MOTIVAŢIA

Nu e suficient să avem o gândire flexibilă, o percepţie şi memorie bună pentru a fi

performaţi. Atâta vreme cât nu suntem împinşi, determinaţi, stimulaţi nu vom obţine
performanţele dorinte. Pe de altă parte, la acelaşi stimul în momente diferite reacţionăm
diferit. De ce ? Pentru că intră în funcţiune o categorie de mecanisme psihice cu rol de
stimulare şi activare care intră în categoria generală de motivaţii

I. Definiţii, funcţii şi roluri

Motivaţia:
- reprezinţă totalitatea mobilurilor interne ale conduitei care determina individul să
actioneze
- este o cauză internă a comportamentului
- forţă motrice a activităţii şi a dezvoltării individului

Funcţiile motivaţiei:
1. De semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau psihologic
2. Factor declanşator al acţiunilor, un mobil al acţiunii, un scop mobilizator
3. De autoreglare a conduitei prin care se autoregleză comportamentul la condiţii
externe
Modalităţi şi structuri ale motivaţiei
1.Trebuinţele:
Def. Structuri motivaţionale – legate de echilibrarea biopsihosocială a omului faţă de
solicităţile mediului
Clasificare :
 I trebuinte primare – înnăscute
a. Biologice: foame, sete etc
b. Funcţionale: de mişcare, de comunicare- sunt modelate cultural
 II trebuinte secundare:
a. Materiale: de locuinţă, de unelte
b. Spirituale: de cunoaştere, estetice
Satisfaccerea trebuinţelor poate duce la scăderea tensiunilor,

1
Nesatisfacerea ăndelungată a trebuinţelor poate periclita existenţa
A.Maslow
Clasifică trebuinţele în 5 categorii, pe mai multe paliere, rezultând o piramidă a trebuintelor
umane.
- biologice, fiziologice
- de securitate
- de afiliere
- de stimă şi statut
- de autorealizare
la acestea mai târziu adaugă:- cognitive; estetice, de dezvoltare

2.Motivele
Existenţa trebuinţelor mobilizeză organismul în direcţia unui mobil, scop, care ar putea
diminua dezechilibrul iniţial. Mobilul care declanşează, orienteză şi susţine activitatea
reprezintă motivul.
Are două componente: de energizare şi de direcţionare
Motivele sunt interdependente conducând la anumite situaţii şi comportamente
Situaţii de optare: elevul alege ăntre meci şi teme pentru a doua zi
Acţiuni de cooperare:
Acţiuni conflictuale: copilul în situaţii de divorţ doreşte să rămână şi cu mama şi cu tata

3.Interesele: mobilizări psihice, orientări selective, relativ stabile şi active spre anumite
domenii de activitate
4.Convingerile:
Idei puternic ancorate afectiv, impulsioneză spre acţiune
5.Interesele
Proiectii ale individului în sisteme de imagini şi idei care îi ghideză existenţa
6.Concepţia despre lume şi viaţă:
Formaţiune motivaţională cognitiv valorică foarte importantă , gereralizată
Cuprinde: părerile, ideile despre om, natura, societate

Formele motivaţiei
 Pozitivă: vizează recompense , succese stimuleză la activitate

2
  Negativă: duce la acţiuni menite să evite pedepsele
 Intrinsecă: când ne atrage însăşi activitatea pe care o desfăşurăm
 Extrinsecă: ne stimulează să acţionăm pentru a atinge un scop atrăgător, sursa
generatoare se află în afara subiectului
 Cognitivă: nevoia dorinţa de a cunoaşte, de a înţelege
 Afectivă: din nevoia omului de a obţine aprobarea celuilalt
Nivelul de aspiraţie:
Reusita unei actiuni depinde de prefigurarea scopului unei actiuni si a nivelului la care
se situeaza scopurile.
 nivelul de aspiratie - o proiectare a personalitatii, a trebuintei de autorealizare sau
performantei,
 nivelul de expectanta - are în vedere întotdeauna situatii concrete si se bazeaza pe o
estimare, pe un calcul al sanselor.

Optimum motivaţional
Relaţia motivaţie performanţă- depinde de complexitatea situaţiei
Optimum moţivaţional depinde de dificultatea sarcinii
 Dificultatea sarcinii este apreciată corect – corespondenţă între performantă şi
motivaţie
 Dificulattea sarcinii neapreciată corect- subestimare sau subestimare