Cresterea Strutilor

www.sapard-romania.
info
CRESTEREA STRUTILOR
www.sapard.gsign.biz
1.Introducere
Ca in orice afacere, cei care intentioneaza sa inceapa cresterea

strutilor trebuie sa fie la curent cu foloasele ce rezulta din aceasta
activitate.
Daca initial strutii au fost crescuti extensiv, la ora actuala cresterea
acestor animale a capatat un caracter economic, intensiv,
urmarindu-se obtinerea unei greutati convenabile pentru taiere, in
cel mai scurt timp.
In continuare, va vom prezenta pe scurt elementele strutului ce pot
fi valorificate actualmente pe piata.
In primul rand, pielea, care este foarte moale si rezistenta, fiind
cea mai rezistenta piele naturala comercializata.
In al doilea rand, carnea de strut, asemanatoare cu cea de vita in
ceea ce priveste culoarea si gustul, avand insa un continut mult mai
redus de grasimi, colesterol si calorii. Astfel, carnea de strut
reprezinta o alternativa excelenta pentru persoanele care doresc sa
consume hrana sanatoasa, cu continut redus de calorii, colesterol si
mai ales grasimi.
Penele de strut sunt folosite pentru confectionarea mastilor de
carnaval, a evantaielor iar pamatufurile din puf d e strut sunt
recomandate pentru stergerea prafului de pe mobila.
Ouale pot fi folosite in alimentatie si pentru decoratiuni interioare.
Oasele de strut sunt utilizate in hrana animalelor, macinate foarte
fin, reprezentand o sursa foarte buna de calciu.
Uleiul de strut are insemnate proprietati terapeutice, fiind folosit in
www.sapard-romania.info
industria cosmetica la prepararea cremelor pentru ingrijirea

tenului.
2. Scurt istoric
Cresterea strutilor in ferme, asa cum se intalneste astazi in Africa

de Sud si in alte regiuni, s-a dezvoltat probabil intre anii 1857 si
1864 ca o noua ramura in agricultura. Comertul cu pene de strut
insa, are o vechime de cateva secole, datand din civilizatiile
primitive, in special in timpul imperiilor Egiptean, Asirian si
Babilonian. Exista marturii in Biblie, hieroglife si istorie despre
existenta strutilor chiar inainte de Hristos. Continentul african, in
special zonele vaste de desert, reprezinta habitatul natural pentru
aceste pasari. Din cele mai indepartate timpuri, penele de strut au
fost folosite in scop decorativ. In Egiptul Antic ele reprezentau un
simbol al justitiei. Penele acestor pasari salbatice erau exportate
din Senegal, Maroc, Algeria, Sudan, Tripoli si Egipt. Desertul Sahara
era un spatiu excelent pentru vanatoarea strutilor, doar pentru
penajul acestora. Datorita faptului ca de la distanta silueta unui
strut se aseamana cu cea a unei camile, arabii il numeau „pasarea-
camila” (de aici specia numita Struthio Camelus).
Numerosi indivizi au afirmat faptul de a fi fost primii care sa
creasca si sa smulga penajul pasarilor vii. Exista dovezi despre un
numar de fermieri din Little Karoo si Capul Estic care aproape
simultan (1863) au crescut struti. Dupa ce Arthur Douglas a
construit si patentat primul incubator pentru ouale de strut, numit
Eclipsa, in 1896, aceasta industrie a luat rapid amploare.
Primul succes in cresterea strutilor a avut loc in Europa, la Gradina
Zoologica din Marsillia.
Strutii au fost importati pentru prima data de Germania, in 1906.
Strutii se adapteaza rapid oricarui mediu. Ei au s-au inmultit cu
succes chiar si timpul unor ierni aprige, in Nordul Germaniei, langa
Hamburg.
Primii struti pentru imperechiere (aflati in afara supravegherii
Gradinii Zoologice) au fost adusi din Africa in Europa acum 20 de
ani.
Strutii au ajuns din Olanda in Slovacia, in iunie 1992, si apoi
exportati in Republica Ceha. Au fost adusi cu scopul unic de a
popula fermele din aceste tari.
Astazi, strutul domestic este crescut pentru pielea de foarte buna

calitate, carnea fara grasimi si penajul fin. Obiectivele actuale
vizeaza cresterea strutilor: 60% pentru piele, 14% pentru carne, 11%
pentru pene si 15% pentru altele (exempalre vii, oua si turism).
Aceasta reprezinta o buna parte din veniturile industriei Sud-
Africane.
In prezent, cresterea strutilor in ferme reprezinta o industrie in
dezvoltate in tari precum SUA, Canada, Israel, Olanda, Anglia,
Germania, Austria, Franta etc.
3. Descriere
I. Strutul African Struthio Camelus
Strutul este cunoscut ca o pasare incapabila sa zboare, avand

aripile nedezvoltate. Strutii sunt cele mai mari pasari din lume,
caracteristica specifica si pasarilor Emu, Rhea, Kiwi sau Kassowari.
Sunt mai multe tipuri de strut:
Strutul african negru domestic este obtinut prin incrucisari selective
din speciile albastra si rosie.
Strutul cu gatul rosu, salbatic, este originar din Africa (Tanzania si
Kenia), la fel ca si cel albastru.
Strutul african negru domestic are talia si greutatea mai reduse fata
de exemplarele salbatice si are penajul de culoare mai inchisa.
Pielea este mai slab pigmentata.
Masculii de strut cu gatul rosu au pielea de culoare crem-albicioasa
pe pulpe si gat, cu exceptia perioadelor de imperechere, cand
tegumentul gatului si al pulpelor capata o culoratie roz-rosiatica
puternica.
Maculii de strut cu gatul albastru au pielea de culoare cenusiu-
albastruie pe gat, picioare si pulpe iar in perioadele de imperechere
numai partea anterioara a pulpelor capata o coloratie rosiatica.
Femela adulta de strut cu gatul albastru are aceeasi coloratie
cenusiu-albastruie, in timp ce femelele de strut cu gatul rosu au
pielea de culoare crem-albicioasa. Penajul masculilor adulti este
negru cu alb iar cel al femelelor variaza de la gri-deschis pana la
gri-maroniu.
Strutii cu gaturile rosii si albastre traiesc intre 20 si 30 de ani in
mediul lor natural.

Strutii africani negrii domestici pot sa traiasca si sa se reproduca
pana la varste de 50 de ani.
Strutul ajunge la greutatea normala a adultului intre 18 si 20 de
luni, continuand sa mai castige in greutate cateva luni, dupa care
greutatea lor stagneaza.
Inaltimea strutului variaza intre 2,15 si 2,17 metri. iar greutatea
poate sa varieze intre 100 si 175 kg.
De regula, strutii sunt sacrificati dupa primele 10-14 luni.
Pubertatea la struti incepe in jurul varstei de 15-16 luni, fiind
insotita de producerea de hormoni care ii fac carnea tare, dandu-i
un gust neplacut. Se considera ca strutii care ajung la greutatea de
cel putin 120 kg sun buni pentru sacrificat.
Desi strutii nu sunt pasari zburatoare, aripile lor sunt surprinzator
de puternice. Au gaturi lungi, capete scurte, cu ochii mari si
ciocurile mici. Atunci cand alearga, isi deschid aripile mici, iar
pentru aparare isi folosesc picioarele puternice. Strutii isi folosesc
aripile pentru a se apara, precum si in cadrul ritualului de
imperechere. Picioarele sunt prevazute cu doua degete care ii ajuta
sa atinga o viteza de pana la 60 km/h. Principalul mijloc de aparare
se realizeaza prin lovire; unele exemplare se apara si ciupind cu
ciocul sau muscand, atunci cand sunt amenintate.
Strutul traieste 20-30 ani in salbaticie, dar in captivitate poate
atinge varsta de 40-70 ani.
Strutii dispun de o serie de trasaturi ce ii avantajeaza, precum o
vedere excelenta, canale auditive externe largi care ii permit sa
auda foarte bine, picioare foarte puternice. Datorita acestor
calitati, mortalitatea in randul adultilor este destul de redusa.
Mortalitatea in randul exemplarelor tinere, insa, datorata
animalelor de prada, este de peste 90%. Datorita acestor calitati,
mortalitatea in randul adultilor este destul de redusa. Mortalitatea
in randul exemplarelor tinere, insa, datorata animalelor de prada,
este de peste 90%.
Strutul devine adult intre lunile a 16-a si a 18-a, atingand inaltimi
de 2,15 metri. Continua sa creasca in greutate, astfel ca un strut
matur poate sa atinga greutati de peste 150 de kilograme.
Strutul poate sa devina apt de reproducere incapand cu varsta de
doi ani, masculii maturizandu-se mai tarziu decat femelele.
Femelele incep sa depuna oua intre varsta de doi si trei ani, in timp
ce masculii devin fertili abia dupa 4-5 ani. In captivitate, femelele

pot sa depuna pana la 100 de oua pe an, in cele mai fericite cazuri,
media anuala de oua depuse fiind de 20i pana la 40. Ouale de strut
au o culoare albicioasa, cantarind 1-1,5 kg si sunt ouate de regula
dupa-amiaza tarziu. Desi o singura femela se poate imperechea de
mai multe ori pe zi, se considera ca o singura imperechere este
suficienta pentru fertilizarea oualor pe parcursul unei intregi
saptamani.
Masculii adulti de strut au penajul de culoare neagra, cu varfurile
aripilor albe, in timp ce femelele sunt de talie mai mica si au
culoare gri-maronie. Masculii de strut proveniti din zonele estice ale
Africii au pielea de culoare roz sau rosie, fiind cunoscuti mai bine
sub denumirea de „gaturi rosii”, in timp ce strutii provenind din
zonele mai sudice ale Africii au pielea de culoare vanata-albastrie,
fiind cunoscuti sub denumirea de „gaturi-albastre”. Culoarea pielii
de pe gaturile strutilor este determinata de prezenta
testosteronului, hormon sexual masculin, in timp ce culoarea
penelor este determinata de nivelul hormonilor estrogeni, specific
feminini, care apar in procente scazute si la masculi. Astfel. Strutii
castrati isi pastreaza caracteristica coloristica a penajului, dar nu si
a pielii, in timp ce femelele de strut, inaintea maturizarii, sau in
conditiile unei dereglari hormonale, pot sa aiba si ele penajul de
culoare neagra.
Strutii prezinta un grad inalt de adaptabilitate. Temeratura lor
medie se situeaza intre 39-40 grade Celsius. In timpul sezonului
cald, strutii isi scutura aripile pentru a se racori. In timpul sezonului
rece, ei isi folosesc aripile pentru a-si acoperi picioarele.
Mecanismul de tremoreglare specific strutului il confera capacitatea
de a se adapta la conditii diferite de vreme cu variatii mari de
temperatura.
Strutii sunt ierbivori, hranindu-se cu diferite specii de plante si
arbusti. In majoritatea cazurilor, plantele si fructele suculente
reprezinta o componenta esentiala in alimentatia lor, alaturi de
insecte si soparle. In salbaticie, ei parcurg distante mari pentru a-si
procura hrana si apa necesare. Strutilor le place apa, pot inota, dar
pe de alta parte, ei sunt capabili de a trai fara apa perioade
indelungate, asemanator camilelor. Cu toate acestea, se vor afla
intotdeauna aproape de apa, avand nevoie de circa 8 litri pe zi.
Aceasta abilitate, alaturi de silueta, poate duce la confundarea lor
cu camilele, privind de la distanta, de aici denumirea de „pasare-

camila”.
II. Pozitii de dormit specifice strutilor
Strutii sunt de obicei foarte calmi, traiesc in cupluri sau grupuri

mici, in desertul african. Sunt animale pologame, masculii avnd de
obicei o femela preferata si alte cateva alaturi. Masculul sapa o
groapa in pamant, pentru cuib. Ouale sunt depuse in aceste cuiburi
iar masculul le cloceste noaptea, in timp ce femela cloceste ziua.
Ouale depuse pot fi in numar de 8 pana la 15 exemplare. Femele-
strut da dovada de o mcapacitate uimitoare de a-si recunoaste
propriile oua chiar daca se amesteca cu cele ale altor familii din
cuibul comun. Ambii parinti se implica in cresterea micutului.
Parintii supravegheaza cu atentie puii, pe care ii vor calauzi catre
sursele de hrana (seminte si vegetatie), apa, in timp ce ii feresc de
lumina. Dar chiar si cu protectia parintilor asigurata, doar 1 din 10
mpui va supravietui primului an din viata. Puiul devine independent
dupa varsta de un an.
Clocirea artificiala isi incepe sezonul primavara timpuriu si continua
pana la sfarsitul lui August sau Septembrie. La aceasta data
femelele pot depune 30-80 oua iar unii masculi devin agresivi si
periculosi in raport cu oamenii. Lovitura aplicata din picioare este
extrem de puternica si amenintatoare.
Strutii cresc cu aproximativ30 cm pe luna in primul an de viata si
cantaresc aprox. 45 de kg la aceasta varsta.
4. Metode de baza in cresterea strutilor
Cresterea strutilor in ferme presupune sisteme variate care pot fi

aplicate cu succes in cadrul aceleiasi ferme. Cel mai adecvat sistem
poate fi ales tinand cont de factori, precum: marimea fermei,
locatie, clima. Deoarece managementul este de importanta majora,
crescatorul trebuie sa decida care sunt functiile pe care le pot
indeplini strutii si are sunt cele ce ii revin lui (avand in vedere
clocirea si cresterea puilor pana la trei luni). De la varsta de trei
luni pana la sacrificare, factori precum marimea fermei si
capacitatea de a furniza hrana vor capata importanta in alegerea
unui anumit sistem.
Nu exista un sistem standard sau tehnici de productie care sa fie

similare pentru fiecare producator individual. Drept urmare,
producatorii individuali trebuie sa determine ce este adecvat pentru
situatia lor particulara, precum si piata careia i se adreseaza.
Noii veniti in cresterea strutilor trebuie sa fie pregatiti a studia atat
opertaiunile existente cat si cercetarile publicate pentru a pregati
si perfectiona un sistem de productie eficient.
In general, procesul productiv se va concentra pe cresterea pentru
carne a strutilor care au greutati cuprinse intre 100 si 110kg la
varsta de 10-14 luni. O circumferinta de 110-112 cm in jurul
pieptului este considerata a fi ideala. Greutatea carcasei poate
ajunge la 63-65 kg si poate produce 40-43 kg de carne.
Fermierii folosesc trei sisteme de crestere a strutilor:

in cuplu
trio
grup, colonie.
Un trio este format dintr-un mascul si doua femele-strut.
O colinie este mai mare decat un cuplu si este formata din minim
doi masculi si trei femele.
Fermierii folosesc in general trei metode productive de baza:
metoda intensiva
metoda semi-intensiva
metoda extensiva.
Metoda intensiva
Pasarile traiesc intr-un tarc mic dotat cu hrana din exterior. In
cadrul acestui sistem, ouale sunt adunate de la struti si clocite in
mod artificial. Cand ouale au clocit, puii pot fi vanduti dupa a 2-a
sau a 3-a zi, sau pot fi crescuti pana la varsta de trei luni. In acest
caz, managementul sistemului artificial este vital. Acest lucru
presupune hranirea corecta si ingrijirea puilor, tinandu-se cont de
temperatura, igiena si ventilatie. Regula de aur este ca mai bine sa
previi decat sa tratezi boala. Mortalitatea in cazul strutilor de trei
luni crescuti intr-un mediu artificial se datoreaza adesea
managementului incorect aplicat.
Daca un fermier opteaza pentru acest sistem, trebuie sa asigure
amenajari speciale si timp disponibil. Daca sunt favorabile
conditiile, o femela-strut poate produce pana la 60 de pui anual,
prin aceasta metoda.

Numarul mare de pasari pentru imperechere solicita tratament
inetnsiv, igiena stricta si vaccinare regulata. Principiile stintifice si
selectia indica faptul ca ideala este combinatia de un mascul si o
femela. Costurile cu hrana sunt ridicate in cazul acestei metode.
Grupurile mici de struti il ajuta pe fermier sa tina o evidenta clara.
Metoda semi-intensiva
Grupurile pentru imperechere traiesc in tarcuri mai mari decat in
cazul metodei intensive. O pasare dispune de aprox. 500 metri
patrati de pamant si fiecare exemplar are resurse suplimentare de
hrana. Ratiile complete sunt dispuse in tarc doar in timpul perioadei
de imperechere. In cadrul acestui sistem, ouale perechilor de struti
sunt colectate si clocite artificial. Puii din incubator sunt apoi
alaturati puilor care au fost obtinuti pe cale naturala de parinti.
Puii altor perechi pot fi de asemenea crescuti de catre o anumita
pereche impreuna cu puii proprii. Principiul aplicat in acest caz este
de a plasa intotdeauna puii tineri cu puii mai mari. Standardul este
de 25 pui la o pereche.
O varianta a acestei metode consta in a pune mai mullti pui (60-80)
cu perechi individuale de crestere pentru a le oferi un adapost
impotriva conditiilor meteorologice nefavorabile sau in timpul
noptilor reci.
Succesul acestui sistem este determinat de tipul de adapost si de
management, in conditiile in care perechile de struti pentru
crestere intampina dificultati in a creste un numar prea mare de
pui. Tarcul mai mare are un efect pozitiv asupra conditiilor de
sanatate specifice pasarilor iar costurile cu hrana sunt mai reduse
decat in cazul metodei intensive.
Dezavantajul metodei rezida in posibilitatile reduse de a efectua un
raport de monitorizare a activitatii.
Metoda extensiva
Metodele extensive de crestere solicita spatii intinse. Pasarile
(perechi, trio sau colonii) traiesc aproape ca in salbaticie. Strutii au
grija de proprii pui. Pasarile pot depune oua, pe care sa le
cloceasca iar puii sa fie crescuti pana la varsta de trei luni de catre
parinti.
Trebuie retinut faptul ca perechiel de struti pentru crestere difera
din punct de vedere genetic in ceea ce priveste abilitatea lor de a
cloci si cereste puii. Aceste diferente nu sunt cunoscute initial, dar
experienta si atenta supraveghere pot fi de mare insemnatate.

Este permis un numar de maxim 25 pui la o pereche de struti daca
aceasta poate creste puii in orice conditii. Hrana suplimentara este
furnizata in cantitati limitate doar in timpul procesului de depunere
a oualor.
Costurile cu hrana sunt minime. Cu toate acestea, o pasare de 10
luni hranita prin aceasta metoda atinge o greutate de 72 kg, in timp
ce aceeasi pasare hranita prin metoda intensiva cu hrana completa,
are deja o greutate de 100 kg.
Metoda extensiva, cu rezultate reduse in clocire, nu se preteaza la
conditiile din Europa si SUA. Aceasta metoda nu este utilizata de
crescatorii europeni.
5. Economia strutului
In ultimul deceniu, strutul a fost privit ca o potentiala schema de

imbogatire rapida. La inceputul „modei” privind cresterea strutilor,
indivizii de pe piata au observat cum investitia lor initiala a crescut
de 10 ori. Insa, pe masura ce numarul pasarilor pentru imperechere
creste, potentialii investitori sunt avertizati ca afacerea de crestere
a strutilor poate capata un grad de risc.
Strutul este o pasare complexa, prin faptul ca poate produce un
numar atat de mare de produse. Ceea ce trebuie acum urmarit este
ca aceste produse variate sa fie plasate pe piata de catre crescator,
si de a face fata unei piete dinamice.
La ora actuala, produsele obtinute de la struti sunt extrem de
scumpe, si se adreseaza elitelor din Europa si SUA. Cu toate
acestea, ridicarea monopolului Africii de Sud asupra strutilor,
precum si cresterea numarului acestora, vor antrena reducerea
pretului pana la un nivel rezonabil. Atunci cand aceasta reducere se
va produce, beneficiile carnii sanatoase de strut, pielea de calitate
vor avea un viitor luminos pe piata mondiala.
Harta economica comparativa
Perioada de incubare
-zile-
Perioada pana la taiere
-zile-
Marimea tarcului
-ha-
Perioada de productie
-ani-
Animale crescute
-1 an-
Greutatea medie la taiere
-kg-
Cant. carne obtinuta
-kg-
Strut - 42 - 365 - 1/2 - 35 - 30 - 100 - 30
Productia medie de carne

-1 an-
Pret mediu carne (USD)
-1 kg-
Venituri estimate (USD)
-1 an-
Strut - 3000 - 5,00 - 15.000
Avantaje
Strutii nu necesita un spatiu mare pentru a creste, spre deosebire

de vaci sau oi. Doar 4000 metri patrati sunt necesari pentru a creste
o pereche de struti, iar daca se adauga o a treia pasare, atunci este
necesar 5000 metri patrati.
Strutii fac pui foarte devreme si cu mai multa regularitate decat
animalele traditionale, ca vaca. De exemplu, femela-strut poate
incepe sa depuna oua la varsta de 2 ani, si poate produce 30-90 oua
pe an. Din acest motiv, potentialul pe piata al strutului este enorm;
carnea de strut este asemanatoare cu cea de vaca, fiind mult mai
sanatoasa, datorita faptului ca are un continut scazut de grasimi si
colesterol. De cand s-a dovedit ca aceasta carne „rosie” este mai

sanatoasa decat carnea rosie traditionala, numerosi consumatori
constienti din intreaga lume, care sunt ingrijorati de atacurile de
cord, presiunea ridicata a sangelui, si bolile cardiace, au devenit
tot mai interesati in a achizitiona carne de strut.
Atunci cand strutul este taiat, se pierde foarte putina carne in
procesul de taiere. Cand strutul este dus la sacrificare, carnea este
vanduta distribuitorilor si restaurantelor; pielea este vanduta
pentru productia de produse de inalta calitate; picioarele sunt
plasate intr-un praf foarte fin si vandute in Estul indepartat, ca
afrodisiac; penele sunt vandute constructorilor de automobile
pentru a fi folosite in ultima etapa de vopsire a acestora; in cele din
urma, ochii sunt dispusi pentru centrele de cercetare a cataractei la
oameni pentru a fi studiati.
Industria de crestere a strutilor are acces la programe de crestere si
cumparare disponibile On-Line, iar fermele de struti pot comunica
intre ele, fie ca se afla in SUA, Europa, Africa, Australia sau Noua
Zeelanda, prin Internet. „Strutii on-line” pot realiza procesul de
gasire a perechilor, de incubatie, clocire, crestere, vanzare oua si
pui, si chiar deplasarea pasarilor la taiere. Se previzioneaza ca
piata de struti se va afla in plin proces de crestere a cererii in
viitorul apropiat.
Dezavantaje
Investitia de intrare pe piata de struti este destul de ridicata; cu
toate acestea, avand in vedere rata ridicata de natalitate a
strutilor, este posibil sa se realizeze un profit semnificativ in 5 ani.
Pretul pentru pielea de strut, carne si pene a scazut incet in ultimii
5 ani. Aceasta se datoreaza, pe de o parte cresterii numarului de
exemplare disponibile pentru imperechere, iar pe de alta parte
ridicarii monopolului sud-african. In prezent, produsele obtinute de
la struti devin din ce in ce mai accesibile, fapt extrem de benefic,
deoarece pielea de strut este considerata a fi cea mai fina si mai
rezistenta din lume, in timp ce carnea de strut are un continut
scazut de grasimi si colesterol. Numarul actual de struti crescuti in
ferme, pe teritoriul SUA, variaza intre 400.000 si 700.000. Asociatia
Americana pentru Struti estimeaza ca va fi nevoie de aprox.
3.000.000 struti in SUA, pentru a face aceasta industrie profitabila
atat pentru crescator, cat si pentru consumator.
In prezent, cea mai grava problema in ceea ce priveste carnea de

strut, o reprezinta faptul ca nu sunt suficiente exemplare, iar
carnea este foarte scumpa. De aceea, se recomanda ca producatorii
sa se asocieze, pentru a furniza o cantitate suficienta de carne,
astfel incat ambalalatorii sa identifice restaurante si distribuitori
en-detail, carora sa le ofere aceste produse la un pret rezonabil.
6. Cum sa incepem afacerea?
I. Planificarea
Cresterea strutilor in ferme, ca orice alta activitate desfasurata
intr-o ferma, trebuie sa fie planificata atent.
Deoarece exista mai multe sisteme de crestere a strutilor in ferme,
crescatorul trebuie sa detina cunostinte solide despre aceasta
industrie, pentru a lua deciziile corecte. Aceste alegeri vor
determina marimea capitalului investit, managementul folosit si
succesul afacerii.
Cresterea strutilor presupune sisteme variate care pot fi aplicate cu
succes in cadrul aceleiasi ferme. Cel mai adecvat sistem poate fi
ales tinand cont de factori, precum: marimea fermei, locatie,
clima. Deoarece managementul este de importanta majora,
crescatorul trebuie sa decida care sunt functiile pe care le pot
indeplini strutii si are sunt cele ce ii revin lui (avand in vedere
clocirea si cresterea puilor pana la trei luni). De la varsta de trei
luni pana la sacrificare, factori precum marimea fermei si
capacitatea de a furniza hrana vor capata importanta in alegerea
unui anumit sistem.
Strutii pot fi achizitionati la orice varsta, incepand de la o zi pana la
pasari mature, la preturi veriind in functie de sex si varsta.
Strutii sunt, de regula, achizitionati de la crescatorii privati.
Metoda recomandata de initiere a unei afaceri in acest domeniu
depinde de producatorul potential, accesul la capital, tipul de
facilitati disponibile etc.
Pentru majoritatea indivizilor cel mai bun afacere consta in a
achizitiona pasari cu varste cuprinse intre 3 si 6 luni. La aceasta
varsta, puii sunt suficient de maturi, si nu foarte costisitori.
Este important sa se inceapa cu un stoc de pasari de calitate, fara
legatura de sange intre exemplare. Un producator ar trebui sa faca
achizitia de la un crescator cu reputatie, care garanteaza
fertilitatea si sanatatea pasarilor.

O sursa de crescatori de struti din SUA este Asociatia Americana
pentru Struti, din Fort Worth, Texas.
II. Achizitia
Potentialii cumparatori trebuie sa decida in ce moment al ciclului
de productie ei intra in aceasta industrie si unde doresc sa se
plaseze in viitor.
Pasarile cresc foarte rapid, si este important ca fermierul sa fie
pregatit cu spatiu de crestere adaptat la orice tip de conditii
meteorologice.
Pasarile pot fi achizitionate in orice stadiu de dezvoltare, iar aceste
decizii trebuie sa se bazeze pe situatia financiara a cumparatorului
si experienta sa in domeniu. Sunt mai multe variante de a patrunde
in afacerea cu struti, fiecare cu avantaje si dezavantaje.
Optiunea 1 – Achizitionarea de oua fertile. Aceasta este probabil
cea mai ieftina cale de achizitie dar prezinta un grad ridicat de risc
si necesita fonduri insemnate pentru echipamentul de incubatie; ar
trebui aplicata doar de producatorii experimentati.
Achizitionarea de oua sau pui abia clociti este cea mai putin
costisitoare metoda de a cumpara un strut dar prezinta
dezavantaje. Mortalitatea este foarte crescuta la oua si pui abia
iesiti din oua, fiind necesar echipament pentru incubatie; ouale nu
pot fi asigurate de companiile de asigurari. Exista posibilitatea de a
avea prea multi pui de acelasi sex. De asemenea, pasarile nu se
reproduc pana la varsta de 2-3 ani. Aceasta este probabil cea mai
riscanta cale de a incepe productia de struti, datorita problemelor
potentiale cu clocirea si cresterea puilor foarte mici.
Optiunea 2 – Pui tineri: Pui pot fi achizitionati de la varsta de o zi,
pentru un pret rezonabil de mic. Aceasta este, de asemenea, o cale
mai putin costisitoare de a patrunde in bransa, dar mortalitatea
este ridicata in acest stadiu. Producatorii experimentati sunt mai
bine pregatiti pentru a face fata problemelor aparute la cresterea
puilor mici.
Optiunea 3 – Pui de 3-6 luni: preturile fluctueaza mult la aceasta
varsta, dar este mai facil chiar si pentru un cumparator
neexperimentat sa distinga intre pasari de calitate ridicata si pasari
de calitate redusa. Acest intreval de varsta este probabil cea mai
populara pentru achizitie, intrucat pasarile dezvolta imunitate si
sunt adaptate la conditiile meteorologice.

Pasarile de acesata varsta sunt usor de manevrat si ofera noului
venit o „perioada de adapare” inainte de maturizare.
Puii de aceasta varsta pot fi apreciati in functie de marime si
conformatie, sexul este cunoscut si sunt mai putin costisitori ca
adulti.
Dezavantajele rezida in faptul ca rata mortalitatii este in
continuare crescuta dupa 6 luni, pasarile se reproduc incepand cu
varsta de 2-3 ani iar puii pot fi sau nu asigurabili.
Optiunea 4 – Pasari tinere, de 6 luni-1 an: La aceasta varsta pasarile
sunt foarte rezistente, si sunt apreciate cu usurinta in functie de
starea de sanatate si greutate. La varsta de 6 luni pasarile pot fi
asigurate, oferind oarecare protectie noului fermier.
La aceasta varsta, pasarile nu necesita atentie deosebita, in afara
de hranire si observare.
Optiunea 5 – Struti de 1-2 ani: Aceste pasari, desi mai costisitoare,
ofera cumparatorului posibilitatea de a intra in productie incepand
cu anul urmator.
Sunt foarte rezistente si isi vor dovedi caracteristicile specifice
pasarilor mature, pentru imperechere.
Necesita atentie redusa si se apropie de greutatea pasarilor mature.
Pot fi apreciate dupa marime si conformatie, mortalitatea nu
reprezinta un factor important de risc, iar pasarile sunt asigurabile.
Cu toate acestea, pasarile se afla la distanta de 1-2 ani de perioada
de reproducere iar potentialul lor reproductiv este necunoscut.
Optiunea 6 – Pasari pentru reproducere: preturile sunt mult mai
mari, dar se poate realiza o monitorizare a productiei. Trebuie avut
in vedere ca la achizitionarea ca urmeaza a se creste pui, iar
echipamentul pentru incubatie si amenajarile pentru pui trebuei de
asemenea sa fie adecvate.
Stocul pentru reproducere va avea potential timp de 20 ani, si ar
trebui sa produca venituri insemnate la investitia initiala.
Avantajele si dezavantajele sunt aceleasi ca in cazul strutilor de 1-2
ani, cu deosebirea ca pasarile se afla mai aproape de perioada de
reproducere.
Optiunea 7 – Intretinerea pasarilor: Intretinerea ppasarilor de toate
varstele este un serviciu disponibil in anumite ferme. Preturile
variaza de la o ferma la alta. De obicei se solicita o parte din
productie sau/si o taxa lunara, pentru intretinerea pasarilor dvs.
Strutii pentru reproducere sunt vanduti individual sau in cadrul unei

perechi. Aceste pasari sunt asigurabile, potentialul lor productiv
este cunoscut, si deoarece nu exista timp de astepare pana la
reproducere, are loc o mai rapida amortizare a capitalului investit.
Dezavantajele constau in faptul ca pasarile adulte sunt mai
costisitoare, incubatia si clocirea necesita echipament special si
cunostinte, si exista riscul mortalitatii la cresterea puilor pana la
varsta la care pot fi vanduti.
Optiunea 8 – Oportunitati de investitie: Unii indivizi nu doresc sa
detina pasari individuale, ori nu detin terenul sau timpul necesare
pentru a creste aceste pasari. Sunt accesibile investitiile in grupuri
de pasari sau ferme special concepute pentru investitori. Profiturile
sunt distribuite in functie de rata de succes a unei ferme. O alta
optiune o reprezinta achizitionarea de actiuni.
Optiunea 9 – Orice combinatie intre variantele de mai sus.
III. Bugetul
Cel mai important aspect de care trebuie sa se tina coont la
achizitionarea de struti de orice varsta este existenta unui plan, si a
unui sitem realist de preturi pentru a se justifica investitia.
La calcularea recuperarii investitiei, se recomanda sa se aplice o
rata rezonabila de supravietuire pentru strutii cu varsta cuprinsa
intre 1 si 2 ani; pretul de vanzare al acestor struti se va baza pe
valoarea lor comerciala.
Planificati din timp atunci cand achizitionati stocuri de pasari
pentru imperechere, pentru a evita eventualele probleme de
reproducere.
Evitati achizitionarea de pasari sterile.
La achizitionare de struti maturi, se recomanda surse de incredere.
Fiti realisti cu preturile.
Inainte de a achizitiona o ferma, culegeti informatii de pe piata
despre produsele obtinute de la struti.
IV. Vizitati alte ferme

Incepatorii terbuie sa fie pregatiti sa viziteze alti producatori si sa
fie la curent cu cercatarile pentru a asigura facilitatile necesare
pasarilor.
Cercetati pasarile pe care le cumparati. Cautati psari ce cresc
repede, cu picioarele drepte, ochi limpezi si penaj adecvat. Penele
trebuie sa fie stralucitoare, datorita alimentatiei adecvate si a starii

execlente de sanatate.
Pasarile trebuie sa fie active, curioase, si sa se deplaseze cu
rapiditate in interiorul grupului – o pasare care este solitara, avand
capul plecat, nu este o pasare sanatoasa.
Se recomanda ca strutii sa fie inspectati inainte de cumparare.
Pipaiti picioarele, pentru a evita umflaturi, cicatrici sau deformari.
Palpati abdomenul pentru a va asigura ca este moale, si nu rigid.
Observati spatele pentru a determina daca pasarea are greutatea
potrivita. Puteti verifica greutatea strutului si pipaind pungile de
grasime de pe piept, sub gat. Aceasta zona ar trebui sa fie osoasa la
atingere. Pentru o verificare amanuntita a strutilor achizitionati,
solicitati inspectia unui medic veterinar, inainte de a-i lua acasa.
7. Constructia fermei
I. Planificarea
Planificati necesarul inainte de a aduce pasarile. Incercati sa va
stabiliti scopuri pe care asteptati sa le indepliniti, pentru un orizont
de cativa ani.
Puteti sa va folositi de amenajarile existente, dar trebuie sa eveti
in vedere cum se integreaza in planul dvs. Anticipati si stabiliti
locatiile pentru tarcurile pentru crescut pui, tarcurile pentru strutii
tineri, tarcurile pentru izolare si carantina, zonele pentru incubatie
si clocire, zonele de depozitare, etc.
Sunt esentiale accesul si libertatea de miscare in interiorul si intre
tarcuri, pentru a descarca strutii dintr-un camion, pentru
deplasarea acestora de la tarcurile pentru pui la cele pentru
crestere, si pentru deplasarea echipamentului de curatare.
Construiti culoare si portite intre tarcuri, pentru a separa cu
usurinta pasarile, pentru deplasarea personalului, si pentru accesul
echipamentului.
Planificarea adecvata reduce volumul de munca ulterior.
Este mult mai dificil de reconstruit tarcurile sau gardurile
despartitoare, la o data ulterioara, cand pasarile sunt deja aduse la
ferma. Amenajarile ulterioare pot provoca stres pasarilor, ceea ce
poate cauza infertilitate.
Construiti departe de sursele de zgomot (trafic, orase, etc.).
Incercati sa evitati zonele cu apa statuta sau reziduuri ce pot atrage
tantari sau bacterii.

O alta problema esential o reprezinta solul si compozitia acestuia.
Producatorii trebuie sa se asigure ca strutii nu se vor accidenta din
cauza calitatii inferioare a terenului. Aceasta presupune
indepartarea obiectelor ascutite, acoperirea cu nisip sau alte
materiale, mentinand in acelasi timp igiena locului.
Locatia ar trebui sa aiba un sol nisipos, canalizare separata de cea a
cladirilor, si un adapost pentru vreme nefavorabila. Copacii pot
oferi protecti impotriva vantului, precum si umbra, dar pot cauza
dificultati la caderea frunzelor sau crengilor.
O altrenativa la protejarea impotriva vantului o reprezinta panzele
de culoare inchisa. Zonele umede pot cauza pojghite de gheata
alunecoase, pe timp de iarna.
Luati in considerare necesitatea de curent electric, o sursa de apa
sigura, si eventual gaz sau propan.
La arhitectura amenajarii, asigurati un sistem de bio-securitate – un
sistem de proceduri pentru a preveni si elimina conataminare
biologica. Aceasta presupune accesul limitat al vizitatorilor,
separarea incubatiei/clocirii de celelalte zone ale fremei,
echipament pentru dezinfectie, etc.
Conceperea sistemului trebuie sa asigure siguranta personalului,
mei ales in fata strutilor pentru reproducere, care pot deveni
agresivi in timpul sezonului de reproducere.
Deciziile trebuie luate in functie de conditiile meteorologice, avand
in vedere cresterea puilor abia clociti pe timp de iarna. Trebuie
specificat ca este necesar echipament suplimentar pentru a asigura
un mediu incalzit, ventilatie optima si activitate adecvata in mediu
inchis. Unii producatori decid sa intrerupa productia incepand cu
Septembrie, pentru a evita cheltuielile suplimentare.
Se recomanda ca amenajarile sa fie concepute pe principiul „toate
intrate-toate iesite”, adica pasarile sa creasca in acelasi loc fara a
fi mutate sau amestecate cu pasari din alte tarcuri. Mutarea puilor
dintr-un tarc in altul trebuie eviatata sau minimizata, deoarece
poate cauza stres nedorit asupra strutilor, ducand la pierderea lor,
datorita expunerii la afectiuni fizice.
Cladirile pot fi putin costisitoare, fiind amenajate in locul unor
ferme renovate, hambare sau soproane. Aceste amenajari trebuie
sa dispuna de spatiu adecvat, iluminare si ventilatie optime. Sunt
necesare usi largi, sursa de caldura, podea speciala, atat pentru
perechile de strut cat si pentru pui. Puii, perechile pentru

procreere si pasarile pentru hranire trebuie tinuti separati.
II.Facilitati si management
Uneltele
Fermierul va avea nevoie de echipament si unelte pentru
constructia fermei.
Incubator, „clocitor”, sistem de refrigerare, ventilator, radiator,
alimentator, adapator, umidificator, termometru, hidrometru,
greutati de laborator, lampa de lumina, detector pentru Monoxid de
Carbon (CO), lampa cu raze ultraviolete (UV) pentru dezinfectie,
camera cu UV pentru dezinfectarea oualor, unitatea cu UV pentru
sterilizare, generator pentru curent, compresor cu aer, aspirator,
pungi de panza pentru acoperirea capului, tavite din plastic sau
aluminiu, mese pe rotile, carucioare pentru servit, ustensile si
solutii pentru curatare si dezinfectare, documentatie, etc.
„Clocitorul”
„Clocitorul” trebuie conceput pentru trafic unidirectionat al
personalului si oualor, reducand astfel riscul contaminarilor. Atat
fluxul de aer cat si cel al personalului trebuie sa se deplaseze de la
capatul incubatorului spre iesirea din „clocitor”. Toate suprafetele
din „clocitor” trebuie sa fie spalate si dezinfectate cu usurinta.
Facilitatile pentru incubare si clocire trebuie astfel concepute incat
sa asigure un mediu steril, cu temperatura si umiditate constante,
precum si aer ventilat.
Alti factori ce trebuie luati in considerare includ o camera adecvata
pentru echipament, o sursa de curent de rezerva si o camera pentru
o eventuala extindere.
Exista mai multe tipuri de echipament pentru incubator si
„clocitor” accesibile producatorilor.
Producatorii individuali sunt incurajati sa cerceteze serviciile si
echipamentele disponibile.
Legenda
1.Camera de stocare – ouale sunt curatate si desinfectate, pregatite
pentru incubator, marcate, apoi refrigerate
2.Camera de fixare – ouale sunt plasate in incubator, verificate cu
lampa cu UV, cantarite
3.Camera de clocire – puii sunt cantariti si marcati
4.Incubatorul
5.Camera utilitara - camera pentru curatare
Alte camere: camera de stocare pentru hrana, pene, unelte si
echipamente, si camera pentru generator si combustibil.
Tarcuri pentru crestere

Generalitati
Marimea tarcului va fi determinata de numarul de pasari din grup,
dimensiunile si varsta acestora.
Lungimea si latimea tarcurilor trebuie marite pe masura ce puii
cresc. Pot fi necesare tarcuri separate pentru a desparti puii in
grupuri de marimi similare.
Strutii prefera tarcuri spatioase; cu toate acestea, tarcurile prea
mari pot salbatici strutii, devenind dificil de controlat. De
asemenea, ouale vor fi mai dificil de gasit si colectat. Se recomanda
o dimensiune a tarcului pentru o pereche de struti variind intre
1000 metri patrati si 5000 metri patrati. Strutii sunt impartiti in
functie de grupele de varsta iar tinerii adulti pot fi separati, la
randul lor, in functie de sex.
Terenul tarcului trebuie amenajat corespunzator pentru a oferi
strutilor furaj de calitate. Se recomnada existenta unor copaci
pentru umbra si izolare.
Tarcuri exterioare pentru strutii-adulti

Minim 20x5 metri, pana la 30x90 metri, media fiind 15x75 metri.
Ingustarea tarcurilor catre usa hambarului asigura o zona-tunel care
faciliteaza deplasarea pasarilor in interior.
Pentru tarcurile cu un numar mare de pasari, sau care gazduiesc
grupuri mari de struti (10-20), marimea acestora trebuie crescuta
corespunzator.
In cazul tarcurilor pentru imperechere, asigurati colturi la 45 grade
pentru ca femela sa poata fugi de mascul.
De asemenea, amenajati culoare de 1,8x3,6 m intre tarcuri pentru a
reduce bataile intre masculi. Altfel, se impune o bariera vizuala ca
un perete solid sai panza inchisa la culoare.
Asigurati cai de acces personalului pentru a accesa alimentatoarele
si adapatoarele, fara a patrunde in tarcuri (Alimentatoarele trebuie
plasate deasupra gardului tarcului, sau plasate in afara gardului, cu
acces pentru struti prin intermediul unor stalpi de alimentare).
Tracurile pentru imperechere trebuie plasate la distanta de cele ale

puilor si departe de utilitati, deoarece sunetul si observarea puilor
va distrage atentia pasarilor, facandu-le sa abandoneze depunerea
oualor.
Tracurile pot fi amenajate cu nisip, iarba, pamant, etc.
Masuri de siguranta
Caile de iesire din tarcurile pentru crestere trebuie realizate sub
forma portilor specifice caselor, sau se poate lasa un spatiu de 4,5-
5,5 metri de la sol pana la limita gardului – suficient de inalt pentru
ca un om sa se rostogoleasca pe sub gard. (Acest spatiu nu este
adecvat, bineinteles, tarcurilor pentru pui).
O metoda necostisitoare de realiza porti o reprezinta lasarea unui
spatiu intre cladire, hambar si primul gard, suficient de larga pentru
a permite accesul unui om, dar poate fi prea ingusta pentru ca o
pasare matura sa patrunda prin ea. (Aceste gauri nu trebuie sa fie
prea inguste, altfel pasarile risca sa-si prinda gatul).
Cand se folosesc aceste porti realizate de om,trebuie sa va asigurati
ca le puteti inchide temporar atuni cand puii sunt inca mici.
Ponturi pentru construirea tarcurilor
Porti triple
La constructia tarcurilor, plasati mai multe porti la fiecare tarc.
Aceasta va crea un spatiu in care strutii pot fi izolati si capturati cu
usurinta. Un tarc singular ce poate fi modificat pentru a se adapta
mai multor conditii. Poarta nr.3 poate fi rotita spre oricare din
tarcuri o necesita.
1.-Pozitia normala
Permite strutilor sa se hraneasca si sa bea apa in sopron. Poarta 3
nu trebuie sa fie in permanenta atasata, si poate fi deplasata unde
este necesar.
2.-Toate pasarile afara
Pozitia portii 2 permite accesul la sopron pentru a curata bolurile
de hranire si adapatoarele.
3.-Zona de captare
Stabileste o zona inchisa in care strutul poate fi acoperit cu punga
de panza si apoi prins. De asemenea, permite captarea unei singure
pasari, in timp ce celelalte raman in tarc – poarta 3 tine tarcul
inchis.
4.-Iesirea
Deschiderea portii 1 permite accesul facil pentru ca pasarile
adunate sa fie transportate in camion.
„Roata carului”
Aceasta metoda de constructie a tarcului este extrem de utila, dar
se poate dovedi costisitoare datorita dimensiunii constructiei.
Tarcurile pentru reproducere sunt aranjate in cerc, in jurul unui
„butuc” complet acoperit.
Aceasta metoda ofera acces rapid la toate cuiburile, hrana si apa,
asigurand, in acelasi timp o rezerva pentru alimente sau alte
obiecte. Intre tarcuri sunt plasate carari.
Tarcuri exterioare pentru puii de strut
Puii de strut trebuie sa fie plasati in tarcuri optime pana la varsta
de 4-5 luni. Mutarea lor trebuie evitata, pentru a reduce stresul.
Marimea tarcurilor exterioare trebuie largita pe masura trecerii
timpului, avand in minte regula de „4,6 metri patrati/strut”.
Puii tineri trebuie separati in grupuri de varsta asemanatoare,
pentru a evita ranirea celor mici de catre strutii mai mari.
De la aprox. 8 luni pana la 18 luni, strutii au greutatea
asemanatoare, astfel incat pot fi tinuti in acelasi tarc. Tarcurile
mari pot fi despartite prin garduri temporare (panza sau plastic)
pentru a separa puii foarte mici in grupuri care nu au mai mult de 4
saptamani.
Pe masura ce puii cresc, ingradirea temporara poate fi eliminata,
largind strucura tarcului. Cand puii ating 4-5 luni, diferenta de
varsta nu mai reprezinta o problema, astfel incat unele tarcuri pot
fi unite, oferind un spatiu mai mare puilor.
Garduri exterioare
Gardurile pentru puii mai mari si pentru adulti trebuie sa aiba o
inaltime de cel putin 1,5 metri si sa fie construite din 5-7 randuri de
sarma neghimpata, neteda. Randul de sarma de jos trebuie sa fie
suficent de inalt incat sa permita ingrijitorului sa scape de masculii
agresivi. Uneori se foloseste plasa de sarma la gardurile exterioare
pentru a tine la distanta pradatorii, dar nu se recomanda a fi
folosita in cazul tarcurilor, deoarece strutii se pot rani in ea.
Stalpii gardului trebuie plasati in afara tarcurilor.
Tuburile pentru incarcare si tarcurile pentru captare trebuie sa fie
de cel putin 2,4 metri inaltime, constructii solide pentru a preveni
ca pasarile sa evadeze.
Gardurile tarcurilor pot fi construite din numeroase materiale si
trebuie sa fie inalte de 1,5-1,6 metri.

Gardul de imprejmuire a terenului poate fi construit din gard de
sarma, gard din zale de metal sau plasa din plastic. Gardurile din
sarma impletita sunt de asemenea folosite cu succes. Gardurile
inalte de 1,5 metri vor putea retine un strut adult. Aproape toate
gardurile au o parte superioara fina, pentru ca strutii sa nu se
raneasca in sarma.
Gardurile nu trebuie ingropate in pamant, ci deschise in partea
inferioara.
Se recomanda plasarea unor garduri duble intre pasuni pentru ca
masculii sa nu se raneasca intre ei in lupta, cu o distanta de cel
putin 1,8 metri intre ele.
Nu folositi niciodata sarma ghimpata care poate cauza serioase
leziuni strutilor. Daca se amplaseaza gard viu sau un paravant intre
tarcuri, se asigura intimitate in timpulsezonului de imperechere.
Gardul de plastic si paravantul pot fi folosite pentru a crea
despartituri temporare in tarcurile exterioare. Trebuie remarcar
faptul ca puii de strut pot evada prin gaurile de plasa (iar animalele
de prada pot intra). Cand puii sunt mici, trebuie blocata temporar
partea de jos a gardului la o inaltime de 0,3-0,6 metri pentru acest
tip de gard.
Este important ca gardurile sa fie construite dintr-un material neted
si flexibil pentru a reduce riscul de ranire a strutilor. Gardul nu
trebuie sa aiba colturi ascutite.
Incepand cu varsta de 6 luni, gardul ar trebui sa aiba 1,5-1,6 metri
in inaltime. Materialul folosit poate fi plasa cu ochiuri/zale, sarma
2x4, etc.
Constructii si tarcuri interioare

Adapostul
Strutii sunt pasari rezistente; cu toate acestea, ei trebuie protejati
impotriva zapezii, ghetii, vantului puternic, ploilor reci si lapovitei.
Pasunile trebuie astfel amenajate incat sa ofere strutilor
posibilitatea sa intre in adapost pentru a se hrani si a bea apa.
Tarcurile amenajate astfel simplifica procesul de prindere si
retinere a pasarilor.
Astfel, existenta hranei si apei in adapost protejeaza strutii
impotriva conditiilor meteorologice neprielnice. Alimentatoarele si
adapatoarele trebuie astfel pozitionate incat managerii sa aiba
acces la ele fara a se expune strutilor agresivi. Desi nu dau semne

de agresivitate in mod normal, strutii pot deveni violenti in timpul
sezonului de imperechere.
In timpul verii, trebuie asigurata umbra. Puii si strutii mai tineri de
un an, binainteles, trebuie protejati de vremea rea.
Adapostul trebuie astfel conceput incat strutii sa intre printr-un
culoar de retinere, care faciliteaza prinderea lor. Hrana si apa
trebuie plasate in interiorul adapostului pentru a determina strutii
sa intre de bunavoie, precum si pentru a proteja hrana de vremea
rea.
Atat alimentatoarele cat si adapatoarele trebuie sa fie deschise si
adaptate astfel incat sa ajunga la nivelul pieptului strutilor.
Adapostul pentru cresterea puilor este prevazut cu o sursa de
caldura, si se deschide catre un tarc aflat in exterior.
In amenajarea unui astfel de stabiliment trebuie prevazut un spatiu
in care sa fie izolate pasarile bolnave sau cele nou-venite.
Adaposturile trebuie sa prevada un spatiu de 5,5-7,5 metri
patrati/strut. Pasarile mai tinere au nevoie de mai putin spatiu –
1,5-2,5 metri patrati.
Constructii si tarcuri interioare pentru pasari mari (6 luni-varsta
adulta)
Desi strutii traiesc foarte bine in orice tip de clima iar adultii pot
rezista la temperaturi de –23 grade Celsius, ei au nevoie de adapost
pentru vreme rea, si in caz de vant puternic. Desi unii producatori
asigura hambare incalzite pentru struti, cele mai bune rezultate s-
au inregistrat la folosirea unor sere deloc costisitoare sau hambare
cu baloturi pentru adapost si vreme rea.
In constructia unui adapost trebuie avute in vedere:

masuri de siguranta si protectie
alimentatoarele si adapatoarele sa poata fi accesate din afara
adapostului
usile trebuie astfel proiectate incat sa fi deschise si inchise cu
usurinta din afara tarcului. Aceasta permite separarea masculului
de personalul ingrijitor in timpul colectarii oualor, facilitand
sortarea si manipularea.
stabiliti o zona in care sa examinati pasarile, protejandu-va astfel si
pe dvs. si strutii. Se poate realiza o deschizatura prin atasarea unei
usi batante pe o parte a tarcului, langa un colt. Cand nu este
folosita, poarta batanta sta lipita de un perete. Cand este necear,

poarta va fi deschisa la un unghi de 90 grade, sau mai mare, spre
colt, realizand o zona in forma de „U” sau in forma de triunghi.
asigurati apa printr-o sursa de caldura care sa o impiedice sa
inghete pe timpul iernii. Aceasta asigura pastrarea apei la o
temperatura optima; strutii nu agreaza apa foarte rece. O cale
economica de a realiza acest lucru o reprezinta plasarea unui boiler
de 250 Watti intr-o caldare de 15-20 litri.
furnizati iluminare si ventilatie corespunzatoare
planificati dimensiunile tarcului interior in gunctie de marimea
hambarului si de numarul pasarilor din fiecare tarc. O pereche
trebuie sa dispuna de minim 3-3,5 metri, un trio de 3,5-5 metri.
Spatiile mai mari sunt intotdeauna de preferat.
portile trebuie sa fie suficient de largi pentru ca pasarile sa intre
neingradite (1,4-1,4 metri). Cele mai folosite sunt portile care se
deschid intr-o parte, cele care se deschid in doua parti si cele care
se ridica.
cel mai cunoscut tip de podea folosit pentru strutii tineri sau cei
pentru imperechere este solul natural sau cel acoperit cu nisip,
acoperit cu paie pentru odihna (asigura caldura si absorbtia).
Constructii si tarcuri interioare pentru puii tineri (varsta: o zi-6 luni)
Se recomanda construirea hambarelor pentru pui pe sistemul „toti
intrati-toti iesiti”, ca pasarile sa creasca impreuna in acelasi loc
fara a fi mutate sau amestecate cu altele. Mutarea puilor dintr-un
loc in altul trebuie minimizata, chiar evitata, deoarece poate cauza
stres nedorit, urmat de pierderea puilor, datorita impactului si
expunerii la boli.
Spatiul interior pentru pui devine foarte important in timpul
sezonului rece, deoarece puii au nevoie de un mediu cald cel putin
in primele 3-4 luni de viata. Ei au, de asemenea, nevoie de spatiu
pentru alergare. Deoarece cresc foarte repede, facilitatile trebuie
planificate astfel incat puii sa dispuna de spatiul necesar. Aceasta
se poate realiza prin marirea spatiului pe masura ce puii cresc.
In constructia amenajarii trebuie avut in vedere:
spatiul sau marimea tarcului depinde de numarul de pasari din grup,
varsta sau dimensiuni, si daca ele dispun de un spatiu exterior.
Pentru primele 4 saptamani din viata, se recomanda un spatiu de
2,5x3,5 metri, unde pot fi plasati pana la 12 pui. In timp, spatiul
poate fi marit, pe masura ce puii cresc. Retineti regula de 1,5-2,5
metri patrati spatiu/pui.

ventilatia este esentiala
optiunile pentru acoperirea podelei sunt:
Tip
Avantaje
Dezavantaje
Ciment
Usor de curatat
Foarte scump
Reduce incidenta impactului intestinal

Suprafata rece
Suprafetele neacoperite creaza probleme picioarelor
Alunecos daca este ud

Ciment acoperit cu folie de plastic sau folie de cauciuc
Usor de curatat
Mult mai scump decat cimentul simplu
Reduce incidenta impactului intestinal

Bacteriile ce cresc sub folie trebuie prevenite
Suprafata mai calduroasa si mai putin alunecoasa

Foliile trebuie inlocuite periodic
Nisip sau pamant natural
Ieftin
Trebuie inlocuit permanent pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor
Pasarile stresate pot ciugului din sol, rezultand probleme intestinale

Paie
Ieftine
Trebuie inlocuite permanent pentru a preveni dezvoltarea
bacteriilor
Absorbante, asigura caldura

Pasarile stresate pot ciugului paiele, rezultand probleme intestinale
8. Hranirea
I. Notiuni generale
Nutritia in cazul strutilor a reprezentat o problema majora pentru

producatori, inca de la infiintarea primelor ferme de crestere a
acestor pasari. S-au intocmit putine studii si exista inca foarte
multe necunoscute despre dietele optime. Aceasta se datoreaza,
probabil, faptului ca strutii prefera o dieta variata, constand in
principal din plante. Acest tip de dieta este dificil de duplicat in
forma de cocoloase.
Exista o cantitate limitata de informatii cu privire la cerintele
nutritionale ale strutilor. Cu toate acestea, au fost trasate cateva
linii generale prin activitatea desfasurata in Africa. Ca in cazul
tuturor dietelor, o serie de ingrediente de calitate ar trebui sa fie
intalnite in recomnadarile de hrana pentru struti. Utilizarea unei
game diversificate de ingrediente ajuta la reducerea variatiilor
inerente la toate ingredientele luate separat.
Strutii sunt animale ierbivore, hranindu-se cu o varietate de plante
si arbusti. In multe cazuri, plantele si fructele suculente constituie
o componenta importanta alaturi de insecte si soparle. Strutii
calatoresc pe distante mari pentru a-si procura hrana si apa
necesare.
Atunci cand hrana este fabricata, trebuie acordata atentie pentru a
produce portii consistente.
Intr-o prima etapa, hrana trebuie oferita sub forma faramitata.
Celelalte tipuri de hrana trebuie sa fie sub forma de cocoloase.
II. Modificari in dieta

Modificarile in dieta trebuie introduse gradat. Schimbarile bruste de

dieta pot provoca probleme digestive si chiar deces.
Intotdeauna, schimbarea de la un tip de hrana la altul se realizeaza
incet, amestecand noua dieta in cea deja existenta. Intr-o prima
etapa, se amesteca ¼ hrana noua cu ¾ hrana actuala. Dupa 4 zile,
mixul este de ½ cu ½. Dupa 8 zile, se amesteca ¾ cu ¼ din vechea
dieta. Dupa doua saptamani din acest proces, noua dieta ar trebui
sa o inlocuiasac total pe cea veche. Este foarte important ca
tranzitia sa fie facut incet.
Pot aparea probleme dupa ce a avut loc tranzitia. De exemplu,
pasarile pot evita hrana, poate aparea diaree, sau alte reactii.
Cerintele se schimba in mod continuu.
Deoarece necesitatile nutritive ale strutilor se schimba in primele
10 luni, ratia trebuie ajustata in mod continuu.
Nivelele acceptate de aminoacizi, vitamine, minerale si necesar
energetic trebuie incluse in fiecare ratie. Daca una dintre aceste
componente este exclusa cresterea va fi influentat negativ,
rezultand numeroase probleme. Hrana sub forma de cocoloase este
esentiala incepand cu varsta de trei luni. Combinatiile de materii
deteriorate pot determina incapacitatea de a consuma hrana, ceea
ce va determina retard si malformarea oaselor.
Pregatirile trebuie facute in avans pentru a asigura rezervele de
hrana si apa pentru cazuri de urgenta (ex. zapada abundenta).
Cercetarile efectuate in ultimii 5 ani ne indica cum trebuie
modificate ratiile pentru a obtine maximum de crestere. Aceste
cercetari au ajutat la stablirea ratiilor pentru struti. Pana la varsta
de 10 luni, strutul este un animal foarte „economic”. Pana la
aceasta varsta raportul este de 6,5 kg hrana / 1 kg luat in greutate.
Dupa aceasta etapa, raportul devine 12:1.
Printr-o hranire adecvata a strutului se poate atinge maximum de
greutate pana la varsta de 10 luni, dupa care se poate folosi o ratie
mai slaba, de mentinere a greutatii.
Daca evolutia strutului da semne de retard ca urmare a continutului
scazut de proteine avut la varsta de o zi, costul total pentru hrana
de la varsta de o zi pana la 14 saptamani va fi mult mai mare.
Un pui bine hranit, din prima zi, va creste mai repede, atingand
varsta pentru vanzare mult mai rapid. Cercetarile au indicat faptul
ca o hranire adecvata poate determina diferente de greutate de
pana la 13 kg la varsta de 3 luni. Pasarile care au fost hranite in
concordanta cu greutatea lor in 1995, aua tins o greutate de 35 kg,

comparativ cu 22 kg in 1991 (pentru varsta de 3 luni).
Datorita unui management defectuos, pot aparea urmatoarele
probleme, influentand greutatea maxima a strutului la taiere:
lene in a manca. Daca puii nu se hranesc adecvat in prima
saptamana de viata, pot aparea probleme imediat ce galbenusul de
ou a fost consumat. Aceasta este una dintre principalele cauze de
deces in primele trei saptamani din viata. De aceea, hrana de
calitate, echilibrata, este vitala din prima zi de viata.
Desi se asigura hrana din punct de vedere cantitativ, ratiile
neechilibrate pot cauza indigestie se crestere anormala.
Dezvoltarea proasta a penajului, si chiar pierderea acestuia.
Probleme cu picioarele de la o saptamana si pana la trei luni de
viata.
Imunitate redusa si pierderi insemnate, cauzate de stres si conditii
nefavorabile de vreme.
Comportament anormal (consum de pamant si ingrasaminte).
Prolaps.
III. Puii
Cercetarile efectuate au indicat faptul ca puii pana la varsta de 6
luni trebuie hraniti cu „cocoloase”. Compozitia generala a acestui
tip de hrana consta in 18% proteine si 16% fibre. Componenta
proteica este suficienta pentru a asigura o crestere adecvata fara a
cauza probleme pentru picioare sau sistem osos, iar continutul
ridicat de fibre se dovedeste a regla consistenta fecalelor, reducand
bacteriile.
In primele zile, puii isi consuma propriile fecale, provocandu-si
probleme intestinale. Pentru a evita pericolele, fecalele trebuie
adunate cu regularitate.
Puii tineri prefera sa manance pamant decat „cocoloase”. In
general puii prefara hrana umeda in locul celei uscate. Trebuie insa
retinut faptu ca hrana umeda va fi asimilata mai rapid de organism,
cauzand indigestie.
Recipientele pentru hrana trebuie curatate zilnic iar resturile de
hrana trebuie indepartate si oferite pasarilor mai in varsta. Dupa
prima hranire, fecalele pasarilor trebuie supravegheate timp de 3-5
zile. La primele semne de diaree, pasarile trebuie tratate cu
antibiotice plasate in hrana sau apa.
Rata de crestere
Varsta (saptamani)
Greutatea medie (kg)
2-3
0,6
3-4
1,3
4-5
1,08
5-6
1,5
6-7
1,5
7-8
2
IV. Adultii
Dieta pentru strutii adulti este asemenatoare cu cea pentru pui, cu
exceptia faptului ca pasarile pentru reproducere trebuie sa aiba o
ratie de calciu/fosfor suficienta pentru a compensa productia de
oua.
Se recomanda consultarea veterinarului si/sau companiei furnizoare
pentru detalii in ceea ce priveste hrana.
Se recomanda mentinerea pasarilor pe dieta de intretinere in afara
perioadei de depunere a oualor. Acest regim trebuie sa permita
pasarilor sa-si pastreze grautatea fara sa o creasca si chiar sa o
reduca (nu mai mult de 5-10%) in afara perioadei de depunere a
oualor. Cu doua luni inainte de aceasta perioada, proteinele pot fi
din nou administrate pasarilor pentru a le energiza inainte de
depunere.
In general, strutii adulti consuma aprox. 1,3-1,8 kg de hrana/zi. Cei
care initiaza o astfel de afacere trebuie sa apeleze la experienta
companiilor de furnizare a hranei pentru struti. Acestea pot
determina cea mai adecvata forma de hrana si nivelul optim de
hranire a strutilor pe diferite stadii de dezvoltare.
Hrana pentru pui trebuie proiectata pentru ca pasarile sa castige in
greutate cu minim de efort. Luarea in greutate intr-un timp foarte

scurt poate cauza probleme cu picioarele la puii tineri. Puii sunt
alimentati cu o ratie de start in primele trei luni. Apoi ratia este
crescuta pana la varsta de 10-14 luni (cand sunt pregatiti pentru
taiere). Stocul pentru inmultire este alimentat cu o ratie speciala
timp de 6 luni pe an, si o ratie de intretinere, in celelalte luni ale
anului.
V. Hranirea
Este esential ca strutii sa aiba apa potabila curata, disponibila pe
intreaga zi. Ei trebuie sa primeasca hrana ce furnizeaza un nivel
optim de proteine si aminoacizi esentiali, vitamine, minerale si
necesar energetic.
Urmatorul program are caracter practic si a dat rezultate
exceptionale in cresterea puilor de strut. Cand puii au varsta de 24-
48 ore, trebuie sa se initieze dieta cu carne de curcan de calitate
sau vanat de pasare ce contine cel putin 18% proteine. Aceste ratii
furnizeaza elementele nutritive necesare pentru o crestere si
sanatate optime in primele 2 saptamani de viata. Hrana proaspata,
incluzand laptuci maruntite, conopida si spanac, are un continut
scazut de proteine si nu este optima pentru pui. Unele vegetale, ca
spanacul sau sfecla, contin acid oxalic care poate inhiba absorbtia
de calciu, cauzand probleme cu picioarele. Alimentele bogate in
fibre pot cauza obstructii intestinale, provaocand moartea prin
„infomatare”. NICIODATA nu hraniti strutii cu materiale mucegaite,
imbibate de ingrasamant sau care sunt suspecte in vreun fel,
deoarece pot cauza probleme intestinale sau chiar botulism. Oasele
crude, oferite pentru continutul in minerale, nu trebuie date
strutilor deoarece cauzeaza probleme intestinale.
Puii trebuie sa aiba in permanenta lumina, precum si acces
permanent la ratiile de mancare in primele trei saptamani din
viata. Dupa aceea, ei pot fi hraniti in fiecare zi in doua etape, de
cate 20 minute. Strutii mai pot fi hraniti cu cochilii de stridii sau
pietris. Luminile pe timp de noapte nu mai sunt necesare dupa
varsta de trei saptamani.
Adapatoarele trebuie curatate zilnic si frecate la fiecare trei zile cu
un dezinfectant usor. Avand un pret redus, vitaminele solubile in
apa si electrolitii pentru pasari se recomanda a fi adaugate (la un
nivel recomandat) in apa pentru baut in primele 1-3 saptamani.
Vitaminele solubile in grasime – A, D3, E si K – sunt amestecate cu
amidon sau o emulsie pentru proteine pentru a se dizolva in

apa.Acest lucru va asigura asimilarea adecvata a vitaminelor, in
special A si D3.
Nu sunt necesari alti aditivi.
Refuzul de a consuma hrana sau apa este des intalnit la puii de
strut. Aceasta problema poate fi evitata cu usurinta prin plasarea
catorva pui mai mari (de 1-3 saptamani) care deja mananca, printre
puii mici. Daca nu dispuneti de pui mai mari, se pot plasa pui de
gaina pentru a invata puii de strut cum sa manance.
La varsta de 8 saptamani puii pot fi trecuti pe o ratie de calitate,
din vanat de pasare sau curcan, in fiecare zi, in doua mese
consistente. Se continua administrarea „cocoloaselor” ca supliment
nutritiv pana este disponibil un furaj de calitate. Puii tineri pot fi
hraniti prin acest program pana ating maturitatea sexuala.
Ratiile pentru adulti contin un nivel ridicat de calciu si nu trebuie
administrate puilor.
Adultii si puii mai mari pot plasati pe o pasune cu iarba mai uscata.
Aceste pasari ar trebui tinute pe portiuni mici de pe pajiste si
realizata o rotatie periodica pentru eficienta pascutului. Pasarile
care pasc pe spatii intinse pot deveni partial salbatice si astfel mai
dificil de manevrat.
Furajul suculent, format din lucerna, grau, secara, mazariche, ovaz
sau iarba de Bermuda, este recomandat pentru puii tineri si adulti,
reducand costurile de productie semnificativ. Unele furaje pot fi
prea dure sau cu fibre rezistente sau cu un continut scazut in
proteine si energie, astfel incat nu pot realiza nivelul dorit pentru a
atinge greutatea optima.
Daca strutii sunt hraniti cu furaj sau iarba naturala ori cereale, se
recomnada un echilibru intre aceste tipuri de hrana si cea
comerciala. Strutii nu trebuie sa ajunga supraponderali. Greutatea
in exces ia forma grasimii fiind in detrimentul productiei de oua si
al calitatii carnii in cazul pasarilor sacrificate.
Pasarile pentru reproducere care se gasesc pe pasune trebuie
hranite suplimentar cu o ratie de proteine din carne de curcan sau
vanat de pasare pentru a asigura productia optima de oua,
fertilitatea sau capacitatea de a cloci. Strutii pentru reproducere
care sunt hraniti cu masa uscata trebuie hraniti de asemnea cu
carne de curcan sau vanat, la care se adauga un supliment de
lucerna sau fan. Pasarile trebuie sa aiba acces la cochilii de stridii,
pietris sau preparate comerciale pe baza de oase, in aceasta

perioada. Adaosul de vitamine pentru pui si electroliti la apa sau
hrana pot imbunatati capacitatea de a oua sau fertilitatea.
O alta problema des intalnita la hranirea strutilor o reprezinta
tendinta puilor de a manca orice intalnesc in cale. Impactul sau
ranirea datorate inghitirii de obiecte straine survin de cele mai
multe ori. O prima recomandare se refera la plasarea puilor pe o
suprafata de pamant sau iarba de la varsta de 3 zile. Aceasta
suprafata se alege in functie de mai multi factori: usurinta la
curatare, igiena, costul relativ, etc. Strutii vor ingera mici
pietricele pentru a-si asigura digerarea alimentelor mai grele. Nu
este neaparat necesar sa se furnizeze strutilor pietris cand sunt
hraniti cu hrana din comert. In locul acestuia se pot da pietricele
mici de rau.
Hrana utilizata pentru pasarile rumegatoare este recomandata
strutilor adulti, dar furajul trebuie tocat in bucati de 30-50 mm.
Pentru ai usura digestia, strutului trebuie sa i se puna la dispozitie
pietris. Pentru puii mici, pietricelele trebuie sa aiba un diametru de
3-6 mm; pentru pasarile de peste trei luni – 6-20 mm. Se recomanda
o rezerva de calciu sau suplimenti apropiati pentru pasarile care au
tendinte sedentare.
VI. Diete sugerate pentru struti
Varsta
Proteine
%
Grasimi brute %
Calciu %
Fosfati %
Fibre neprelucrate %
Sare
(NaCl) %
0-8 sapt.
18,0
3,0
1,35
0,72
6,0
0,90
9 sapt.-17 luni
18,0
3,5
1,35
0,64
11,0
0,50
18 luni +
24,5
3,5
2,40
0,70
11,0
0,60
1. Puii abia iesiti din ou (4-6 saptamani) sunt in general hraniti cu o

ratie bogata in proteine (20-22%), cu scopul de a asigura necesarul
ridicat de energie al micilor pui. Acestia trebuie sa consume 50-80
grame/zi pentru a-si mentine rirmul de crestere. Durata de
administrare depinde de fiecare pui in parte. Puii trebuie sa aiba
faca suficienta miscare fizica, pentru a nu se ingrasa prea repede.
Este posibil ca puii de strut sa nu manance in primele 24 ore cat
timp se mai afla in sacul de galbenus de ou. Puii trebuie hraniti,
intr-o prima etapa, cu hrana comerciala, carne de curcan sau vanat
de pasare, ce contin cel putin 26% proteine. Alimentele prea bogate
in fibre pot cauza blocaje intestinale, ducand la „moarte prin
infometare”. Unele alimente proaspete, cum ar fi conopida sau
spanacul, contin acid oxalic, ce impiedica absorbtia calciului,
provocand probleme cu picioarele.
Nu hraniti niciodata puii cu hrana mucegaita.
Adeseori puii mici nu mananca, dar daca sunt plasati si pui mai
mari, atunci situatia se va schimba.
Trebuie furnizate lumina continua si acceslul la hrana cel putin in
primele trei saptamani din viata. Dupa aceasta varsta, puii se
hranesc de doua ori pe zi, timp de 20 minute, cu lucerna, cochilii
de stridii si pietris; de asemenea apa trebuie sa fie proaspata. Daca
puii pot iesi pe pajiste, trebuie sa va asigurati ca nu exista balti cu
apa statuta, care le poate cauza moarte prin indigestie.

2. Puilor de la 6-8 saptamani pana la 3-4 luni li se administreaza in
loc de continut ridicat de proteine, un continut mai scazut de 16-
18%. Hrana este proiectata astfel incat sa asigure o crestere
armonioasa fara execese de greutate, ce pot cauza probleme cu
picioarele. In acest scop, sunt esentiale exercitiile si zonele pentru
alergare, esentiale pentru dezvoltarea oaselor.
3. Puii de la 3-4 luni pana la pre-imperechere sunt clasati in
categoria „pasari pentru crestere”.
La aceasta varsta, pasarile pot fi hranite cu alimente ce contin 16-
18% proteine, in functie de produsele oferite de diferitele companii.
Aceste produse asigura cresterea armonioasa si penajul de calitate,
fara a solicita prea mult pasarile.
4. Pasarilor pentru inmultire li se schimba dieta de la ratia de
intretinere pe timp de iarna la cea pentru imperechere, cu un nivel
de 21-24% proteine, cu 4 saptamani inainte de sezonul de
imperechere. Strutii adulti pot consuma 1-2 kg de hrana pe zi. La
inceperea sezonului de imperechere, pasarile trebuie trecute pe
ratie de intretinere.
Companiile ofera hrana pentru struti in diverse forme: fulgi,
„cocoloase”, etc. Cu toate acestea este necesara cercetarea pentru
a determina necesitatile nutritive ale strutilor. Intrucat strutul
transforma cu usurinta fibrele, de aceea pasunile cultivate pot
deveni o solutie economica pentru hranire.
VII. Ratii recomandate
Urmatoarele ratii sunt recomandate pana la varsta taierii:
1. Ratia de pre-start
Trebuie administrata din prima zi pana la 8 saptamani. Puiiul
trebuie sa ajunga la o greutate de +/- 18kg. Ratia trebuie sa aiba un
inalt continut energetic (sa contina +/- 55% cereale), si trebuie
suplimentat cu un nivel de proteine de 22%, la care se adauga
aminoacizi esentiali. Combinatia optima va asigura o crestere
armonioasa si va minimiza pierderile. Puii de aceasta varsta nu pot
fi hraniti cu o cantitate prea mare de fibre.
2. Ratia de start
Cand se atinge greutatea de 18 kg (+/- 8 saptamani), strutii pot fi
trecuti pe ratia de start. Aceasta trebuie administrata pana ce puiul
atinge greutatea de 45 kg (varsta de +/- 16 saptamani). Ratuia de
start trebuie sa contina un nivel ridicat de energie (+/- 50%
cereale), suplimentata cu +/- 20% proteine. Deoarece puii la

aceasta varsta consuma mai mult, se poate administra furaj grosier
pana la 20%.
3. Ratia de crestere
Puii sunt trecuti pe acest tip de ratie cand ating greutatea de 45 kg
(la varsta de +/- 4 luni). Aceasta ratie poate fi mentinuta pana se
atinge greutatea de 65 kg (+/- 6 luni). Ratia de crestere are minim
nivel de energie asigurat de +/- 40% cereale si 16% proteine,
ajutand strutii sa atinga maximum de greutate.
4. Ratia de finis(terminare)
Se aplica strutilor cu o greutate de 65-95 kg (la varsta de +/- 10
luni). In aceasta perioada, aripile sunt taiate.,dupa care pasarea va
manifesta necesitati de hranire mai puternice, mancand astfel mai
mult. Nivelul de energie oferit de aceasta ratie variaza de la mediu
la scazut, +/- 25% cereale, suplimentat de 14% proteine. Furajul
grosier este de +/- 70%.
5. Ratia de taiere
Cand se atinge greutatea de 95 kg, rata de crestere a strutului
scade. Se poate astfel administra o ratie mai putin concentrata
pentru a reduce costurile inutile cu hranirea. Ratia de taiere consta
in principal din furaj (+/ 90%), constand din lucerna, suplimentata
cu o sursa de proteina (12%). Aceasta ratie poate fi administrata
pana se atinge maximum de greutate de 110 kg (varsta de 14 luni).
6. Ratia de mentinere
Pasarile care cantaresc 110-120 kg au atins varsta adulta. Daca
aceste pasari nu sunt atiate, ci sunt tinute pentru reproducere, pot
fi trecute pe un program de intretinere.
Aceasta ratie consta, in principal, din furaj cu un nivel de proteine
de 10-12%. Pasarile primesc hrana suplimentara inca doua luni dupa
ce au fost taiate aripile. In aceasta perioada pasarile pot fi puse din
nou pe ratie de taiere. Este esential ca strutii sa primeasca
suficiente vitamine si minerale.
Vitamine
Solubil in apa
Solubil in grasime
Dezavantaje
A1
X
Crestere intarziata, ochi umezi, pustule
D3
X
Mers dureros la varsta de 3-4 sapt.
E
B1
X
Apatie, pierderea poftei de mancare

B2
X
Degete strambe paralizate

B6
X
„Mers de gasca”
B12
X
Deficiente periferice
C
X
9. Curtare. Imperechere. Depunere.

I. Curtarea
Strutii ating maturitatea sexuala intre 2 si 3 ani. Femelele au
tendinta de a se maturiza mai rapid decat masculii; speciile diferite
se maturizeaza la varste diferite.
Sezonul de depunere a oualor este precedat de comportamentul de
curtare, o serie complicata de actiuni, dans, vocalize si
comportament sincronizat.
Un exemplu de comportament receptiv din partea femelei-strut
include plecaciuni si scuturarea aripilor de o parte si de alta a
corpului.
Masculii emit chemari zgomotoase, in timp ce isi umfla pielea rosie
a gatului, „patruland” prin teritoriu.
II. Imperecherea
Strutii se reproduc in situatii de monogamie sau poligamie.
Femelele tinerii si masculii trebuie crescuti separat de la varsta de
1 an pana la maturitatea sexuala.
Cei mai multi crescatori lasa ca procesul de selectie a partenerilor
sa se desfasoare in mod natural, intr-un tarc mare, comun, iar apoi
separa perechile formate.
Comportamentul de imperechere al masculului este extrem de
elaborat, el miscand-si aripile in sus si in jos, in timp ce isi scutura
capul intr-o parte si in alta. De asemenea, scoate un zgomot
puternic, umflandu-si zona gatului. Femela receptiva merge cu
capul in jos, scuturandu-si ciocul si aripile, „cloncanind”. Cand se
va apropia, femela se va aseza, permitand masculului sa o incalece
pe la spate.
III. Depunerea oualor
Sezonul de depunere a oualor incepe primavare devreme si continua
timp de 2-3 luni. Durata acestui sezon depinde de valoarea si
calitatea alimentatiei, starea pasarilor si conditiile climatice. Strutii
reactioneaza imediat la schimbarile de vreme.
Mascului „construieste” cuibul, o groapa mica in pamant. El poate
deveni foarte agresiv in timpul sezonului de imperechere si va pazi
femela, cuibul si teritoriul sau.
Atat masculii cat si femelele stau pe cuib.
In general, un ou este depus la interval de 1-2 zile. Productia
estimata variaza intre 30-90 oua pe an. Media este de 35-55 oua pe
an.
Ouale sunt depuse in cuib, si trebuie colectate de doua ori pe zi.
Masculii pentru reproducere pot fi extrem de agresivi si protectivi.

Trebuie luate masuri de siguranta cand se intra in zonele de
reproducere. Acesti masculi pot fi hraniti si prinsi intr-un tarc de
captare, in timp ce sunt colectate ouale. Nu uitati ca masculii pot
atinge o inaltime de 2,4 metri si o greutate de 160 kg. Strutul este
un foarte rapid alergator, care se pasi pe o distanta de 5-7 metri.
Strutii bine hraniti incep depunerea oualor la varsta de 2 ani, si pot
avea o viata productiva de 30 ani.
Productia de oua variaza dar poate ajunge la 70 oua pe an.
Productia incepe in primavara si continua pana in toamna. Femelele
sanatoase pot depune aproape pe tot parcursul anului, in special
daca li se asigura lumina.
IV. Iluminatul
Performantele reproductive ale strutilor sunt reglate in functie de
durata zilei-lumina. Programele de iluminat folosesc o combinatie
de lumina naturala si lumina artificiala pentru a stimula si prelungi
productia de oua si fertilitatea. Trebuie utilizate ceasuri alaturi de
lumina artificiala, pentru a controla durata luminii.
Ouale sunt de obicei nefertile in ultima parte a sezonului de
imperechere; acest fapt poate fi cauzat de infertilitatea
masculului. Masculii pentru imperechere ar trebui sa primeasca 16
ore de lumina pe zi, incepand cu 3-4 saptamani, inainte de a se
imperechea cu femelele. Dupa ce au fost plasati in acelasi loc, atat
femelele cat si masculii primesc 16 ore de lumina pe zi, pe
parcursul intregului sezon de imperechere.
Daca ferma de struti este plasata intr-o zona in care durata de zi-
lumina este mai mare de 16 ore, potriviti ceasul pentru a arata cea
mai lunga perioada cu lumina naturala. Dupa apusul soarelui, pot fi
aprinse 2-5 lumanari pentru lumina artificiala, pentru a stimul
aproductia de oua. Durata de zi-lumina nu trebuie NICIODATA
scurtata iar intensitatea luminii nu trebuie NICIODATA scazuta in
timpul ciclului de depunere.Trei sau patru zile cu lumina sczuta sau
durata micsorata poate genera ca intregul grup sa stopeze productia
de oua.
Femelele si masculii adulti trebuie separati dupa sezonul de
imperechere. Aceasta va permite pasarilor sa fie mai odihnite, ele
incepand productia de oua mai repede cand vor fi plasate impreuna
in sezonul de imperechere.
V. Stresul
Stresul poate duce la scaderea sau chiar stagnarea procesului de
reproducere. Ce anume cauzeaza stresul la struti?
Masculii dominanti care se bat frecvent trebuie indepartati din
cadrul grupului.
Tarcurile pentru imperechere nu trebuie situate in apropierea
drumurilor circulate.
Pradatorii, cainii sau alte animale domestice pot cauza stres,
reducand productia.
Manevrarea pasarilor pentru imperechere, in timpul sezonului de
imperechere, poate afecta productia de oua.
Cainii si alte animale domestice, anunturile municipalitatii prin
megafon, circulatia baloanelor cu aer cald, elicopterele, etc.
Schimbarea orarului de iluminat, sau reducerea intensitatii luminii
pe timp de noapte.
Schimbarea habitatului, transferul grupului de struti intr-un nou
tarc.
10. Managementul oualor.
I. Dimensiunile oualor
Ouale de stru pot varia de la 350 la peste 2200 grame. Marimea
medie variaza in functie de subspecie si de conditiile de
domesticire, dar se situeaza intre 1300 si 1700 g. Ouale
supradimensionale au o suprafata mica pentru gaze si schimb de
vapori de apa, si de aceea pot produce pui slabi, cu edeme.
Pe de alta parte, ouale subdimensionale pierd excesiv apa in timpul
incubatiei, rezultand pui slabi si deshidratati. Ouale mici sunt de
obicei produse la inceputul sezonului sau de catre pasari tinere, si
sunt cel mai adesea infertile. Ouale foarte mici au coaja foarte
subtire si de obicei nu contin galbenus.
II. Coaja de ou
Coaja se comporta ca o bariera selectiva ce permite schimbul de
oxigen, dioxid de carbon si vapori de apa, inhiband in acelsi timp,
patrunderea unor factori de infectie. Grosimea cojii variaza intre
struti, si poate avea intre 1,4 si 2,4 mm, cu o medie de 1,7-2,0 mm.
Goaja groasa inhipa pierderile de apa, ducand la nasterea de pui
slabi, edematosi. Coaja subtire permite trecerea excesului de apa,
expunand oul la bacterii sau ciuperci. Coaja cu crapaturi, ciobituri,

creste, sau alte texturi neregulate, are o pierdere de integritate
structurala care o expune la invazia agentilor straini.
III. Calitatea oului
In general, daca femela este deficitara in proteine, carbohidrati sau
grasimi, ouale produse sunt echilibrate dar mai mici decat marimea
normala sau mai putine la numar. Cu toate acestea, carenta de
vitamine sau minerale poate duce la un ou redus din punct de
vedere nutritiv.
Efectele datorate hranirii asupra morfologiei embrionului si
mortalitatii au fost descrise in cazul puilor degaina, si servesc in
prezent ca baza pentru analiza relatiei nutritie-capacitate de
clocire in cazul strutilor. De exemplu, famelele-strut hranite
excesiv cu cereale, au produs oua care au dat nastere la pui cu
edeme datorate sangerarilor subcutanate.
IV. Cerinte pentru cuibar
Atat procedura de colectare a oualor cat si cea de igienizare pot fi
simplificate daca se proiecteaza adecvat cuibarele.
Strutilor trebuie sa li se puna la dispozitie zone pentru cuib cu nisip
curat. Nisipul trebuie sa se afle intr-o groapa adanca de 1 metru, cu
un canal de scurgere pe margine pentru a drena apa pe timp ploios.
Daca se plaseaza un sopron in tarcurile pentru imperechere, atunci
se recomnada construirea unei anexe sau a unei zone acoperite, pe
o latura a sopronului, unde sa se construiasca cuibarul acoperit.
Alaturi de hambar,acesta va proteja de ploaia venita din mai multe
directii.
Masculul va sapa in cuib in mod regulat, ceea ce angajeaza o
cantitate mare de nisip; de aceea, trebuie sa aveti o rezerva
permanenta de nisip curat pentru a acoperi cuibul.
Teoretic, aceasta metoda ar trebui sa functioneze dar strutii pot
alege sa-si construiasca cuibul unde doresc. In cele mai multe
cazuri, acesta este plasat langa gard. Puteti astepta pana ce
masculul incepe sa construiasca cuibul, si apoi acoperiti locul cu
nisip.
V. Colectarea oualor
Strutii isi depun ouale, in general, dupa-amiaza sau seara, de aceea
ele trebuie colectate cat mai curand posibil. In mod ideal,
colectarea oualor trebuie sa se faca de cateva ori pe zi, cu ultima
colectare la apusul soarelui. Ouale ramase in cuib pot fi strivite sau
chiar mancate de catre strutii adulti. De asemenea, ouale lasate in

cuib peste noapte se pot raci, permitand bacteriilor sa intre in ou
prin pori.
Ouale lasate in cuib timp de cateva zile sunt expuse variatiilor de
temperatura, mai ales cand stau la soare.
Strutii agresivi pot fi hraniti si inchisi intr-en tarc in timp ce sunt
colecatate ouale. Daca ouale sunt colectate in fiecare zi, va rezulta
o productie mai mare.
Ouale trebuie identificate la fiecare colectare. Numarul tarcului,
numarul femelei, si alte metode de identificare, sunt necesare
pentru a evalua productivitatea, si pot fi notate pe ou cu un creion.
Toate aceste date trebuie organizate in dosare inainte ca ouale sa fi
igienizate si depozitate.
Trebuie sa existe lucratori specializati care sa supravegheze
femelele, astfel incat ouale sa fie colectate la 10-15 minute dupa
ce au fost ouate, mai ales in zilele calduroase, permitand cuticulei
sa se usuce. Colectarea imediata previne distrugerea embrionului la
temperaturi ridicate, expunerea la microbi si pierderilor datorate
furtului. Mentinerea igienei cuibului reprezinta cea mai simpla cale
pentru a reduce atacul mocrobilor.
Usurinta in colecatrea oualor depinde de structura tarcurilor pentru
imperechere si a cuiburilor. Nu este simplu de intrat in cuib pentru
a colecta ouale. In cele mai multe cazuri, colectarea oualor
reprezinta o munca de echipa, o persoana distrage atentia
masculului catre cealalta parte a tarcului, permitand celeilalte
persoane sa se furiseze rapid pentru a aduna ouale.Aceasta metoda
functioneaza mai bine atunci cand cuibul este plasat in apropierea
portii de acces. Pe de alta parte, metoda este ineficienta.
Pe cat posibil, se construiesc tarcurile astfel incat sa se poata
inchide pasarile in afara cuibului. Daca acest lucru nu este posibil,
exista un dispozitiv numit „captator de oua” care poate fi folosit
din afara tarcului pentru a apuca oul. Din nou, cuibul trebuie sa se
afle la o distanta rezonabila de gard.
Oricare metoda este folosita, asigurati-va ca va spalati pe maini
inainte de colectare, sau folositi manusi de cauciuc, sau o punga de
plastic pentru a colecta ouale.
Trebuie remarcat faptu ca strutii obisnuiesc sa stea in cuib si sa se
joace cu ouale dupa ce au fiost depuse, deci strutii trebuie
indepartati din cuib inainte de colectare.
Manusile de latex trebuie purtate la manipularea oualor, pentru a

preveni ca uleiurile din piele sa patrund in coaja de ou.
VI. Curatarea oualor
Cel mai important aspect in reducerea contaminarii oualor il
reprezinta producerea unui ou curat. Managementul strutilor
recomnada ca ouale sa fie depuse in cuiburi sub forma unor gropi nu
foarte inalte in pamant. Este imperativ ca aceste cuiburi sa fie cat
mai curate cu putinta, iar ouale sa fie colectate cat mai rapid.
Nisipul plasat in cuib asigura un substrat curat ce este tolerat de
struti. Desinfectia cuibului este sustinuta de unii crescatori, dar
eficienta metodei ramane de dovedit. Cu toate acestea, deoarece
ouale de strut sunt depuse in pamant, teoretic toate sunt acoperite
de praf si pamant pe suprafata si in pori.
Doar ouale curate trebuie incubate. Pamantul si ingrasamintele
trebuie indepartate cu grija cu smirghel. Ouale nu trebuie sterse cu
o carpa, intrucat poate impinge bacteriile mai adanc in porii oului,
crescand sansele de infectare. Daca ouale trebuie spalate, se
foloseste apa ce contine un agent de igienizare, ce contine compusi
cu amoniu, clor, iod. Apa trebuie schimbata permanent, pentru a
preveni raspandirea bacteriilor. Curatarea incorecta este mai
daunatoare decat absenta ei.
Nu se recomanda curatarea oualor decat daca este absolut necesar.
Doar in situatii extreme ouale pot fi udate in tipul procesului de
curatare. De asemenea, trebuie sa existe cate un prosop curat
pentru fiecare ou care sa nu fie reutilizat. Nu se foloseste
dezinfectant care poate altera coaja de ou.
VII. Igienizarea oualor
Acesta este un sector unde inca se intreprinde un volum insemnat
de munca. Exista, la ora actuala, o serie de metode de igienizare a
oualor, unele dintre ele adoptate de la cresterea puilor.
Marimea fizica a unui ou, precum si perioada lunga de incubatie, il
expun la contaminari, dar acest risc poate fi redus prin metode de
igienizare adecvate.
O metoda utilizata este inmuierea oului intr-o solutie de
dezinfectare. Dezavantajele acestei metode constau in faptul ca
bacteriile se pot dezvolta in aceasta solutie daca nu este schimbata
in mod frecvent , astfel ca udarea oului poate duce la deteriorarea
suprafetei oului. O varianta a acestei metode consta in pulverizarea
oului cu dezinfectant, urmata de stergerea oului cu un prosop de
hartie. Aceasta metoda este mai fina decat prima, dar prezinta de
asemenea un coeficient de risc in ceea ce priveste suprafata oului.
Au fost dezvoltate o serie de metode de igienizare a oualor, inclusiv
expunerea acestora la ultraviolete.
Util!
Ouale sunt lasate in cuib timp de 10-15 minute dupa ce au fost
depuse daca temperatura si suprafata cuibului sunt uscate. Daca
cuibul este umed, ouale trebuie colectate cat mai curand posibil.
Orice fir de nisip sau praf de pe suprafata oului trebuie „periat” cu
o pensula moale. Oul este apoi pulverizat cu un dezinfectant, si
sters imediat cu un prosop de hartie. Ulterior, oul trebuie lasat sa
se raceasca pana ce o celula de aer devine vizibile (2-4 ore in,
functie de temperatura). Oul este apoi plasat intr-un frigider la o
temperatura de 16 grade Celsius pana ce va fi dus in incubator. In
acest punct, orice igienizare este efectuata de incubator.
Ouale „se strica” atunci cand au fost depuse intr-un cuib umed, de
aici si necesitatea de a feri cuibul de ploaie.
VIII. Depozitarea oualor
Depozitarea oualor inainte de incubatie sporeste eficienta
managementului clocirii, permitand procesarea in grup a oualor.
Atunci cand se efectueaza corect, depozitarea la rece nu dauneaza
oualor. Pragul de temperatura pentru cresterea embrionului trebuie
sa fie de 20 grade Celsius. Ouale de strut depozitate la/peste
aceaste temperatura prezinta o mortalitate crescuta inca din a
doua zi de viata. Ouale depozitate la o temperatura cuprinsa intre
12,8-18,3 grade Celsius, pot fi pastrate in siguranta timp de o
saptamana, dar clocirea va fi redusa semnificativ la doua
saptamani.
Umiditatea relativa de 75% este recomandata pentru a preveni
pierderea in exces a apei sub forma de vapori, in timpul depozitarii
oualor.
Ouale ar trebui plasate pe un gratar (rastel) din sarme curat in
camera de depozitare. Daca ouale sunt pozitionate cu celula de aer
in sus in tava incubatorului, atunci ele pot fi transferate fara a
contamina oule individuale. Celula de aer poate fi identificate
imediat ce oul este depus, luminand capatul oului cu o lanterna,
intr-o camera intunecata.
O varianta o reprezinta depozitarea oualor in pozitia orizontala.
Daca ouale nu sunt incubate in 4-7 zile, gradul de clocire scade.
Ouale trebuie intoarse de 3 ori pe zi inainte de a fi plasate in

incubator.
Ouale sunt plasate timp de 7 zile sub ultraviolete pentru a elimina
bacteriile. Se mentine o umiditate relativ scazuta de 35% pentru a
preveni aparitia unor pui umflati. Trebuie mentinuta, de asemenea,
o temperatura de 17-21 grade Celsius.
IX. Preincalzirea oualor
Inainte de a fi plasate in incubator, ouale trebuie tinute la o
temperatura a camerei de 25 grade Celsius, timp de cel putin 12
ore.
De asemenea, daca ouale au fost transportate pe o distanta mare,
inainte de a fi duse in incubator, trebuie sa stea minim 12 ore fara
a fi mutate, la 25 grade Celsius.
11. Incubatia – cerinte
I. Metode
Sunt consacrate doua metode de incubatie pentru strutii domestici -
naturala si artificiala. Majoritatea crescatorilor de struti africani
perfera metoda naturala de incubatie deoarece sunt de parere ca
puii obtinuti pe cale artificiala nu sunt la fel de sanatosi. Acest fapt
este probabil adevarat, deoarece puii cei mai puternici pot
supravietui in conditii naturale; cu toate acestea, putini pui
supravietuiesc la incubatia pe cale naturala. De asemenea,
permitand strutilor sa stea pe oua pana la 6 saptamani, poate cauza
tensionarea acestora, deteriorandu-le conditia.
Atat femela cat si masculul impart responsabilitatile de clocire,
masculul mai ales noaptea iar femela ziua. Daca femela poate sta
pe oua, ea va depune cate un ou la interval de doua zile, cumuland
astfel 12-15 oua pe luna.
Cuibul este o groapa nu foarte adanca in pamant; poate fi marit
prin saparea unei mici gropi in pamant, langa cuib, umpluta cu
nisip, iar in jurul ei se construieste o ridicatura.
Producatorii din Statele Unite sunt adeptii incubatiei artificiale; ei
considera ca investitia in incubatia naturala este mult mai mare.
O productie mare de oua se obtine daca ouale sunt indepartate din
cuib in fiecare zi. Daca se apeleaza la incubatia artificiala, se
colecteaza ouale de doua ori pe zi, se depoziteaza, se racesc la 18-
21 grade Celsius, si se plaseaza in incubator timp de 7-10 zile. Daca
ouale nu sunt incubate in 7-10 zile, rata de clocire este semnificativ

redusa.
Principii generale de incubatie
Perioada medie de incubatie

42 – 43 zile
Temperatura medie
36 grade Ceslius
Umiditate relativa
23% - 26%
Rotatia
6 – 8 ori/zi
Depozitarea
10 zile – 12–15 grade Celsius
II. Facilitati pentru incubatie si clocire

Sunt necesare sisteme performante de incubatie si clocire. Alaturi
de struti, aceste sisteme reprezinta o importanta investitie
financiara.
Aceste tehnici au fost perfectionate, contribuind la reducerea
mortalitatii timpurii. Ventilatia inadecvata, umiditatea improprie
au reprezentat probleme majore in trecut.
Obiectivul incubatieiil reprezinta crearea conditiilor necesare
pentru ca din ouale fertile sa rezulte pui de strut intr-o perioada de
42-43 zile, folosind echipament special. In natura, parintii-struti
asigura in mod instinctiv conditiile de mediu pentru clocire, dar in
mediul artificial, trebuie creat un mediu similar.
Facilitatile pentru incubatie difera de la o ferma la alta, in functie
de buget, dimensiunea afacerii, cladirile existente. Fiecare
producator trebuie sa puna la punct o structura, permanenta sau
temporara, in functie lde numarul anticipat de oua.Dimensiunile
actuale ale echipamentelor pentru incubatie si clocire vor varia, de
aceea trebuie stiute aceste dimensiuni, inainte de a sti suprafata
cladirii.
La planificarea facilitatilor trebuie avute in vedere:
izolarea fata de circulatia persoanelor
controlul de mediu asupra camerelor si cladirii
igienizarea camerei
sursa de curent de rezerva
extinderea ulterioara
spatii adecvate pentru provizii
spatiu pentru depozitarea echipamentului necesar pentru
incubator.
Incubatorul trebuie astfel proiectat incat sa asigure temperatura,
umiditate si circulatia aerului constante.
III. Echipament
Pe piata actuala exista mai multe tipuri de echipamente pentru
incubatie si clocire.
Un incubator are 4 functii de baza:
1.controlul temperaturii
2.controlul umiditatii
3.circulatia adecvata a aerului
4.mecanismul de rotatie (acest mecanism nu este prezent la
instalatiile de clocire)
Fiecare dintre acesti factori poate cauza erori fatale in procesul de
incubatie.
1. Temperatura
Valorile recomandate variaza intre 32,2 grade Celsius si 36,6 grade
Celsius dar valorile cele mai comune sunt cuprinse in intervalul
35,5-36,6.
2. Umiditatea
Este de asemenea foarte importanta. Ouale trebuie sa piarda o
anumita cantitate de apa in timpul incubatiei – 13-15% din
greutatea initiala. Umiditatea si circulatia aerului joaca un rol
important in pierderea apei. Umiditatea trebuie sa aiba valori
cuprinse intre 20-40%. Pierderea de apa va fi determinata prin
cantarire saptamanala.
In functie de pierderea in greutate a oului, se opereaza ajustari in
incubator in ceea ce priveste umiditatea. Pentru a tine o evidenta
clara, se recomnada un registru operat pe calculator.
Umiditatea relativa trebuie mentinuta la valoarea de 25% pana in
ziua a 40-a, dupa care se trece la valoarea de 35-40%.
Vor exista diferente de marime la oua, de forma si porozitate. Ca
urmare, temperatura si umiditatea in incubator trebuie ajustate.
3. Circulatia aerului
In timpul incubatiei, ouale consuma oxigen (respiratie) si elimina
dioxid de carbon. Deoarece embrionul se dezvolta mai ales dupa
primele 6 saptamani, creste si consumul de oxigen, deci si
cantitatea de dioxid de carbon eliminata. De aceea, este ESENTIALA

circulatia adecvata a aerului in cadrul sistemelor de incubatie!
4. Pozitia
Ouale de strut trebuie depozitate cu capatul mai mare in sus la o
temperatura de 18-21 grade Celsius. In acest timp, trebuie sa se
efectueze rotatia oualor in fiecare zi.
Acordati atentie speciala sacului de aer!
Sacul de aer se formeaza dupa 24 ore de la depunerea oualor. Nu va
grabiti sa puneti oul in incubator. In sacul de aer se colecteaza
albumina ce contine un factor antibacterial necesar pentru
embrion. Cu cat sta mai mult, cu atat calitatea va fi crescuta.
Sacul de aer nu trebuie sa fie mai larg de 6 mm, sau mai mic de 4
mm.
Ouale mai mari de 10 zile au o rata de succes scazuta.
5. Rotatia
Ouale trebuie intoarse de 2-3 ori pe zi inainte de a fi plasate in
incubator.
6. Salubritatea
Sunt plasate in incubator doar ouale curatem si solide.
Apa pentru dezinfectare trebuie plasata la intrarea in incubator.
Se vor purta doar haine si incaltaminte sterile, chirurgicale in
incubator. Inainte de inceperea activitatii, mainile trebuie spalate
si dezinfectate.
7. Cantarirea
Cantarirea oualor saptamanal determina pierderea in greutate a
acestora, permitand adaptarea factorilor de umiditate si
temperatura. Cei mai multi producatori se asteapta la o pierdere de
15-18%.
12. Managementul clocirii
I. Incubatie si clocire
Strutii au o perioada de incubatie de 39-59 zile, media fiind de 42
zile.
Managementul clocirii este de o importanta vitala pentru succesul
acestui proces. Problemele de clocire se pot datora alimentatiei
neadecvate a strutilor pentru imperechere, problemelor de
imperechere, manevrarii improprii a oualor, defectiuni ale
sistemelor de clocire si incubatie, sau problemelor de temperatura
si umiditate.
Managementul de succes al unui sistem de clocire standard necesita

experienta si atentie la detalii. Curatenia reprezinta un factor
esential. Cladirile pentru clocitor trebuie proiectate astfel incat sa
fie rezistente si usor de curatat. Trebuie sa fie suficient de
spatioase pentru a depozita volumul anticipat de oua, si trebuie sa
fie prevazute cu spatii pentru igienizare, tavite pentru oua, sisteme
de racire si depozitare, incubator si clocitor, spatii pentru pui,
echipamente de spalare, facilitati pentru igienizare, precum si un
birou.
Echipamentul pentru clocitor include un generator de rezerva,
incubatoare si clocitoare, tavite pentru manevrare, un aspirator
pentru curatare, spalator, tavite pentru spalare si carucioare.
II. Principii generale in clocire
Cei mai multi producatori transfera ouale in clocitor intre zilele 39-
40.
Odata ce puiul a lovit cu ciocul coaja de ou, in aproximativ 24-48
ore el va sparge aceasta coaja.
Daca puiul nu loveste coaja, atunci este nevoie de asistenta. In
acest caz se face o gaura mica in coaja de ou pentru a permite
puiului sa respire. Din acest moment, puiul trebuie lasat singur
pentru a-i permite sa se descurce prin fortele proprii. Acest demers
poate dura pana la 2 zile.
Puii ies din ou atunci cand sunt pregatiti. Ouale mici sunt clocite
mai rapid decat cele mari. Interventia efectuata prea devreme
poate produce complicatii la clocire. Cea mai buna metoda consta
in a tine „mainile departe de ou” cat mai mult posibil.
Daca umiditatea relativa din clocitor nu poate fi controlata,
embrionul trebuie lasat sa loveasca in coaja cu ciocul, inainte de a
fi mutat in clocitor. Se recomanda ca nivelul de umiditate sa fie
acelasi ca in incubator pana are loc lovirea in coaja de ou. Acest
fapt va permite oului sa piarda suficienta apa pentru a primi astfel
oxigenul necesar in aceasta perioada critica a dezvoltarii
embrionului.
In stadiul final al clocirii, se recomanda o umiditate relativa de 30-
40%. De asemenea, se recomanda ca temperatura sa fie cu 1-2
grade mai mica decat cea din incubator iar umiditatea mai ridicata.
Din numarulde oua depuse, aproximativ 70% dintre ele vor da
nastere la pui. Unele dintre aceste oua sunt nefertile iar unele vor
nu vor putea fi clocite. Din nou, este foarte importanta o evidenta
clara deoarece problemele specifice sunt asociate cu moartea

embrionului in diverse momente ale incubatiei.
Puii vor iesi din oua, fara a fi asistati, la aproximativ 12 ore dupa ce
au lovit cu ciocul in coaja de ou. Puii nu trebuie mutati prematur,
deoarece se pot sparge vasele de sange. Daca puiul nu a iesit din ou
dupa 20-30 ore si pare slabit, trebuie indepartate cu grija bucatile
din coaja de ou.
Dupa clocire, pui trebuie lasati in incubator suficient cat sa se
usuce fara a se deshidrata. Un pui care se misca in sus si jos poate
fi mutat din instalatie. In medie, puii sunt retinuti in incubator 12
ore dupa clocire.
Dupa clocire, se aplica o solutie de iod in zona ombilicala a puiului,
se cantareste puiul si se identifica. Dupa ce s-a uscat, se muta in
tarcul lui cat mai repede posibil pentru a se acomoda.
Puii nu sunt capabili de termoreglare, in acest stadiu, si de aceea
trebuie asigurata o sursa externa de incalzire. La acesti pui,
suplimentul de caldura trebuie sa fie de 32-35 grade Celsius. Sursa
de caldura trebuie sa fie suficient de mare pentru ca toti puii sa se
adune in jurul ei. De asemenea, tarcul trebuie sa fie suficient de
mare astfel incat puii sa se poata indeparta de sursa de caldura
daca se incalzesc prea tare.
13. Cresterea artificiala a puilor
Managementul joaca un rol important in cresterea cu succes a

puilor.
La varsta de 0-12 saptamani se inregistreaza cea mai mare
mortalitate. Devine imperativ ca prin experienta, cercetare si
cunoastere, sa se reduca mortalitatea.
O serie de factori sunt esentiali in cresterea puilor: genetici, starea
de sanatate, managementul, conditiile de clima, nutritia,
facilitatile si mediul, precum si factorii de stres.
Crescatorii de struti se confrunta adesea cu o mortalitate ridicata la
pui si strutii tineri, ca urmare a cresterii neadecvate.
Urmatoarele recomnadari, aplicate in mod corect, vor duce la
cresterea semnificativa a sperantei de viata.
Facilitatile pentru crestere trebuie astfel proiectate incat sa
protejeze puii in fata pradatorilor (caini, vulpi etc), cat si in fata
conditiilor de clima neprielnice. Puii nu trebuie NICIODATA lasati sa
se ude pana la piele. Trebuie tinuti intr-un mediu uscat si curat,

precum si ventilat.
I. Temperatura
Deoarece temperatura in incubator este de 36 grade Celsius,
trebuie acordata atentie pentru ca puii sa nu raceasca cand sunt
mutati. Sectorul in care sunt tinuti puii de o zi trebuie sa fie
dezinfectata inainte. Temperatura puilor trebuie sa fie de 31-33
grade Celsius in primele 10 zile de viata, apoi de 26-29 pana la
varsta de 3 saptamani. De la 3 la 8 saptamani, temperatura ideala
este de 21-26 grade Celsius.
Puii nu trebuie expusi la temparaturi scazute, si nici prea ridicate.
Puii crescuti intr-un mediu stramt, incalzit cu infrarosii, sunt
susceptibili de a se imbolnavi intr-un mediu rece. Camerele
incalzite uniform vor preveni aceasta problema. Se recomanda
incalzirea centrala.
II. Podeaua
Daca puii sunt asezati pe rumegus, coji de orez sau nisip pentru
constructii, acestea trebuie acoperite cu panza de sac in primele 7-
10 zile pentru ca puii sa nu manance resturile, aparand astfel
probleme intestinale.
Dupa ce panza este indepartata, rumegusul sau nisipul sunt
scuturate zilnic pentru a se usca. NICIODATA nu se acopera cu ziare,
carton, plastic sau alt tip de material alunecos.
III. Hranirea
Dispozitivele pentru hrana si apa trebuie curatate, dezinfectate si
reumplute. Este important ca puii sa invete sa manance terci din
primele zile de viata, inainte de a fi trecuti pe alimentatie cu
lucerna. In acest timp, puii trebuie tinuti intr-un spatiu mic (3x3
m/50 pui), cu 8-10 orificii de alimentare cu hrana si apa. Ei trebuie
sa aiba acces la hrana si apa din primele zile. Prin agitarea hranei
cu regularitate, pui vor fi indemnati sa manance; sunt curiosi si vor
veni sa cerecteze.
Poate fi de asemenea plasat un pui mai mare care stie sa se
hraneasca, pentru a-i invata pe cei mici acest lucru.
Lucerna se taie foarte fin (bucatele de 5 mm), se inmoaie, se
amesteca cu terci pentru pui si se da puilor de 6 ori pe zi. Puii vor fi
atrasi de alimentatoare si vor invata repede sa manance. Acestea
nu trebuie sa fie adanci pentru ca puii sa se poata deplasa cu
usurinta printre ele.
Imediat ce puii incep sa manance din terci, spatiul in care stau

poate fi marit cate putin in fiecare zi, pentru ca acestia sa incepa
sa faca mai multa miscare.
Dupa 7 bzile acesta zona trebuie sa masoare 4x10 m/50 pui. Puii
mai mici de 4 saptamani nu trebuie sa primeasca fibre mai lungi de
5-8 mm. Daca fibrele sunt mai lungi, ele vor forma un ghem fibros
in stomac, cauzand indigestie. Dupa 4 saptamani, fibrele pot ajunge
la 10 mm.
Pentru a preveni deshidratarea, apa potabila poate fi colorata
galben-verde, culoare preferata de struti. Apa poate fi imbogatita
cu o soluti e de multivitamine.
Containerele pentru hrana trebuie proiectate astfel incat puii sa nu
se calce in picioare. Se presara lucerna proaspata peste hrana,
pentru a incuraja ciugulitul.
Adapatoarele trebuie sa fie putin adanci pentru puii de o zi pana la
2 saptamani, pentru a preveni inecarea accidentala.
Este important sa se asigure pietris pentru pui, circa 2 kg la 50m kg
de hrana.
IV. Ventilatia
Incalzirea suficienta, mai ales in prima saptamana, este esentiala,
dupa care puii trebuie invatati sa se adapateze la temperaturi
normale. O temperatura constanta, mai ales in lunile de iarna,
poate fi mentinuta in incubator prin suspendarea unor senzori de
caldura, la inaltimea puilor, ce vor activa sistemul de incalzire
atunci cand se inregistreaza scaderea temperaturii la un anumit
prag.. Incubatorul trebuie ventilat permanent, mai ales daca sunt
multi pui, pentru a preveni cresterea amoniacului.
Curentul este nociv pentru pui, dar pe de alta parte ei nu trebuie
supraincalziti. Un grad in plus la caldura este mai nociv decat unul
in minus.
Grupurile de mai mult de 50 de pui trebuie tinute in spatii largi,
permitand detectarea anomaliilor, dar ingreunand managementul
general. Puii care se dezvolta mai greu sunt dificil de indentificat in
grupuri mari. Puii trebuie sa fie cat mai apropiati ca varsta in cadrul
unui grup.
V. Conditii exterioare
Exista o serie de sisteme de crestere a puilor, insa baza tuturor
sistemelor o reprezinta sistemul pasunilor cu lucerna si al
alimentatiei pe baza de concentrate.
Daca un anumit sistem da rezultate bune, el nu trebuie schimbat.

Schimbarea, atunci cand se impune, trebuie facuta gradual.
Cand puii au doua saptamani si sunt pregatiti pentru lucerna, nu
trebuia lasati afara in frig, in primele zile. Pe masura ce se
incalzeste, sistemul de incalzire trebuie inchis iar puii scosi afara,
pentru cateva ore.
Lucerna trebuie sa fie scurta, nu mai mult de inaltimea burtii
strutilor, iar gardul nu este mai mare de 3x3-5x5 metri.
Pe masura ce puii cresc, ei pot fi plasati in spatii mai mari. Daca
tarcurile sunt prea mari, puii vor manca prea multa lucerna, si prea
putina hrana concentrata.
Alimentatoarele si adapatoarele trebuie plasate in tarcuri. In zilele
cu vant puternic, se pot plasa folii de plastic la garduri pentru a
proteja. In caz de vreme rea, puii trebuie tinuti inchisi.
Pe masura ce se avanseaza in sezonul de imperechere, cuibarul se
aglomereaza cu pui, iar pui mai mai sunt scosi afara.
Daca in acest interval se inrautatesc conditiile meteo, fara sa existe
spatiu disponibil, se pot produce pierderi considerabile. Puii trebuie
tinuti in sistem extensiv cat mai mult timp posibil, inainte de a fi
transferati pe pasune (nu inainte de varsta de 4 luni).
Nu trebuie neglijata importanta hranirii corecte, in sistemul
extensiv. Crescatorul de struti trebuie sa cunoasca ce elemente
nutritive sunt cerute de pasari.
Daca strutii pot fi hraniti cu furaje sau grane, trebuie sa se
realizeze un echilibru intre acestea si alimentatia din comert. Nu
trebuie permis ca strutii sa devina supraponderali. Excesul de
grasime este daunator productiei de oua si afecteaza calitatea
carnii de strut.
La varsta de 6-8 saptamani, puii pot fi plasati afara daca vremea
este prielnica, dar trebuie bagati in adapost pe timp de noapte.
Pot fi manevrati in grupuri de 25-50 pasari. Puii tineri vor ingiti
orice. Tarcurile trebuie curatate de pietricele, vegetatie
uscata,sarma, pioneze, si alte materiale ce pot cauza obstructie
intestinala, si chiar deces. De asemenea, se curata resturile de
hrana.
Reamintim, NICIODATA nu se permite ca strutii sa aiba acces la
hrana umezita sau deteriorata.
La varsta de 4 luni, puii sunt mai corpolenti, si pot fi lasati in aer
liber fara a exista riscul aparitiei problemelor intestinale.
Adapostul si umbrisul trebuie sa fie disponibile pentru a proteja

atat pasarile cat si hrana pe vreme rea sau noapte.
VI. Probleme in timpul cresterii

1. Puii cu speranta de viata redusa
Puii sunt lipsiti de culoare, sensibili la frig; nu mananca, de aceea
cresc foarte incet. Aceasta problema poate sa apara ca rezultat al
malnutritiei la pasarile pentru imperechere, la ouale care au fost
depozitate un timp indelungat, procedurilor incorecte de incubatie
sau igienei improprii in incubator.
2. Lipsa hranei
Daca puii nu invata sa manance in primele zile de viata, vor incepe
sa arate lipsiti de culoare. Trebuie supravegheat daca hrana este
acceptabila pentru pui si daca sunt suficiente orificii pentru
hranire.
3. Stresul si frustrarea
Cu cat sunt mai mici puii, cu atat vor fi mai sensibili la stres si
frustrare (care pot fi cauzate, printre altele, de manevrarea
excesiva, zgomot, schimbarea mediului, o schimbare brusca in
sistemul de hranire sau crestere, boli, iritatie cauzata de paraziti
interni sau externi, frig, etc.).
4. Comportamentul anormal
Stresul ii face pe struti sa se comporte anormal, de exemplu sa
inceapa deodata sa manance iarba, betisoare, pamant sau obiecte
straine. Nu se poate determina intotdeauna cauza acestor anomalii.
Cand puii se afla pe pajiste, si se manifesta anormal, poate fi util sa
fie plasati intr-un tarc mai mic,pentru o saptamana sau doua, si
invers. La stadiul la care se observa simptomele, este de regula
prea tarziu, iar puii au mancat deja prea multa iarba sau betisoare.
5. Problemele cu adapostul
Aceste probleme se refera la ventilatia proasta, numarul prea mare
de pui sau incalzirea ineficienta, toate acestea putand cauza
probleme cu plamanii.
Puii se ingramadesc impreuna atunci cand dorm si este prea frig,
dar conditiile sunt odeale atunci cand dorm separat si par linistiti.
Cand puii alearga cu aripile desfacute, inseamna ca le este prea
cald.
Temperatura in adapostul puilor variaza considerabil incepand cu
ora 9-10 dimineata pana la 3-4 dimineata urmatoare. Se recomnada
o temperatura constanta in timpul noptii.

6. Boli si paraziti interni si externi
Masura in care va fi afectat mediul in care traieste, va determina
cand un pui trebuie izolat din cauza unui parazit. Se recomnada
consultarea unui medic veterinar pentru a afla ultimele
recomandari.
7. Probleme la achizitionare
Daca schimba frecvent proprietarii, se poate ca puii de strut sa nu
tina pasul la conditiile in schimbare. Drept urmare, anumite
probleme sunt transferate de la un proprietar la altul, si din aceasta
cauza poate muri un lot intreg de pui.
Se recomanda specializarea in cresterea puilor de o anumita
varsta.
8. Plasarea timpurie in grup
Cand un pui este plasat prea devreme intr-un lot, in timp ce este
inca activ si jucaus, el nu va face suficienta miscare intr-un spatiu
restrans. Acest lucru va cauza stres, rezultand alte anomalii.
Intr-un sistem extensiv, de exemplu bazat pe pasunile cu lucerna,
puii sunt ocupati intreaga zi; ciugulitul lucernei si al gazelor ii
calmeaza. Intr-un lot de crestere, puii vor cauta intotdeauna ceva
de ciugulit.
VII. Spatiul
Necesitatile de spatiu pentru puii de strut nu au fost stabilite cu
precizie, insa Asociatia Americana pentru Struti a sponsorizat
proiecte de cercetare in Kenya, si au observat ca puii plasati in
tarcuri de 9,3 metri patrati/pui dezvolta probleme digestive,
probleme cu picioarele, cu ciuculitul si alte probleme comune
prezentate deja.
Puii care dispun de 23 metri patrati/pui, de la clocire pana la varsta
de 3 luni, nu vor suferi de aceste afectiuni.
Exista o serie de optiuni in ceea ce priveste marimea tarcurilor si
adaposturilor pentru pui, in functie de varsta si de numarul
acestora:
la inceput, se plaseaza nu mai mult de 3 pui intr-un tarc de 1,2x1,5
metri.
pentru primele 2-3 saptamani, se plaseaza 100 de pui intr-un spatiu
de 15 metri lungime.
dupa 3 saptamani, aceasta lungime trebuie dublata pana la varsta
de 6 saptamani. Un numar prea mare de pui poate cauza probleme
ca stres, mancatul penelor sau malnutritie.

marimea tarcului pentru puii de 6 saptamani trebuie sa fie de 3,5
metri/pui.
pentru grupuri de 25 pui, spatiile trebuie sa fie de 10x40 metri (1, 6
metri/strut). Trebuie facuta rotatia pasarilor de doua ori pe
saptamana, pentru a reduce la minim contaminarea cu bacterii.
Campul poate fi semanat cu lucerna, pentru a imbunatati dieta. La
varsta de 6 saptamani, nu sunt necesare spatii pentru dormit
eleborate; dar trebuie sa existe spatii pentru protectie in fata
conditiilor neprielnice de vreme. Ele trebuie construite astfel incat
sa fie curatate si incalzite cu usurinta, mai ales in timpul iernii.
la varsta de 3 luni, strutii sunt plasati pe pasuni largi, de cel putin
0,1 hectare/pui.
La 6 luni, pasarile pot fi transferate pe pasuni foarte mari (0,2
hectare/pui) pentru pasunat extensiv. Ca alternativa, ei pot fi
trecuti pe un program de hranire, unde rata de crestere este
controlata, pentru a obtine maximum de productie. Aceste pasari
sunt plasate pe pasuni mici de 50x70 metri/25 pasari.
strutii plasati in spatii temporare, pentru vizionare inaintea
vanzarii, cu o suprafata de 2 m patrati/greutatea de 50 kg. Un strut
adult de 110-160 kg va necesita un spatiu de 6 metri patrati.
VIII. „Totul intrat - totul iesit”
Acest sistem trebuie folosit cu exactitate de catre crescatorii de
struti. Situatia ideala consta in a depozita toate ouale odata pe
saptamana. Puii care rezulta din aceste oua sunt tinuti impreuna
intr-un singur tarc pana la varsta de trei luni. Tracul este apoi
curatat, dezinfectat si lasat liber timp de 30 de zile pentru a
elimina bacteriile naturale.
Facilitatile pentru pui trebuie construite pentru a usura
managementul.
Se recomanda sa se evite mutarea puilor dintr-un tarc in hambar,pe
cat posibil. Producatorii au tendinta sa plaseze puii tineri, cu un
sistem imunitar precar, intr-un tarc ce abia a fost eliberat de catre
puii mai varstnici. Puii mai batrani sunt mutati intr-un tarc curat,
iar cei mai mici, intr-unul infectat!!!
IX. Traficul
Traficul intr-o ferma ar trebui sa fie unidirectional, incepand cu
pasarile cele mai tinere (ouale) pana la cele mai batrane, fara a se
intoarce in urma.
Trebuie interzis accesul vizitatorilor in incubator si zonele de

crestere a puilor, din consideratii de ordin economic.
Se poate apela la supraveghere prin camere video, pentru a elimina
excesul de trafic in cadrul fermei. Trebui retinute persoanele care
viziteaza fermele, si care reprezinta risc de contaminare pentru
pui.
X. Pasarile salbatice
Pasari precum randunele sau porumbei pot cauza probleme
considerabile, atunci cand puii sunt transportati in afara
hambarului. Ele consuma cantitati mari de cereale din hrana puilor.
Adesea, pasarile sunt intr-un numar atat de mare, incat puii de
strut se sperie si nu mai mananca.
X.Sexarea puilor
Deoarece diferentele de penaj care fac posibila deosebirea sexelor
devin evidente abia spre varsta de doi ani, este necesara sexarea
puilor prin examinarea vizuala a falusului (prezent la ambele sexe).
Sexarea poate fi realizata la orice varsta, dar studiile au aratat ca
la 12 saptamani aceasta operatie poate fi efectuata cel mai simplu.
Examinarea puilor mai mici este mai complicata, iar examinarea
puilor mai mari este mai dificila pentru ca necesita o examinare
interna, care complica lucrurile.
La varsta de 12 saptamani, puii de strut pot fi examinati in picioare,
eventual tinuti de ina o persoana. Cel care efectueaza examinarea
trebuie sa ridice coada pasarii cu mana stanga, in timp ce cu mana
dreapta se apaca deasupra cloacei.
Falusul masculului este mai mare, curbat si mai cartilaginos ca al
femelei. Pentru a avea siguranta in privinta sexarii, este
recomandabil sa examinati mai multe pasari inainte sa va
pronuntati asupra sexului.
In cazul in care nu aveti certitudini asupra sexului uni pui, puteti
reveni dupa cateva saptamani pentru a va edifica.
14. BOLI SI TRATAMENTE
1.Degete rasucite
Aceasta situatie poate sa apara foarte frecvent la puii sub doua
saptamani, degetul mare al strutului fiind rasucit in lungul axei sale
longitudinale, astfel incat unghia ajunge eventual sa fie lipita de
sol.
Aceasta afectiune este, de regula, rezultatul ingrijirii defectuase a

puilor in primele saptamani de viata, respectiv atunci cand cutiile
in care au fost tinuti puii imediat dupa scoaterea din incubator
aveau fundul lunecos. Mai poate sa apara si din cauza conditiilor
improprii de incubatie sau chiar a hranirii defectuoase a femelei in
perioada depunerii oului respectiv.
Corectarea degetelor rasucite se face numai dupa ce puiul a
implinit varsta de doua saptamani. De regula, la aceasta varsta ,
puii sunt activi, se hranesc singuri si se misca destul de mult.
Se aseaza degetul rasucit pe o atele subtire de lemn, cum ar fi
betele de la inghetata, pozitionandu-se sa fie aliniate corect. Se
infasoara degetul pe atela cu benzi de tifon. Se aseaza o a doua
atela la partea anterioara a celei dintai si se leaga strans,
formandu-se un T. Lasati pasarea sa mearga doua zile cu acest
dispozitiv simplu si pe urma verificati daca defectul s-a corectat. Se
poate repeta interventia pentru inca doua zile dar, de regula,
primele doua zile sunt suficiente. In cazul in care pasarea are doua
degete rasucite, veti face aceasi operatiune dar pe rand pentru
fiecare deget in parte si nu in acelasi timp. Bandajul se schimba
obligatoriu la doua zile.
2.Degete deviate
Aceasta afectiune apare ca urmare a unui traumatism; pasarea
poate pasi dar degetele sunt deviate intr-o directie oarecare,
dandu-i probleme de stabilitate. De aceasta data, problema este
mai grava, implicand rasucirea intregului os al piciorului, care
determina rasucirea degetelor in afara. Instalarea acestui defect
poate sa fie relativ simpla, in sensul ca in cateva zile devine clar
vizibila. Se poate interveni chirurgical cu un anumit succes sau
ortopedic, prin formarea unui aparat ghipsat care sa tina piciorul in
pozitia corecta.
In scopul realizarii acestui aparat, se poate proceda la fel ca in
cazul degetelor rasucite, cu precizarea ca, de aceasta data se
intervine asupra piciorului in ansamblul sau, de sub genunchi si
pana la varful degetelor, folosindu-se atele, pe care se fixeaza laba
piciorului in pozitie corecta si apoi se leaga tot cu fasa din tifon.
Prevenirea se face doar cu ajutorul unei hraniri corecte.
3.Ocluzia
Ocluziile sunt afectiunile cele mai frecvente la struti, indiferent de
varsta. Exista doua tipuri de ocluzii: acute – abia instalate si cronice
– de durata mai veche.

Ocluziile apar in cazurile in care strutul inghite o cantitate mare de
material nedigerabil – nisip sau pietris, intr-un timp foarte scurt. Au
fost cazuri in care ocluzia s-a instalat si datorita ingestiei rapide de
iarba cu firul lung. In aceste cazuri, pericolul mortii animalului este
foarte mare.
Ocluziile cronice se instaleaza atunci cand animalul are un
proventricul partial blocat, care permite trecerea unei anumite
cantitati de materiale digerabile si nedigerabile. Acesti struti, de
regula, nu castiga in greutate atat cat ar trebui, si inghit de regula
o cantitate mare de materiale nedigerabile, care blocheaza
proventriculul. Pe acest fond de supraalimentatie, aspectul
strutului este de subnutritie.
S-a constatat ca ocluziile apat, cel mai adesea, atunci cand strutii
se confrunta cu situatii neobisnuite, cum ar fi mutarea in alte locuri
a fermei sau la alta ferma, schimbarea hranei, precum si la
inceputul instalarii unor boli care fac strutul sa-si schimbe
obiceiurile de hranire.
Tratamentul de urgenta consta in administrarea orala a uni
lubrifiant, cum ar fi uleiul mineral, care ajuta la deblocarea
ocluziei si la degajarea proventriculului. Dupa tratamentul de
urgenta este necesara interventia chirurgicala care sa dea siguranta
eliberarii tractului digestiv.
4.Prolapsul
La strutii tineri apare frecvent prolapsul rectului. Deoarece este
posibil ca prolapsul sa duca la instalarea unor probleme mult mai
grave, trebuie sa se intervina imediat. De regula, prolapsul rectal
apare la struti cand au diaree, din cauza contractarii musculaturii
zonei in timpul defecatiei. In aceste cazuri se intervine chirurgical.
Poate aparea un prolaps si la nivelul falusului. In acest caz, falusul
trebuie sters, dezinfectat, lubrifiat si apoi impins inapoi in cloaca.
De regula, interventia chirurgicala nu este recomandata.
5.Bolile respiratorii ale strutilor
Bolile respiratorii afecteaza, in special, strutii tineri sau la
inceputul maturitatii. De asemenea s-a observat ca in foarte multe
cazuri, bolile respiratorii se instaleaza ca urmare a supunerii
animalului la stresuri semnificative: mutare, schimbarea hranei etc.
Daca observati ca strutului incepe sa-i curga nasul si sa-i lacrimeze
ochii, atunci trebuie sa stiti ca acestea sunt semnele premergatoare
clare ale declansarii unei boli respiratorii.

In cazurile mai grave, strutul are respiratia grea si , in repaos, se
observa penajul umed.
Tratamentul infectiilor respiratorii include antibioticele cu spectru
larg, administrarea suplimentara de vitamine, hrana si ingrijiri
speciale.
Pneumonia de aspiratie apare rar, ca urmare a aspiratiei in trahee
si plamani a unor lichide: apa sau lichde regurgitate. Principala
cauza o reprezinta administrarea defectuoasa a lichidelor orale sau
a medicamentelor.
6.Vaccinurile
Nu exista recomandari referitoare la vaccinarea strutilor
7.Bolile infectioase
Nematoza – produsa de parachocerca struphionus, parazit
pulmonar; mecanism patogenic necunoscut
Struthiofilaria megalocephala – patogenie nedemonstrata, dar
posibila
Lipostrongylus douglassi – parazit intestinal, sensibil la tratamentul
antihelmintic cu fenbendazol
Cestoza – produsa de houttuynia struthionis, parazit numit si
panglica strutului; sensibila la fenbendazol
Trematoza – produsa de philophthalamus gralli, parazit ocular ce
produce iritatie si secretie oculara abundenta
Infectii cu protozoare – hexamitiaza care da infectii intestinale,
frecvente la exemplarele tinere
Infectii cu arthropode – produse de struhiolipeurus nandu; duc la
pierderea penajului; sensibile la Ivermectin.
ACTUALMENTE NU EXISTA ANTIBIOTICE CARE SA FIE TESTATE

SUFICIENT PE STRUTI.
Cele mai larg utilizate medicamente – antibiotice, confirmate de
practica in tratamentul cu succes a bolilor infectioase si virale la
strut sunt:
amoxicilina 10mg/kg
amikacin sulfat 10mg/kg
batryl 2,25mg/kg
gentamicina 4mg/kg
sulfadimetoxina 25-50mg/kg
tetraciclina 15mg/kg
tribrissen 2ml/kg
trimethoprim/Sulfadiazine 48% (40mg/kg)
Dintre antihelmintice:
fenbendazol 15mg/kg
ivermectin 200mg/kg
Pentru purici:
carbaryl pulbere 5%
Nu uitati, singura persoana in masura sa diagnosticheze si sa

recomande un tratament adecvat este medicul veterinar!

Cresterea Strutilor

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Cresterea Strutilor

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

www.sapard-romania.

Ca in orice afacere, cei care intentioneaza sa inceapa cresterea

industria cosmetica la prepararea cremelor pentru ingrijirea

Cresterea strutilor in ferme, asa cum se intalneste astazi in Africa

Astazi, strutul domestic este crescut pentru pielea de foarte buna

I. Strutul African Struthio Camelus

Strutul este cunoscut ca o pasare incapabila sa zboare, avand

mediul lor natural.

ce masculii devin fertili abia dupa 4-5 ani. In captivitate, femelele

cu camilele, privind de la distanta, de aici denumirea de „pasare-

II. Pozitii de dormit specifice strutilor

Strutii sunt de obicei foarte calmi, traiesc in cupluri sau grupuri

4. Metode de baza in cresterea strutilor

Cresterea strutilor in ferme presupune sisteme variate care pot fi

Nu exista un sistem standard sau tehnici de productie care sa fie

Fermierii folosesc trei sisteme de crestere a strutilor:

prin aceasta metoda.

experienta si atenta supraveghere pot fi de mare insemnatate.

In ultimul deceniu, strutul a fost privit ca o potentiala schema de

Harta economica comparativa

Strut - 42 - 365 - 1/2 - 35 - 30 - 100 - 30

Productia medie de carne

Strutii nu necesita un spatiu mare pentru a creste, spre deosebire

colesterol. De cand s-a dovedit ca aceasta carne „rosie” este mai

In prezent, cea mai grava problema in ceea ce priveste carnea de

6. Cum sa incepem afacerea?

fertilitatea si sanatatea pasarilor.

sunt adaptate la conditiile meteorologice.

Strutii pentru reproducere sunt vanduti individual sau in cadrul unei

IV. Vizitati alte ferme

trebuie sa fie stralucitoare, datorita alimentatiei adecvate si a starii

tantari sau bacterii.

perechile de strut cat si pentru pui. Puii, perechile pentru

Tarcuri pentru crestere

Tarcuri exterioare pentru strutii-adulti

Tracurile pentru imperechere trebuie plasate la distanta de cele ale

adunate sa fie transportate in camion.

trebuie sa fie inalte de 1,5-1,6 metri.

Constructii si tarcuri interioare

acces la ele fara a se expune strutilor agresivi. Desi nu dau semne

In constructia unui adapost trebuie avute in vedere:

folosita, poarta batanta sta lipita de un perete. Cand este necear,

metri patrati spatiu/pui.

Reduce incidenta impactului intestinal

Suprafetele neacoperite creaza probleme picioarelor

Alunecos daca este ud

Reduce incidenta impactului intestinal

Suprafata mai calduroasa si mai putin alunecoasa

Pasarile stresate pot ciugului din sol, rezultand probleme intestinale

Absorbante, asigura caldura

Nutritia in cazul strutilor a reprezentat o problema majora pentru

II. Modificari in dieta

Modificarile in dieta trebuie introduse gradat. Schimbarile bruste de

concordanta cu greutatea lor in 1995, aua tins o greutate de 35 kg,

greutate cu minim de efort. Luarea in greutate intr-un timp foarte

amidon sau o emulsie pentru proteine pentru a se dizolva in

pietris sau preparate comerciale pe baza de oase, in aceasta

VI. Diete sugerate pentru struti

1. Puii abia iesiti din ou (4-6 saptamani) sunt in general hraniti cu o

apa statuta, care le poate cauza moarte prin indigestie.

cereale), suplimentata cu +/- 20% proteine. Deoarece puii la

Apatie, pierderea poftei de mancare

Degete strambe paralizate