Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
4Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Logparte4

Logparte4

Ratings: (0)|Views: 337|Likes:
Published by bratosindia951

More info:

Published by: bratosindia951 on Feb 18, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/11/2013

pdf

text

original

 
4. 3. PROGRAM LOGOPROFILACTIC ŞI LOGOTERAPEUTIC4. 3. 1. EFICIENŢA EXERCITIILOR LOGOPEDICECopiii cu tulburări de limbaj se înscriu printre cei a căror şcolarizare este amânată până înspre vârstade şapte – opt ani, datorită eşecului şcolar care îi ameninţă pe aceştia mai ales în prima clasă a ciclului primar.Abordarea timpurie şi în echipă (logoped, O. R. L. - ist, pediatru, neurolog etc. ) a tulburărilor accentuate de limbaj asigură acestei categorii de copii pregătirea necesară pentru activitatea lor ulterioară în şcoala de masă, terapia logopedică la vârstele mici dovedindu-se a fi una din măsurileutile de prevenire a insuccesului şcolar.Rezultatele pozitive ale experimentului nostru logopedic aplicat la început într-o singură grădiniţă dinmunicipiul Cluj-Napoca, ne-au determinat să-l extindem şi la alte grădiniţe din raza cabinetului nostrulogopedic, cu atât mai mult cu cât activitatea logopedică interşcolară trebuie orientată în direcţiacuprinderii tuturor copiilor preşcolari cu deficienţe de limbaj.În prima etapă a experimentului, aceea cu caracter constatativ, am depistat copiii cu tulburări dislalice.La această acţiune au fost antrenate şi educatoarele grupelor de copii.În etapa a doua am stabilit mijloacele indirecte de profilaxie a tulburărilor dislalice şi am efectuat uninstructaj logopedic, teoretic şi practic cadrelor didactice din grădiniţă, în scopul familiarizării lor cu problemele de profilaxie a tulburărilor de limbaj. Am pus la îndemâna fiecărei educatoare care participa la experiment lista exerciţiilor de gimnastică facială şi linguală, precum şi lista exerciţiilor deonomatopee. Aceste exerciţii au fost aplicate şi demonstrate în grădiniţă mai întâi de către logoped.În etapa următoare – cea dea treia – s-a trecut la efectuarea de către educatoare a exerciţiilor mai susamintite, cu toate grupele şi în mod gradat, sub îndrumarea şi controlul permanent al logopedului.Exerciţiile care erau de scurtă durată (5-6 minute), se efectuau zilnic, în cadrul activităţilor deînviorare, apoi se reluau pe parcursul zilei în cadrul activităţilor la alegere, pe grupe mici de copii, încare erau cuprinşi şi copiii care nu întâmpinau nici o dificultate de articulare. S-a recurs la acest procedeu tocmai pentru a evita formarea părerii printre copii că atenţia educatoarelor ar fi îndreptată înmod special asupra unora dintre ei. S-a evitat astfel naşterea complexului de inferioritate la copiiideficienţi, una din cele mai mari piedici în activitatea profilactică şi terapeutică a tulburărilor delimbaj. Exigenţele educatoarelor nu au vizat niciodată un singur copil, ci ele s-au îndreptat mereu spreîntregul colectiv de copii.Într-o etapă mai înaintată, când copiii şi-au însuşit mişcările articulatorii neverbale, s-au asociat treptatşi câteva exerciţii de dezvoltare a auzului fonetic care constau din emiterea unor sunete mai dificile.Efectuarea acestor exerciţii s-a făcut într-o anumită ordine, urmărind localizarea rostirii sunetelor respective.La preşcolari, formarea corectă a sunetelor se poate face sub formă de joc antrenant, cu subiect vesel,în timpul căreia copiii învaţă să indice singuri locul corect de articulare a sunetelor.Un exemplu: “Într-o zi de vară, cu soare dogorâtor, am pornit la plimbare prin pădure. Vântul adiauşor, mişca încet frunzele copacilor (şşş). Nici n-am observat când cerul s-a înnorat. Vântul a începutsă sufle din ce în ce mai tare (vjjj-vjjj) şi s-a pornit furtuna. Dar, vara, ploaia trece repede, soarelestrăluceşte din nou, iar păsările voioase îşi continuă cântecul (cip-cip-cirip). În drumul nostru amîntâlnit un urs, care ieşea mormăind dintr-un zmeuriş (morrr-morrr). La marginea pădurii, lângă o baltă, am asistat la un concert de broaşte (oac-oac), de gâşte (ga-ga) şi de gânsaci (s-s-s). Ne-am întorsacasă de-abia seara. Sunetul soneriei (z-z-z) a adus-o în prag pe mama, care ne aştepta nerăbdătoare”.
 
În timp ce educatoarea lucrează cu întreaga grupă de copii, logopedul se ocupă de cazurile cu tulburărimai pronunţate de limbaj, utilizând, în scopul corectării lor oglinda logopedică, aparatul de diferenţierefonematică şi alte mijloace la care ne-am mai referit în paginile anterioare ale prezentei lucrări. Deexemplu, cu sigmaticii interdentali, la care deprinderea de a scoate limba este foarte fixată, am efectuatexerciţii de pronunţare a siflantelor du dinţii strânşi şi cu buzele imobile. Lipsa de mişcare a buzelor şia maxilarelor a fost compensată prin mişcări linguale mai accentuate. La sigmaticii labio-dentalideprinderile negative de a ridica buza inferioară spre dinţii superiori (transformând astfel pe s în f) amînlăturat-o prin exerciţii individuale (desfăşurate în faţa oglinzii) de pronunţare a siflantelor cu buzelecât mai întinse, comisurile labiale trase mult, astfel încât buza inferioară să nu atingă dinţii superiori.Munca logopedică s-a concentrat îndeosebi asupra formării izolate a consoanelor complexe sub aspect biomecanic (ex.: r), urmând ca introducerea lor în combinaţiile fluente ale vorbirii să fie realizată deeducatoare prin activităţile din grădiniţă. Dificultăţile încep odată cu exerciţiile de coarticulare asunetelor în silabe, cuvinte, propoziţii şi fraze. Cu copii care întâmpină greutăţi la pronunţarea grupelor consonantice, logopedul lucrează individual, pentru a-i deprinde cu procedeul de coarticulare. Primaconsoană se lungeşte uşor, apoi se face o scurtă pauză necesară acomodării organelor vorbirii, dupăcare se pronunţă restul din combinaţia fonetică (ex.: s. . . caun). Treptat pauza se reduce (s. . caun, s-caun) până se ajunge la articularea directă (Cf. E. Boşcaiu, 1973).Pe tot parcursul exerciţiilor de coarticulare, continuate apoi cu întreaga grupă de copii, se pune unaccent deosebit pe poziţia corectă a limbii, a dinţilor, a buzelor şi a maxilarelor. Nerespectarea, poziţieiaparatului fonoarticulator în pronunţarea unui sunet atrage după sine modificări în pronunţarea altor sunete. De pildă, poziţia greşită a sunetului c, la incisivii superiori în loc de incisivii inferiori, face casunetul s din cuvântul scaun să devină ş, deoarece noul loc de articulaţie a sunetului c, cel greşit deci,este vecin cu locul de articulaţie al sunetului ş, care este un sunet prepalatal. Fenomenul se întâlneşteîndeosebi la copiii cu hipotonie musculară şi cu deficit auditiv. Exerciţiile de pronunţare (ex.: mişcărilente, bine conturate, precise, accentuate, vizibile şi ritmice) care contribuie la înlăturarea acestor confuzii nu trebuie prelungite în mod exagerat, pentru că sunt obositoare şi dăunează rezonanţeivocale. Cele mai eficiente s-au dovedit a fi exerciţiile în care se îmbină pronunţarea exagerată a unor sunete noi cu pronunţarea aproape normală, aceasta contribuind la trecerea accentului de pe laturaacustică pe cea articulatorie.Programul activităţilor instructiv-educative din grădiniţele de copii oferă educatoarelor posibilitateafolosirii unei game largi de mijloace indirecte pentru profilaxia tulburărilor de limbaj.Întregul program terapeutic, din care – cu titlu de exemplificare doar – am prezentat un fragment înacest subcapitol, după ce l-am stabilit până la cele mai mici detalii, l-am aplicat prin intermediul persoanelor care se ocupă de educarea copiilor (educatoare şi părinţi), logopedului revenindu-i sarcinade-a dirija această activitate logoterapeutică, de a decide asupra cazurilor care necesită un tratamentsuplimentar în grădiniţă şi în mediul familial, de a antrena în munca de educare a vorbirii pe toţi ceiinteresaţi şi de a populariza rezultatele pozitive. Descongestionându-se de cazurile mai uşoare, pe carele-a rezolvat prin colaborarea largă cu dascălii şi părinţii copiilor logopaţi, profesorului logoped îirămâne timpul necesar tratării cazurilor mai grave, care necesiuneori, lărgirea stării sale decolaborare cu medicii (pediatrii, O. R. L. -işti, neurologi, psihiatri).Valoarea mijloacelor indirecte de profilaxie a tulburărilor de limbaj nu este deloc neglijabilă întrucâtele pregătesc suportul psihologic necesar în munca de corectare, stimulează la copii interesul pentru ovorbire corectă, expresivă, frumoasă.
 
Tabelul nr. 4. 3Situaţia copiilor cu tulburări dislalice la sfârşitul anilor şcolari 1973/1974 şi 1978/1979
   A  n   i   i  ş  c  o
 
   l  a  r   i
PREŞCOLARIŞCOLARI
   E  x  a  m   i  n  a   ţ   i   D  e  p   i  s   t  a   ţ   i    Î  n  s  c  r   i  ş   i   l  a  c  a   b   i  n  e   t  u   l   l  o  g  o  p  e   d   i  c   F  r  e  c  v  e  n   ţ   i
CASN
   E  x  a  m   i  n  a   ţ   i   D  e  p   i  s   t  a   ţ   i   î  n  s  c  r   i  ş   i   l  a  c  a   b   i  n  e   t  u   l   l  o  g  o  p  e   d   i  c   F  r  e  c  v  e  n   ţ   ă
CASN
   C   i   f  r  e   %   C   i   f  r  e   %   C   i   f  r  e   %   C   i   f  r  e   %   C   i   f  r  e  a   b  s  o   l  u   t  e   %   C   i   f  r  e  a   b  s  o   l  u   t  e   %   C   i   f  r  e  a   b  s  o   l  u   t   %   C   i   f  r  e  a   b  s  o   l  u   t  e   %   1   9   7   8   /   1   9   7   9   9   5   0   8   6   1   3   1   3   2   5   2   9 .   0   3   2   3   7 .   3   9   1   0 .   5   2   0   2   3 .   2   1   1   0   0   3   6   2   1   2   1   1   6   7   6 .   2   3   1   4 .   3   2   2 .   9   3   5   6   2 .   5   1   9   7   3   /   1   9   7   4   1   8   0   0   1   5   9   22   6   0   3   8 .   0   7   5   4   7 .   1   1   5   9 .   3   9   5 .   6   2   3   0   0   1   0   9   3   0   3   0   2   6   8   6 .   8   2   6 .   6   2   6 .   6   7   9   7   2 .   5
Legendă: C – corectaţi; A – amelioraţi; S –staţionari; N – netrataţi.Eficienţa utilizării exerciţiilor logopedice în corectarea dislaliei se reflectă, deşi nu în totalitatea ei, îndatele cuprinse în tabelul nr. 4. 3. Din informaţiile sintetizate în acest tabel subliniem doar câteva puncte. Proporţia copiilor cu tulburări dislalice (din totalul celor cu tulburări de pronunţie) găsită lacele două sondaje pe care le-am efectuat (în anul şcolar 1973/1974 şi în 1978/1979) este aproximativaceeaşi (98, 6, respectiv 98, 1%). Acest lucru rezultă din compararea datelor cuprinse în fig. 4. 9. Înnici unul din cei doi ani şcolari, care fac obiectul discuţiei noastre, n-au putut fi trataţi la cabinetullogopedic toţi copiii cu tulburări dislalice. Referindu-se la copiii de vârstă şcolară, se vede că am fostnevoiţi şă lăsăm fără tratament, în amândoi anii şcolari în discuţie, un număr destul de mare de copii(35 de elevi, adică 62, 5% din totalul celor depistaţi ca având tulburări dislalice în 1973/1974 şi 79,adică 72, 5% din cei 109 elevi în 1978/1979). Situaţia mult mai bună la populaţia preşcolară sedatorează utilizării pe scară largă a metodelor de profilaxie, metode despre care am vorbit mai înainte. Numărul preşcolarilor netrataţi, destul de mic dealtfel (20, adică 23, 2% din cei 86 depistaţi în anulşcolar 1973/1974 şi 9, adică 5, 6% din cei 159 depistaţi în anul şcolar 1978/1979), îl formează copiiicu frecvenţă sporadică la grădiniţă, frecvenţă generată de un întreg cortegiu de cauze, asupra cărora nustăruim acum şi aici. Cele de mai sus îndreptăţesc întrebarea: de ce un număr atât de mare de copii devârstă şcolară mică n-au putut beneficia de tratament logopedic, ştiut fiind, că ei, spre deosebire de preşcolari, la care problema frecvenţei nu se pune cu atâta severitate, au frecventat cu regularitatecursurile ciclului primar? Răspunsul este următorul: n-au putut fi cuprinşi în sfera de activitate acabinetului logopedic. Fiecare logoped (reamintim aici prevederile Regulamentului învăţământului decultură generală pentru copiii cu deficienţe senzoriale, fizice şi intelectuale) va lucra anual în cabinetcu 35-40 copii. Or, datele din tabelul de mai sus arată că în fiecare din cei doi ani şcolari am cuprins întratament un număr de copii dislalici apropiat de cel prevăzut în normă: 34 (13 preşcolari şi 21 elevi)în anul şcolar 1973/1974 şi 32 (2 preşcolari şi 30 elevi) în anul şcolar 1978/1979. Dacă la numărulcopiilor dislalici aflaţi în tratament la cabinetul nostru logopedic în anul şcolar 1973/1974, de pildă,mai adăugăm şi pe cei trataţi de noi de alte tulburări de limbaj decât cele dislalice (aceştia fiind în

Activity (4)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
adina_ki liked this
psihologie5 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->