl loveºti pe Matei, îl doare”, „Oana este tristã
când þipi la ea”).
Al treilea pas este sã îi spui copilului ce sã facã îl locul compor-
tamentului neadecvat. „Opreºte-te din þipat. Ai nevoie sã te liniºteºti
ºi apoi vorbim despre ce doreºti.”

Modul în care pãrinþii îºi exprimã emoþiile negative reprezintã un
model pentru copil. Dacã copilul observã cã pãrintele þipã atunci
când este nemulþumit sau supãrat, atunci este mai probabil ca ºi el
sã foloseascã acceeaºi strategie atunci când va fi nemulþumit sau
supãrat.
Emoþia exprimatã de copil reflectã convingerile copilului despre el

ºi despre situaþie
Aºa cum este prezentat în primul capitol, emoþiile sunt rezultatul
modului în care percepem ºi interpretãm o situaþie sau un context.
Modul în care copilul reacþioneazã emoþional în diferite situaþii
reflectã felul cum interpreteazã el situaþia respectivã ºi convingerile
despre propria persoanã. Pãrinþii îi pot ajuta pe copii sã aibã o
atitudine pozitivã faþã de propria persoanã ºi despre experienþele lor
de viaþã. Copiii au nevoie sã îºi formeze o atitudine faþã de propriile
abilitãþi ºi competenþe ºi faþã de potenþialul lor de dezvoltare ºi
57
rezolvare a situaþiilor de viaþã ( „Am încredere cã vei reuºi!”).
Atitudinea pozitivã faþã de situaþiile noi le dã copiilor sentimentul de
încredere faþã de nou ºi neprevãzut. Blocarea copiilor în a încerca
sau explora situaþii noi le poate forma atitudinea cã viaþa este o
ameninþare ºi un pericol, care reprezintã un factor de risc pentru
anxietatea copilului. Încurajaþi copilul sã aibã iniþiative ºi sã fie
creativ în abordarea unor situaþii.
Creazã contexte care faciliteazã starea de bine a copilului

Copilul are nevoie sã se simtã mulþumit de modul în care a
rezolvat o situaþie sau de cum a reacþionat într-un anumit context.
Spune de fiecare datã „mulþumesc” sau „apreciez...” copilului.
Vorbeºte cu copilul despre ce îl bucurã sau îl face sã se simtã
comfortabil. Creazã oportunitãþi pentru copil în care se simte
competent ºi valoros.
3. Managementul emoþiilor
Adaptarea copiilor în situaþii în care reacþioneazã emoþional
negativ este o abilitatea necesarã zi de zi. Alte abilitãþi sunt cele de
rezolvare de probleme, schimbarea atitudinii faþã de situaþie,
atitudinea pozitivã faþã de sine, cãutarea sau solicitarea ajutorului,
relaxarea, distragerea atenþiei de la contextul care a declanºat
emoþia negativã.
Învaþã copilul sã foloseascã rezolvarea de probleme

Copiii învaþã cum sã rezolve diversele situaþii obser vând
comportamentul pãrinþilor sau al celorlalþi copii. Pãrinþii îi pot ajuta
pe copii prin verbalizarea modului în care ei pot sã îºi rezolve diferite
situaþii problemã. Recompensaþi copilul atunci când rezolvã în mod
adecvat o situaþie problematicã (de exemplu când copilul gãseºte o
soluþie de a se juca cu prietenul lui cu aceeaºi jucãrie care iniþial
creea dificultãþi).
Învaþã copilul sã aibã o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã

Atitudinea pozitivã faþã de sine determinã starea de bine a
copilului. Îl putem ajuta pe copil sã îºi formeze o atitudine pozitivã
prin mesajele pe care i le comunicãm: aprecierea pozitivã a efortului
de a rezolva o situaþie, aprecierea a ceea ce a realizat ºi discutarea
58 despre cum ar reacþiona sau rezolva diferit problema într-o altã
situaþie; explicarea faptului cã, gânduri diferite faþã de aceeaºi
situaþie determinã reacþii emoþionale diferite. Învãþaþi copii sã
foloseascã gânduri utile sau funcþionale „Pot sã fac asta!”
Gânduri diferite faþã de acceaºi situaþie determinã reacþii emoþionale diferite.
Învaþã copilul strategii de management al stresului

Copiii au nevoie sã înveþe ce pot sã facã când sunt stresaþi sau
se simt obosiþi, cum sã se relaxeze sau sã se simtã comfortabil.
Pãrinþii pot discuta cu copiii despre ce ar putea face ei când se simt
stresaþi sau trãiesc emoþii negative. Strategii cum sunt: a asculta o
muzicã plãcutã, a face o plimbare, a vorbi cu cineva sau a face
exerciþii de relaxare pot fi învãþate ºi exersate de cãtre copii.
Încurajeazã comportamentul de solicitare a ajutorului de cãtre copil.
Cum îi ajutãm pe copii sã facã faþã emoþiilor negative?
Emoþiile negative fac parte din viaþa noastrã de zi cu zi. Ceea ce
poate deveni problematic este intensitatea ºi durata unei emoþii
negative. Emoþiile negative, cum sunt tristeþea, teama, frica, furia,
supãrarea, vinovãþia, ruºinea au un rol esenþial în a semnaliza
copilului cã ceva din context, atitudinea sau din comportamentul lui

este necesar sã fie schimbat.
Urmãtorii paºi vã pot ghida în sprijinul oferit copilului:

n identificaþi comportamentele copilului care pot reflecta o stare
emoþionalã negativã;
n acordaþi atenþie copilului (opriþi-vã din ceea ce fãceaþi);
n întrebaþi copilul despre ce s-a întâmplat, rugati-l sã vã descrie
contextul în care s-a simþit supãrat sau furios;
n ascultã ceea ce vrea copilul sã îþi spunã;
n sumarizeazã ceea ce þi-a spus copilul pentru a te asigura cã ai
înþeles ceea ce a spus;
n transmite mesajul cã înþelegi ºi accepþi ceea ce simte,
„înþeleg cã te simþi furios sau þi-e teamã”;
n dã exemple de situaþii când tu ca adult ai avut emoþii similare
„ºi eu sunt furioasã atunci când ceilalþi nu ascultã ceea ce
spun”;
n întreabã copilul cum se gândeºte sã se adapteze situaþiei „ce 59
crezi cã te ajutã sã te liniºteºti atunci când eºti furios/ã”, „ce
crezi cã te ajutã sã faci atunci când eºti trist/ã sã te simþi
mulþumit/ã”;
n discutã cu copilul ce alternative are de a face faþã situaþiilor,
„poate te-ar ajuta sã te plimbi puþin sau sã asculþi muzicã”;
n evitã sã accentuezi, sã ignori sau sã negi ceea ce simte
copilul;
n fii atent la reacþia ta emoþionalã faþã de comportamentul
copilului; dacã emoþia resimþitã este una negativã intensã atunci
stai un timp în care sã te liniºteºti ºi apoi discutã cu copilul;
- discutã despre exprimarea neadecvatã a emoþiei atunci când
apare (ex. „copilul trânteºte jucãriile atunci când este
nemulþumit”) dupã un timp în care copilul s-a liniºtiti sau se
simte mai comfortabil „hai sã vedem ce ai putea face atunci
când eºti furios în loc sã arunci jucãriile pe jos”.
Exemple de comportamente care reflectã dezvoltarea emoþionalã

în perioada de vârstã de 2-7 ani. Puteþi utiliza aceastã grilã ca
instrument de observare a comportamentului copilului pentru a
identifica nivelul lui de dezvoltare emoþionalã. Pentru o evaluare
acuratã a abilitãþilor puteþi utiliza instrumente validate ºtiinþific (vezi
www.cognitrom.com pentru un exemplu de astfel de instrument).
Grilã de observaþie pentru pãrinþi:
Abilitãþi emoþionale. Notaþi observaþiile d-voastrã faþã de comportamentul copilului:
§ Exprimã verbal ºi nonverbal emoþiile („sunt bucuros!”, „sunt trist”);

.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Asociazã în mod corect cuvintele care denumesc emoþiile de bazã (bucurie,

tristeþe, teamã,furie), cu expresii faciale corespunzãtoare;
.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Recunosc expresiile faciale atât ale emoþiilor de bazã (bucurie, tristeþe,

furie, teamã) cât ºi ale celor complexe (ruºine, vinovãþie, mândrie);
.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Identificã ºi diferenþiazã emoþiile, iniþial pe baza expresiilor faciale, ulterior

ºi pe baza altor indicii (ex. tonul vocii, gesturi);
.............................................................................................................
60 .............................................................................................................
§ Exprimã emoþii complexe (ruºine, vinovãþie, mândrie) dupã vârsta de 4 ani;

.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Apar modificãri frecvente ale dispoziþiei;

.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Încep sã simtã furie ºi manifestã agresivitate în comportament;

.............................................................................................................
§ Manifestã teama de separare (mai ales în contextul unei relaþii de

ataºament nesecurizante);
.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Treptat se simt mai confortabil când sunt separaþi de familie, pãrinþi ºi

locuri familiare;
.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Manifestã fricã faþã de anumite lucruri;
.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Pot categoriza emoþiile în pozitive (bune) ºi negative (rele);

.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Manifestã interes în explorarea emoþiilor celorlalþi;

.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Utilizeazã etichete verbale pentru diverse trãiri emoþionale care se

diferentiazã mai greu între ele;
.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Evalueazã corect majoritatea emoþiilor însã atribuie cauza emoþiilor unor

factori externi (nu înþeleg încã faptul cã emoþiile nu sunt cauzate de situaþia
de viaþã ci de interpretarea cognitivã a situaþiei);
.............................................................................................................
.............................................................................................................
61
§ Începând cu 7 ani, copiii spun cã sunt triºti, din motive psihologice
(interne);
.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Numesc consecinþele emoþiilor în diverse situaþii;

.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Devin conºtienþi de emoþiile lor ºi ale celorlalþi ºi discutã despre ele;

.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Dupã 5 ani, fac diferenþa între starea emoþionalã ºi manifestarea ei

externã;
.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Înþeleg faptul cã o persoanã poate simþi douã emoþii în acelaºi timp;

.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Încep sã înþeleagã impactul pozitiv ºi/sau negativ al exprimãrii emoþiilor;
.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Încep sã înþeleagã cã acelaºi eveniment poate fi o sursã de emoþii diferite

pentru persoane diferite;
.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Încep sã înþeleagã emoþiile unei alte persoane (exprimã empatie – în jurul

vârstei de 7 ani se definitiveazã);
.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ La 2-4 ani apeleazã la strategii pentru reglarea emoþionalã, de tipul:

cãutarea suportului fizic prin întinderea braþelor, cãutarea privirii adultului;
.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Dupã 5 ani încep sã aplice singuri strategii eficiente de reglare emoþionalã:

identificarea de soluþii, solicitarea ajutorului adultului, distanþarea de sursa
de stres, distragerea atenþiei prin implicarea în alte activitãþi, raþionalizarea
62 sau minimizarea;
.............................................................................................................
.............................................................................................................
§ Pot sã îºi elaboreze propriile reguli de reglaj emoþional în diverse situaþii de

joc, de interacþiuni sociale.
.............................................................................................................
.............................................................................................................
II. Cum poate observa pãrintele prezenþa
acestor comportamente?
Emoþiile în cuvinte
Utilizeazã cuvinte ºi expresii care denumesc stãri emoþionale –

„sunt bucuros”, „sunt trist” ºi nu doar în termeni de ” bine” ºi „rãu”
(ex. Cum te simþi – bine/ rãu).
Comunicã ceea ce simte fie printr-un cuvânt (sunt bucuros), fie prin
descrierea a ceea ce se întâmplã cu el (ex. Îmi bate inima mai tare).
Emoþiile ºi comportamentul nonverbal

Îºi adapteazã mimica, postura ºi tonul vocii în funcþie de emoþia
pe care o exprimã. Exprimarea verbalã a emoþiilor este nuanþatã de
cea nonverbalã (ex. bucuria este exprimatã prin þopãieli). Urmãreºte
expresii ale feþei ºi comportamentele nonverbale. Asociazã în mod
corect termenii emoþiilor de bazã (bucurie, tristeþe, teamã, furie), cu
expresii faciale corespunzãtoare. Denumeºte corect emoþiile pe baza
expresiilor faciale (feþe desenate, pãpuºi). Identificã ºi diferenþiazã
emoþiile pe baza altor indicii decât expresiile faciale (ex. tonul
vocii,gesturi), dar numai dupã vârsta de 5 ani; nu þin seama de
context sau situaþie. Denumeºte emoþiile complexe (ruºine,
vinovãþie, mândrie) trãite de o altã persoanã dupã expresiile faciale.
63
Exprimã emoþii complexe
Se ruºineazã foarte uºor. De exemplu, se simt ruºinaþi dacã sunt
certaþi în faþa altor persoane. Se simt vinovaþi pentru comportamentele
necorespunzãtoare, dar numai dupã 4 ani. Îºi cer scuze pentru greºeli.
Se mândresc cu realizãrile lor ºi se laudã cu ele (am ajutat la
curãþenie, am fãcut treabã cu mama, am fãcut un desen frumos, etc).
Exprimã regret pentru prietenii lui de la grãdiniþã. Identificã douã emoþii
pe care le-a trãit în acelaºi timp. Dã exemple de emoþii diferite, simþite
de oameni diferiþi, în situaþii diferite. Îºi identificã propriile stãri de furie.
Emoþii ºi contexte
Spune cum se simte în anumite contexte: “Când merg la film sunt
bucuroasã “. Manifestã explozii verbale ºi fizice de genul plânsului,
strigãtelor, miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor; loveºte,
trânteºte, smulge jucãriile din mâna altor copii, aruncã jucãriile pe
jos, trage copiii de pãr. Manifestã stãri de furie când este lãsat cu
alte persoane. Verificã periodic prezenþa pãrintelui. Refuzã sã
exploreze lucruri noi fãrã persoana de referinþã. Insistã sã doarmã cu
pãrintele de care este ataºat ºi se trezeºte în timpul somnului pentru
a verifica prezenþa acestuia lângã el (2-4 ani). Se separã de pãrinþi
fãrã dificultate.
Emoþiile celorlalþi
Pune întrebãri despre ce simt, cum se simt alþi oameni? Foloseºte
în rãspunsurile sale cuvinte care exprimã emoþii ce se diferenþiazã
greu între ele (ex. eºti supãrat?- nu sunt supãrat, sunt îngrijorat!).
Cauza emoþiilor
Dacã la 2-3 ani se loveºte de un obiect, responsabil pentru
disconfortul simþit este obiectul ºi nu modul în care el interpreteaza
situaþia. Acest lucru poate fi observat prin urmãtorele comportamente
manifestate: bate obiectul de care s-a lovit, cautã sã vadã ce reacþie
are adultul. Dã rãspunsuri din care reiese clar cã atribuirea cauzei,
modului în care el se simte, este externã (emoþiile sunt cauzate de
situaþii ) ºi nu internã (modul în care el intrepreteazã situaþia). La
5 ani majoritatea refuzã sã se descrie ca fiind suparaþi iar cei care o
fac, considerã cã sunt supãraþi datoritã unor factori externi (rãnire,
loviturã). Începând cu 7 ani, copiii spun cã sunt triºti, din motive interne.
Emoþiile ºi consecinþele lor

Numeºte consecinþele exprimãrii emoþionale într-o anumitã
situaþie. Iniþiazã discuþii cu adulþii pornind atât de la situaþiile proprii
cât ºi de la ale celorlalþi. Dupã 4 ani, manifestã tendinþa de a
64 substitui emoþia negativã cu un zâmbet sau exprimã emoþii pozitive
atunci când nu le simt. Foloseºte plânsul ºi crizele de furie pentru a
obþine ceea ce doreºte. Dã exemple de consecinþe pozitive ºi
negative ale exprimãrii emoþiilor în anumite situaþii.
Managementul emoþiilor
Modul în care reacþioneazã în faþa unui copil care plânge este un
indicator impor tant pentru nivelul de dezvoltare a abilitãþii
emoþionale: nu îl intereseazã, pune întrebãri - “de ce plânge copilul”,
merge la copil ºi încearcã sã îl liniºteascã mângâindu-l. Cautã
suportul adultului: privirea adultului, solicitã ajutor din partea
adultului. Gãseºte soluþii concrete la problemele care determinã
apariþia emoþiilor negative. Rezolvã divergenþele care apar în cadrul
jocurilor prin solicitarea ajutorului. Refuzã sã meargã în locuri în care
nu s-a simþit bine. Pleacã singur din camera unde a avut o disputã
cu un alt copil. Trece cu uºurinþã de la o activitate care îl supãrã la
alta. Copilul îºi oferã argumente raþionale pentru anularea emoþiei
negative. Copilul micºoreazã, minimizeazã impactul evenimentului
neplãcut (ex. pentru frica de injecþii - “nu poate sã doarã aºa de tare!
Sau minimizeazã importanþa unei jucãrii inaccesibile - ”oricum nu îmi
plãcea prea mult jucaria“). Dacã este învãþat, desfãºoarã
comportamentele specifice ascunderii în carapace: încrucisarea
braþelor la piept, punerea bãrbiei în piept, lipirea picioarelor unul de
altul; respirã profund de trei ori, spune cu voce tare “pot sã mã
liniºtesc ºi sã gãsesc o soluþie bunã”; analizeazã situaþia ºi alege o
soluþie de exprimare emoþionalã dintre variantele gândite de el sau
identificate cu ajutorul adultului; ieºirea din carapace – corpul îºi reia
poziþia iniþialã; implementeazã soluþia aleasã. Este capabil sã
respecte regulile jocului.

De reþinut! Copiii la aceastã vârstã identificã emoþiile dupã semnele faciale
exterioare. Tristeþea pãrintelui ar putea fi recunoscutã dupã
urmãtoarele semne exterioare – lacrimi, colþurile gurii lasate în jos.
Este nerealist ca la acestã vârstã sã vã aºteptaþi de la copilul
dumneavoastrã sã decodifice emoþia dupã alþi indicatori
comportamentali. De exemplu, copilul nu poate identifica tristeþea
pãrintelui prin refuzul lui de a vorbi cu cei din jur.
Ø Vizionaþi împreunã cu copilul filme de desene animate ºi
discutaþi despre modul în care se simt personajele.
Ø Sprijiniþi copiii sã realizeze legãturi între acþiuni ºi emoþii.
Adresaþi copilului întrebãri specifice ºi ajutaþi-l sã îºi
interpreteze emoþiile care stau în spatele comportamentelor
lui. Puneþi accent în discuþiile cu copilul pe conºtientizarea
comportamentelor necorespunzãtoare.
Exemplu: Cum crezi cã se simte copilul pe care l-ai lovit?
Ø Încurajaþi copilul sã îºi cearã iertare. Nu-l forþaþi! Lãudaþi-l 65
atunci când îºi cere iertare.
Ø Recompensaþi verbal copilul pentru curajul de a-ºi recunoaºte
greºeala ºi transformaþi aceastã greºealã într-o oportunitate
de învãþare. Evitaþi sã certaþi sau sã pedepsiþi copilul.
Ø Valorizaþi copilului pentru efortul depus în realizarea sarcinilor
(accentul cade pe efort ºi nu pe performanþã).
De reþinut! Autoevaluarea se bazeazã exclusiv pe evaluãrile pãrinþilor.

Mesajele transmise de dumneavoastrã sunt interiorizate de copil,
iar pe baza lor se formeazã sentimentul de adecvare/inadecvare ca
persoanã (imaginea ºi stima de sine). Evitaþi etichetãrile (eºti bun,
eºti rãu, etc), faceþi distincþie între comportamentul ºi persoana
copilului (nu copilul vã enerveazã - „mã enervezi!”, ci ceea ce face
el - „ mã enerveazã faptul cã ridici tonul la mine”), evitaþi
ameninþãrile cu abandonul - ”dacã mai faci aºa, te dau la þigani”
sau ameninþarea cu pierderea iubirii - „dacã nu încetezi, nu mai
vreau sã aud de tine!”
Ø Întrebaþi în mod frecvent copilul cum se simte în diverse
situaþii dar ºi cum crede cã se simt ceilalþi oameni.
Ø Percepeþi evenimentele negative (ex. manifestãrile de furie) ca
fiind oportunitãþi de învãþare ºi de reglare emoþionalã ºi nu o
catastrofã. Încercaþi sã identificaþi cauza acestor manifestãri.
• Dacã furia reprezintã o modalitate de comunicare (ca
urmare a lipsei de rafinare a limbajului la aceastã vârstã) a
necesitãþii satisfacerii unor nevoi (foame, somn), puteþi
înlãtura furia prin acordarea sprijinului în vederea
satisfacerii acestor nevoi.
• Furia care apare ca urmare a frustrãrii generate de situaþia
în care cei mici nu obþin ceea ce îºi doresc – de exemplu
nu ajung la o jucãrie – va fi eliminatã când copilul va învãþa
sã exprime în cuvinte ceea ce doreºte.
• În cazul furiei care apare ca urmare a unor dezamãgiri – de
exemplu ºi-a stricat jucãria preferatã, ºi-a pierdut jucãria
etc, pãrintele trebuie sã liniºteascã copilul prin îmbrãþiºãri,
mângâieri. Este contraindicat sã ignoraþi emoþia copilului
sau sã ironizaþi trãirea lui.
În cazul în care furia este folositã cu scopul de a ºantaja
pentru a obþine ceea ce doresc (de exemplu: un copil îºi
doreºte un lucru ºi face o crizã de furie în magazin, ºtiind
cã pãrintele, ca sã evite situaþia jenantã, îi va cumpãra acel
lucru. Este recomandat ca refuzul pãrintelui sã fie fãcut
calm dar ferm, comportamentul copilului ignorat, iar refuzul
asociat cu îmbrãþiºarea copilului. În caz contrar copilul s-ar
putea simþi respins.
Ø Încurajaþi copilului sã exprime verbal cum se simte ºi ce
66 doreºte, prin folosirea întrebãrilor deschise.
Ø Acordaþi timp copilului sã vã rãspundã.
Ø Consideraþi aceastã etapã ca fiind normalã în dezvoltarea
emoþionalã a copilului.
Recomandãri practice pentru pãrinþi

Multe din trãirile negative ale acestei vârste se modificã foarte
repede, fãrã sã fie nevoie ca pãrinþii sã facã ceva în acest sens.
Ø Nu vã îngrijoraþi! Manifestãrile de furie ºi agresivitate se vor
reduce ca frecvenþã pe mãsurã ce copilul achiziþioneazã
limbajul ºi învaþã sã exprime verbal emoþiile negative – frica,
furia, tristeþea.
Ø Fiþi pregãtiþi sã acþionaþi imediat în situaþiile în care copilul este
agresiv cu ceilalþi copii sau se autoagreseazã. Orice comporta-
ment care ar putea rãni pe cineva trebuie sancþionat imediat.
Ø Laudaþi copilul de fiecare datã când îºi exprimã verbal emoþiile
negative.
Ø Antrenaþi copilul în jucarea unor mici scenete de separare care
au rolul de a-i învãþa pe cei mici cã dispariþia adultului
important pentru ei este doar temporarã. De exemplu, mergeþi
într-o altã camerã ºi întrebaþi copilul “unde m-am dus? Când
vã întoarceþi, spuneþi-i copilului “m-am întors”.
Ø Pregãtiþi copilul pentru intrarea la grãdiniþã. Copilul are nevoie
sã i se prezinte ºi sã i se reaminteascã scenariul comporta-
mentului de a merge la gradiniþã - ce va face acolo, cât va sta,
cum trebuie sã se comporte, accentuînd ideea cã pãrintele va
veni sã-l ia.
Ø Pregãtiþi copilul atunci când urmeazã sã plecaþi undeva.

Asiguraþi-l cã vã veþi întoarce în timp de...sau la ora... ºi
spuneþi-i ”la revedere” la plecare ºi “am sosit” la venire. Nu
plecaþi fãrã sã-i comunicaþi copilului cã veþi pleca. Dupã ce vã
luaþi la revedere, ignoraþi protestele ºi nu vã întoarceþi.
Ø Pregãtiþi copilul înainte de a-l lãsa cu o persoanã nouã (bonã).
Invitaþi persoana înainte de a sta cu copiii, sã se prezinte ºi
daþi-le timp copiilor sã se familiarizeze cu ea.
Ø Stabiliþi o rutinã pentru momentele în care vã lãsaþi copilul cu
alte persoane (cu educatoarea, cu bona, etc.).
Ø Sprijiniþi copilul sã depãºeascã cu bine etapa intrãrii la ºcoalã,
prin discuþii despre noile sarcini, vizite la ºcoalã.
Ø Evitaþi ameninþãrile care au ca mesaj faptul cã dragostea este
condiþionatã de comportamentul copilului. De exemplu: „dacã
mai plângi... nu te mai iubesc, dacã nu eºti cuminte, te dau la
þigani”.
Ø Stimulaþi copiii care au nevoie de mai mult sprijin sã îºi ia cu
ei jucãria preferatã la ºcoalã ºi sã se joace cu ea, împreunã
cu colegii. 67
Ø Asiguraþi copilul cã veþi veni sã îl luaþi, precizându-i ora la care
se va întâmpla acest lucru (aveþi grijã sã fiþi punctuali!).
Ø Copiii sunt lipsiþi de experienþã ºi au o cunoºtere limitatã a
lumii; astfel, orice îºi imagineazã, pentru ei este adevãrat;
pentru a preîntâmpina teama de întuneric se poate pune în
camera copilului o veioazã cu o luminã difuzã.
Ø Înainte de culcare petreceþi împreunã cu copilul un anumit
timp în camera lui (de exemplu, citiþi-i o poveste).
Ø Discutaþi cu copilul despre consecinþele exprimãrii neadecvate
a emoþiilor negative (ex: „dacã atunci când te înfurii loveºti
copiii, ei nu se vor mai juca cu tine”).
Ø Explicaþi copilului diferenþa între emoþii ºi modul lor de
manifestare. Emoþiile noastre în sine nu sunt bune sau rele.
Emoþiile noastre sunt fireºti. De exemplu, este normal sã mã
simt furios dar nu este normal sã folosesc furia ca pe o scuzã
a faptului cã am lovit pe cineva. Un copil de 5 ani poate sã
realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joacã ºi reacþio-
neazã agresiv, acel copil va refuza sã se mai joace cu el.
Ø Oferiþi explicaþii simple la toate întrebãrile copilului care au
legãturã cu modul în care se simt ceilalþi oameni;
Ø Antrenaþi copilul în discutarea emoþiilor altor copii “Cum crezi
cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?”
Ø Stimulaþi permanent dezvoltarea vocabularului emoþiilor,
sprijiniþi copilul sã înþeleagã cuvintele care exprimã emoþii.
Ø Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã o transmiteþi
acestuia sub formã de afirmaþie sau întrebare.
Exemplu: Un copil spune – “Nu pot sã fac desenul! Puteþi sã-i
rãspundeþi reflexiv astfel “Îþi este greu?” sau “Pare sã-þi fie greu!”
Ø Adresaþi întrebãri deschise: “Cum te simþi atunci când... ?” În
acest mod îi oferiþi copilului posibilitatea sã identifice ºi sã
verbalizeze ceea ce simte.
Ø Reacþia copilului este determinatã de atitudinea pãrintelui faþa
de situaþie. De exemplu, într-o situaþie în care copilul cade,
dacã adultul spune “nu-i nimic, abia te-ai atins”, copilul îºi va
continua liniºtit jocul, dacã pãrintele îi spune “Vai! Ce tare te-
ai lovit! “copilul va începe sã plângã.
Ø Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care apare o anumitã
reacþie emoþionalã. De exemplu, dacã copilul spune – “Sunt
supãrat cã mi s-a stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sã-
i spunã “Era jucãria la care þineai cel mai mult. Dar dacã þi s-
ar fi stricat jucãria la care nu þineai deloc, ce ai fi simþit?
Copilul poate astfel sesiza cã reacþia lui emoþionalã ar fi fost
alta – cea de indiferenþã.
Ø Pânã la 7 ani copiii cred cã emoþiile sunt încã cauzate de
factori externi sau de reacþiile lor corporale
68 Ø Discutaþi cu copilul toate situaþiile în care are o anumitã reacþie
emoþionalã. De ex. Dacã copilul spune – “Sunt suparat cã mi s-
a stricat jucãria!” pãrintele poate interveni sã-i spunã “Era jucãria
la care þineai cel mai mult. Dar dacã þi s-ar fi stricat jucãria la care
nu þineai deloc, ce ai fi simþit? Copilul poate astfel sesiza cã
reacþia lui emoþionalã ar fi fost alta – cea de indiferenþã.
Ø Lãsaþi copilul sã înþeleagã cã toate emoþiile sunt valide ºi
acceptabile, ajutându-l sã distingã între emoþii ºi modul lor de
manifestare (ex. este normal sa fii trist când cineva te loveºte,
este normal sã fii furios când te supãrã cineva dar acest lucru
nu înseamnã cã trebuie sã loveºti ºi tu la rândul tãu!).
Ø Discutaþi cu copiii despre emoþiile celorlalte persoane în
anumite situaþii sau despre emoþiile personajelor din povesti,
punând accent pe consecinþele comportamentale ale acestora
în plan social (ex. Cum crezi cã s-a simþit Raluca când i-a fost
smulsa pãpuºa din mânã? Dar când a venit Oana sã o ajute?
Vor mai fi ele prietene?)
Ø Încurajaþi permanent copilul sã îºi observe atât propriile emoþii
cât ºi pe ale celorlalþi (ex.: Eºti bucuroasã cã mergem la film?,
Cum te-ai simþit când fratele tãu te-a jignit?).
Ø Sprijiniþi copiii sã recunoscã emoþiile celorlalþi (ex. Dacã copilul
întreabã „de ce plânge bãieþelul acela?” oferiþi-i explicaþii
simple referitoare la comportamentul celorlalþi.
Ø Discutaþi cu copilul pe anumite situaþii în care existã diferenþe
evidente între trãirea emoþionalã ºi exprimarea ei externã. De
exemplu, situaþia în care cineva primeºte un cadou ºi se
emoþioneazã atât de tare, încât începe sã plângã.
Ø Discutaþi cu copilul pe situaþii concrete (ex. situþia în care pot
fi tristã ºi furioasã în acelaºi timp).

Ø Discutaþi cu copilul despre consecinþele unei exprimãri
emoþionale negative neadecvate. Un copil de 5 ani poate sã
realizeze cã dacã se înfurie pe un coleg de joaca ºi reacþio-
neazã agresiv, acel copil va refuza sã se mai joace cu el.
Ø Discutaþi cu copiii situaþiile în care oameni diferiþi simt emoþii
diferite. De exemplu, situaþia unui joc de competiþie în care
este un învingãtor, care este fericit ºi un învins care este trist.
Ø Acordaþi sprijin copilului prin discutarea emoþiilor altor copii;
“Cum crezi cã s-a simþit Ionuþ când l-ai lovit cu piciorul?”
Ø Utilizaþi mesaje la persoana I: “M-am supãrat când mi-ai vorbit
pe un ton ridicat “,
Ø Corectaþi copilului cand foloseºte mesaje formulate la
persoana a II-a: “Mã enervezi Matei!”
Ø Exprimaþi emoþii în prezenþa copiilor, expresivitatea parentalã
pozitivã (recompensarea celorlalþi, exprimarea admiraþiei ºi
mulþumirii) este direct legatã de rãspunsul empatic al copilului.
Ø Reglarea emoþionalã se sprijinã pe învãþarea din experienþa
proprie, din observarea comportamentului celorlalþi ºi prin 69
interiorizarea ghidajului oferit de adulþi.
Ø Emoþiile negative ale copiilor la aceastã vârstã sunt înlãturate
prin mângâieri, acordarea atenþiei, îmbrãþiºãri (acestea
înlocuiesc emoþia negativã cu una pozitivã - calm, relaxare,
siguranþã. În acest sens pãrinþii trebuie :
- sã acorde atenþie emoþiilor copilului ºi sã foloseascã acest
moment ca o oportunitate de a învãþa copiii sã îºi exprime
adecvat emoþia negativã atât verbal cât ºi nonverbal.
- sã reacþioneze moderat la emoþiile exprimate de copil
pentru a nu intensifica trãirea emoþionalã; de exemplu,
pãrintele nu trebuie sã fie speriat când copilului îi este
fricã.
- sã laude orice iniþiativã a copilului de a solicita ajutorul în
rezolvarea problemelor cu care se confruntã.
- sã evite morala ºi critica în situaþiile în care copilul este
supãrat pentru o faptã fãcutã de el ºi sã laude curajul
copilului de a spune adevãrul.
- sã îmbrãþiºeze copilul, când acesta trãieºte o emoþie
negativã (acest lucru conduce la liniºtirea copilului).
- sã foloseascã preferinþa copiilor pentru muzica ca un instru-
ment de reglare emoþionalã (începând cu vîrsta de 3 ani).
De reþinut! Nu se recomandã folosirea alimentelor ca strategie de reglare a
emoþiilor negative (reprezintã un factor de risc pentru dezvoltarea
tulburãrilor de alimentaþie) „sunt plictisit/ã sau trist/ã ºi mãnânc o
prãjiturã!”. Preferinþa copiilor pentru muzicã (începând cu vârsta de 3
ani) poate fi folositã ca un instrument de reglare emoþionalã.
Ø Faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când
situaþiile le genereazã emoþii negative prin implicarea acestora
în alte activitãþi (alte jocuri, activitãþi recreative).
Ø Învãþaþi copilului sã îºi regleze emoþia negativã, gãsind alte
modalitãþi de exprimare a acesteia, cum ar fi verbalizarea
adecvatã;
Ø Încurajaþi copilul ori de câte ori a fãcut faþã adecvat unei
situaþii, precizându-i ceea ce a fãcut.
De reþinut! Copiii la aceasta vârstã au nevoie de ghidare din partea adultului în

vederea alegerii ºi aplicãrii strategiilor de reglare emoþionalã. Abia la
3-4 ani copiii îºi dezvoltã capacitatea de autocontrol necesarã
aplicãrii acestora în mod spontan.
Ø Ajutaþi copiii sã facã faþã experienþelor supãrãtoare, arãtându-
le diferite modalitãþi de reglare emoþionalã, verbalizând modul
de aplicare a acestora. În acest fel copiii le vor interioriza ºi le
vor aplica în funcþie de situaþia întâlnitã.
70 Ø Copiii învaþã cum sã îºi regleze emoþiile observând ºi imitând
modul în care pãrinþii îºi regleazã propriile emoþii.
Ø Rezolvaþi împreunã cu copiii anumite situaþii sociale pentru a-
i învãþa sã gândeascã ºi sã rezolve probleme. De exemplu
copilul învaþã de la pãrinte sã observe într-o situaþie ºi alte

aspecte decât cele care i-au produs o emoþie negativã. Astfel
un copil care este supãrat cã a terminat sarcina ultimul, poate
fi învãþat de pãrinte sã îºi regleze emoþia negativã, prin
reorientarea atenþiei cãtre alte elemente decât cele care i-au
produs emoþia negativã, cum ar fi “cã a lucrat foarte îngrijit, cã
a respectat contururile ºi lucrarea lui este foarte ordonatã”.
Pentru supãrarea unei fetiþe care ºi-a murdãrit rochia la care
þinea cel mai mult, pãrintele poate sã aducã în discuþie
reclama de la un anumit detergent care face minuni.
Ø Stabiliþi o înþelegere cu copilul: sã vã spunã ori de câte ori este
supãrat iar dvs. sã vã angajaþi sã îl sprijiniþi în depãºirea
momentelor de tristeþe sau furie.
Ø Lãudaþi orice iniþiativã de a cere ajutor.
Ø Distanþarea de sursa de stres poate fi aplicatã spontan de
copil doar dacã copilul a învãþat de la pãrinte prin ghidajul
oferit în anumite situaþii. De exemplu, puteþi sã ghidaþi un copil
care este furios sã plece din locul în care trãieºte o emoþie
negativã: “crezi cã dacã vom merge în cealaltã camerã, sã ne
jucãm cu ceilalþi copii, vei mai fi la fel de furios?” Pentru un
copil care nu a învãþat sã plece singur din camerã sau din
situaþia care-l supãrã ºi nu cautã o soluþie de liniºtire, ghidajul
din partea pãrintelui este esenþial.
Ø Strategii de neutralizare a emoþiei negative pot fi aplicate
spontan de copil doar dacã pãrintele le-a folosit cu copilul

astfel încât acesta sã aibã antrenamentul necesar aplicãrii lor.
Ø Învãþaþi copilul tehnica broscuþei þestoase (este descrisã în
paginile anterioare).
Ø Învãþaþi copilul sã îºi identifice stãrile de furie pe baza
expresiilor emoþionale (expresii faciale, gesturi). De exemplu,
când observaþi apariþia unui acces de furie, descrieþi verbal
copilului expresiile faciale ºi gesturile: “Ioana, obrajii îþi sunt
roºii, îi simþi cum îþi ard de cãldurã? Plângi, simþi lacrimile?
Ø Învãþaþi copiii sã spunã ”stop” ºi sã se opreascã din activitate
imediat ce identificã semnele specifice stãrii de furie (caldurã
în obraji etc). Dacã nu pot sã se opreascã, trebuie sã
interveniþi ºi sã ajutaþi copilul sã se opreascã.
Ø Ajutaþi copilului sã analizeze situaþia (sã gândeascã alte soluþii
de rezolvare a situaþiei care a dus la declanºarea furiei).
Ø Ajutaþi copilului sã gaseascã soluþii alternative de exprimare
emoþionalã. Lãudaþi copilul pentru fiecare etapã realizatã cu
succes.
Ø Stabiliþi împreunã cu copilul un set de reguli clare care sã 71
ghideze comportamentul copilului în diverse situaþii concrete
de viaþã. Afiºati ºi reamintiþi copilului regulile pânã ce acesta
reuºeºte sã le interiorireze ºi sã se comporte ca atare.
ªEDINÞA 4 CUM DEZVOLTÃM ABILITÃÞILE SOCIALE
ALE COPIILOR
n despre abilitãþile sociale ale preºcolarului

n ce pot face pãrinþii pentru a facilita dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului.
I. Despre abilitãþile sociale ale preºcolarului

Cum se învaþã abilitãþile sociale în preºcolaritate?
Abilitatile sociale se învaþã prin :
ü observarea adulþilor sau a celorlalþi copii: de exemplu, un copil
învaþã sã împartã cu ceilalþi jucãriile observând pãrintele care
face acest lucru
ü prin imitarea comportamentelor celorlalþi: de exemplu, un
copil învaþã cum sa rezolve conflictele observand ºi imitând
comportamentul adulþilor din jurul sãu.
ü prin modelul oferit de adulþi sau ceilalþi copii : de exemplu, un
copil învaþã sã respecte regulile dacã ºi pãrinþii le respectã.
ü prin consecinþele pe care un comportament le are: de
72 exemplu, un copil alege sã se joace cu un copil pentru cã
acesta împarte jucãriile cu el, comportamentului « îl întreb pe
Mihai dacã se joacã cu mine » este urmat de consecinþa « se
joacã cu mine ºi împarte jucãriile » ceea ce face ca ºi altã datã

sã fie interesat sã mergã sã se joace cu Mihai.
Abilitãþi sociale care se vor dezvolta în perioada de

vârstã 2-7 ani
§ Se construiesc abilitãþile de interacþiune cu alþi copii: la 2 ani
interacþioneazã doar cu un copil odatã, la 3 ani se poat juca
cu mai mulþi copii odatã.; la 4-5 ani iniþiazã ºi menþine o relaþie
cu 2-3 copii deodatã, în timp ce la 5 ani deja iniþiazã ºi
menþine o conversaþie.
§ Între 2-4 ani scade nevoia de apropiere adult-copil.
§ Învaþã sã asculte activ.
§ La 2-4 ani împarte obiecte cu colegi de grupã dar numai cu
ajutor din partea adultului, la 4-5 ani împarte obiecte ºi
împãrtãºeºte experienþe cu 2-3 colegi iar la 6-7 ani cu întreaga
grupã.
§ La 2-4 ani manifestã verbal ºi nonverbal afecþiune faþã de ceilalþi.
§ Oferã ºi primeºte complimente la 4-5 ani, cu ajutorul
pãrintelui, ºi singur la 6-7 ani.
§ Descrie modalitãþi de rezolvare a conflictelor la 2-4 ani, iar la
5-7 ani rezolvã conflicte în mod eficient fãrã ajutor din partea
adultului.
§ Respectã regulile aferente unei situaþii sociale cu suport de la
adult la 2-4 ani ºi fãrã ajutor dupã 5 ani.
§ Coopereaza cu ceilalti cu suport din partea adultului. Intra des

in conflic cu ceilalti deoarece copiii cred ca toti gandesc si
simt lucrurile la fel ca ei 2-4
§ Coopereazã cu ceilalþi în rezolvarea unei sarcini fãrã ajutor din
partea adultului la 5-7 ani.
§ La 5 ani oferã ºi cere ajutorul atunci când este nevoie.
Cum observ prezenþa acestor comportamente?

Indicatori comportamentali:
Ø Copilul manifestã initiaþiva de a comunica cu cei din jur. Le
spune pe nume, foloseºte formule tipice pentru deschiderea
unei conversaþii (pe tine cum te cheamã, tu câþi ani ai), atrage
atenþia unui copil asupra sa sau asupra unui obiect (ex. uite
ce avion am!).
Ø Îºi alege prietenii pe considerente de sex, vârsta, modul în
care se joacã.
Ø Încurajeazã ceilalþi copii sã se joace cu ei sau intrã cu succes
într-un grup de copii care deja se joacã. 73
Ø Cere informaþii despre un alt eveniment sau obiect de la
educatoare sau alþi copii.
Ø Invitã copiii la joacã.
Ø Creºte toleranþa la persoanele necunoscute.
Ø Prezintã disconfor t mai scãzut atunci când persoana
semnificativã pleacã de lângã el.
Ø Stabileºte contactul vizual cu persoana cu care vorbeºte ºi îºi
îndreaptã corpul spre ea.
Ø Pune întrebãri atunci când i se povesteºte ceva, zâmbeºte, dã
din cap în semn de aprobare/ dezaprobare.
Ø Îi dã unui copil jucãrie ca sã se joace cu el; dacã un copil îi
cere jucãria, i-o oferã.
Ø Când are nevoie de ceva formuleazã în mod adecvat o cerere
(îmi dai ºi mie te rog maºinuþa) dacã nu primeºte maºinuþa îºi
gãseºte altceva de fãcut.
Ø Poate sã împartã materiale comune (jucãrii, creioane colorate).
Ø Îºi manifestã afecþiunea prin faptul cã îi imbrãþiºeazã pe
ceilalþi, îi mângâie, îi ia de mânã pe copiii de la grupã, pe
educatoare, face remarci de genul “îmi place de tine, eºti
drãguþ”. Fac spontan complimente adulþilor ºi celorlalþi copii ºi
se simt mândri atunci când cineva le face un compliment.
Ø Recunoaºte calitãþile celorlalþi ºi le exprimã verbal.
Ø Fãrã sã i se reaminteascã îºi cere scuze în 75% din cazuri.
Ø Cere permisiunea de a folosi obiecte, jucãrii care nu îi aparþin,
în 75% din cazuri.
Ø Acceptã soluþia datã de pãrinte pentru rezolvarea situaþiei. De
exemplu, acceptã sã se joace cu o altã jucãrie pânã îi vine
rândul sã se joace cu camionul.
Ø Cautã ajutor din partea adultului pentru a rezolva conflicte.
Ø Sugereazã soluþii de rezolvare a conflictelor iar atunci când nu
ºtie cere asistenþa pãrintelui. De exemplu, îi sugereazã unui
copil un schimb de jucãrii: “Dacã eu îþi dau cãruciorul tu îmi
dai cãsuþa?”
Ø Folosesc mai multe strategii de rezolvare a conflictelor:
ignorarea (se face cã nu aude cererea), distragerea atenþiei,
negocierea, compromisul.
Ø Rãspunde cu umor dacã i se pun porecle sau spune cã îl
supãrã ºi îl pe roagã pe celãlalt sã înceteze.
Ø Face atribuiri nonagresive dacã cineva îl rãneºte.
Ø ªtie sã negocieze ºi sã facã compromisuri într-o situaþie.
Ø Îºi aºteaptã rândul sã se joace cu o jucãrie preferatã. Se
supune dacã educatoarea îi cere sã lase locul unui alt copil;
stã la locul de joacã ºi aºteaptã ca ceilalþi copii sã termine
jocul cu o anumitã jucãrie pentru a se juca ºi el, fãrã a plânge
sau smulge jucãria din mâna acelui copil.
74 Ø Participã la rutinele grupei dacã i se reaminteºte (ex.: dupã ce
terminaþi de pictat, curãþaþi masa).
Ø Acceptã ideile altor copii în cadrul jocului, împarte materiale cu
alþi copii.
Ø Spun când au nevoie de ajutor: „vrei sã-mi arãþi cum sã
desenez o casã?”; ridicã mâna când au nevoie de ajutor; ajutã
pe cineva atunci când li se cere explicit acest lucru.
Ø Îºi exprimã nevoile ºi dorinþele fãrã a folosi un ton confruntativ
sau poruncitor.
Ø Îi oferã sugestii unui alt copil care nu ºtie ce sã facã (ex.: poþi
sã construieºti ºi tu un bloc dacã vrei).
II. Ce pot face pãrinþii pentru a facilita
dezvoltarea abilitãþilor sociale ale copilului
Câteva recomandãri pentru pãrinþi
Cum învãþãm copilul sã interacþioneze cu cei din jur?

Este important ca pãrintele sã ofere suport copilului ºi sã-l înveþe
comportamentele specifice de interacþiune.
Dacã copilul este preocupat sã observe jocul celorlalþi copiii, este
bine sã fie lãsat în pace pentru cã el se va integra în jocul lor doar
dacã se va simþi confortabil. Dacã se observã însã cã, copilul doar
priveºte jocul celorlalþi copii ºi nu ºtie cum sã iniþieze comunicarea,
este nevoie de suportul pãrintelui.
Pãrintele îl va învãþa pe copil sã iniþieze conversaþia cu un alt

copil: îl va întreba cum îl cheamã, câti ani are. Având sprijinul
pãrintelui, scad ºansele unui refuz de acceptare în joc. Dacã refuzul
apare totuºi, pãrintele îl va învãþa pe copil cum sã facã faþã acestei
situaþii fãrã sã se supere: “nu-i nimic, o sã ne jucãm cu altcineva”.
Strategii de integrare a copiilor în jocul altor copii:

§ Folosirea mesajelor nonverbale - zâmbete, gesturi prin care
manifestã interes, observarea de cãtre copil a jocului celorlalþi 75
copii. Este recomandat ca pãrintele sã urmãreascã cu atenþie
modul în care copilul observã jocul celorlalþi. Intervenþia
pãrintelui are loc doar dacã copilul respectiv observã în mod
constant jocul ºi nu îndrãzneºte sã se integreze în joc.
§ Implicarea copilului într-un joc paralel, asemãnãtor celui din
grupul celorlalþi copii. Deºi copilul care a iniþiat jocul paralel
sperã cã ceilalþi copii îi vor accepta jocul ºi îl vor integra în
grup, rareori se întâmplã acest lucru la aceastã vârstã. Din
aceste considerente aici poate interveni sugestia pãrintelui.
§ Folosirea formulei verbale “pot sã ma joc ºi eu?.
§ Aºteptarea unei oportunitãþi de a se implica în joc.
Cele mai importante elemente care ajutã la integrarea cu succes
a copiilor în jocul altor copii sunt: abilitãþile de comunicare
(vorbesc cu cei ce se joacã, înþeleg regulile jocului, replicile
celorlalþi ºi le rãspund) ºi iniþierea unui joc paralel care poate
contribui cu succes la desfãºurarea jocului celorlalþi copii
(crearea unui alt rol care duce la dezvoltarea jocului celorlalþi).
Evitaþi sã alegeþi o activitate în locul copilului sau sã îl forþaþi sã

se implice în joc. Copilul are nevoie sã înveþe din propriile experienþe
cum sã interacþioneze cu ceilalþi copii.
Familiarizaþi copilul cu tehnicile ascultãrii active.
Contactul vizual este foarte important. Dacã copilul prezintã
probleme în stabilirea contactului vizual pãrintele trebuie sã îi
ghideze uºor capul cu mâna pânã când acesta se uitã la el ºi sã-i
spunã cã trebuie sã îl priveascã în ochi atunci când vorbeºte.
Pentru a învãþa copiii modalitãþile de ascultare activã putem

introduce regula “Vorbim pe rând“. În plus, pãrintele îi va explica
copilului care sunt consecinþele comportamentului contrar (acela de
a-i întrerupe pe ceilalþi când vorbesc) asupra celorlalþi membrii ai
familiei. De exemplu, îi puteþi spune:
“Persoana care este întreruptã se va supãra ºi va vorbi cu altcineva”;
sau „Dacã nu vorbim pe rând nu ne mai înþelegem unii cu alþii”.
Creaþi contexte în care sã exersaþi aceste modalitãþi de ascultare

activã. Un posibil exemplu ar fi “ºedinþele de familie”. Lãudaþi copilul
ori de câte ori a aºteptat ca celãlalt sã termine ceea ce avea de
spus. Reamintiþi copilului regula ori de câte ori vã întrerupe. Este
nevoie ca regula sã fie reamintitã frecvent copilului pânã ce va fi
interiorizatã.
Cum învãþãm copilul sã împartã obiectele/ jucãriile sale cu ceilalþi?

76 Pãrintele poate implica copilul în activitãþi care presupun folosirea
materialelor în comun.
De exemplu – o activitate de desen în care pãrintele ºi copilul
trebuie sã foloseascã împreunã aceleaºi. Este important sã se
stabileascã regula dupã care se obþine creionul: cine doreºte sã

primeascã creionul trebuie sã spunã “îmi dai ºi mie te rog creionul?”
• Dacã rãspunsul este “da”, persoana care l-a cerut spune
„Mulþumesc!” ºi apoi îl primeºte.
• Dacã rãspunsul este “nu, încã nu am terminat”, atunci
persoana care l-a cerut poate spune “atunci voi mai aºtepta
puþin ºi voi colora altceva”.
• Lãudaþi efortul copilului de a aºtepta creionul. De exemplu:
“Bravo, ai spus foarte frumos mulþumesc; Bravo, ai aºteptat
în liniºte sã îþi vinã rândul! Ce frumos desenãm noi împreunã!”
• Copiii au nevoie de exerciþiu ºi timp pentru a învãþa aceastã
abilitate.
Cum oferim feedback negativ copilului

Pentru situaþiile în care nu suntem de acord cu comportamentul
copiilor, mesajele pãrinþilor trebuie sã se centreze exclusiv pe
comportamentul copilului ºi nu pe persoana lui. Orice etichetare de
genul “Eºti surd? Nu auzi?” atacã persoana copilului ºi îl rãneºte.
Maniera în care pãrintele îºi exprimã nemulþumirea faþã de copil va fi
preluatã de acesta prin imitaþie ºi se va manifesta în interacþiunile cu
ceilalþi copii.
Un mesaj corect conþine urmãtoarele aspecte:

1. mã simt....(descrierea modului cum vã simþiþi);
2. atunci când....(descrierea comportamentului copilului);

3. pentru cã...(descrieþi modul în care vã afecteazã
comportamentul copilului);
4. mi-ar plãcea sã (oferiþi alternative de comportament);
5. îþi mulþumesc! mi-a fost de mare ajutor! (recompensarea
comportamentului copilului);
Exemplu: Paul, mã deranjeazã faptul cã nu îmi rãspunzi atunci când te strig.
Mi-ar plãcea sã-mi rãspunzi deoarece eu voi rãguºi ºi nu voi mai
putea vorbi. Îþi mulþumesc!
Cum ajutãm copiii agresaþi de colegii lor

Pãrintele poate interveni în aceastã situaþie învãþându-l pe copilul
care a fost þinta atacului cum sã rãspundã. De exemplu: “Cosmin,
spune-i lui Petru cum te-ai simþi când te-a fãcut prost? Întreabã-l dacã
lui i-ar plãcea sã-i spunã cineva aºa ceva?”
Reacþiile cele mai bune care duc la stingerea comportamentelor
agresive ale altor copii sunt :
- ignorarea (nu i se acordã atenþie); cel ce provoacã agresiunea 77
nu obþine nici un rezultat;
- rãspunsul cu umor;
- exprimarea emoþionalã;
Exemplu: Dan, Andrei ºi Alex sunt la grãdiniþã ºi construiesc fiecare câte ceva.
Când Dan se apropie de final, i se dãrâmã tot castelul din cuburi.
Andrei spune: „Uite la el, ce fraier!”
Dan poate rãspunde în mai multe feluri:
- cu umor: „Nu-i nimic, aºa voi învãþa sã-l construiesc ºi mai bine!”
- agresiv: „Da? Tu eºti prost ºi urât!”
- ignorã: îºi încruciºeazã braþele ºi priveºte în altã parte;
- îºi exprimã emoþiile: „Mã supãrã când îmi vorbeºti aºa”.
Rolul pãrintelui în învãþarea acestor comportamente este esenþial.

Atât modelul personal cât ºi ghidarea învaþã copilul sã facã faþã
acestor situaþii din viaþa lor. Aceste metode pot fi învãþate ºi prin
intermediul poveºtilor în care personajele trec prin situaþii
asemãnãtoare. Într-o situaþie similarã, când copilul este agresat de un
alt copil, reamintiþi-i acestuia cum s-au comportat cele douã personaje
din poveste sau din film. De exempluã, îi puteþi spune: “Îþi mai
aminteºti ce a fãcut ursuleþul atunci când a fost necãjit de bursuc?”
Copilul urmeazã cererile simple din partea pãrintelui dacã este
ajutat ºi i se reaminteºte regula.
Exprimaþi regulile prin desen pentru a fi reþinute mai bine ºi
puneþi-le la un loc vizibil pentru copil (ex. pe frigider). Este important
sã vã reamintiþi cã regula ghideazã comportamentul copilului.
Pãrintele trebuie sã verbalizeze regula ori de câte ori este nevoie
deoarece capacitatea copiilor de memorare este micã.
Comportamentele sociale sunt învãþate foarte bine atunci când sunt
stabilite clar regulile ºi limitele.
Pãrintele trebuie sã þinã seama în formularea regulilor de

urmãtoarele recomandãri:
n sã creeze nevoia de regulã ºi abia apoi sã ofere regula.

n sã stabileascã regula ºi consecinþele ei împreunã cu copiii.
n sã formuleze regula într-o formã pozitivã.
Cea mai bunã modalitate de învãþare a unei reguli este testarea ei.
În consecinþã, pãrintele trebuie sã se aºtepte ca ea sã fie încãlcatã.
De reþinut! Copiii repetã un comportament care este încurajat prin atenþia

acordatã de adult ºi îl eliminã pe cel descurajat. Atenþie înseamnã cã
78 adultul îl priveºte sau face o remarcã, pozitivã sau negativã; critica,
moralizarea sau pedeapsa sunt tot forme de atenþie.
Dacã tendinþa pãrinþilor este de a acorda atenþie comportamentelor

negative, copiii vor repeta acele comportamente când au nevoie de atenþie.
Exerciþiu: Identificaþi acele comportament ale copilului cãrora le acordaþi mai

multã atenþie, completând tabelul de mai jos:
Când ºi pentru ce îl laud? Când ºi pentru ce îl critic?

Cu ce frecvenþã? Cu ce frecvenþa?
......................................................... .........................................................
......................................................... .........................................................
......................................................... .........................................................
ªEDINÞA 5 BARIERE ÎN DISCIPLINARE
n bariere în disciplinare
n metode neadecvate de disciplinare vs metode adecvate.

I. Bariere în disciplinare
Aºa cum am prezentat în primul capitol, disciplinarea este un
proces de învãþare a comportamentelor funcþionale ale copiilor, a
abilitãþilor lui de relaþionare cu ceilalþi ºi de management al emoþiilor.
În consecinþã, comportamentele problematice pot sã aparã în
urmãtoarele situaþii:
§ în contextul în care copilul nu are încã învãþate ºi exersate o
serie de abilitãþi cognitive, sociale sau emoþionale; de
exexmplu copilul „þipã” - comportamentul problematic; când
este furios – contextul - pentru cã nu are exersate abilitãþile de
management al furie;
§ în contextul în care comportamentul copilul este interpretat
sau perceput de cãtre adult (pãrinte sau educator) ca fiind
problematic, datoritã convingerilor personale; de exemplu,
hiperactivitatea este un comportament normal pentru mulþi 79
copii de vârstã preºcolarã, dar sunt adulþi care interpreteazã
comportamentul copilului ca fiind sfidãtor, convingerii cã „un
copil trebuie sa stea cuminte”;
§ în contextul în care comportamentul copilului afecteazã
comportamentul pãrintelui la un moment dat; de exemplu: în
camerã, copiii construiesc un castel din cuburi, vorbesc tare,
se amuzã deci fac „gãlãgie”; pãrintele se aflã în bucãtãrie ºi
nu vã perturbã joaca copiilor; la un moment dat sunã
telefonul, pãrintele merge în camerã ºi rãspunde, însã din
cauza gãlãgiei nu aude cine este la capãtul firului; în acest
moment, joaca copiilor devine deranjantã.
Care sunt cele mai frecvente convingeri
care pot influenþa în mod negativ atitudinea
pãrinþilor în disciplinare?
Studiile de specialitate au identificat o serie de convingeri sau
atitudini ale pãrinþilor care reprezintã o barierã în aplicarea unor
metode corecte de discplinare. Cele mai frecvente sunt:
- „trebuie sã fiu un pãrinte perfect pentru copilul meu”;

- „trebuie sã-i mulþumesc întotdeauna pe copii”;
- „o familie perfectã este o familie unde existã întotdeauna armonie ºi nu
existã conflicte”;
- „copiii ar trebui sã fie recunoscãtori pentru tot ceea ce fac pãrinþii pentru ei”.
Ce îi ajutã pe pãrinþi ºi educatori/ profesori

sã perceapã cauza realã a comportamentului
problematic al unui copil?
§ Diferenþa între comportamentul normal pentru stadiul de
dezvoltare al copilului ºi comportamentele problematice.
Fiecare stadiu de dezvoltare are ºi comportamente ºi reacþii
ale copiilor, care pot fi dificile pentru pãrinþi. Unele dintre
80 comportamentele specifice stadiilor de dezvoltare ale copilului
pun greu la încercare rãbdarea pãrinþilor ºi îi pot aduce în
situaþia imposibilitãþii gãsirii unui rãspuns.
De exemplu, este dificil pentru un pãrinte, când copilul de doi
ani rãspunde în mod frecvent cu “Nu”, cel de trei ani insistã

sã facã lucrurile singur exact când ne grãbim cel mai tare, cel
de 4 ani îi spune “ te urãsc, mamã!” iar cel de 5 ani, dupã ce
i-ai repetat continuu, refuzã sã îºi strângã hainele de pe jos.
§ Diferenþa între comportamentele datorate temperamentului ºi
reactivitãþii copilului ºi comportamentele problematice. O
parte din comportamentele care creazã dificultãþi pãrinþilor ºi
educatorilor sunt datorate temperamentului ºi reactivitãþii
emoþionale a copiilor. Reacþia neadecvatã a adulþilor poate sã
producã comportamente problematice suplimentare. De
exemplu, dacã un copil are nevoie de un timp pentru a se adapta
situaþiilor noi ºi pãrinþii fac presiuni pentru a se adapta mai rapid,
copilul poate avea reacþii problematice, de exemplu devine mult
mai retras, datoritã reacþiei pãrinþilor sau educatorilor.
§ Diferenþa între comportamentul copilului care apare într-un
anumit context ºi comportamentul copilului ca o consecinþã
a unor abilitãþi sociale ºi emoþionale încã nedezvoltate.
Contextul ne determinã adesea comportamentul, de exemplu,
putem observa cã un copil reacþioneazã agresiv doar când
atunci este criticat (ex. „nu eºti în stare de nimic”) sau
etichetat („prostule”). Comprotamentul lui agresiv este o
reacþie la criticã ºi etichetare. Schimbarea comportamentului
copilului implicã în mod obligatoriu ºi schimbarea comporta-
mentului din context care i-a declanºat reacþia. Este nerealist
sã ne gândim cã putem învãþa un copil sã nu rãspundã agresiv

la toate contextele în care este criticat sau etichetat.

Faceþi o listã cu situaþiile ºi comportamentele copiilor faþã de care aveþi uneori
reacþii de furie, teamã sau vinovãþie. Identificaþi alternative de a gândi/
interpreta comportamentele copiilor.
Reacþia
Ce gândiþi Alternative
Comporta- d-voastrã
Situaþii/ despre com- explicative
mentul emoþionalã
contexte portamentul ale comporta-
copilului (pe o scalã de
copilului? mentului
la 1 la 10)
.................. .................. .................. .................. ..................

.................. .................. .................. .................. ..................
81
II. Metode neadecvate vs metode adecvate

de disciplinare
Una din erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convingerea cã un
comportament se schimbã prin pedeapsã.
Una dintre erorile cele mai frecvente ale adulþilor este convin-
gerea cã un comportament se schimbã prin pedeapsã. Pedeapsa
stopeazã compor tamentul dar NU produce o modificare în
comportament. Atât pãrinþii cât ºi educatorii/ profesorii observã cã
aplicarea pedepsei nu dã rezultatele dorite, acela de schimbare a
unui comportament. Studiile de specialitate din ultimii 50 de ani
aratã faptul cã un comportament se modificã prin aplicarea
consecventã a întãririlor pozitive ºi nu prin aplicarea pedepselor. Mai
jos sunt prezentate diferenþiat consecinþele tehnicilor de modificare
comportamentalã ºi pedeapsa asupra comportamentului copilului.
Tehnici de modificare
Pedeapsa
comportamentalã
Disciplinarea este o metodã de învãþare. Pedeapsa se exprimã prin puterea

Ea implicã drepturi egale ºi respect reci- autoritãþii, copilul fiind forþat sã adopte
proc. Copilului i se oferã posibilitatea un anumit comportament. De aseme-
de a lua decizii, de a alege singur modul nea, pãrintele se va simþi responsabil
în care doreºte sã se deruleze acþiu- ºi vinovat pentru compor tamentul
nea. Astfel el devine responsabil de copilului.
propriul comportament ºi de consecin-
þele acestuia. Mama: Dan, opreºte televizorul! Eu ºi
fraþii tãi încercãm sã dormim.
Mama: Dan, ºtiu cã este duminicã dimi-
neaþa ºi urmãreºti la televizor desenele În acest caz, cererea de adoptare a
tale favorite, dar eu ºi fraþii tãi încercãm comportamentului dorit este formulatã
sã dormim, deci te rog sã dai televizorul ca un ordin ce trebuie executat,
mai încet sau dacã nu, joacã-te afarã. deoarece pãrintele deþine “puterea”.
Disciplinarea este asociatã în mod Pedeapsa este arbitrarã, adicã este

logic cu comportamentul inadecvat. aplicatã dupã bunul plac al pãrintelui,
fãrã sã aibã o legãturã logicã cu un
Mama: Maria, voi curãþa azi covoarele. comportament inadecvat.
82
Nu voi putea aspira în camera ta cu
toate jucãriile ºi hainele care sunt Mama (pe un ton nervos): Maria, þi-am
împrãºtiate pe jos. Dacã nu le aduni, le spus de sute de ori sã-þi pãstrezi ordinea
voi pune în sacoºe ºi le voi duce în în camerã. Nu pot sã aspir covoarele cu

pivniþã. toatã mizeria care este pe jos. Poþi uita
de filmul la care ai dorit sã mergi
sâmbãtã seara.
Disciplinarea se adreseazã comporta- Pedeapsa se adreseazã persoanei, nu

mentului, nu persoanei ºi nu implicã comportamentului ºi presupune judeca-
judecata moralã. Aceasta permite copi- tã moralã. Aceasta poate duce la
lului acceptarea ideii cã s-a comportat atitudini sau compor tamente de
inadecvat ºi dorinþa sã se schimbe. rãzbunare din partea copilului.
Mihai a împrumutat ciocanul tatãlui fãrã Mama: Ai luat ciocanul fãrã permisiu-
sã cearã permisiunea, iar acum acesta nea mea. Nu ºtii cã asta este ca ºi cum
s-a pierdut. Mama a abordat situaþia ai fura? Sã furi este un lucru greºit,
centrându-se pe compor tament, ºi urât. Acum l-ai pierdut. Nu vei mai primi
anume pe modul cum va fi înlocuit bani dulciuri pânã când ciocanul nu va
ciocanul. fi plãtit.
Mama: Mihai, cum vei înlocui ciocanul?
Tehnici de modificare
Pedeapsa
comportamentalã
Disciplinarea transmite copilului cã Pedeapsa ameninþã persoana cu pier-

este acceptat ºi iubit, în pofida compor- derea respectului sau a iubirii. Uneori

tamentului sãu inadecvat. pãrinþii ºantajeazã copilul în acest fel,
fãcându-l sã se simtã respins.
Dan: Mamã, merg sã mã joc fotbal cu
copiii! Dan ºi-a împrãºtiat jucãriile în toatã
Mama: Poþi sã te duci la fotbal, dupã ce casa. S-a plictisit sã stea în casã ºi acum
îþi aduni hainele. vrea sã se joace fotbal afarã cu copiii.
Mama: (pe un ton moralizator): Pentru
cã ai fãcut aºa dezordine, mama nu te
mai iubeºte!
Disciplinarea permite libera alegere. Pedeapsa cere supunere. Ea implicã

folosirea forþei, iar copilul învaþã cã
poate sã obþinã ceea ce doreºte dacã
Mama: Staþi cuminþi la masã cu noi,
dominã prin agresivitate.
sau ridicaþi-vã de la masã pânã când vã
liniºtiþi.
Maria ºi Ana deranjeazã servirea cinei
lovindu-se cu picioarele pe sub masã. 83
Mama: Încetaþi cu bãtaia sau veþi merge
amândouã la culcare fãrã sã luaþi cina!
Disciplinarea stimuleazã ºi compor- Pedeapsa poate încuraja compor ta-

tamentul dorit, nefiind orientatã doar mentul indezirabil, în cazul în care este
spre comportamentele – problemã. folosit de cãtre copil pentru a atrage
atenþia pãrintelui, chiar dacã aceasta
Dan se joacã liniºtit în camerã. Mama presupune ca pãrintele sã îl certe.
observã acest lucru ºi îi spune:
De câte ori Dan se joacã liniºtit în
Mama: Ce frumos te joci cu jucãriile, camera lui, mama îl lasã în pace ºi se
Dan! Vreau ºi eu sã mã joc puþin cu ocupã de treburile casnice, fãrã sã-i
tine! (astfel mama îi dã atenþie lui Dan). acorde atenþie. El a observat cã de câte
ori face o boacãnã, mama îi dã atenþie.
Deodatã, copilul începe sã trânteascã
jucãriile pe jos ºi sã facã zgomot.
Atunci mama vine în camerã ºi îi spune:
Mama: Dan, nu mai face atâta gãlãgie,
cã mã doare capul! Am sã-þi iau jucãriile
ºi nu le mai primeºti pânã mâine!
De reþinut! Tonul vocii sau starea emoþionalã a pãrintelui când exprimã o conse-
cinþã a comportamentului transformã consecinþa în pedeapsã. De
exemplu, reamintirea unei reguli pe un ton ridicat este adesea
perceputã de copil ca o pedeapsã. În consecinþã, copilul are o
reacþie emoþionalã intensã la tonul ridicat al vocii, care îl face mai
puþin atent la ceea ce spune pãrintele.
84
ªEDINÞA 6 CE FUNCÞII ÎNDEPLINESC
COMPORTAMENTELE COPIILOR
n înþelegerea comportamentului copilului

n stabilirea unei relaþii pozitive cu copilul
n instrumente de analizã a comportamentelor copiilor.
I. Explicarea funcþiilor comportamentelor copilului

Convingerile ºi nevoile copilului – sau ce se aflã în
spatele fiecãrui comportament
Comportamentul este un rezultat al unei nevoi, dorinþe sau
convingeri. Identificarea a ceea ce determinã comportamentul ne
ajutã sã avem o reacþie adecvatã faþã de acel comportament.
De exemplu, un copil poate învãþa cã atunci când þipã sau
trânteºte lucrurile din jur, primeºte atenþie de la pãrinte, care renunþã
la ceea ce face pentru a fi în preajma lui. Dacã acest copil nu
primeºte suficientã atenþie atunci când face lucruri plãcute,
adecvate, atunci el va învãþa cã pãrintele îi acordã timp numai atunci
când face „prostii” sau „boacãne”. 85
Pentru a identifica care este funcþia comportamentului copilului,
este nevoie sã-l observãm o perioadã de timp pentru a afla cãrei
nevoi rãspunde comportamentul.
Comportamentele problematice ale copiilor sunt o manifestare neadec-

vatã a unei nevoi, dorinþe sau convingeri a copilului.
De exemplu, când pãrintele ignorã în mod repetat tristeþea

copilului ºi îl lasã sã plângã fãrã sã facã gesturi care sã-l liniºteascã
(sã-l mângâie, sã-l ia în braþe), îi interzice sã plângã (“nu mai
plânge!”) sau îl ameninþã (“dacã mai plângi, te dau la þigani!”),
încrederea copilului în adult se deterioreazã. Toate aceste aspecte
care þin de relaþia copilului cu pãrintele se stochezã în memoria
afectivã ºi se transformã într-un set de convingeri despre sine ºi
despre ceilalþi. În exemplu nostru copilul gândeºte cã “pãrintelui nu-
i pasã de mine” pentru ca ulterior sã generalizeze aceastã experienþã
ºi sã concluzioneze cã ”nimãnui nu-i pasã de mine!”.
De reþinut! Intenþiile copiilor nu sunt greºite. Fiecare dintre noi avem nevoie de
atenþie, de legãtura cu ceilalþi ºi de sentimentul valorii personale.
Un comportament poate avea simultan mai multe funcþii. Funcþiile
pe care orice comportament problematic le poate avea la un moment
dat sunt prezentate în tablelul de mai jos.
Funcþii ale comportamentelor
Funcþii ale comportamentelor Exemple
Funcþia de a obþine ceva: Vorbeºte neîntrebat pentru a obþine

- beneficii sociale sau emoþionale atenþia pãrintelui.
(atenþie, laudã, confort emoþional etc);
- beneficii tangibile (accesul la o acti-
vitate preferatã, o carte, intimitate
etc.);
Funcþia de a evita ceva sau de a scãpa Iese din camera în care este sunt
din ceva: musafirii ca sã nu fie vãzut plângând
- sarcini aversive sau consecinþe ne- pentru cã a fost certat de pãrinþi.
gative (sarcini dificile, plictisitoare,
care neceºitã timp îndelungat,
criticã etc.);
- stãri emoþionale negative (fricã,
ruºine);
86 - situaþii neplãcute (interacþiuni cu
adulþi, colegi etc);
Funcþia de a obþine ºi de a evita Îl împige pe fratele mai mic pentru a

simultan obþine atenþia ºi a nu fi însãrcinat cu
activitatea de a-l supraveghea ºi a se
juca cu el.
Funcþia de a comunica ceva Face doar o parte din sarcinã pentru a

comunica faptul cã nu a înþeles
exerciþiul.
Aceste funcþii reprezintã nevoi pe care toþi oamenii le au, precum

nevoia de apreciere, de stimã ºi statut, de valorizare, nevoia de control,
de aprobare, de comunicare ºi alte nevoi emoþionale ºi sociale.
Satisfacerea acestor nevoi asigurã funcþionarea optimã a
fiecãruia dintre noi. De aceea, funcþiile pe care comportamenetele le
au nu, pot fi evaluate, nu pot fi considerate bune sau rele. În schimb,
comportamentele care rãspund acestor funcþii pot fi evaluate ºi
considerate adecvate/ acceptabile sau neadecvate/ neacceptabile.
Exemplu: Ajutorul dat mamei la bucãtãrie sau vorbitul neîntrebat pot servi
aceleiaºi funcþii: obþinerea atenþiei din partea pãrintelui. Diferenþa
dintre aceste douã compor tamente este cã primul este un
comportament evaluat ca adecvat/ acceptabil, în timp ce al doilea
este considerat ca fiind neadecvat ºi se doreºte modificarea lui.

Ca urmare, identificarea funcþiei comportamentului care se doreºte
a fi schimbat (realizarea analizei funcþionale) permite construirea unei
strategii de intervenþie prin care copiii sã înveþe sã facã comporta-
mente adecvate pentru a satisface nevoia lor de atenþie din partea
adulþilor ºi care sã înlocuiascã comportamentele neadecvate.
Beneficii aduse de cunoaºterea funcþiei comportamentelor

pentru disciplinarea pozitivã a copilului
Ø Orice comportament se va menþine atât timp cât are o funcþie, indiferent
de sancþiunile sau consecinþele negative care îi sunt aplicate.
Ø Pentru a reduce sau elimina acest comportament este necesar sã aparã
un alt comportament, dezirabil, care îndeplineºte aceeaºi funcþie.
Ø Sancþiunile sau pedepsele nu pot reduce sau elimina comportamentele în
absenþa dezvoltãrii unor modalitãþi alternative de satisfacere a funcþiilor
pe care ele le au – comportamente alternative dezirabile.
Ø Întãrirea comportamentelor alternative dezirabile este principala metodã 87
de disciplinare eficientã.
II. Cauzele comportamentelor problematice

în preºcolaritate
Pentru a înþelege cum se dezvoltã comportamentul copiilor, este
important sã avem în vedere cele trei mari sfere de influenþã:
moºtenirea geneticã, mediul familial, ºi comunitatea în care trãiesc.
Toþi aceºti factori influenþeazã dezvoltarea atitudinilor ºi abilitãþilor
sociale ºi emoþionale ale copiilor ºi de asemenea, determinã apariþia
problemelor de comportament.
Comportamentul copilului este influenþat

de caracteristicile sale temperamentale
Copiii care prezinta trãsãturi temperamentale „dificile” au un
risc mult mai mare de a dezvolta probleme de comportament. De
exemplu, un copil care se agitã, plânge foarte mult, îi este dificil sã
stea într-o activitate, prezintã dificultãþi de adormire, este mult mai
dificil de introdus într-o rutinã comportamentalã. Studiile aratã cã
acei copiii care sunt temperamental mai dificili (prezintã o
reactivitate emoþionalã mai ridicatã, sunt mai greu de liniºtit sau au
dificultãþi în a-ºi concentra atenþia o perioadã mai mare de timp), pot
ridica mai multe probleme pãrinþilor (Goldsmith et al, 1987)1 ºi sunt
predispuºi sã genereze ºi implicit sã se confrunte cu mult mai multe
reacþii negative din partea acestora (Barron & Earls, 1984)2.
Studiile aratã cã, în dezvoltarea problemelor de comportament,
temperamentul are doar un caracter predispozant. Pentru ca un
copil sã dezvolte comportamente problematice este nevoie ºi de alþi
factori, cum ar fi reacþiile adulþilor din mediul copilului. Dacã un copil
este pedepsit, certat, apostrofat, deci trãieºte într-un context
nesãnãtos, este mult mai probabil sã dezvolte comportamente
problematice.
Cum putem explica problemele emoþionale

ºi comportamentale ale adulþilor ºi copiilor?
Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping3 este paradigma
ºtiinþificã care explicã apariþia ºi evoluþia tulburãrilor de sãnãtate
mentalã. Modelul a fost propus în anul 1977 de cãtre Zubin ºi Spring
ºi pleacã de la premiae cã fiecare persoanã posedã caracteristicile
sale biologice, psihologice ºi sociale. Aceste caracteristici pot fi atât
puncte tari cât ºi puncte de vulnerabilitate ale persoanei.
88
O varietate de factori biologici, factori din contextul de viaþã al
persoanei ºi factori psihologici influenþeazã vulnerabilitatea unei
persoane pentru a dezvolta tulburãri de sãnãtate mentalã. Toþi aceºti

factori sunt consideraþi factori de risc. Tulburãrile de sãnãtate
mentalã apar ca rezultat al interacþiunii dintre vulnerabilitatea
crescutã a unei persoane (datã de factorii de risc) ºi situaþii crescute
de stres. Dacã factorii de risc nu sunt prezenþi, lipsa lor este
consideratã un element de protecþie, alãturi de alte asemenea
elemente ºi protejeazã persoana sau faciliteazã reabilitarea ei, în
cazul apariþiei unei tulburãri de sãnãtate mentalã.
1 Goldsmith,H.H., et al, (1987) What isi temperament? Four approaches, Child Development,
58, 505-529;
2 Barron, A. P., & Earls, F.,(1984), The relation of temperament and social factors to behavior
problems in three-year-old children, Journal of child psychology, 25, 23-33;
3 *** The stress-vulnerability-coping model of mental illness, Mental Illness Fellowship of Australia;
www.mifellowshipaustralia.org.au
Modelul Stress – Vulnerabilitate – Coping
Vulnerabilitate biologicã Vulnerabilitate sau Stresul sau sursele de

sau caracteristici caracteristici cognitive, stres (contextul de
biologice sociale ºi emoþionale viaþã al copilului)

Ex. temperamentul sau Ex. abilitãþile sociale sau Ex. un context abuziv sau
reactivitatea emoþionalã emoþionale ale copilului sãnãtos, evenimente
a copilului traumatice de viaþã
(pierderea unui pãrinte,
divorþul pãrinþilor, abuz)

Rugaþi pãrinþii sã noteze pe modelul Vulnerabilitate – Stres – Coping care sunt
caracteristicile biologice sau vulnerabilitãþile biologice ale copilului,
caracteristicile cognitive, sociale ºi emoþionale ºi sursele de stres ale
acestuia. Discutaþi cu pãrinþii despre înþelegerea pe care o au dupã acest
exerciþiu cu privire la cauzele comportamentelor copiilor. Recomandaþi
pãrinþilor sã identifice ce anume ar putea modifica din context pentru a facilita
funcþionarea optimã a copilului.
89
Vulnerabilitate biologicã Vulnerabilitate sau Stresul sau sursele de
sau caracteristici caracteristici cognitive, stres (contextul de
biologice sociale ºi emoþionale viaþã al copilului)
................................. ................................. .................................

................................. ................................. .................................
Comportamentul copilului depinde
de reacþia celor din jur
Efectele psihologice ºi comportamentale ale stresului asupra
dezvoltãrii copilului pot fi extrem de variate. S-a constat cã, acei copii
care trãiesc acasã într-un mediu stresant, prezintã într-o mãsurã mult
mai mare comportamente inadecvate comparativ cu copiii care nu au
aceastã experienþã (Creasey, Mitts& Catanzaro, 1995)4.
Care sunt efectele mediului stresant de acasã:
n unii copii pot manifestã probleme de internalizare, incluzând
simptome depresive: dependenþa, hipersensibilitate, retragere
socialã;
n unii copiii rãspund la stres cu probleme de externalizare: hiper-
activitate, agresivitate, cãutarea atenþiei, lispa complianþei.
Certurile zilnice dintre pãrinþi ºi copiii reprezintã un factor

predictor pentru problemele comportamentale. Studiile aratã cã
cearta zilnicã cu pãrinþii reprezintã un important factor de stress,
care conduce la probleme compor tamentale de externalizare
(agresivitate), dincolo de contribuþia caracteristicilor temperamentale
(Coplan, J., Robert, Bowker, Anne, Cooper, M., Suzanne,2003)5. În
plus, cele mai multe certuri zilnice cu pãrinþii pornesc de la
comportamentul provocator al copiilor.
90
Copiii cu temperament dezinhibat (în special cei care nu îºi pot
concentra atenþia pe o perioadã mai mare de timp) sunt mult mai
vulnerabili la efectele stresului, decât cei cu temperament inhibat.
Relaþia dintre stresul din familie ºi temperament este bidirecþionalã.

Copiii cu caracteristici temperamentale mai “dificile” exacerbeazã
nivelul de stres parental ºi tot ei sunt cei mai vulnerabili la
consecinþele negative ale stresului familial. Aceasta poate conduce
la un cerc vicios: temperamentul copilului contribuie la creºterea
nivelul de stres din familie, iar nivelul de stres are o influenþã
negativã asupra comportamentului copilului. Astfel, factorii stresori,
printre care ºi certurile zilnice cu copilul, pot exacerba orice
dificultate existentã între pãrinþi ºi copii, crescând astfel ºi mai mult
nivelul de stres (Belsky, Crnic,& Gable, 1995)6.
4 Creasey, G., Mitts, N., & Catanzaro, S., (1995) Association among daily hassles, coping,
and behavior problems in nonreferred kindergartners, Journal of Clinical Child Psychology,
24, 311-319.
5 Coplan, J., Robert, Bowker, Anne, Cooper, M., Suzanne,(2003), Parenting Daily hassles,
child temperament, and social adjustment in preschool, Early Childhood Research Quarterly
18, 376-395.
6 Belsky, J., Crnic,K.,& Gable,S., (1995)The determinants of coparenting in families with
toddler boys: Spousal differences and daily hassles, Child Development, 66, 629-642.
Recompensarea accidentalã a comportamentelor
inadecavate
Comportamentul unui copil produce o serie de consecinþe. De
exemplu, bebeluºii învaþã repede cã plânsul este o cale eficientã de
a le comunica pãrinþilor cã au o problemã. Pãrinþii învaþã cã trebuie

sã schimbe bebeluºul sau sã îi dea de mâncare atunci când plânge.
Atât comportamentele adecvate cât ºi cele neadecvate sunt
influenþate de consecinþele pe care le genereazã. Copiii învaþã
repede cã prin compor tamentul lor pot afecta ºi controla
comportamentul celorlalþi. Comportamentul problematic tinde sã
continue dacã, copilul obþine în acestã manierã ceea ce doreºte.
Acest mod inadecvat de compor tament este în accidental
recompensat de cãtre adulþi, ceea ce duce la creºterea frecvenþei cu
care apare. De exemplu, dacã copilul plânge cã nu primeºte o jucãrie
ºi peste câteva minute, pãrintele i-o dã în speranþa cã astfel o sã
tacã, copilul va învãþa cã „ trebuie sã plângi ca sã obþii ceea ce vrei”.
Recompense acidentale pot fi: a vorbi cu copilul, a zâmbi, oferirea

de jucãrii, implicarea în alte activitãþi (distragerea atenþiei copilului
prin implicarea într-un joc), alimente speciale - prãjituri, îngheþatã.
91
Exercþiu pentru pãrinþi:
Rugaþi pãrinþii sã-ºi observe reacþia ºi comportamentul atunci când copilul are
un comportament inadecvat, care se repetã. De asemenea, pãrintele poate
observa ce consecinþã imediatã a produs asupra copilului reacþia sa. Un alt
obiectiv este observarea consecinþelor pe termen mai lung, precum ºi a
frecvenþei comportamentului.
Comportamentul Reacþia pãrintelui – Consecinþa asupra

problematic al emoþionalã ºi comportamentului
copilului comportamentalã copilului
................................. ................................. .................................

................................. ................................. .................................
Ignorarea comportamentelor dezirabile (adecvate)
Uneori avem tendinþa de a ne centra doar pe comportamentele
negative ale copiilor ºi de a le acorda astfel foarte multã atenþie.
Comportamentele adecvate beneficiazã de mai puþinã atenþie, poate
pentru cã le considerãm fireºti ºi nu ne creeazã probleme.
Studiile aratã cã un comportament care nu primeºte atenþie începe sã se

manifeste din ce în ce mai puþin.
Ignorarea comportamentelor pozitive, adecvate ale copilului, duce la

manifestarea redusã a acestora (frecvenþa apariþiei lor în viitor scade).
Observarea ºi imitarea pãrinþilor

Copiii învaþã prin observarea ºi imitarea altora. De exemplu, dacã
copilul observã cã pãrintele þipã când este furios, este probabil ca ºi
copilul sã foloseascã acceaºi strategie. Copiii ai cãror pãrinþi lovesc,
vor prelua într-o mare mãsurã acest tip de comportament ºi vor lovi
pe cei din jurul sãu. Comportamente precum þipatul, înjurãturile,
92 lovirea, sunt comportamente învãþate.
Exercþiu pentru pãrinþi:

Rugaþi pãrinþii ca timp de o sãptãmânã sã observe ºi sã identifice acele
comportamente proprii, care sunt similare cu ale copilului – atât compor-
tamentele funcþionale, adecvate, cât ºi pe cele disfuncþionale, neadecvate.
Comportamentele funcþionale Comportamentele disfuncþionale

ale pãrinþilor, similare ale pãrinþilor, similare
cu cele ale copiilor cu cele ale copiilor
Ex. atunci când sunt furios merg în Ex. atunci când sunt obosit ºi iritat
altã camerã sã mã liniºtesc; copilul þip dacã mã deranjeazã ceva sau
meu face acelaºi lucru, merge în cineva; observ cã Maria face acelaºi
camera lui sã se liniºteascã atunci lucru, þipã când fratele ei îi ia
când este furios; jucãria.
.................................................... ....................................................
.................................................... ....................................................
III. ABC-ul comportamental – instrument de
învãþare comportamentalã destinat pãrinþilor
ºi educatorilor
Aºa cum este descris pe scurt în primul capitol, modelul ABC este

un instrument de modificare sau de învãþare comportamentalã extrem
de eficient. Pentru a înþelege mai bine felul în care acest model ne ajutã
sã înþelegem comportamentul copilului, vom analiza situaþia de mai jos:
George, un bãiat de 4 ani, este afarã ºi se joacã cu prietenii lui; la un

moment dat, unul dintre prieteni spune un cuvânt obscen pe care l-a auzit la
televizor, iar ceilalþi încep sã râdã. George merge acasã, unde îi gãseºte pe
bunicii lui; dupã ce vorbeºte puþin cu ei George repetã cuvântul obscen, bunicii
râd, copilul fuge la el în camerã. Au trecut deja 4 sãptãmâni, iar pãrinþii lui
George sunt îngrijoraþi deoarece el foloseºte constant cuvântul obscen doar în
prezenþa musafirilor.
Fãcând o analizã funcþionalã a acestui comportament observãm

urmãtoarele:
Exerciþiu pentru pãrinþi: 93

Vã rugãm sã completaþi fiºa de mai jos având în vedere situaþia descrisã mai sus.
Ce observãm? Cum ar putea fi modificat eficient comportamentul problematic?
Dupã realizarea acestui exerciþiu, completati fiºa a doua cu un comportament
problematic al copilului d-voastrã. Ce observaþi? Cum definiþi acum cauza
comportamentului?
Antecedente Antecedente Compor-

Situaþia Consecinþe Efect
depãrtate imediate tament
Când apare? Ce se
Unde apare? întâmplã
Cu cine imediat
apare? dupã?
Când nu „rostirea
apare? cuvântului
Unde nu obscen”
apare?
Cu cine nu
apare?
Când apare? Ce se
Cu cine imediat
apare? dupã?
Când nu
apare? ..................
Unde nu
apare?
Cu cine nu
apare?
Cercetãtorii au observat cã pãrinþii copiilor cu probleme compor-

tamentale exprimã mult mai frecvent critici la adresa lor ºi manifestã
mai puþine emoþii pozitive faþã de aceºtia (Caspi ºi colab., 2004).
Unul din scopurile studiului “Environmental Risk Londitudinal Twin
Study” a fost de a verifica dacã exprimarea emoþionalã a mamei faþã
94 de copil este un factor de risc în apariþia problemelor de
comportament la copii – variabilã confirmatã.
Recomandãri pentru pãrinþi

10 paºi cheie în disciplinarea copilului
1. Recompensarea verbalã imediatã - îi spun concret în cuvinte:
„excelent desen”, „sunt mândru/ã de tine când îl ajuþi pe fratele
tãu.”
2. Oferã-i copilului modalitãþi adecvate de a se simþi valoros ºi
important.
Pentru a-i face pe copiii sã se simtã puternici ºi valoroºi puteþi sã
le cereþi sfatul, sã le acordaþi posibilitatea sã aleagã, sã îl
implicaþi în sarcinile casei sau în ceea ce faceþi.
3. Folosiþi consecinþele naturale ale comportamentului
Întrebaþi-vã ce s-ar fi întâmplat dacã nu aþi fi intervenit în situaþie.
Dacã adulþii intervin când nu este nevoie, îi luãm copilului ºansa de
a învãþa din consecinþele propriilor acþiuni. Aplicând consecinþele
naturale ale unui comportament îl învãþãm pe copil responsabilitatea
propriului comportament. Aplicarea acestei metode se face doar în
situaþiile în care sãnãtatea copilului nu este în pericol. De exemplu,
când copilul nu îºi strânge jucãriile, consecinþa logicã este cã se
poate împiedica sau lovi de ele sau dacã le lasã afarã ele se pot
pierde sau se pot strica.
4. Folosiþi consecinþele logice ale comportamentului
Uneori consecinþele naturale sunt prea îndepãrtate pentru a
putea fi folosite. În acest caz, consecinþele logice sunt eficiente.

Pentru a fi eficientã, o consecinþã trebuie sã fie în mod logic
legatã de comportamentul copilului. De exemplu, dacã copilul
stricã intenþionat un obiect ºi tu îl cerþi o perioadã de timp pentru
ceea ce a fãcut, copilul poate sã aibã resentimente. Dacã îi
returnezi copilului obiectul stricat ºi în locul lui opreºti o anumitã
sumã din banii de buzunar, pentru a acoperi paguba ºi pentru a-i
permite copilului sã scape de datorie, acesta va reuºi sã vadã
logica acþiunii de disciplinare.
5. Retragerea din conflict
Uneori, în situaþii de conflict, este eficient sã scoatem copilul din
context pentru a se liniºti ºi discutãm despre comportamentul
problematic numai dupã ce s-a liniºtit.
6. Separaþi comportamentul (faptele) de persoanã
Exersaþi în permanenþã acceptarea diferenþei dintre persoanã ºi
comportament. Comportamentul este cel care vã afecteazã
emoþional sau vã deranjeazã ºi nu copilul. Evitaþi folosirea 95
etichetelor cum ar fi „rãu”, „obraznic”, „neascultãtor” etc.
7. Fii blând dar ferm în acelaºi timp
Asigurã-te cã atunci când comunici o regulã sau o consecinþã ai
un ton adecvat, moderat dar ferm. Orice regulã faþã de care noi
nu suntem consecvenþi nu mai are valoare de regulã.
8. Acceptã faptul cã situaþia nu poate fi rezolvatã imediat!
Mulþi pãrinþi sunt interesaþi sã obþinã cât mai curând controlul
asupra situatiei. Ei cautã o soluþie rapidã ºi eficientã care sã
opreascã comportamentul necorespunzãtor al copilului. Adesea
copiii trataþi în acestã manierã ajung sã se simtã copleºiþi.
9. Fii consecvent
Dacã ai stabilit o înþelegere cu copilul tãu (ex. nu cumpãrãm bom-
boane când mergem la magazin), nu ceda în faþa rugãminþilor,
lacrimilor, cererilor cu insistenþã, protestelor. Copilul tãu va învãþa
sã te respecte mai mult, dacã tu acorzi importanþã, semnificaþie
celor spuse de tine.
10. Apreciazã fiecare comportament pozitiv al copilului
Exerseazã aprecierea copilului tãu de fiecare datã când acesta
face un comportament pozitiv sau de fiecare datã când face
progrese sau învãþã un comportament nou.
IV. Când copilul „nu vrea”!
Pentru a se simþi în siguranþã copiii au nevoie de un mediu
structurat prin rutine de comportament - ora mesei, ora de culcare,
ora de plimbare, de un mediu predictibil (sã ºtie ce urmeazã sã se
întâmple, sau ce urmeazã sã facã) ºi de limite ºi reguli simple.
Rutinele sunt de fapt contexte care ne ajutã sã ne reamintim ce
avem de fãcut. ªtim cu toþii cã este mai uºor sã lucrãm la birou decât
acasã unde de regulã ne relaxãm. În mod similar, ºi pentru copil este
mai uºor sã îºi reaminteascã ce are de fãcut dacã contextul îi
activeazã/ reaminteºte comportamentul.
Contextul ne ajutã sã ne reamintim comportamentul! Copiii au nevoie de

rutine ºi de predictibilitate în mediu pentru a avea comportamentele funcþionale!
Cum învãþãm preºcolarii sã accepte limitele

ºi sã urmeze instrucþiunile?
Este nerealist sã aºteptãm de la copii sã facã întotdeauna ceea
ce le cerem. Este ca ºi cum am avea credinþa cã informaþia singurã
96 ne schimbã comportamentul.
Sã ne gândim de pildã la comportamentele de risc, cum ar fi
fumatul sau consumul de alcool – deºi ºtim cã fumatul este
nesãnãtos, aceastã informaþie NU schimbã comportamentul.
Copiii de vârstã preºcolarã, devenind mult mai independenþi, au

nevoie sã ia decizii ºi sã facã propriile alegeri. Prin consecinþele
propriilor lor alegeri, copiii învaþã cum este potrivit sau adecvat sã
reacþioneze într-un context sau altul.
Când devine nesupunerea sau neascultarea o problemã?

Nesupunerea sau neascultarea este de multe ori o consecinþã a
faptului cã de cele mai multe ori adultul este cel care ia decizii în
locul copilului: „eu ºtiu mai bine ce are nevoie copilul meu!”.
Implicarea copilului în decizie, prin oferirea de alternative (poþi sã te
îmbraci cu X sau cu Y sau poþi sã te joci lego sau sã desenezi), îl
ajutã pe copil sã ia decizii responsabile.
Deciziile sunt o context de exersare a responsabilitãþii propriului

comportament! Copiii devin responsabili dacã pãrinþii îi sprijinã în luarea ºi
asumarea propriilor decizii.
De ce unii copiii refuzã sã facã
ceea ce le spun pãrinþii?
Existã mai multe explicaþii posibile ale acestui comportament.
Uneori se întâmplã ca, copilul sã refuze ca metodã de a scãpa de
sarcinile pe care le are de fãcut (de exemplu, sã-ºi strângã jucãriile

dupã ce a terminat jocul). Este important ca pãrinþii sã fie
consecvenþi în aplicarea consecinþelor sau regulilor de
comportament pentru a nu încuraja comportamentul de refuz. În alte
situaþii, solicitarea adultului poate sã fie formulatã prea general ºi
face dificilã respectarea sarcinilor. De exemplu, dacã unui copil i se
spune „fã-þi curãþenie în camerã!” aceasta e o sarcinã formulatã
prea general pentru un copil de 3-4 ani.
O altã explicaþie a acestui compor tament de refuz este
neimplicarea lui în decizie. De exemplu, dacã îi spunem copilului „du-
te ºi îmbracã-te cã plecãm” fãrã sã i se spunã unde merge (nevoia
de predictibilitate) ºi ce va face el acolo, atunci e mai probabil sã
respingã ceva vag ºi general, care îi dã o stare de nesiguranþã.
Cum îl învãþaþi pe copil sã facã ceea ce spuneþi?

Fiþi atent la instrucþiunile pe care le daþi. Este foarte important
sã daþi instrucþiuni clare ºi specifice (sã subliniaþi acele elemente pe
97
care le aºteptaþi sã le facã copilul). Daþi instrucþiunile necesare ºi fiþi
pregãtiþi sã sprijiniþi copilul cu informaþii suplimentare. Nu este
rezonabil sã vã aºteptaþi întotdeauna la conformarea imediatã. Când
doriþi sã trasaþi copilului o nouã sarcinã, când este posibil, lãsaþi
copilul sã termine activitatea în care este implicat în momentul respec-
tiv sau aºteptaþi o pauzã în activitatea lui pentru a noua solicitare.
Dacã apare o problemã de comportament, actionaþi imediat.
Vorbiþi cu copilul aproape de el, în proximitatea lui fizicã. Când

îi vorbiþi copilului, aplecaþi-vã la nivelul lui, stabiliþi contactul vizual
(priviþi copilul în ochi ) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i capta
atenþia. Dacã îi transmite-þi copilului ceva important de la distanþã
(strigaþi), fãrã sã fiþi apropape de el ºi sã-l priviþi în ochi copilul, poate
înþelege cã ceea ce îi spuneþi nu este important sau el nu este
important pentru d-voastrã.
Spuneþi copilului “ce are de fãcut”. Fiþi foarte specific, spuneþi

exact ce doriþi sã facã copilul. De exemplu, “Diana, este timpul sã
mergi la culcare! Mergi ºi pune-þi pijamalele, te rog!” Dacã doriþi sã
opriþi copilul din ceea ce face, asiguraþti-vã cã îi spuneþi copilului ce
poate sã facã în schimb. De exemplu, „Dorin, opreºte-te cu cãþãratul
pe mobilã. Ai putea sã te plimbi cu bicicleta sau sã joci fotbal!”
Daþi timp copilului sã coopereze. Daþi copilului timp sã înceapã
ceea ce i-aþi cerut. Aproximativ 5 secunde sunt de ajuns. Staþi
aproape de copil ºi uitaþi-vã la el.
Apreciaþi în cuvinte cooperarea copilului. Spuneþi-i copilului cã

apreciaþi ceea ce a fãcut. Fiþi foarte specific. De exemplu, “ Eliza,
mulþumesc cã ai fãcut ordine când te-am rugat!”
Repetaþi cererea. Dacã i-aþi cerut copilului sã facã o nouã sarcinã

(de ex. sã se pregãteascã de culcare), repetaþi încã o datã cererea
dacã copilul nu s-a conformat dupã 5 secunde. Dacã i-aþi cerut
copilului sã se oprescã dintr-o activitate, nu mai repetaþi cererea.
De reþinut! Daþi copilului de vârsta preºcolarã mai multã independenþã, oferindu-i

posibilitatea de a avea mai multe opþiuni pentru a alege.
98
ªEDINÞA 7 DESPRE FURIE ªI ALTE EMOÞII
n de ce au copiii momente de furie

n cum gestionãm reacþiile de furie ale copiilor.

I. Despre furie
Copiii preºcolari manifestã frecvent accese de furie, ca o etapã în
dezvoltarea lor emoþionalã ºi cognitivã. În aceste momente, copiii
încearcã sã-ºi exprime nevoia de independenþã sau o anumitã
frustrare. Cel mai adesea, furia se exprimã în episoade scurte de 5-10
min în care copilul are explozii verbale ºi fizice de genul plânsului,
strigãtelor, miºcãrilor puternice ale braþelor ºi picioarelor, dar poate
dura ºi o orã. Cel mai important obiectiv pentru pãrinþi în gestionarea
unor astfel de momente este identificarea corectã a cauzei ºi învãþarea
copilului cum sã îºi gestioneze într-un mod funcþional accesele de furie.
Furia este o emoþie normalã în dezvoltarea emoþionalã a copilului
99
Când devine problematic acest comportament?
Accesele de furie sunt specifice intervalului de vârstã 2-4 ani,
când 80% dintre copii manifestã acest comportament. Putem vorbi
de un comportament problematic când, dupã vârsta de 4 ani, copilul
manifestã accese de furie în mod frecvent (zilnic) sau în situaþiile în
care furia este folositã cu scopul de a „ºantaja” pãrintele pentru a
obþine ceea ce îºi doreºte (ex. copilul îºi doreºte o jucãrie ºi face o
crizã de furie în magazin, ºtiind cã pãrintele, ca sã evite situaþia
jenantã, îi va cumpãra acea jucãrie).
De ce au copiii accese de furie?

Copiii folosesc furia ca pe o modalitate de comunicare. Datoritã
posibilitãþilor reduse de a se exprima prin intermediul cuvintelor,
copiii îºi exprimã prin furie necesitatea satisfacerii unor nevoi
(foame, somn, atenþie, joacã etc). Identificând corect cauza, pãrinþii
pot înlãtura furia copilului prin satisfacerea celor nevoi (ex. dacã
copilului îi este foame, i se dã mâncare).
Furia poate apãrea ºi ca urmare a unor pierderi (ex. „copilul ºi-a

pierdut jucãria preferatã”). Atât ignorarea emoþiei copilului cât ºi
ironizarea lui (ex. ”plângi ca un bebeluº, lasã teatrul!”) afecteazã
dezvoltarea emoþionalã a copilului.
O alta cauzã se leagã de faptul cã la aceastã vârstã copiii nu-ºi
pot gestiona frustrarea determinatã de realizarea unui comportament
nedorit de ei, dar cerut de pãrinte (ex.le este dificil sã accepte cã
pãrintele nu le cumpãrã jucãria doritã acum). Ei nu înþeleg de ce nu
pot întotdeauna sã atingã, sã guste, sã exploreze orice din jurul lor
sau sã primeascã ceea ce-ºi doresc.
Dificultatea de amânare a recompensei este un context în care apare

frecvent furia
Se întâmplã ca uneori pãrinþii sã acorde în mod accidental o

atenþie mai mare copilului când manifestã stãri de furie. „Crizele de
furie” ale copilului pot ajunge sã înfurie ºi chiar sã înspãimânte orice
pãrinte. Reacþiile furioase ale pãrinþilor reprezintã un tip de atenþie
pe care ei o oferã copilului, având valoare de recompensã, ceea ce
conduce la întãrirea comportamentul nedorit al acestuia. Aceasta
înseamnã cã, ori de câte ori copilul va dori sã obþinã atenþie din
partea pãrinþilor, se va comporta în aceastã manierã: þipete, urlete,
obiecte aruncate, contorsionãri violente ale corpului.
Uneori pãrinþii nu au o atitudine consecventã faþa de crizele de furie
ale copilului. Ei pot sã-ºi piardã calmul uneori sau sã cedeze în favoarea
100 copilului (ex. sã-i cumpere jucãria doritã) pentru a stopa criza de furie sau
pentru a evita situaþiile jenante (când criza copilului are loc în public). În
aceastã manierã copilul învaþã cum sã acþioneze atunci când doreºte sã
obþinã ceva (atenþia pãrintelui, o jucãrie pe care ºi-o doreºte, etc).
II. Cum învãþãm copilul sã-ºi controleze

reacþiile de furie?
Oferiþi copiilor exemplul personal.
La acestã vârstã, copiii învaþã prin observare ºi imitare. Dacã veþi
reacþiona la crizele lor de furie tot prin furie, ei vor învãþa acest model
de rãspuns. Încercaþi sã rãmâneþi calm în faþa izbucnirilor furioase
ale copilului. Copiii învaþã de la pãrinþi cum sã-ºi exprime emoþiile (ex.
bucuria se exprimã prin râs, mângâieri, îmbrãþiºãri, tristeþea ºi furia
prin plâns, etc).
Þineþi cont de particularitãþile de vârstã.

Când copiii nu au achiziþionat încã limbajul, ei folosesc furia ca un
mijloc de comunicare. Încercaþi sã învãþaþi copilul sã-ºi exprime
nevoile folosind chiar ºi câteva cuvinte (ex. dacã nu ajunge la o
jucãrie - sã cearã jucãria “ vreau jucãria de sus”).
Identificaþi corect cauza furiei.
Situaþiile în care copilul manifestã crize de furie se gestioneazã în
funcþie de cauza care le-a declanºat. Dacã furia apare ca urmare a
unei pierderi (ex. ºi-a pierdut jucãria preferatã), ignorarea
(neacordarea atenþiei emoþiei copilului) nu este o soluþie. Copilul are
nevoie în acest caz sã se simtã înþeles ºi sprijinit. Este nevoie sã

liniºtiþi copilul prin îmbrãþiºãri ºi mângâieri. Ignorarea supãrãrii
copilului poate sã conducã în timp la scãderea încrederii în adulþi ºi
mai mult decât atât, copilul poate învãþa sã devinã insensibil la
emoþiile altor persoane (tristeþe, supãrare) deoarece în aceeaºi
manierã a fost tratat ºi el.
Când cauza furiei este legatã de imposibilitatea de a obþine ceea
ce-ºi doreºte, ignorarea este o soluþie eficientã.
Încurajaþi copilul sã-ºi exprime verbal emoþia trãitã.

Exprimaþi verbal emoþiile trãite (sunt foarte nervos), în prezenþa
copilului, pentru a-i permite acestuia sã observe comportamentele
asociate fiecãrei emoþii (ex.ce faceþi când sunteþi nervos) ºi sã le
imite. Încercaþi sã identificaþi emoþia copilului ºi sã i-o traduceþi sub
formã de afirmaþie sau întrebare pentru a indentifica cât mai corect
modul în care se simte (ex. dacã copilul spune: “eºti cea mai rea
mamã din lume!”, puteþi sã-i rãspundeþi: “se pare cã eºti foarte
supãrat pe mine!”).
101
Mergeþi cât mai aproape de copil ºi captaþi-i atenþia.
Când îi vorbiþi copilului, aplecaþi-vã la nivelul lui, stabiliþi contactul
vizual (priviþi copilul în ochi) ºi folosiþi numele copilului pentru a-i
capta atenþia.
Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi consecventã

pentru dobândirea controlului emoþional.
Copiii învaþã sã îºi controleze emoþiile prin experienþa proprie, prin
obser varea compor tamentului adulþilor ºi prin interiorizarea
ghidajului oferit de adulþi. Ca pãrinþi, trebuie sã aveþi în vedere
urmãtoarele aspecte:
n sã reacþionaþi moderat la emoþiile copilului (dacã copilul este
furios, nu trebuie sã vã înfuriaþi ºi dvs.),
n sã lãudaþi orice iniþiativã a copilului de a vã solicita ajutorul,
n sã faceþi cu copiii exerciþii de distragere a atenþiei atunci când
situaþiile frustreazã copilul (ex. când copilul este furios cã nu
poate primi jucãria de sus, puteþi sã îi distrageþi atenþia
arãtându-i un joc mult mai interesant sau o altã activitate),
n sã învãþaþi copiii sã se distanþeze de sursa care le-a provocat
furia (ex. crezi cã dacã vei merge într-o altã camerã, sã te joci
cu un alt joc vei mai fi la fel de furios?).
Apreciaþi comportamentul adecvat al copilui într-o situaþie de
frustrare.
Încercaþi sã fiþi specific ºi sã subliniaþi aspectele pozitive din
comportamentul copilului.
Cum gestionaþi crizele de furie ale copilului folosite

cu scopul de a obþine ceea ce vea?
Refuzaþi calm, dar ferm îndeplinirea cererii copilului.
De exemplu, dacã copilul spune: „vreau sã-mi cumperi pãpuºa de
acolo!”, rãspundeþi: “îmi pare rãu, dar nu þi-o pot cumpãra astãzi, am
discutat acasã despre ce vom cumpãra ºi pãpuºa nu este pe listã”
ºi asociati rãspunsul cu îmbrãþiºarea copilului. În acest mod
asiguraþi copilul de dragostea dumneavoastrã necondiþionatã. În caz
contrar el s-ar putea simþi respins, iar scopul este de a combate
comportamentul negativ al copilului ºi nu de a-l rãni sau jigni. Lãudaþi
copilul dacã a reuºit sã se controleze dupã ce i s-a explicat de ce nu
poate face anumite lucruri.
Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei.

Pentru copiii mai mici de 4-5 ani metoda este foarte eficientã.
Încercaþi sã redirecþionaþi atenþia copilului spre o altã activitate sau un
alt lucru mai interesant (“uite ce balon frumos! hai sã ne jucam cu el!).
102
Folosiþi ignorarea.
Dacã copilul dumneavoastrã are un acces de furie acasã (þipã,
plânge, se trânteºte pe jos) pentru cã nu obþine ceea ce-ºi doreºte,

nu îi acordaþi nici un fel de atenþie (nu-l priviþi, nu-i adresaþi nici un
cuvânt). Staþi liniºtit ºi aºteptaþi pânã când episodul se consumã.
Dacã episodul are loc într-un loc pubic (ex. în magazinul cu jucãrii)
luaþi distanþã faþã de el. Fiþi atent ca distanþa sã vã permitã sã vedeþi
tot timpul ce face. Dupã ce episodul s-a terminat nu discutaþi nimic
despre cele întâmplate. Dacã copilul foloºeste criza de furie ca
ºantaj emoþional, în curând va renunþa sã mai folosescã aceastã
tehnicã dacã va constata cã nu primeºte nimic (nici mãcar atenþie).
Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale.

Pentru copilul mai mare de 4-5 ani, care plânge cã nu primeºte
lucrul dorit de el, deºi i s-a explicat calm care este motivul pentru
care nu se poate (ex. „avem alte cumpãrãturi de fãcut”), puteþi folosi
consecinþele logice. De exemplu, îi puteþi spune cã dacã nu
înceteazã sã plângã veþi ieºi din magazin, pânã se liniºteºte. În acest
caz nu puteþi folosi excluderea (îndepãrtarea copilului din locul unde
a avut accesul de furie) deoarece este foarte riscant sã-l lãsaþi singur
(stradã, maºini, etc.) ºi nici nu ar fi eficient (va beneficia de atenþia
celorlalþi oameni, care vor fi “spectatorii” unei noi izbucniri).
Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat.
Dacã aþi aplicat consecinþa ºi aþi ieºit din magazin, lãsaþi copilul
sã se liniºteascã 4-5 minute. Dacã copilul s-a liniºtit, intraþi în
magazin ºi întrebaþi-l dacã este pregãtit sã continuaþi sã faceþi
cumpãrãturile. Dacã copilul acceptã, rugaþi-l sã vã ajute, dându-i
sarcini precise (ex. sã þinã lista de cumpãrãturi, sã punã

cumpãrãturile în coº). Lãudaþi-l cât mai specific pentru ajutorul dat
(ex. Mulþumesc! Îmi eºti de mare ajutor). Dacã dupã ce reveniþi în
magazin izbucneºte într-o nouã crizã de furie, atunci nu vã rãmâne
decât sã îl luaþi de mânã (uºor ºi calm), sã-l scoateþi afarã din
magazin (fãrã sã-l târâþi) ºi sã-l duceþi într-un loc unde sã se poatã
calma (în maºinã sau într-un loc liniºtit dacã aþi venit la cumpãrãturi
cu mijloacele de transport în comun). Este posibil sã aºteptaþi ceva
timp pânã copilul se calmeazã, dar apoi mergeþi direct acasã. Pentru
unii copii aceastã consecinþã poate fi o lecþie, deoarece lor le place
sã iasã cu pãrinþii la cumpãrãturi iar când au început sã plângã
scopul lor nu era sã fie duºi acasã.
Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie

(excluderea).
În cazul în care copilul are accesul de furie în magazin, ignorarea
nu dã rezultate de cele mai multe ori doarece copilul poate obþine
atenþia celorlalþi oameni. În acest caz, dacã nici metoda
consecinþelor logice nu a funcþionat, puteþi încerca sã ieºiþi cu copilul 103
din magazin ºi mergeþi într-un loc unde sã se liniºteascã. Unii copii
se liniºtesc mai greu. Pentru a-i liniºti este nevoie sã îi atingeþi uºor
ºi sã vorbiþi calm cu ei.
Mesajul ar putea fi: ”Este normal sã fii supãrat. Ni se întâmplã
tuturor. Eu sunt aici ºi te iubesc!”
Ca pãrinte este important sã stiþi cã este în regulã sã spuneþi NU

copilului dumneavoastrã ºi este la fel de normal ca el sã se simtã
furios. La fel puteþi proceda dacã copilul face o crizã de furie ca
urmare a unei dispute cu fratele/ sora sau un alt copil (ex. copilul
þipã, dã din picioare, se trânteºte pe jos pentru cã fratele refuzã sã
îi dea o jucãrie).
Alegeþi un loc liniºtit unde copilul se poate calma. Nu încercaþi sã
faceþi acest lucru într-o camerã întuneacoasã sau sã-l închideþi în
baie. Explicaþi calm copilului de ce procedaþi aºa (ex. acum eºti foarte
nervos, vei sta aici 3 minute pânã te calmezi, dupã care vom vorbi).
Nu este recomandat sã folosiþi aceastã tehnicã cu copiii mai mici
de trei ani. Timpul de excludere trebuie sã fie mic (atâtea minute câþi
ani are copilul). Puteþi sã lãsaþi copilul sã citescã o carte sau sã facã
un puzzle în camera unde are loc excluderea. Este important pentru
el sã gãsescã acolo lucruri care sã-l ajute sã se calmeze. Dacã copilul
încearcã sã reducã timpul de excludere, îl puteþi întoarce cu calm la
locul lui reamintindu-i cât timp trebuie sã stea (ai nevoie de o pauzã,
trebuie sã stai 3 minute sã te liniºteºti). Dacã copilul se întoarce la
jocul sãu ºi în interval de 1 orã face o nouã crizã, aplicaþi încã o data
excluderea ºi locul de liniºtire mãrind treptat timpul de excludere.
Oferiþi copilului ºansa de a rãspunde adecvat.

Dupã ce a avut loc excluderea, dacã copilul s-a calmat, este
important sã-i oferiþi posibilitatea de a se comporta adecvat. În
primul rând discutaþi cu el de ce este nevoie sã se îndepãrteze de
locul în care s-a înfuriat (aceasta este o soluþie de liniºtire atât
pentru copil cât ºi pentru pãrinte). În funcþie de situaþie, daþi-i
copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul (ex. dacã a rãnit pe
cineva, sã-ºi cearã scuze, dacã a aruncat obiectele pe jos, sã le
ridice). Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilului de a-ºi lua
singur o pauzã sau un timp de liniºtire, folosind spaþiul respectiv,
când simte nevoia sã se calmeze.
Cum putem preveni crizele de furie?

ü Planificaþi activitãþile în avans. Planificaþi orice activitate cu
copiii: de exemplu, când mergeþi la cumpãrãturi, spune-þi
copilului ce veþi face acolo ºi care sunt regulile de
comportament în acel context.
104 ü Faceþi împreunã cu copilul o lista de cumpãrãturi ºi folosiþi-vã
de ea pentru a ghida comportamentul copilului.
ü Þineþi cont de starea în care se aflã copiii, nu-i scoateþi în oraº
ºi nu cereþi prea mult de la ei când sunt obosiþi
ü Implicaþi copiii în activitãþi separate atunci când sunteþi

ocupatã ºi nu-i puteþi supraveghea.
ü Fiþi corect, trataþi în mod egal copiii pentru a nu se simþi
nedreptãþiþi.
De reþinut! Accesele de furie reprezintã o etapã normalã din dezvoltarea emo-

þionala a copilului. Identificaþi corect care este cauza comporta-
mentului copilului pentru a avea reacþii adecvate care sã nu
influenþeze sãnãtatea lui emoþionalã.
Paºi de succes
ü Oferiþi copiilor exemplul personal!
ü Identificaþi corect cauza furiei!
ü Acordaþi copilului sprijin ºi îndrumare punctualã ºi
consecventã pentru dobândirea controlului emoþional!
ü Lãudaþi copilul când a fãcut faþã unei situaþii frustrante!

ü Refuzaþi calm dar ferm îndeplinirea cererii copilului!
ü Dacã este posibil folosiþi distragerea atenþiei!
ü Folosiþi ignorarea când accesele de furie au loc acasã ºi nu
pun copilul într-o situaþie riscantã!
ü Utilizaþi dacã este posibil consecinþele logice ºi naturale!
ü Îndepãrtaþi copilul de locul în care a avut accesul de furie
(excluderea)!
ü Încurajaþi ºi lãudaþi comportamentul copilul care aplicã singur
metoda excluderii când simte nevoia sã se calmeze!
ü Oferiþi copilului ºansa de a-ºi corecta comportamentul!

Aplicaþi modelul ABC pentru o situaþie în care v-aþi confruntat cu un moment de
furie al copilului d-voastrã. Faceþi exerciþiul ºi pe un context în care d-voastrã
aþi trãit un acces de furie. Cum v-aþi gestionat momentul de furie? Dar copilul 105
d-voastrã? Cum îl puteti spijini pe copil sã îºi gestioneze emoþiile de furie?

Când apare? Ce se
Cu cine imediat
apare? dupã?
Când nu
apare? un acces
Unde nu de furie
apare?
Cu cine nu
apare?
MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR
ªEDINÞELE
8-10 PROBLEMATICE ALE COPIILOR
n Împãrþirea jucãriilor
n Disputele ºi agresivitatea
n Impactul vizionãrii TV asupra dezvoltãrii copilului.
I. Copilul nu vrea sã împartã jucãriile

sau lucrurile cu ceilalþi
A împãrþi jucãriile/ lucrurile cu ceilalþi este o importantã abilitate
socialã. Copiii au nevoie de îndrumare ºi exerciþiu pentru a-ºi forma
aceastã abilitate. Este caracteristic pentru copiii mici sã fie posesivi
cu lucrurile lor. Pãrinþii cu doi sau mai mulþi copii se confruntã zilnic
cu probleme legate de refuzul copiilor mici de a împãrþi lucrurile cu
ceilalþi. De cele mai multe ori copiii mici smulg jucãriile din mâna altor
copii, îi împing ca sã câºtige jucãria râvnitã sau pur ºi simplu refuzã
sã dea jucãria preferatã dacã le este cerutã. Problemele apar când în
familie sunt doi sau mai mulþi copii, când vin în vizitã alþi copiii, sau
106 în locurile de joacã unde copilul întâlneºte alþi copii de vârsta lui.
Copiii mai mici de 4-5 ani cred cã ceilalþi gândesc ºi simt totul la
fel cã ei. Ei nu pot vedea lucrurile din perspectiva celuilalt. În plus
copiilor mici le face plãcere sã fie în preajma celorlalþi copii, dar la

început preferã sã se joace mai mult singuri decât cu ceilalþi. În mod
normal copiii au nevoie de timp ºi exerciþiu pentru a învãþa sã se joace
cu ceilalþi ºi sã împartã jucãriile cu ei. Abia la 4-5 ani copiii înþeleg cã
lucrurile date se înapoiazã ºi pot învãþa abilitatea de a împãrþi lucruri.
Cum prevenim apariþia problemelor legate de lipsa

abilitãþii de a împãrþi lucruri cu ceilalþi?
Implicaþi copiii în activitãþi separate când nu puteþi sã-i
supravegheaþi.
Când sunteþi ocupat ºi nu puteþi sã supravegheaþi copiii implicaþi-i
în activitãþi diferite, lãsând un spaþiu între ei. În mod regulat este
indicat sã întrerupeþi ceea ce faceþi, sã mergeþi la copii ºi sã-i lãudaþi
pentru modul în care se joacã (ex: Bravo! Ce frumos vã jucaþi voi!)
Fiþi corect.
Trataþi fiecare copil în mod egal pentru a evita rivalitatea dintre ei.
Când copilul mai mic îi smulge jucãria celuilalt din mânã, nu permiteþi
sã o ia pe principiul “dã-i lui, cã este mai mic”. Învãþaþi copilul cel mic
sã formuleze o cerere pentru a lua o jucãrie. În funcþie de cât de bine
poate sã se exprime verbal, va învãþa sã cearã jucãria fie printr-un
cuvânt - ”te rog “ sau printr-o propoziþie - “te rog sã-mi dai jucãria”.
Dacã fraþii mai mari vor fi nevoiþi tot timpul sã cedeze în faþa celor
mai mici (sã le lase jucãriile când aceºtia le smulg din mânã), ei se
vor simþi frustraþi. Este foarte important sã trataþi fiecare copil la fel.

Problemele pot apãrea când fratele mai mare nu doreºte sã-i dea
celui mic din jucãriile lui. Fiþi pregatit ca pãrinte sã interveniþi ºi sã
vã asiguraþi cã ambii copii împart lucruri unul cu celãlalt.
Trataþi copiii care vin în vizitã la fel ca pe proprii

dumneavoastrã copii.
Explicaþi copiilor care vin în vizitã ºi pãrinþilor lor care sunt regulile
de comportament din casa voastrã ºi cereþi vizitatorilor sã respecte
regulile (ex. toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã; când dorim sã
ne jucãm cu o jucãrie spunem: „te rog sã-mi dai...”; cine smulge jucãria
din mânã, nu o primeºte; ne putem juca cu fiecare jucãrie pe rând).
Cum învãþãm copilul sã împartã jucãriile cu ceilalþi?

Oferiþi un bun exemplu personal.
Arãtaþi copiilor ce înseamnã sã împartã. Faceþi exerciþii simple,
folosind materiale diverse (ex. puteþi sã le daþi câþiva biscuiþi din 107
porþia dumneavoastrã).
Implicaþi copiii în activitãþi care presupun folosirea

materialelor în comun.
Când aveti timp sã vã jucaþi cu copiii, implicaþi-i în activitãþi care
presupun folosirea în comun a materialelor (ex. sã desenaþi
împreunã cu o singurã cutie de culori, contruiþi un puzzle, construiþi
un bloc). Staþi aproape de copii ºi lãudaþi-i când coopereaza ºi îºi dau
unul altuia materialele.
Începeþi cu activitãþi scurte de 2-5 minute ºi gradual mãriþi durata.
De exemplu, implicând copiii într-o activitate de desen în care se
pot folosi de o singurã cutie de creioane colorate, îi puteþi învãþa cum
sã facã schimbul de creioane. Regula de a obþine creionul este: ”Îmi
dai te rog creionul?” Pentru rãspunsul DA, copilul care a cerut
multumeºte ºi primeºte creionul; pentru rãspunsul NU, ÎNCÃ NU AM
TERMINAT, copil va spune: “atunci voi mai aºteptã puþin ºi între timp
pot colora altceva.”
Este un moment propice pentru a urmãri modul în care copiii fac
schimbul de creioane ºi pentru a lãuda fiecare copil pentru efortul
depus de a aºtepta creionul (ex: Bravo Corina! Ai aºteptat sã îþi vinã
rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când ai primit creionul de
la George).
Puteþi folosi aceastã activitate lucrând chiar dumneavoastrã cu
copilul la schimbul de creioane.
Subliniaþi importanþa acestui comportament social.

Pentru copiii mai mari de cinci ani este indicat sã oferiþi explicaþii
privind importanþa comportamentului de a împãrþi obiecte cu ceilalþi
(ex. Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie! Suntem foarte
bucuroºi ºi ne jucãm frumos împreunã! De aceea ºi noi putem sã
dãm jucãrii altor persoane).
Lãudaþi întotdeauna copilul când împarte lucrurile cu alþii.

Lãudaþi de fiecare datã copilul când îºi aºteptã rândul, împarte
obiectele cu alþi copii sau lasã copiii sã se joace cu jucãriile lui:
“Fetelor, ce frumos vã jucaþi împreunã! Ana, eºti draguþã cã ai lasat-
o pe Iulia sã se joace cu cuburile tale!”
Acþionaþi imediat când copilul este pe cale sã smulgã jucãria

din mânã unui copil. Este foarte important sã acþionaþi imediat dacã
vedeþi intenþia copilului de a smulge jucãria unui alt copil. Mergeþi
spre el ºi imobilizaþi-i mâna. Apucaþi mâna copilului ºi reamintiþi-i cã
trebuie sã spunã “TE ROG” ºi sã-ºi aºtepte rândul. Lãudaþi copilul
pentru cã a cerut frumos ºi ºi-a aºteptat rândul. “Bravo, Corina! Ai
aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos mulþumesc când
108 ai primit jucãria de la George”
Care sunt reacþiile adecvate când copiii nu vor sã

împartã jucãriile cu ceilalþi?
Spuneþi copilului ce sã facã.
Dacã copilul smulge sau împinge un alt copil pentru a-i lua o alta
jucãrie, daþi-le indicaþii clare cu privire la ceea ce sã nu facã: “Marius,
nu ai voie sã îi smulgi mingea Corinei, cât timp Corina se joacã cu ea”
ºi apoi la ce sã facã “Dã-i mingea înapoi ºi las-o sã termine jocul”.
Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli.

Puteþi ghida comportamentul copiilor prin reguli simple. De exemplu:
- Toþi copiii se pot juca cu jucãriile din casã;
- Când dorim sã ne jucãm cu o jucãrie, spunem: te rog sã-mi dai...;
- Cine smulge jucãria din mâna altui copil, nu o primeºte pentru
o anumitã perioadã de timp (câteva minute);
- Ne jucãm pe rând cu jucãriile din casã.
În cazul copiilor mai mari, peste 4-5 ani, se poate stabili ca regulã
generalã, sã folosescã formula “te rog sã-mi dai...” pentru a obþine
ceva ºi se poate exersa cu copilul rãspunsul pentru ambele situaþii:
dacã copilul primeºte un rãspuns afirmativ, va spune “mulþumesc”;
dacã copilul cãruia i-a cerut îi spune “nu, încã nu am terminat”
copilul va fi învãþat sã rãspundã: “atunci voi mai aºtepta puþin ºi între
timp pot face altceva”. Acest ultim rãspuns este foarte greu de dat
de cãtre copiii mai mici de patru - cinci ani deoarece ei vãd lucrurile
doar din perspectiva proprie. Ei cred cã toþi gândesc ºi simt la fel ca
ei. În plus copilului mic îi este foarte greu sã îºi inhibe dorinþa

imediatã de a se juca cu un lucru. Ei pot sã-ºi orienteze singuri
atenþia spre un alt obiect, o altã activitate, doar dacã anterior au
exersat cu adultul aceastã tehnicã.
Întãriþi instrucþiunile cu consecinþele logice.

Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi spus în 5 secunde, folosiþi
consecinþele logice. Alegeþi o consecinþa adaptatã situaþiei, de
exemplu, luaþi jucãria de la copilul care a încercat sã smulgã ºi o daþi
copilului celuilalt: “Marius ai încercat încã o datã sã smulgi mingea
Corinei”, consecinþa: “Corina mai primeºte 5 minute în plus sã se
joace cu mingea”.10 minute de întrerupere a unei activitãþi este
destul de mult pentru un copil. Ignoraþi protestele ºi plângerile. Nu
discutaþi ºi nu vã argumentaþi poziþia (decizia). Pur ºi simplu aplicaþi
consecinþa.
Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea anterioarã.

Dupã ce timpul a expirat, reîntoarcerea copilului la activitatea sau
jucãria doritã îi oferã oportunitatea de a cere permisiunea de a se 109
juca. Dacã problema comportamentalã persistã ori se întãmplã din
nou la o orã dupã ce copilul a primit înapoi jucãria sau activitatea,
repetaþi consecinþa logica pe o perioada mai mare de timp cum ar fi
imposibilitatea de a mai desfãºura acea activitate sau a se mai juca
cu acea jucãrie în cursul zilei respective; aþi mai putea folosi de
asemenea locul ºi timpul de liniºtire (excluderea).
Dacã este necesar folosiþi timpul de liniºtire sau excluderea

(scoaterea copilului din situaþie).
Dacã copilul se luptã ºi protesteazã sau smulge din nou jucãria,
la o orã dupã folosirea consecinþei logice, folosiþi ”timpul de
liniºtire”. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit: “nu ai aºteptat rândul ºi
ai smuls din nou jucãria Corinei ºi în plus ai protestat ºi ai încercat
sã te baþi” – ºi care este consecinþa: “acum urmeazã timpul de
liniºtire “.
Timpul de liniºtire consta în diminuarea atenþiei acordate copilului
ºi plasarea lui într-un loc unde sã stea liniºtit pentru o perioada
scurtã de timp. Puteþi aºeza copilul pe un scaun. Anunþaþi-l cã trebuie
sã stea tãcut 2-3 minute dupã care poat reveni. Dacã copilul are
peste trei ani ºi nu a stat liniºtit puteþi folosi excluderea: „Nu ai stat
liniºtit în “timpul de liniºtire acum vei merge la locul de liniºtire”.
Excluderea presupune scoaterea copilului din situaþia în care s-a
petrecut comportamentul problematic, pentru puþin timp. Trimiteþi
copilul într-o altã camerã, care sã nu prezinte nici un risc (ex. în
dormitorul lui) ºi îi spuneþi sã stea în liniºte timp de câteva minute
(numãrul de minute trebuie sã corespundã numãrului de ani ai
copilului). Nu este indicat sã se folosesca tehnica excluderii cu copiii
mai mici de 3 ani. Cu ei se poate folosi doar timpul de liniºtire.
Reamintiþi copilului, chiar dacã este supãrat sau furios, cã nu se
poate întoarce la activitatea pe care o desfãºura anterior (ex. sã se
joace cu mingea) decât dupã ce expira timpul alocat.
Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o

desfãºura anterior momentului excluderii.
Dacã copilul a respectat timpul ºi a stat liniºtit în camerã,
permiteþi-i sã se întoarcã la ceea ce fãcea înainte de a aplica
excluderea. Aceasta este o oportunitate care îi permite copilului sã
se comporte adecvat. Lãudaþi comportamentul copilului dacã
împarte jucãriile cu ceilalþi copil, îºi aºteapã rândul, coopereazã.
Dacã problema apare din nou, repetaþi “timpul de liniºtire” ºi
excluderea de atâtea ori pânã când copilul dumneavoastrã invaþã sã
împartã lucrurile cu alþi copiii ºi îºi aºteaptã rândul.
110
Ce alternative aveþi cu copiii care nu vor sã împartã
jucãriile cu ceilalþi, în situaþiile în care problemele
apar în absenþa dumneavoasta?
Sunt momente în care copiii se bat pentru o jucãrie iar

dumneavoastrã nu stiþi cum a apãrut problema ºi nici nu aþi precizat
cine sã se joacã primul cu ea ºi cine aºteaptã. Încercaþi sã evitaþi sã
daþi copilului mai mic posibilitatea de a se juca primul cu jucãria când
acesta protesteazã. Altfel copilul poate invãþa cã protestând foarte
tare poate obþine ceea ce vrea, folosind aceastã metoda ºi pe viitor.
Copilul mai mic poate chiar sã-l provoace pe cel mai mare pentru a
obþine o reacþie. Evitaþi sã-i cereþi copilul mai mare sã spunã ce s-a
întâmplat sau ce l-a supãrat pe cel mic. Copiii de 2-4 ani nu sunt
capabili sã spunã cu exactitate ce s-a întâmplat.
Pentru copiii mai mari, peste patru ani, aceastã disputã poate fi
contextul propice în care, cu ajutorul dumneavoastrã, sã înveþe
modalitãþi simple de rezolvare a conflictelor (o abilitate socialã foarte
importantã).
Dacã conflictul între copii nu se rezolvã rapid, opriþi activitatea
copiilor ºi exersati cu ei paºii de soluþionare:
1. Descrierea faptelor, fãrã a-i învinovãþi (ex. Ionuþ mi-a smuls
jucãria din mânã ºi m-a lovit cu piciorul). Ca pãrinte, trebuie sã-
i învãþaþi pe copii sã vorbeasca despre comportament ºi nu
despre persoanã, sã evite blamarile ºi etichetarile.

2. Exprimarea a ceea ce simt copiii faþã de ceea ce s-a
întâmplat (ex.Mihai cum te-ai simþit atunci când Ionut te-a lovit
cu piciorul?) Acest lucru conduce la descarcarea emoþionalã a
copilului ºi scade probabilitatea de a recurge la agresivitate.
3. Identificarea alternativelor – cum cred copiii cã ar putea
rezolva situaþia (ex. Ionuþ ºi Mihai, cum credeþi cã puteþi face
sã rezolvaþi cearta dintre voi?)
4. Urmãtoarele sugestii pot sã vã ajute sã rezolvaþi problema
atunci când copiii se luptã pentru o jucãrie:
- Hotãrâþi cine se joacã primul cu jucãria – ex.“Andrei ºi
Robert, opriþi-vã! Trebuie sã vã jucaþi pe rând cu jucãriile.
Andrei, tu te joci primul timp de cinci minute! Robert, tu
aºtepþi sã îþi vinã rândul!” Fiþi atent sã nu favorizaþi pe nici
unul dintre copiii. Fiecare trebuie sã primeascã în timp
posibilitatea de a se juca primul cu jucãria.
- Lãudaþi copiii cã impart jucãriile ºi îºi aºtepta rândul: “Bravo,
Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte frumos
mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”. 111
- Ignoraþi protestele (nu adresaþi copiilor nici o privire ºi nici
un cuvânt dacã plâng sau protesteazã).
- Dacã problema continuã, luaþi jucãria disputatã. Dupã 5
minute, o înapoiaþi copiilor ºi îi sprijiniþi sã hotãrascã cine
se va juca primul ºi cine va aºtepta. Lãudaþi copilul pentru
cã împarte jucãriile cu celãlalt ºi îºi aºteaptã rândul.
- Dacã copiii se ceartã din nou de la o jucãrie trebuie sã îi
separaþi ºi sã îi trimite-þi pe fiecare în “timpul de liniºtire”
sau la locul de liniºtire (excluderea) urmând instrucþiunile
descrise anterior.
- Permiteþi copiilor sã-ºi reia activitatea întreruptã, dupã ce timpul
alocat liniºtirii a expirat, pentru a le da ºansa sã se comporte
adecvat. Lãudaþi copiii pentru cã împart jucãriile, coopereaza ºi
îºi aºteaptã rândul; ex: ce frumos vã jucaþi voi împreunã!
“Bravo, Robert! Ai aºteptat sã îþi vinã rândul ºi ai spus foarte
frumos mulþumesc când ai primit jucãria de la Andrei”.
De reþinut! Copiii nu se nasc caritabili ºi altruisti, ci devin cu ajutorul ºi ghidarea

dumneavoastrã.
Oferiþi copiiilor contexte cât mai diverse sã exerseze abiliatile sociale
(ex sã împartã obiecte/ jucarii cu ceialti, sã-ºi astepte rândul, sã
coopereze)
Paºi de succes
ü Trataþi copiii în mod egal.
ü Implicaþi copiii în activitãþi separate, atunci când nu îi puteþi
supraveghea.
ü Oferiþi-le un bun exemplu personal.
ü Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare, care presupun împãr-
þirea materialelor ºi aºteptarea rândului, când puteþi sã-i
supravegheati.
ü Lãudaþi comportamentul de împãrþire a materialelor ºi cooperarea.
ü Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un
comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex.
smulge jucãria din mânã).
ü Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul.
ü Oferiþi posibilitatea fiecãruia de a se juca primul, fãrã sã
favorizaþi pe cineva.
ü Ajutaþi copiii sã înveþe modalitãþi adecvate de rezolvare a
conflictelor.
ü Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor.
ü Folosiþi consecinþele logice dacã copiii nu doresc sã împartã
jucãriile ºi nu respecta regulile.
ü Folosiþi “timpul de liniºtire” ºi “excluderea” dacã copilul
protesteaza sau refuzã sã împartã.
ü Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o
112
desfãºura înainte, pentru a avea ºansa sã se comporte
adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi, sã îºi astepte rândul).
II. Disputele ºi agresivitatea

Este un lucru obiºnuit pentru copii sã intre din când în când în
conflict ºi sã se certe. Cel mai mare risc care apare atunci când
copiii se bat este cã cineva ar putea fi rãnit. Dacã nu intervenim de
timpuriu pentru a-i învãþa pe copii modalitãþi adecvate de
soluþionare a problemelor cu care se confruntã ºi a elimina
modalitãþile agresive, consecinþele asupra dezvoltãrii copilului pot fi
dezastroase. Copiii preºcolari au nevoie de ajutor din partea
pãrinþilor pentru a învãþa cele mai bune moduri de a se comporta ºi
de a-ºi rezolva conflictele.
Cum se manifestã agresivitatea la vârstã preºcolarã?

Cele mai frecvente comportamente agresive care apar sunt:
lovirea, împingerea, smulgerea jucãriei din mânã, trasul de pãr,
adresarea de cuvinte nepotrivite, cearta pe jucãrii etc.
Când agresivitatea devine o problemã?
Agresivitatea fizicã face parte din repertoriul comportamental al
copilului mic ºi tinde sã scadã între 2-4 ani pe mãsurã ce se dezvoltã
limbajul; creºte agresivitatea verbala, care se manifestã prin certuri
de la jucarii ºi obiecte. Reacþiile agresive devin o problemã în
momentul în care copilul foloseºte agresivitatea în mod frecvent cã

o modalitate pentru a rezolva problemele cu care se confuntã: a
obþine o jucãrie, a obþine atenþie din partea celorlalþi etc. În plus,
comportamentele problematice ale copiilor din preºcolaritate, care
includ agresivitate faþã de animale, alþi copii sau proprietatea altuia,
pot fi o reflectare a unei tulburãri de comportament care s-a instalat
de timpuriu ºi care anticipeazã probleme de conduitã în adolescenþã
ºi la vârstã adultã ( Loeber, Lahey, & Thomas, 1991)7.
De ce se bat copiii?
Copiii se bat sau devin agresivi datoritã :
§ Frustrãrii sau furiei resimþite atunci când lucrurile nu se
întamplã aºa cum vor ei. La vârsta preºcolarã copiii întâmpinã
de regulã dificultãþi în împarþirea jucãriilor cu alþi copiii, în
amânarea dorinþei lor imediate de a se juca cu o jucãrie sau de
a face un anumit lucru ºi în înþelegerea perspectivei celorlalþi,
ei crezând cã ceilalþi gândesc ºi simt lucrurile la fel ca ei. Abia
dupã vârsta de 4-5 ani comportamentele agresive înregistreazã 113
o scãdere datoritã progreselor pe care copiii le înregistreazã
atât la nivel cognitiv (înþeleg cã ceilalþi privesc lucrurile întru-un
mod diferit de al lor) cât ºi la nivel socio-emoþional (pot sã-ºi
amâne dorinþa imediatã de a face un lucru dorit de ei ºi sã se
implice într-o acþiune nedoritã de el dar cerutã de adult).
§ faptului cã nu au învãþat alte modalitãþi de rezolvare a
conflictelor sau prezintã dificultãþi în ceea ce priveºte
exprimarea a ceea ce vor/ ceea ce doresc.
§ geloziei ºi competiþiei, în special cu fraþii sau surorile.
§ dorinþei de a testa reacþiile celor din jur; ei pur ºi simplu vor
sã vadã ce se întamplã, agresivitatea de regulã declanºând o
reacþie puternicã din partea victimei.
§ dorinþei de a obþine ceea ce vor; de exemplu în aceastã
manierã îl poate determina pe un copil sã renunþe la o jucãrie
sau poate obþine atenþia pãrinþilor.
§ modelului pe care îl observã ºi îl îmitã; dacã copilul observã
cã adulþii din jurul sãu se ceartã sau se lovesc, el va fi mai
predispus sã se comporte în acest mod când se va confrunta
cu o problemã similarã.
7 Loeber, R., Lahey,B.B., & Thomas, C.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional defiant
disorder and conduct disorder. Journal of Abnormal Psychology, 100, 379-390
Uneori, pãrinþii nu ºtiu sigur cum sã delimiteze încãierarea din
joacã de comportamentul dureros (care rãneºte). Dacã limta nu este
clar trasatã, va fi foarte greu pentru copil sã înveþe modalitãþi
adecvate, paºnice de a se juca cu ceilalþi copii ºi de a-ºi rezova
problemele cu care se confruntã.
Cum învãþãm copiii sã coopereze cu ceilalþi

în cadrul jocului ?
Explicaþi copilului regulile.
Stabiliþi douã sau trei reguli simple care sã ghideze
comportamentul copilului în jocul cu ceilalþi ºi discutaþi-le cu copilul.
Reamintiþi regulile pânã când copilul va putea sã le enunþe singur.
Foarte important este ca regulile sã îi spunã copilului “ce sã facã” ºi
nu “ce sã nu facã”.
De exemplu: împãrþim jucãriile cu ceilalþi; ne aºteptãm rândul; cu
mâinile putem sã ne atingem uºor, sã ne mângâiem; folosim vocea
de interior când vorbim unii cu ceilalþi.
Alegeþi câteva activitãþi pentru a învãþa copilul

sã-ºi aºtepte rândul.
Implicaþi copilul în activitãþi care sã-l înveþe sã împar tã
lucrurile/jucãriile cu ceilalþi, sã coopereze în cadrul jocului ºi sã îºi
114 aºtepte rândul. Puteþi exersa în cadul jocurilor cu mingea, de
exemplu ”aruncãm mingea de la unul la altul” sau în jocul de creaþie,
“de-a magazinul”, în care copilul are posibilitatea de a învãþa
comportamente diverse cum ar fi: formulele de salut, cum sã
formulez o cerere “vã rog sã-mi daþi... mulþumesc!”, sã îºi aºtepte

rândul etc.
Încurajaþi comportamentul dezirabil (adecvat).

Când copilul respectã regulile jocului, împarte jucãriile cu ceilalþi
copii ºi coopereaza cu ei, acordaþi-le atenþie. Vorbiþi cu copiii ºi
întrebaþi-i despre ceea ce fac. De exemplu : “ Aþi construit un turn
uriaº împreunã. Câte turnuri va avea castelul vostru?” Lãudaþi copiii
specific: “Mã bucur cã voi trei vã jucaþi atât de bine împreunã” sau “
Astãzi te joci foarte draguþ împreunã cu ceilalþi, Dragoº!”
Acordaþi recompense speciale în etapa de învãþare

a unui comportament nou.
În special la început, în etapa de învãþare a comportamentului
nou, de exemplu, când învaþã sã îºi aºtepte rândul, sã formuleze o
cerere, sã coopereze cu alþi copii în cadul jocului, acordaþi copiilor,
timp de câteva zile, recompense speciale. Acestea ar putea fi: o
poveste, un joc, o bãutura preferatã, o prãjiturã. Spuneþi-le copiilor
cât de mulþumiþi sunteþi cã ei se joacã atât de draguþ împreunã.
Ajutaþi copiii sã îºi rezolve problemele.
Încercaþi sã supravegheaþi în permanenþã copiii ºi sã acþionaþi
înainte ca bãtaia sau cearta sã înceapã. Unii copii pot avea dificultãþi
în comunicarea dorinþelor. Puteþi sã îi ajutaþi sã exprime ceea ce vor
folosind câteva cuvinte. De exemplu îi puteþi spune “Robert, spune-i
Dianei cã trecut rândul ei, ºi este rândul tãu acum”. Lãudaþi copilul

pentru modul politicos de a se adresa ºi de a spune ceea ce doreºte.
Alþi copiii au nevoie de ajutorul dumneavoastrã pentru a hotãrî cine
se joacã primul cu jucãria: “Fetelor, trebuie sã împãrþiþi jucãriile. Cine
se joacã prima?” Lãsaþi pe rând fiecare copil sã înceapã jocul. Evitaþi
sã favorizaþi un copil pe diverse considerente cum ar fi: “lasã-l pe el
pentru cã este mai mic!” Dacã soluþia este gãsitã, lãudaþi copilul
pentru cã împarte jucãriile cu ceilalþi ºi îºi aºteaptã rândul.
Cum gestionãm situaþiile în care copiii

se luptã/îºi disputã ceva
Acþionaþi imediat.
Când observaþi orice semn de intrare în conflict, acþionaþi cu
rapiditate.
Spuneþi copiilor ce sã facã.

Fiþi fermi ºi spuneþi-le sã se opreascã din ceea ce fac: “Gabi ºi 115
Corina stop! ºi ce sã facã în loc “Fiecare îºi aºteptã rândul pentru a
þine pãpuºa în braþe!”. Este contra-recomandat sã spuneþi copilului
ce sã nu facã, de exemplu “Nu mai trageþi de pãpuºã! Nu vã loviþi !”
Lãudaþi specific copiii care fac ceea ce le cereþi.
Folosiþi consecinþele logice.

Dacã copilul nu face ceea ce i-aþi cerut, folosiþi o consecinþã
logicã care sã fie adecvatã situaþiei respective. Când este posibil,
retrageþi jucãria sau activitatea care este centrul disputei ºi explicaþi
copilului de ce aþi acþionat astfel. Dacã problema începe de la un
copil care refuzã sã împartã o jucãrie, luaþi-i jucãria ºi daþi-o celuilalt
sã se joace cu ea. Dacã în conflict sunt implicaþi mai mulþi copii care
nu reuºesc sã cadã de acord în legaturã cu rândul la jucãrie, folosiþi
o consecinþã adecvatã situaþiei. De exmplu, retrageþi jucãria sau
activitatea care a ridicat probleme: “Bãieþi, nu aþi împãrþit maºinuþa,
aºa cã, o voi pune sus timp de 5 min.” De regulã, 5-10 minute sunt
suficiente pentru preºcolari. Ignoraþi protestele ºi plângerile. Nu
dezbateþi ºi nici nu vã argumentaþi decizia în faþa copiilor. Pur ºi
simplu aplicaþi consecinþa.
Permiteþi copilului sã se reîntoarcã la activitate.
Dupã expirarea timpului, returnaþi copiilor jucãria sau activitatea pe
care au desfãºurat-o anterior aplicãrii consecinþei. Astfel, le oferiþi
copiilor posibilitatea/ ºansa de a practica comportamentul aºteptat
(împãrþirea jucãriei, cooperarea în cadrul jocului etc). Lãudaþi
împãrþirea jucãriei ºi aºteptarea rândului punând accent pe beneficiile
acestui comportament: “Ce bine ne pare când cineva ne dã o jucãrie!
Ce bucuros este Matei cã ai împãrþit jucãria cu el! Bravo! Ai aºteptat
foarte frumos rândul! Fiecare copil îºi doreºte sã se joace cu jucãria”.
Când problema se repetã!
Dacã în urmãtoarea orã dupã ce copilul a primit jucãria înapoi,
repetã comportamentul problematic, repetaþi aplicarea consecinþei
logice pentru o perioadã mai mare de timp (ex.retragerea jucãriei
pentru tot restul zilei).
Cum gestionãm situaþiile în care copiii se comportã

agresiv (lovesc un alt copil, îl trag de pãr, îl împing)?
Acþionaþi imediat.
Când observaþi orice semn agresivitate (loveºte, trage de pãr,
împinge etc) este nevoie sã acþionaþi cu rapiditate.
Identificaþi dacã actul agresiv a fost fãcut cu intenþie
116
sau farã intenþie.
Uneori, copiii preºcolari îi împing involuntar pe cei de lângã ei
pentru a ajunge la o jucãrie, ca urmare a faptului cã au o experienþã
socialã destul de redusã ºi nu pot anticipa care sunt consecinþele

comportamentului lor. Dacã adultul înþelege faptul cã împingerea
unei persoane care îi stã în cale poate sã conducã la o reacþie
agresivã din partea acesteia, copilul nu poate sã facã acest lucru. El
nu conºtientizeazã cã celãlalt copil s-ar putea supãra ºi ar putea
reacþiona agresiv ca urmare a faptului cã s-a simþit împins. Dacã
copilul a împins un alt copil cu intenþie (ex.:l-a împins pe celãlalt copil
pentru cã nu a vrut sã îi dea jucãria) este nevoie sã reacþionaþi
imediat la comportamentul nepotrivit al copilului. Dacã copilul a
împins un alt copil datoritã faptului cã se afla în calea lui, atunci
puteþi inteveni spunându-i copilului care a fost impins: “a fost din
greºealã”. Este nevoie sã faceþi aceastã intervenþie deoarece copiii
nici nu reuºesc sã facã diferenþa între comportamentele intenþionate
ºi cele neintenþionate ºi le gândesc pe toate ca atacuri asupra lui.
Spuneþi copiilor ce sã facã.
Adresaþi-vã copilului care agreseazã, pe un ton ferm, spunându-i sã
se opreascã din ceea ce face: “Mihai, opreºte-te! Stop!” ºi ce sã facã
în schimb: “Þine-þi mâinile departe de Lucian!” Lãudaþi copilul dacã el
face ceea ce îi cereþi: “Mulþumesc cã ai fãcut ceea ce þi-am cerut!”
Stabiliþi reguli clare ºi simple care sã ghideze comportamentul
copilului în cadrul interacþiunii cu ceilalþi copii.
De exmplu, cu mâinile avem voie sã ne atingem uºor, sã ne
mângâiem, sã ne jucãm”.
Stabiliþi consecinte logice adecvate situaþiei.
“Mihai l-ai lovit pe Lucian. Dacã se mai întâmplã vei merge la locul

de liniºtire”.
Ajutaþi copiii sã conºtientizeze care sunt consecinþele sociale
ale propriilor lor comportamente:
“Lucian, spune-i lui Mihai cum te-ai simþit când te-a lovit? Mihai,
cum crezi cã te-ai simþi tu dacã cineva te-ar lovi? Dacã îl vei mai lovi
pe Lucian, crezi cã el se va mai juca cu tine?”
Folosiþi locul de liniºtire (excluderea sau time-out).
Dacã copilul nu se opreºte ºi agreseazã din nou folosiþi “locul de
liniºtire“. Spuneþi copilului ce a fãcut greºit ºi care este consecinþa:
“Mihai, l-ai lovit din nou pe Lucian. Acum vei merge sã te liniºteºti!”.
În aceastã fazã este nevoie sã duceþi copilul care a lovit, pentru o
perioadã scurtã de timp, într-un loc sigur, care nu prezintã riscuri ºi
nici nu îi oferã beneficii suplimentare, unde sã se poatã liniºti (ex.
camera lui). Este nevoie sã îi spuneþi cã va trebui sã stea liniºtit timp
de câteva minute, dupã care se poate întoarce la ceea ce fãcea
anterior. Dacã copilul se agitã ºi face crize de furie, nu deschideþi 117
usa, ºi nu-i permiteþi sã iasã din “time-out” decât în momentul în
care s-a liniºtit. Reamintiþi copilului cã poate pãrãsi locul dupã câteva
minute (timpul de excludere trebuie sã corespundã vârstei copilului
–1 minut pentru fiecare an), chiar dacã copilul pare supãrat sau
furios. Când a expirat timpul ºi copilul s-a linºtit, îi puteþi spune:
“Pentru cã te-ai liniºtit, poþi sã mergi sã-þi continui activitatea”.
Oferiþi copilului ºansa de a se comporta adecvat.
Dacã copilul a fost liniºtit timp de 2 minute la locul de liniºtire,
daþi-i posibilitatea de a se întoarce la momentul anterior excluderii.
Astfel îi daþi ºansa de a coopera cu ceilalþi ºi de a se comporta
adecvat. Lãudaþi copilul pentru cã se joacã drãguþ cu alþi copii
(împarte jucãriile, cere adecvat o jucãrie, spune când îºi doreste
ceva, îºi aºteaptã rândul). În condiþiile în care copilul recurge din nou
la agresivitate pentru a-ºi rezolva problemele, va fi nevoie sã repetaþi
excluderea. Veþi folosi aceastã metoda de mai multe ori, pânã copilul
va ajunge sã înlocuiascã compor tamentele agresive cu cele
adecvate. Este important ca dupã orice aplicare a excluderii, sã
permiteþi copilului sã-ºi reia activitatea întreruptã pentru a putea sã-l
lãudaþi ºi sã-i subliniaþi aspectele pozitive.
De reþinut! Manifestãrile agresive reprezintã o etapã normalã în dezvoltarea
copilului mic. Agesivitatea fizicã începe sã scadã între 2-4 ani, pe
mãsurã ce copilul achiziþioneazã limbajul dar, pentru ca acest lucru
sã se întâmple, este nevoie de sprijinul ºi ghidarea pãrintelui.
Paºi de succes
ü Trataþi comportamentele agresive ale copilului preºcolar cu
toatã seriozitatea, având în vedere consecinþele pe care le pot
avea la adolescenþã ºi la vârstã adultã.
ü Folosiþi fiecare situaþie în care copilul se comportã agresiv ca
pe o oportunitate de a învãþa copilul alternative de comporta-
ment care sã înlocuiascã comportamentele agresive (ex. cum
sã formuleze o cerere, cum sã exprime ceea ce vrea, etc.).
ü Acþionaþi imediat dacã un copil are o manifestare agresivã ºi
pe cât posibil înaintea declanºãrii comportamentului agresiv.
ü Implicaþi copiii în activitãþi separate, atunci când nu îi puteþi
supraveghea.
ü Oferiþi-le un bun exemplu personal.
ü Implicaþi copiii în activitãþi de cooperare, care presupun
împãrþirea materialelor ºi aºteptarea rândului, când puteþi sã-
i supravegheaþi.
118 ü Lãudaþi compor tamentul de împãrþire a materialelor ºi
cooperarea.
ü Urmãriþi de aproape jocul copiilor ºi interveniþi promt dacã un
comportament problematic este pe cale sã se întâmple (ex.

smulge jucãria din mânã).
ü Ajutaþi copiii sã hotãrascã cine se va juca primul.
ü Oferiþi fiecãrui copil posibilitatea de a se juca primul, fãrã sã
favorizaþi pe cineva.
ü Folosiþi regulile simple care sã ghideze comportamentul copiilor.
ü Folosiþi consecvent consecinþele logice dacã copiii nu respectã
regulile ºi se comportã agresiv.
ü Folosiþi locul de liniºtire (excluderea) dacã copilul se comportã
agresiv în mod intenþionat.
ü Permiteþi copilului sã se întoarcã la activitatea pe care o
desfãºura înainte, pentru a avea ºansa de a se comporta
adecvat (sã împartã jucãriile cu ceilalþi, sã îºi astepte rândul,
sã coopereze).
ü Fiþi consecvent în aplicarea tehnicilor pânã când comporta-
mentele agresive sunt înlocuite de comportamente adecvate.
III. Vizionarea TV – factor de risc pentru
probleme comportamentale
Conform unui studiu realizat pe un eºantion de 2.707 copiii
preºcolari cu vârste cuprinse între 2.5 ºi 5.5 ani, impactul vizionarii
TV asupra comportamentului copilului ºi abilitãþilor lui sociale,

variazã în funcþie de vârsta la care are loc vizioarea.
În acest sens, s-a constatat cã vizionarea TV poate influenþa în
mod negativ dezvoltarea copilului mic dacã debuteazã la o vârstã
foarte fragedã (la doi ani sau mai micã), iar perioada de expunere
este mai mare de douã ore. Efectele expunerii timpurii (cazul în care
copilul se uitã la televizor mai mult de douã ore, în jurul vârstei de
doi ani) pot fi ameliorate semnificativ dacã pãrinþii intervin ºi
limiteazã, pe parcursul celorlalþi ani ai preºcolaritãþii, timpul alocat
vizionãrii sub douã ore zilnic.
Cel mai mare risc pentru probleme comportamentale îl prezintã

copiii care s-au uitat la televizor zilnic, douã sau mai multe ore, pe
toatã durata preºcolaritãþii (de la 2 ani ºi jumãtate la cinci ani ºi
jumãtate) la emisiuni sau desene animate cu un conþinut violent. În
cazul acestor copii, pe lângã apariþia problemelor comportamentale,
s-a constat ºi prezenþa unor slabe abilitãþi sociale.
Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul

lor, prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire. În 119
studiul menþionat anterior, 41% dintre copiii de cinci ani ºi jumãtate
aveau televizor în dormitor ºi prezentau astfel de probleme.
Televiziunea poate fi seducãtoare atât pentru adulþi cât ºi pentru

copii. Pentru cele mai multe familii, reprezintã una din “jucãriile” pe
care copiii o folosesc foarte des. De câte ori nu ne-am surprins copiii
absorbiþi de micul ecran, uitând sã se mai joace, sã mai vorbeascã sau
sã mai facã altceva! Dezvoltarea copilului de vârstã preºcolarã trebuie
stimulatã prin activitãþi cât mai variate, afarã sau în exterior. Copilul
trebuie sã alerge, sã sarã, sã meargã cu bicicleta, sã construiascã, sã
se joace în nisip, sã deseneze, sã asculte muzicã, sã asculte poveºti,
sã interacþioneze ºi sã se joace cu alþi copii. Televiziunea oferã într-o
mãsurã foarte micã aceste oportunitãþi de dezvoltare. Este o activitate
pasivã, care nu implicã copilul ºi nici nu-i oferã oportunitãþi de exersare
a abilitãþilor sociale, cognitive, emoþionale ºi motrice.
Când devine o problemã vizionarea TV?

Studiile aratã cã, în mica copilãrie, vizionarea pe o perioadã de
timp mai mare de 2 ore zilnic, poate sã conducã la apariþia
problemelor de comportament ºi la lipsa dezvoltãrii abilitãþilor
sociale (slabe abilitãþi de interacþiune cu ceilalþi copii, de integrare în
joc, de rezolvare a conflictelor etc).
Ce putem face?
Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece
în faþa televizorului.
Academia Americana de Pediatrie recomandã ca pentru copiii mai
mici de doi ani sã se interzicã vizionarea TV, iar pentru copiii mai mari
de doi ani, timpul sã fie limitat la cel mult douã ore zilnic.
Oferiþi copilului un bun exemplu.

Este foarte greu sã convingi copilul cã vizionarea TV nu este o
activitate beneficã pentru el, dacã dvs. vã uitaþi în mod excesiv. Este
recomandat sã nu lasaþi televizorul deschis toata ziua sau sã va
îndeletniciþi cu acest tip de activitate. Altfel poate deveni
omniprezent. Transformaþi vizionarea TV într-un moment special.
Încercaþi sã stabiliþi o zi pe sãptãmânã sau pe lunã când nimeni din
familie nu se uitã la televizor. Puteþi sã o denumiþi “Ziua familiei” ºi
sã desfaºuraþi cât mai multe activitãþi în care sã cooptaþi toþi
membrii familiei. Vã puteþi uita mai mult la televizor abia dupã ce
copiii s-au culcat.
Controlaþi programele pe care le vizioneazã copiii.

La aceastã vârstã este foarte indicat sã selectaþi dvs programele.
Cãutaþi cât mai multe filme adecvate care sã modeleze
120 comportamentul copiilor (filme cu personaje care se împrietenesc,
care se ajutã reciproc, care se joacã împreunã, care îºi rezolvã
conflictele pe cale paºnicã). Vizionaþi împreunã cu copiii aceste filme
ºi discutaþi compor tamentul personajelor punând accent pe
consecinþele lor în plan social. Este contraindicat sã lãsaþi copilul la

acestã vârstã sã se uite la ºtiri (care adesea sunt pline de violenþã).
Violenþa din media afecteazã toþi copiii dar cei mai mici sunt cei mai
vulnerabili (Bushman, 2001). Acest lucru se întâmplã din cauzã cã :
- sunt mult mai uºor impresionabili;
- nu pot distinge foarte clar între fantastic ºi real;
- nu pot distinge cu uºurinþã motivele violenþei;
- învaþã observând ºi imitând;
Calea cea mai bunã pentru a combate violenþa de la televizor este
sã le asiguraþi copiilor un cãmin unde sã simtã dragoste ºi unde nu
existã abuzuri fizice sau verbale.
Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat.

Puteþi sã îi daþi posibilitatea de a alege sã vadã un anumit
program (selectat de dvs.) sau sã se uite cel mult douã ore pe zi (la
emisiuni selectate tot de dvs). Dacã alege cea de-a doua varintã îi
puteþi spune “te poþi uita la TV înainte de cinã sau dupã cinã” sau
“te poþi uita la televizor dimineaþa dar nu te mai poþi uita seara”.
Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã
înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV.
Nu vã aºteptaþi ca înþelegerile stabilite cu copiii sã fie urmate în
mod automat. Stabiliþi o perioadã de vizionare care sã aiba loc când
sunteþi acasã, astfel încât sã-i puteþi supraveghea.

Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli.
Stabiliþi regula “ne uitam la televizor doar în timpul special alocat
(menþionaþi momentul, în funcþie de alegerile fãcute de copil pe
variantele date de dvs.) ”
Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie.

De exmplu, consecinþa pentru încãlcarea regulii de a nu deschide
televizorul în afara timpului special alocat, ar putea fi reducerea timpului
de vizionare cu 5-10 min. Dacã copilul încalcã din nou regula în aceeaºi
zi, se retrage posibilitatea de a mai viziona în ziua respectivã.
Dupã expirarea timpului alocat vizionarii, închideþi imediat televizorul.
Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber.

Televizorul este hipnotizant ºi trebuie sã daþi dovadã de multã
creativitate pentru a putea concura cu el. Câteva sugestii vã pot ajuta
în acest sens:
ü Ajutaþi copilul sã facã o listã cu activitãþi care îi plac (folosind
desenul). Numiþi lista “Lucruri de fãcut când sunt plictisit”. 121
Afiºaþi lista într-un loc unde poate fi cu uºurinþã vizualizatã de
cãtre copil (ex.pe frigider). Încurajaþi copilul sã consulte lista
ori de câte ori se plictiseºte ºi ar dori sã se uite la TV pentru
a-ºi alunga plictiseala. În cazul în care copilul întâmpinã
dificultãþi în identificarea activitãþilor care îi plac, oferiþi-i
posibilitatea sã aleagã dintr-o listã mai mare câteva activitãþi
care îi plac: picturã, colorat, decupare, ascultat muzicã,
confecþionare obiecte din hârtie, carton, lipire,modelaj, puzzle,
inºirare mãrgele sau paste fãinoase, jocuri de construcþie,
ascultat poveste, etc.
ü Învãþaþi copilul cât mai multe jocuri. Învãþaþi-i ghicitori (copiilor
le plac foarte mult).
ü Stabiliþi cã o searã pe sãptãmânã sã aparþinã familiei. Copiilor
le place mai mult sã se joace împreunã cu pãrinþii, decât sã se
uite la un desen animat. Chiar dacã timpul dvs. este preþios, se
pare cã el este cheia pentru dezobiºnuirea copiilor de televizor.
ü Puneþi cu copiii în scena câteva mici piese de teatru.
Controlaþi mediul copilului. Locul televizorului trebuie sã fie în

camera de zi sau în sufragerie, în niciun caz în dormitorul copilului.
Cercetãrile au arãtat cã preºcolarii care au televizor în dormitorul
lor, prezintã probleme de comportament ºi dificultãþi de adormire.
De reþinut! Vizionarea TV poate fi o activitate extrem de atractivã pentru copii
ºi poate umple foarte uºor timpul liber al copilului. Dacã privim
lucrurile din perspectiva oportunitãþilor de învãþare ºi a contextelor
de care are nevoie copilul la acesta vârstã pentru a-ºi exersa
abilitãþile - cognitive, emoþionale, sociale, motrice, vizionarea TV
rãmâne doar o activitate care umple timpul copilului ºi nu-i oferã
ºansa de a se dezvolta corespunzator.
Paºi de succes
ü Oferiþi copilului un bun exemplu.
ü Limitaþi ºi controlaþi timpul pe care copilul îl petrece în faþa
televizorului.
ü Controlaþi programele pe care le vizioneaza copiii.
ü Oferiþi copilului posibilitatea de a alege limitat.
ü Supravegheaþi copilul pentru a vã asigura cã respectã
înþelegerile stabilite cu privire la vizionarea TV.
ü Ghidaþi comportamentul copiilor prin reguli.
ü Stabiliþi consecinþe logice potrivite pentru fiecare situaþie.
ü Oferiþi copilului alternative de petrecere a timpului liber.
ü Controlaþi mediul copilului. Locul televizorului trebuie sã fie în
camera de zi sau în sufragerie ºi în niciun caz în dormitorul copilului.
122
Exerciþii pentru pãrinþi:
1. Rugaþi pãrinþii sã realizeze o listã cu comportamentele problematice ale
copilului lor din perspectiva lui.

2. Pentru fiecare comportament în parte rugaþi pãrintele sã noteze: frec-
venþa comportamentului (de câte ori apare într-un interval de timp),
intensitatea comportamentului (pe o scalã de la 1 la 10), durata comporta-
mentului ºi latenþa (la ce interval de timp a apãrut comportamentul dupã
apariþia stimulului activator).
3. Sã identifice cauza comportamentului – este un comportament normal pentru
stadiul lui de dezvoltare, este un comportament rezultat al temperamentului, este
un comportamenta rezultat al reactivitãþii lui emoþionale sau este un comportament
rezultat în urma unor abilitãþi insuficient învãþate ºi exersate.
4. Sã identifice reacþiile lor emoþionale ºi convingerile lor despre compor-
tamente. Sã facã distincþia dintre convingeri realiste (ex. “este prea activ
pentru cã este obosit”) ºi convingerile nerealiste sau problematice (ex. “iar
vrea sã mã enerveze, copilul ãsta e rãu”).
5. Sã aplice modelul ABC pentru unul sau douã comportamente proble-
matice ca exerciþiu de modificare comportamentalã.
6. Sã exerseze aplicarea metodele adecvate de discplinare pentru unul sau
douã comportamente.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ
Dadds, M. R., Mullins, M. J., McAllister, R. A., Atkinson, E. R. (2002). Attributions,

affect, and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study, Child Abuse &
Neglect, Nr. 27, pag. 21–45;

Dietz, T.L., 2000, Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of
corporal punishment, Child Abuse and Neglect, Vol. 24, Nr. 12, pag. 1529-1542;
Fox, N.A., Henderson, H.A. ºi colab., 2001, Continuity and Discontinuity of Behavioral
Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across
the First Four Years of Life, Child Development, Vol. 72, Nr. 1, pag. 1-21;
Fox, N.A., Henderson, H.A, 1999, Does Infancy matter? Predicting Social behavior
From Infant Temperament, Infant Behavior and Development, Vol. 22, Nr. 4, pag.
445-455;
Lorber, M.F., O Leary, S.G., 2005, Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers
Experienced Emotions, Appraisals, and Physiological Responses, Journal of
Consulting and Clinical Psychology, Vol. 73, Nr. 5, pag. 972-981;
Maccoby, E.E., 2000, Parenting and its effect on children: on reading and misreading
behavior, Annual Review of Psychology, pag. XIV;
Milner, J.S., 2003, Social information processing in high-risk and physically abusive
parents, Child Abuse & Neglect, Nr. 27, pag. 7–20;
Schwartz, C E. ºi colab., 2003, Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult
Amygalar Response to Novelty, Science, Vol. 300, pag. 1952-1953;
Shore, R. Rethinking the Brain,1997; 123
Aucoin, J., Katherine, Frick, J. Paul, Doug Bodin, S., (2006) Corporal Punishment and
Child Adjustment, Journal of Applied Development Psychology, 27, p.527-541;
Banez, G. A., & Compas, B., E., (1990), Children’s and parents’ daily stressful events
and psychological symptoms, Journal of Abnormal Child Psychology, 18, 591-605;
Barron, A. P., & Earls, F.,(1984), The relation of temperament and social factors to
behavior problems in three-year-old children, Journal of child psychology, 25, 23-33;
Belsky, J., Crnic,K.,& Gable,S., (1995)The determinants of coparenting in families
with toddler boys: Spousal differences and daily hassles, Child Development, 66,
629-642;
Cynthia S. Kamila B. Mistry, MPH; Minkovitz,(2007) Children’s Television Exposure
and Behavioral and Social Outcomes at 5.5 years: Does Timing of Exposure
Matter?” , Issue of Pediatrics;
Creasey, G., Mitts, N., & Catanzaro, S.,(1995)Association among daily hassles,
coping, and behavior problems in nonreferred kindergartners, Journal of Clinical
Child Psychology, 24, 311-319;
Coplan, J., Robert, Bowker, Anne, Cooper, M., Suzanne,(2003), Parenting Daily
hassles, child temperament, and social adjustment in preschool, Early Childhood
Research Quarterly 18, 376-395;
Critchley, R. Christine, Sanson, V. Ann, (2006), Is parent disciplinary behavior enduring
or situational? A multilevel modeling investigation of individual and contextual
influences on power assertive and inductive reasoning behaviors, Journal of
Applied Development Psychology, 27, 370-388;
Dadds, M. R., Mullins, M. J., McAllister, R. A., Atkinson, E. R. (2002). Attributions,
affect, and behavior in abuse-risk mothers: A laboratory study, Child Abuse &
Neglect, Nr. 27, pag. 21–45;
Dietz, T.L., 2000, Disciplining Children: Characteristics Associated with the use of
corporal punishment, Child Abuse and Neglect, Vol. 24, Nr. 12, pag. 1529-1542;
Fox, N.A., Henderson, H.A. ºi colab., 2001, Continuity and Discontinuity of Behavioral
Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across
the First Four Years of Life, Child Development, Vol. 72, Nr. 1, pag. 1-21;
Fox, N.A., Henderson, H.A, 1999, Does Infancy matter? Predicting Social behavior
From Infant Temperament, Infant Behavior and Development, Vol. 22, Nr. 4, pag.
445-455;
Goldsmith,H.H., et al, (1987) What isi temperament? Four approaches, Child
Development, 58, 505-529;
Jenkin, J., M., & Smith, M.A., (1991). Marital disharmony and children’s behavior
problems: Aspects of poor marriage that affect children adversely. Journal of Child
Psychology and Psychiatry, 32, 793-810;
Lorber, M.F., O Leary, S.G., 2005, Mediated Path to Overreactive Discipline: Mothers
Experienced Emotions, Appraisals, and Physiological Responses, Journal of
Consulting and Clinical Psychology, Vol. 73, Nr. 5, pag. 972-981;
Loeber, R., Lahey,B.B., & Thomas, C.(1991) Diagnostic conundrum of oppositional
defiant disorder and conduct disorder. Journal of Abnormal Psychology, 100, 379-390;
Maccoby, E.E., 2000, Parenting and its effect on children: on reading and misreading
behavior, Annual Review of Psychology, pag. XIV;
124 Milner, J.S., 2003, Social information processing in high-risk and physically abusive
parents, Child Abuse & Neglect, Nr. 27, pag. 7–20;
Rodriguez, C.M., Richardson, M.J., 2007, Stress and Anger as Contextual Factors
and Preexisting Cognitive Schemas: Predicting Parental Child Maltreatment Risk,

Child Maltreatment, Vol. 12, No. 4, 325-337;
Strauss,C., C., Forehand, R., Smith, K.,& Framme, C.,L.,(1986), The association
between social withdrawal and internalizing problems with children, Journal of
Abnormal Child Psychology,14, 252-535.
Schwartz, C E. ºi colab., 2003, Inhibited and Uninhibited Infants „Grown Up”: Adult
Amygalar Response to Novelty, Science, Vol. 300, pag. 1952-1953.

Varsta Prescolara

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Varsta Prescolara

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

„Cu pãrinþii la ºcoalã“

Expertizã ºi coordonarea activitãþii

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

PARTEA I DISCIPLINAREA COPILULUI DE VÂRSTÃ PREªCOLARÃ (2-7 ani)

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Capitolul 2 Cum învaþã copiii comportamentele sociale ºi emoþionale?

PARTEA II PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITÃÞILOR PARENTALE

„Comportamentul copilului meu s-a schimbat pentru cã eu, ca

Mama lui Alex, de 5 ani ºi 3 luni cu dificultãþi

„Regret cã nu am învãþat aceste lucruri, cum sã mã comport

4 Bunica unui bãieþel de 4 ani ºi 7 luni cu dificultãþi emoþionale,

„Când am venit la acest workshop eram convins cã cel care

Tatãl unei fetiþe de 3 ani ºi jumãtate

n Cum a fost construit acest ghid?

sintetizeazã informaþiile esenþiale de care are nevoie un pãrinte

n Cui se adreseazã ghidul?

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Copii învaþã comportamentele din interacþiunea cu cei din jurul sãu. În

n Care sunt modalitãþile de încurajare

n Cum putem organiza sesiunile/workshop-urile

A doua modalitate de organizare se referã la sesiunile structurate

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Pãrinþii au propriile lor întrebãri ºi temeri despre cum sã îºi educe

n De ce pãrinþii nu participã la aceste întâlniri?

n Cine poate participa la aceste întâlniri?

copii au probleme clinice emoþionale (ex. anxietate, depresie) sau

n Comportamentul copilului se schimbã dacã

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Comportamentele copiilor se învaþã din interacþiunea cu pãrinþii ºi educatorii!

12 Comportamentele pãrinþilor ºi educatorilor sunt principala sursã de

Pentru a sigura însã o învãþare sãnãtoasã, este nevoie sã ne

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Cum îl putem ajuta pe pãrinte sã abordeze diferit comportamentul 13

Percepþia pe care o au pãrinþii despre cauzele comportamentului copilului

2.2.1 Cum influenþeazã genetica comportamentul

Diferenþe individuale în temperamentul ºi reactivitatea

Existã comportamente ale copiilor care nu pot fi schimbate?

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Distincþia dintre comportamentul ca manifestare a temperamentului sau

Cele mai frecvente conflicte ºi divergenþe atât între adulþi cât ºi

Temperamentul inhibat ºi dezinhibat

Descrierea tipului de temperament inhibat ºi dezinhibat

TEMPERAMENTUL INHIBAT TEMPERAMENTUL DEZINHIBAT

§ compor tamente vigilente atunci § reacþioneazã în situaþiile noi prin

§ activare mai mare la nivelul amigdalei

(Fox ºi colab., 2001; Schwartz, 2003)

Ale diferenþe fiziologice semnificative sunt: rata bãtãilor inimii,

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Gradul de stimulare senzorialã a unui mediu/ context este un

Cercetãrile din psihologie ne aratã cã o metodã de disciplinare are efecte

Copiii cu temperament inhibat reacþioneazã mai degrabã negativ

Cercetãrile atrag însã atenþia faptului cã existã atât continuitãþi, cât ºi

! Pentru pãrinþi: recomandãri de identificare a tipului de temperament al copilului

Vârsta preºcolarã. Ghid pentru pãrinþi

Nivel ridicat Energetic, Neliniºtit, Anticipaþi comportamentele

Nivel scãzut Rareori produce Lentoare în Oferiþi timp suplimentar

Nevoia de Face faþã Manifestã un Identificaþi pe cât posibil o

Retragere Manifestã Respinge con- Introduceþi lucrurile noi în

Adaptabilitate Probabilitate Dificultãþi în a Stabiliþi un program zilnic

Intensitate Copilul îºi Mai degrabã Învãþaþi sã fiþi toleranþi.

20 Dispoziþie Tendinþa de a Pare adesea Înþelegeþi cã aceasta este

sesiza mai uºor serios ºi mani- copilului. Modificaþi

Neatenþie ºi Copilul poate fi Nu ascultã. Are Formulaþi sarcini, cereri,