Anul V, nr. 49februarie 2011

Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

aparecu sprijinul

CMYK

E prima iarnã în care mass-media nu ne atrage atenþia asu-pra pericolului iminent al ata-cului viruºilor inamici desprecare ni se spunea în fiecare ancã sunt de nestãpânit.

(pag. 10)

În ciuda dorinþei lui, familiaºi prietenii lui Cristian Paþurcãau ajuns la concluzia cã estemai bine sã fie înmormântat.Au procedat bine? Care estepoziþia Bisericii faþã de aceas-tã practicã? (

pag. 8-9)

Privit din partea de dincoacede nuntã, pentru unele fetegãsirea soþului potrivit poatepãrea a fi „totul”.

(pag. 13)

Înhumare sauincinerare?Pentru cineva careaºteaptãsã se cãsãtoreascãEpidemia iernii 2011sau un alt fel de virus

Din cuprins:

Dincolo de bine ºide rãu

Astãzi tot mai des avemde-a face cu tendinþa de rela-tivizare. Nimic nu mai stãlocului. Fiecare are adevãrullui pentru care oricând poategãsi o justificare. Normaeste interpretatã prin grila prejudecãþii ºi aconservatorismului retrograd. Chiar zile-le trecute îmi spunea cineva cã pânã ºicriminalul are îndreptãþirea lui personalãpentru ceea ce face: „aici ºi acum” crimalui este manifestarea unitãþii conºtiente ºiinconºtiente a personalitãþii sale. ªi toateacestea în numele unui umanism carerespectã omul ºi libertatea lui existenþialã.Temeiul unui asemenea mod de gân-dire este cã omul percepe lucrurile ºi acþio-neazã în funcþie de sãnãtatea/boala sa psi-hosomaticã. Ceea ce face, zic unii, esterezultanta integrãrii tuturor articulaþiilorºi factorilor personalitãþii actuale. Maimult, adaugã ei, orice om are o dimensi-une pozitivã, chiar dacã vagã, ºi dispunede o „comoarã îngropatã”, care se cere afi descoperitã ºi valorificatã. Dar oare întotdeauna scopul scuzã mijloacele?Pânã aici lucrurile pot pãrea în doiperi, pentru cã omul este simultan bun ºirãu. Dispune de resurse interne bogate ºi în acelaºi timp se loveºte de propria-iorbire în ceea ce priveºte adevãrul. Ca sã înþelegem mai bine este nevoie sã neaducem aminte de constatarea pe care învãþãtura creºtinã o face despre statutulspiritual al omului dupã cãderea în pãcat:chipul lui Dumnezeu în om, deºi nu adispãrut cu totul, s-a deteriorat ºi ºtersprin pãcat, astfel încât raþiunea s-a întu-necat, voinþa a slãbit ºi sentimentul s-arãcit. Urmãrile se vãd în deteriorarearelaþiilor omului cu Dumnezeu, cu se-menii ºi cu el însuºi. De atunci el gân-deºte ºi acþioneazã disociat ºi ambiguu.De aceea, nicio tendinþã umanistã nupoate susþine o vedere excesiv optimistãasupra omului, fãrã sã prejudicieze seriosadevãrul. Cineva ar putea întreba: „ªi ceeste adevãrul?” În niciun caz rãspunsulnu este o teorie sau vreun discurs. Caleae curãþia ºi sfinþirea virtuoasã a vieþii. ªiacolo, „la limanul cel lin ajungând”, vomfi într-Adevãr „dincolo de bine ºi derãu”.

Editorial de Pr. Ciprian Bîlbã

(pag. 5)

Pãrintele Arsenie Boca:

„Înapoi la post, cãci fãrãde post ne merge rãu!”

Eveniment

Valeriu Gafencu s-a nãs-cut la 24 ianuarie 1921 înlocalitatea Sângerei, judeþulBãlþi, în Basarabia. În toamnaanului 1941, când a fost ares-tat ºi condamnat la 25 de ani demuncã silnicã, Valeriu Gafencuavea vârsta de 20 de ani. Era student în anul al II-lea la Facultatea deDrept ºi Filosofie din Iaºi.Reputatul profesor de Drept CivilConstantin Angelescu l-a apãrat la pro-ces pe Gafencu, declarând: „Este unuldintre cei mai buni studenþi pe care i-amavut de-a lungul întregii mele carieredidactice”. Pledoarie inutilã, fiindcã dic-tatura antonescianã nu a vãzut cu ochibuni activismul naþionalist-creºtin altânãrului Gafencu, care voia ca tot maimulþi elevi ºi studenþi sã se înscrie înFrãþiile de Cruce, pentru a se pregãti deluptã împotriva comunismului bolºevicce ameninþa atunci România.Tânãrul Valeriu Gafencu a ajuns laTârgu Ocna în decembrie 1949, dupã cea trecut prin puºcãriile de la Aiud (1941- 1944) ºi Piteºti.Din cauza torturilor ºi regimuluibestial din temniþele comuniste, ValeriuGafencu a ajuns la sanatoriul-închisoareTârgu Ocna într-o stare atât de gravã, încât supravieþuirea sa timp de doi ani(pânã la 18 febr. 1952) poate fi conside-ratã drept o minune.Preþul rezistenþei sale morale ºi spi-rituale în faþa ighemonului comunist dela Piteºti a fost unul care i-a rãpit defi-nitiv sãnãtatea. TBC-ul pulmonar, ososºi ganglionar, reumatismul, lipsa hraneinecesare i-au ruinat trupul. Chipul sãuera însã, straniu, scãldat într-o luminãnepãmânteanã, despre aceasta depunândmãrturie mulþi din cei care au avut privi-legiul de a-i fi în preajmã în ultima partea vieþii sale. Sufletul ºi mintea sa nu sedespãrþeau defel de rugãciune.În ultimul an, hemoptizia (scuipasânge) îl transformase într-o „epavã”.La prima vedere, cãci lumina sfinþenieitrecea dincolo de bietul trup în suferinþãºi îi atingea pe ceilalþi deþinuþi. Cuaceastã figurã de sfânt - care nu poate fiexplicatã natural, întrucât se ºtie cãboala care îl rodea aduce doar depri-mare ºi schimonosire a chipului - a tre-cut la cele veºnice.Cu numeroase plãgi tuberculoase petrup - care supurau permanent - ValeriuGafencu ºi-a aºteptat moartea cu o seni-nãtate care i-a înmuiat ºi pe gardienii-cãlãi. Trupul sãu se fãcuse cu adevãratlãcaº al Duhului Sfânt. Pentru credinþasa, Valeriu a fost învrednicit de Dumne-zeu sã-ºi cunoascã ziua morþii. Pe 2 fe-bruarie 1952, el ºi-a rugat camaraziisã-i procure o lumânare ºi o cãmaºa al-bã, pe care sã i le pregãteascã pentruziua de 18 februarie a aceluiaºi an. Amai cerut ca o cruciuliþã (pe care se parecã o avea de la logodnica sa) sã-i fiepusã în gurã, pe partea dreaptã, spre a firecunoscut la o eventualã dezgropare.La 18 februarie, între orele 14.00 ºi15.00, dupã momente de rugãciune incan-descentã, cu faþã transfiguratã Valeriu arostit ultimele cuvinte: „Doamne, dã-mirobia care elibereazã sufletul ºi ia-milibertatea care-mi robeºte sufletul”.La targa pe a fost depus, spre a fidus într-o groapã comunã (a tubercu-loºilor), au venit ºi s-au închinat, perând, toþi deþinuþii, iar cãlãul PetreOrban a plecat din închisoare pentru întreaga zi, pentru a-i lãsa sã-ºi ia rãmasbun de la Valeriu. Valeriu Gafencu afost omul jertfei totale. ªi-a sacrificat,pentru Hristos ºi neam: tinereþea, profe-sia, familia, libertatea ºi viaþa.

www.valeriugafencu.ro

La 90 de ani de la naºtere

Valeriu Gafencu

- un chip ireal pentru zilele noastre

O scurtã biografie

Valeriu Gafencu este unul din tinerii care au murit în închisorile regimului comunist. Într-olume care are ca idealuri comoditatea, bunãstarea ºi „simþitul bine”, povestea lui pare de domeniul fantasticului. ªi totuºi, este realitate. Pe 24 ianuarie s-au împlinit 90 de ani de la naºterea lui.

„Nu eºti creºtin dacã ai fost botezat, mergila bisericã, dar vieþuieºti dupã principiile socie-tãþii egoiste, imorale, materialiste în care trã-ieºti. Trebuie sã devii creºtin în toate aspectelevieþii tale de zi cu zi ºi prin aceasta sã încreº-tinezi ºi lumea din jurul tãu. Dar nu se poateajunge aici prin studii intelectuale, ci printrãirea în duh, prin lupta de fiecare clipã cupãcatul fãcut, apoi cu pãcatul vorbit, apoi cupãcatul gândit. Înainte de a ne lupta cu pãcatelelumii, trebuie sã urâm pãcatele, prostia, sufi-cienþa ºi moleºeala sufletelor ºi minþilorcreºtinilor, cãci tocmai adormirea conºtiinþeicreºtine a dat pas liber impertinenþei ateiste.”

Valeriu Gafencu(în Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos)

Trebuie sã devii creºtin în toateaspectele vieþii tale de zi cu zi

Ochii lui oglindeau cerul

„Despre Târgu Ocna ar fi trebuit sã vor-beascã Valeriu Gafencu, stâlpul de foc al spi-ritualitãþii creºtine din închisorile comunis-te. Ochii lui mari, albaºtri, oglindeau cerul.Privindu-i, te simþeai aºa de mic! Dar zâm-betul lui de nedescris îþi dãdea curaj ºi te fã-cea sã cunoºti ce este iubirea lui Hristos. ªi ori-cât i-a fost de grea crucea suferinþei, zâm-betul acesta n-a încetat sã-i lumineze faþa.”

Pãrintele Constantin Voicescu

Ne-a arãtat calea ce ducela mântuire

„Valeriu ne-a arãtat calea ce duce lamântuire: iubirea creºtinã. Iubirea era uncuvânt de ordine, îl spunea în toate împre- jurãrile, ºi-n scris ºi verbal, era în loc desalut, de la revedere ºi de orice. (…)Când venea cineva de-acasã pe la el,aborda cu ei totdeauna probleme de credin-þã, cãutând sã convingã pe fiecare de impor-tanþa mântuirii. Spunea cãtre mine cã, chiardacã nu reuºim noi sã schimbãm lumea,mãcar sã trezim interesul, sã o facem sã nuse mai simtã bine când sãvârºeºte rãul, sãcreãm probleme, sã-ºi punã întrebãri, sã-ºischimbe paºii.Fãcea mult caz de conºtiinþa pãcatului,pentru cã erau mulþi care considerau pãcatenumai curvia, hoþia ºi crima ºi mulþi nu serecunoºteau pãcãtoºi, fie cã nu le aveau peacestea, fie cã le minimalizau, neacordân-du-le importanþa cuvenitã. Dar pierdeau dinvedere cã mai sunt ºi altele, ºi poate maimari decât acestea, cum ar fi mândria:«Celor mândri Dumnezeu le stã împotrivãºi celor smeriþi le dã har.» Pe omul care segrozãveºte, Domnul îl lasã singur ºi fãrã Elo sã-ºi dea seama cã nu poate face nimicºi-atunci o sã strige cãtre El.”

Marin Naidim

A fost un sfânt

„Ceea ce a fãcut ºi ceea ce a trãit Vale-riu de-a lungul anilor de detenþie, pentrufiecare suflet cu care a venit în contact, egreu de imaginat, necum de exprimat încuvinte. E suficient rãspunsul pe care l-audat toþi cei care l-au cunoscut. A fost unsfânt. Este un sfânt.”

Virgil Maxim Paginã realizatã de Natalia Corlean

Eveniment

Întâlnirea a început cu SfântaLiturghie, oficiatã în capela Fa-cultãþii de Teologie de cãtre Prea-sfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul, ur-matã de slujba de Te Deum, la carea participat ºi ÎnaltpreasfinþitulLaurenþiu, Mitropolitul Ardealului.Ambele ºedinþe, care au avut loc înaula „Mitropolit Ioan Meþianu”, aufost prezidate de cei doi ierarhi.În cadrul ºedinþei ConsiliuluiEparhial au fost aprobate deciziilePermanenþei acestui consiliu, printre careºi confirmarea alegerii a patru noi pro-topopi: Pr. Dãnuþ Benga la Braºov, Pr.Sorin ªerban la Sãcele, Pr. Dan MateiSucaciu la Rupea ºi Pr. Ovidiu Gãban laMediaº.În cadrul ºedinþei Adunãrii Eparhiale,consilierii Arhiepiscopiei au prezentatactivitãþile realizate în diferitele sectoare:administrativ-bisericesc, cultural, econo-mic, canonico-juridic, pastoral-misionar ºisocial, precum ºi proiectele care urmeazãsã fie puse în aplicare în 2011. Tot aici,prodecanul Facultãþii de Teologie„Andrei ªaguna”, Pr. prof. dr. AurelPavel, a prezentat o evaluare a activi-tãþilor ºi situaþiei acestei instituþii.În încheiere, Pãrintele Mitropolit amulþumit membrilor participanþi:„Mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a rân-duit atât în Consiliul Eparhial, cât ºi înAdunarea Eparhialã, preoþi vrednici ºicolaboratori deosebiþi, membri laici,care ne sprijinã cu competenþã în lu-crãrile pe care le avem de îndeplinit.Sperãm ca ºi în acest an sã-i aducemcinstire lui Dumnezeu prin lucrareanoastrã liturgicã, pastoral-misionarã ºiadministrativã pe care le desfãºurãm pen-tru binele Bisericii ºi mântuirea noastrã”.

Pr. protopop Ioan Ciocan

Bilanþ ºi proiecte în Arhiepiscopia Sibiului

Peste 260 de „ferestre spre cer”, izvorâtedin suflet curat de copil, au încântat privirea ºiau bucurat inimile celor prezenþi. Micii iconariau cinstit momentul, dar ºi pe vrednicii depomenire înaintaºi pãstrãtori ai Ortodoxiei, îmbrãcând frumosul port românesc.La rândul lor, au fost cinstiþi prin prezenþaPãrintelui Matei, stareþul Mãnãstirii SfinþilorRomâni din ªinca Nouã, a Pãrintelui CostelLeca din Paltin, a domnului primar DumitruFlucuº împreunã cu colectivul Primãriei, a în-tregului corp profesoral în frunte cu doamnadirector Elena Nãnãu, a tuturor colegilor, pã-rinþilor ºi, nu în ultimul rând, a reprezentanþilor presei.Dupã un prim tur al expoziþiei, pãrintele stareþ Matei a mulþu-mit lui Dumnezeu ºi copiilor pentru aceastã bucurie, arãtând cãmulte secole Biserica a promovat ªcoala, iar acum în ªcoala dinªinca Nouã se picteazã icoane. Le-a urat copiilor ca din „miciiconari” sã ajungã „mari”, dar sãajungã ºi la sfinþirea vieþii, pri-vind, prin fiecare icoanã ce o vorpicta, spre Veºnicie.Domnul primar i-a felicitatpe toþi cei implicaþi în aceastãrealizare, în special pe doamnaDaniela Ciocãnaru ºi pe copii,dar ºi pe toþi ceilalþi ostenitori. Larândul sãu a primit mulþumiripentru sprijinul deosebit, moralºi material, acordat constant cer-cului de picturã ºi tuturor mani-festãrilor culturale din comunã.Prin astfel de preocupãri avem încredinþarea cã tânãra gene-raþie merge pe un fãgaº bun, ancorându-se în valorile spiritualeale credinþei ºi neamului nostru, rãmânând pietre tari, nemiºcatede valurile ispitelor actuale.

Pr. Sorin Suciu, ªinca Nouã

Expoziþia micilor

iconari

din ªinca Nouã

S-a încheiat primul semestru din acest an ºcolar.Scurta vacanþã este binevenitã pe mãsura împlini- rilor fiecãruia. Când însã rezultatele la învãþãturã sunt completate ºi de alte realizãri, satisfacþia e deplinã. Bucuria lucrului bine fãcut s-a simþit azi din plin în sala Cãminului Cultural din ªinca Nouã, devenitã neîncãpãtoare, la a doua expoziþie de icoane pictate pe sticlã de elevii ºcolii noastre, îndrumaþi de cãtre doamna Daniela Ciocãnaru.Sticla pictatã a devenit transparentã spre Veºnicie. Prima lunã a anului este prilej de bilanþuri pentru anul trecut ºi hotãrâri pentru anul care urmeazã. Acest lucru s-a întâmplat ºi în Arhiepiscopia Sibiului, unde sâmbãtã, 22 ianuarie, au avut loc ºedinþele de reunire a Consiliului ºi a Adunãrii Eparhiale.