Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
5Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Enigma Defectorilor Transfugi Din Fostul Blocul Estic Comunist Din Europa

Enigma Defectorilor Transfugi Din Fostul Blocul Estic Comunist Din Europa

Ratings: (0)|Views: 311 |Likes:
Published by Tiberiu Cristian
Noţiunea de defector-transfug cuprinde în primul rând ofiţerii de securitate aflaţi în misiune în afara graniţelor statului român şi care au refuzat înapoierea în ţară, solicitând azil politic. O altă categorie se referă la foştii ofiţeri ai organelor de Securitate care, după trecerea în rezervă, profitând de ocazia unor excursii în Occident, au refuzat înapoierea în ţară. Dar cea mai numeroasă categorie o reprezinta informatorii Securităţii care, în timp ce erau activi – deci folosiţi – au cerut azil politic în ţările occidentale, unii dintre ei chiar şi pe spatiul sovietic. Numărul acestei din urma categorii este de ordinul sutelor.
Lucrările de specialitate referitoare la istoria tehnicilor de spionaj şi contraspionaj, disting două categorii de defectori-transfugi: transfugi propriu-zişi (exteriori) care îşi părăsesc ţara din motive politice, ideologice sau economice pentru a trece la inamic şi transfugi activi („transfugue-en-place”, sau interiori) cei care acceptă să rămână în ţara de origine, dar care joacă rol de „cârtiţe” pentru un serviciu de informaţii advers.
Noţiunea de defector-transfug cuprinde în primul rând ofiţerii de securitate aflaţi în misiune în afara graniţelor statului român şi care au refuzat înapoierea în ţară, solicitând azil politic. O altă categorie se referă la foştii ofiţeri ai organelor de Securitate care, după trecerea în rezervă, profitând de ocazia unor excursii în Occident, au refuzat înapoierea în ţară. Dar cea mai numeroasă categorie o reprezinta informatorii Securităţii care, în timp ce erau activi – deci folosiţi – au cerut azil politic în ţările occidentale, unii dintre ei chiar şi pe spatiul sovietic. Numărul acestei din urma categorii este de ordinul sutelor.
Lucrările de specialitate referitoare la istoria tehnicilor de spionaj şi contraspionaj, disting două categorii de defectori-transfugi: transfugi propriu-zişi (exteriori) care îşi părăsesc ţara din motive politice, ideologice sau economice pentru a trece la inamic şi transfugi activi („transfugue-en-place”, sau interiori) cei care acceptă să rămână în ţara de origine, dar care joacă rol de „cârtiţe” pentru un serviciu de informaţii advers.

More info:

Categories:Types, Research, History
Published by: Tiberiu Cristian on Feb 19, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/25/2013

pdf

text

original

 
ENIGMA DEFECTORILOR TRANSFUGI DIN FOSTUL BLOCUL ESTICCOMUNIST DIN EUROPA
.
Cristian Troncotă
Noţiunea de defector-transfug cuprinde în primul rând ofiţerii de securitate aflaţi înmisiune în afara graniţelor statului român şi care au refuzat înapoierea în ţară, solicitând azil politic. O altă categorie se referă la foştii ofiţeri ai organelor de Securitate care, după trecereaîn rezervă, profitând de ocazia unor excursii în Occident, au refuzat înapoierea în ţară. Dar ceamai numeroasă categorie o reprezinta informatorii Securităţii care, în timp ce erau activi – deci folosiţi – au cerut azil politic în ţările occidentale, unii dintre ei chiar şi pe spatiulsovietic. Numărul acestei din urma categorii este de ordinul sutelor.Lucrările de specialitate referitoare la istoria tehnicilor de spionaj şi contraspionaj,disting două categorii de defectori-transfugi: transfugi propriu-zişi (exteriori) care îşi părăsesc ţara din motive politice, ideologice sau economice pentru a trece la inamic şitransfugi activi („
transfugue-en-place
”, sau interiori) cei care acceptă să rămână în ţara deorigine, dar care joacă rol de „cârtiţe” pentru un serviciu de informaţii advers.Potrivit unui act normativ, intitulat
 Final Report Senat Select Committee on Intelligence,
elaborat de Congresul SUA la 24 aprilie 1976, „defectorul” este definit ca„persoana care, din raţiuni politice sau din alte raţiuni şi-a abandonat ţara şi se află sau s-ar  putea afla în posesia unor informaţii care interesează guvernul Statelor Unite”. Mai mult, potrivit
 Public Law 110
, un alt act normativ elaborat tot de Congresul SUA, „defectorii”, aufost împărţiţi, în funcţie de interesele urmărite, în trei categorii: personalităţi, agenţi ai altoservicii de informaţii şi persoane care au spionat, trădat sau lucrat în favoarea SUA. (Incluşisub incidenţa indicativului „110’S”, aceştia primesc salariu şi protecţie din partea CIA;transfugi de importanţă medie (diplomaţi de carieră, politicieni, militari, cercetători etc.) caren-au fost anterior în raporturi de subordonare sau conlucrare organizacu serviciileamericane de informaţii. (Afiliaţi indicativului „55’S”, aceştia sunt sprijiniţi şi protejaţi deCIA, de la caz la caz); personalităţi din domeniul artistic, cultural, sportiv, ştiinţific etc., care,din considerente propagandistice sau de altă natură, sunt bineveniţi pe pământul american. Nu toţi defectorii-transfugi sunt consideraţi trădători din punctul de vedere al ţării pecare au părărsit-o. Serviciile secrete aveau obiceiul de a prelua sub control pe unii defectori-transfugi ca metodă de a-şi implanta agenţii cu o instruire specială în tabăra adversă. Gestapo-ul a provocat prin acest sistem mari pierderi mişcărilor de rezistenţã din ţările europeneocupate de armata germană, la fel şi sovieticii au obţinut unele succese în perioada RăzboiuluiRece, ceea ce înseamnă că din punct de vedere strict profesional pentru activitatea deinformaţii, avem de-a face cu „defectori răi” şi „defectori buni”. Prin urmare, defectorii răisunt trădătorii pentru că divulgă adversarilor secrete de stat autentice, iar defectorii buni suntcei care continuă să-şi servească ţara sub acoperirea de trădători (falşi defectori), divulgânddoar secrete false (contrafăcute), lipsite de importanţă. De excepţională importanţă, în acestsens, se dovedeşte aserţiunea lui Anatoli Goliţîn, un celebru defector-transfug sovietic, care acerut azil politic în SUA, în 1961: „Ori de câte ori un transfug important din est se refugiazăîn vest, câţiva «transfugi falşi» sunt expediaţi în scurt timp, în vest, în scop de bruiere şicompromitere atât a transfugului adevărat, cât şi a informaţiilor furnizate de el”. Prin urmare„falşii transfugi” erau în realitate agenţi de valuare expediaţi în Occident de KGB sau de unalt serviciu secret est-european, sub acoperire de defector, care aveau ca misiune „să-şi ofereserviciile CIA”, dar, în realitate, continuau să lucreze pentru KGB, plasînd americanilor informaţii false bine dozate, parţial exacte, parţial inexacte, în scop de „intoxicare”.1
 
La rândul său, Jacques Boud, în a sa monumentală enciclopedie despre tehnicile deinformaţii şi serviciile secrete, apărută la Paris în 1998, prezintă un nou tablou al defectorilor transfugi, cu 52 ofiţeri ai KGB şi GRU, 5 români, 4 cubanezi, 3 polonezi, un ceh şi unmaghiar. Din studiul dosarelor de la fondul anchetă al fostei arhive de Securitatea rezultă însăcă numărul defectorilor-transfugi români, care în perioada 1975-1982 au cerut azil politic îndiferite ţări occidentale, ca Franţa, Anglia, SUA, Germania Federală, Belgia, Italia, Suedia şiElveţia, este mult mai mare, nu mai puţin de 15, de unde se naşte o firească întrebare: Oare cei-a nemulţumit atât de mult pe toţi aceştia, încât să-i determine la gesturi care practic au luat proporţia unui fenomen? Un posibil răspuns nu poate pierde din vedere explicaţia oferită deistoriografia occidentală despre această problemă, şi anume că o parte din defectorii-transfugidin fostul Blocul Estic comunist erau în realitate dirijaţi de serviciile secrete sovietice.Americanii au fost primii care şi-au dat seama despre această metodă, şi ca urmare, auînfiinţat rapid un program special – 
 Defector Program
– administrat de CIA prin InteragencyDefector Committe (IDC), în scopul de a coordona găzduirea şi exploatarea (debriefing)transfugilor. Pănă în 1990 au fost avuţi în vedere defectorii din Cuba, URSS şi celelalte ţăridin Tratatul de la Varşovia. Rezultatele nu le cunoaştem, ele constituind, evident şi astăzisecrete de stat bine protejate. Dar cine citeşte cu atenţie dezvăluirile memorialiştilor fosteiSecurităţi, e imposibil să nu constate unele aspecte de interes. Aşa, de exemplu, generalul (r) Nicolae Pleşiţă susţine că atât de bine informata Securitate nu a cunoscut totuşi, până laapariţia cărţii lui Ion Mihai Pacepa,
Moştenirea Kremlinului
, cine îl ajutase pe acesta săajungă în DIE (Direcţia de Informaţii Externe). Or, defectorul-transfug. Pacepa, care şi el afost supus timp de câţiva ani unui interogatoriu amănunţit (debriefing) de către serviciileamericane, în cadrul
 Defector Program
, recunoaşte că a fost adus în DIE de Alexandr Mihailovici Saharovski, nimeni altul decât mai marele consilierilor sovietietici din Securitate,în perioada 1949-1953.Istoricul israelian, Shlomo Leibovici-Laiş, pe vrema când ocupa „un post oficialsensibil” la Tel-Aviv, fiind întrebat de unul dintre „vânătorii (ofiţerii români din DIE)” care-lutau pe generalul defector, Ioan Mihai Pacepa, „acesta pentru cine lucrea?” a daturmătorul răspuns: „Ăsta (Pacepa – 
n.n.
) a servit pe toţi cei care i-au cerut servicii”.O situaţie asemănătoare ar fi avut şi un alt ofiţer al DIE, un anume GheorgheMandache. Din datele păstrate în documentele fostei Securităţi, rezultă că acesta era născut la13 februarie 1933 într-o comună din judeţul Botoşani, de profesie strungar. A fost încadrat înSecuritate în 1951, fiind trimis la un curs de specializare de doi ani în URSS, unde a fostrecrutat de organele de spionaj sovietice. Încadrat în DIE, a primit misiuni informative în R.D.Germană, unde s-a logodit cu Kothe Brunich, sub numele de cod Rudolf Breuman. La 13martie 1959 a fost declarat dispărut din Berlinul răsăritean. Împreună cu logodnica sa trecusesectorul occidental al oraşului, stabilindu-se ulterior la Ulm, în sudul R.F. Germania. Înrealitate, primise misiuni informative din partea serviciilor secrete sovietice, care-i controlauactivitatea sub steag străin. Securitatea română a încercat să-l localizeze abia în 1973. Un anmai târziu s-a întreprins o acţiune de răpire a sa şi aducere sub escortă în România, care eeşuat. „Gheorghe Mandache – prognoza un raport al Securităţii - nu a fost judecat şi nicicondamnat în ţara noastră, întrucât imediat după comiterea actului de trădare s-a apreciat cătrădătorul va putea fi adus în ţară”. Între timp fapta ofiţerului dezertor intrase sub prescripţie.Edificatoare este şi dezvăluirea făcută de generalul (r) Nicolae Pleşiţă, referitor la acest caz:„L-am lansat în Germania şi a acţionat la ordinele ălora (adică a ofiţerilor KGB – 
n.n.
) îninteresul lor şi în detrimentul nostru. Ăia au simulat dezertarea lui Mandache de la noi, iar ela devenit trădător. Realitatea e că nu era trădător”.Aceleaşi semne de întrebare le ridică şi tratamentul neuniform aplicat, după prăbuşireaBlocului Estic, asupra defectorilor-transfugi. În vreme ce unii au rămas în postura de trădători,alţii au fost reabilitaţi cu acte în regulă chiar de noile autorităţi democratice, din Polonia2
 
(colonelul Ryszard Kuklinski), România (generalul Ion Mihai Pacepa, colonelul Liviu Turcu)şi Federaţia Rusă (Boris Yutsin).Un posibil răspuns - la întrebarea referitoare la motivele care au provocat aceastăadevărată maree de defectoir-transfugi din fostul Blocul Estic comunist către Occident, sau pusă în slujba intereselor occidentale, şi nu numai, - îl putem formula, dacă e să avem învedere faptul că Departamentul de Stat din SUA, prin CIA, a pus bazele, în 1989, uneistructuri informative denumită
Trust Organization
, cu sediul central în California şi cu filiereîn Austria şi RFG. Nou creata organizaţie, în rândul căreia se aflau foşti ofiţeri de informaţiitransfugi, plecaţi din România, URSS, Polonia şi Cehoslovacia – printre aceştia numărându-seşi fostul general de securitate Ion Mihai Pacepa -, primise următoarele misiuni: „de a începe şisprijini mişcarea de disedenţă în ţările socialiste, organizarea şi dirijarea activităţiloinformative în rândul emigraţiei originare din aceste ţări, iniţierea unor acţiuni îndreptateîmpotriva statelor socialiste prin intermediul elementelor ostile din rândul emigraţiei saudisidenţilor”. Printre acţiunile considerate reuşite ale lui Trust Organization, Nota nr. 00444din 14 noiembrie 1989 a CIE (Centrul de Informaţii Externe – noua denumire a DIE după1979) menţiona contribuţia adusă la destabilizarea situaţiei din Polonia, Ungaria şi RDG.Potrivit datelor şi informaţiilor deţinute la jumătatea lunii noiembrie 1989 de principalastructură de spionaj a Securităţii din România, Trust Organization îşi propusese să-şiconcentreze acţiunile cu preponderenţă pe spaţiul României şi Cehoslovaciei. Având învedere evenimentele din noiembrie-decembrie 1989 de la Praga şi Bucureşti e sigur căorganizaţia care grupa foştii defectori-transfugi din Blocul Estic a jucat un rol important, rol pe care îl vom putea cunoaşte mai bine pe măsură ce istoriografia va beneficia şi de altedocumente ce se vor declasifica.Până în prezent, doar fostul general de securitate, Ion Mihai Pacepa, face referiretranşant la acest aspect: „…revolta din Decembrie 1989 a fost posibilă datorită eforturilor făcute de SUA pentru a demola imperiul sovietic, precum şi al acţiunilor îndelungateîntreprinse în comun de românii din ţară şi de cei din exil pentru a demola tirania luiCeauşescu. Acesta este părerea unanimă a politicienilor şi istoricilor americani interesaţi în problemele româneşti”. Acelaşi memorialist, într-un interviu acordat ziaristului de limbăspaniolă – Carlos Alejandro Alfaro – şi publicat în septembrie 2002, a afirmat fără falsămodestie: „Mi-am riscat viaţa pentru a ajuta curajosul popor român se dezbare deCeauşescu, şi sunt fericit să văd că România este din nou o ţară liberă”. Astfel de merite i-aufost recunoscute oficial şi de autorităţile româneşti postdecembriste.
 
Prin HotărâreaTribunalului Suprem al României, nr. 41/1999 s-a anulat sentinţa din 1978 prin care IonMihai Pacepa fusese condamnat la moarte, restituindu-i gradul de general şi proprietăţileconfiscate.Teza este susţinută şi de unul din „monştrii sacri” ai presei americane şi ai mediului deanaliză strategică din Washington, Arnaud de Borchgrave. Cel care a intervievat 24 dedefectori-transfugi din fostul Bloc-Estic comunist susţine tranşant că cinci foşti şefi ai CIAspun că Pacepa „a jucat un rol foarte important în căderea comunismului”. Prin urmare,noţiunea de defector-transfug, în concepţia americană, ar trebui înţeleasă nu ca o simpdezertare, ci trecerea pe baricada opusă şi continuarea luptei până la victorie, ceea ce au făcut,de altfel, şi naziştii care au plecat în Anglia pentru a lupta contra nazismului.Din studiul dosarelor clasate la fondul penal al arhivei fostei Securităţi rezultă că în perioada 1975-1982, au trecut „cortina de fier”, cerând azil politic în occident: Pavel MateiHaiducu (civil angajat în DIE, a dezertat în Franţa), lt.maj. Dan Ştefănescu (a dezertat înSUA), cpt. Andrei Luca (în timp ce se afla în misiune în Bulgaria, a trecut şi a dezertat înItalia), cpt. Ovidiu Tănăsescu (a dezertat în Suedia), cpt. Marius Ştefan Stoina (a dezertat înSuedia), cpt. Nicolae Horodincă (a dezertat în SUA), cpt. Ioan Şerban (a dezertat în Elveţia),maior Traian Nicola (a dezertat în SUA), maior Mihai Gheorghe (a dezertat în R.F.Germania),3

Activity (5)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
andafodolica liked this
raza de soare liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->