Anul I, Nr. 1

Răspunsul nu estecel la care vă aşteptaţi, dincelebra strigare a PCH-ului.NU, nu suntem ei, suntemdoar un grup de suporteri.Deja întrebarile încep săcurgă în mintea celui careciteşte aceste rânduri.Chiar aşa, cinesunt şi ce caracteristici aucetăţenii dinamovişti? Suntcei de la tribuna zero mai îndreptăţiţi să înjure decâtultraşii din peluză? La a I-ase ace mişto mai spumos decât lângă tunel?Sămânţa pe stadion este mai gustoasă decâtcea din aţa televizorului? mai bine bere ărăalcool în timpul meciului decât cea cu băută în otoliu acasă?Merge suporterul dinamovist la sta-dion să vadă cum pierdem derby-uri saupreeră să vină la spectacole serice?Gustă suporterii „câinilor roşii” maimult calitatea jocului sau îndârjirea câineascăa unui meci pierdut? E primul la plăcinte saula război?Probabil că răspunsul e undeva lamijloc... Acesta este şi motivul pentru careapărem azi cu această „anzină” („publicaţiede amatori pe un subiect particular, editatăde ani pentru a împărtăşi ideile lor” - OxordDictionary).O mare parte a suporterilor dina-movişti a renunţat să mai vină la stadion şi,stând în aţa televizorului, cu o sticlă de bere în mână, aşteaptă vremuri mai bune. Si, pen-tru a nu uita gustul, se adună cu mic şi mare lameciurile cu adevărat importante (vezi 50.000câini la meciul cu Manchester United).O altă parte, mai puţin numeroasă,continuă să populeze gradenele obosite şidezolante din Groapă, sperând cu o încăpă-ţânare „naivă” demnă de o cauză mai bună, că„poate se întâmplă ceva!”. Aceştia suntem noi.La tribuna a 2-a. Frumoşi şi nebuni în ideeanoastră că în Groapă poate  spectacol şi ărăviolenţă verbală şi zică. Că otbalul este doarun sport care se joacă în teren şi în tribune.Şi îi invităm pe toţi suporterii dina-movişti să ni se alature pe stadion, pentru căsimţim că la Dinamo chiar se întâmplă ceva!!!ceva rumos!!!! care merită văzut!!!

“Nici-o ramură a industriei mass media nu pare a f interesată de suporteri dar, ără vocea şi agitaţia publicului, otbalul ar f egal cu zero. Totul se rezumă la pasiune şi istoria acesteia. A ost şi mereu va f aşa. Fără pasiune otbalul ar f mort... doar 22 oameni, mari şi tari, ce aleargă pe ga- zonul verde, lovind o minge. Cu adevărat, o mare prostie. Suporterii sunt însă cei care transormăotbalul într-un spectacol de calitate, aducându-şi contribuţia de fecare dată.”

John King - “Fideli tribului”

Cineee suntem... Cineee suntem???

TRIBUNA

Pagina 2

Când există atâtea grupări în tri-bunele stadionului din Ştean cel Mare, dece ar mai  nevoie de una nouă? Această întrebare am pus-o membrilor DOL-ului.Răspunsul lui Sorin a ost cel care a sintetizatperect ceea ce toţi simţim:

„Dacă mă gân-desc bine, cele mai rumoase amintiri legatede Dinamo le am de un an încoace, de când s-a ormat grupul ăsta rumos cu un numeextrem de urât: DOL. Până acum nu puteam să mă bucur cu adevărat alături de Dinamo, pentru că rar aveam pe cineva alături care să-mi împărtăşească bucuria. Cred că ăstae cel mai bun lucru pe care l-a ăcut Dinamo pentru mine: prilejul să cunosc atâţia oame-ni super, pe care nui-aş f întâlnit proba-bil niciodată dacăn-ar f ost iubirea pentru alb şi roşu.”

Acesta a ostscopul nostru, atuncicând, la începutullui 2005, ne întâl-neam într-o berăriebucureşteană. Necunoşteam toţi depe net, unii dintrenoi şi de stadion.Ne-am strâns primaoară cca. 20, la a 2-a întâlnire am ost vreo 30.Şi tot aşa ne întâlnim cu ocazia ecărui meci,ori înainte ori după joc.Majoritatea dintre cei prezenţi la aceaprima întâlnire am hotărât sa mergem îm-preună pe stadion. Toţi eram cu ştate vechi înGroapă, unii chiar i-au prins pe Dinu, Lucescuşi Dumitrache ăcând spectacol pe acest sta-dion. Alţii doar din vremea când Cătălin Hîl-dan ăcea legea pe gazon. Veneam din peluzanord, din peluza sud, de la a II-a sau de la tri-buna 0. Unii au preerat sa rămână la locurilelor, dar mereu ne sunt aproape. Noi, ceilalţi,trebuia să hotărâm unde să ne stabilim cagrup.Am ales sa stăm la tribuna a II-a dindoua motive: ca să m la egală distanţă degrupările din cele 2 peluze şi ca să încercămsa creem o emulaţie în mijlocul simplilorspectatori care „rup” seminţele în aceea partea stadionului. Ca denumire, nu puteam alegealtceva decât DOL, ind „legaţi” de site-ul

www.dinamo-online.net

.Motto-ul nostru este

„Nu suntemultraşi, ci doar suporteri”.

Şi ţelul nostrueste acela de a ne demonstra iubirea aţăde culorile alb-roşii. Multă lume ne-a privitcu neîncredere:

„Domne, sunt ultraşi de in-ternet. Doar pierd timpul la tastatură”

Dartimpul a dovedit ca nu au avut dreptate. Amost prezenţi la ecare meci, într-un numărmai mare (acasă)sau mai mic (indeplasare). Amavut coregrai, amaşat bannere. Amost AICI!Am consi-derat că, în acestemomente decumpănă, cândtribunele, caregemeau de su-porteri pe vremeacând Dinamo re-prezenta un numegreu în Europa otbalistică, sunt din ce în cemai golaşe şi părăsite, apariţia noastră pestadion se va înscrie într-o încercare de a(re)demonstra ca suporterii dinamovişti suntalături de echipa si din altă parte decât dinaţa televizorului sau monitorului.Stadionul este, aşa cum se prezintăotbalul la aceasta ora, o îngemănare dintreo arenă romană (în care luptau gladiatorii) şio sală de teatru. Cu excepţia peluzelor popu-late de admirabilii ultraşi, lumea vine pe sta-dion ca la teatru sau ca la circ. Foarte puţinigăsesc de cuviinţă să pună si puţin sufetpentru UN NUME SI DOUA CULORI! Noi vremsă m EXCEPŢIA! Pentru că noi TRĂIM ŞI IU-BIM ÎN ALB-ROŞU!!!

TRĂIM ŞI IUBIM ÎN ALB-ROŞU

TRIBUNA

Pagina 3

De ce avem o medie de 3000-4000de oameni pe meci? Suntem o echipă cuun buget mare, troee destule în ultimii ani, jucători în naţionala României (şi Belarusu-lui), şi totuşi... De ce?Un motiv ar 

stadionul,

tribuna a II-aneasigurând o vizibilitate prea bună. Sau pre-ţul biletelor. Nu oricine îşi permite să dea100.000 pe bilet la tribună (poate nu vrea săcânte la peluză), nu îi place la a II-a şi vrea viza-vi, e greu sa dea 150.000 sau 200.000 + baniide taxi, deoarece la întoarcere cu RATB-ul,sâmbătă sau duminică seară e criminal de-adreptul. Aceste motive nu le găsesc întemeiate,reprezintă sacricii minore pentru echipa iubită. Însă nu toţi suntem dispuşi să le acem.Pe de altă parte, ce l-ar mai atrage înzilele noastre pe un tânăr să aleagă Dinamoca echipă avorită? Deşi poate părea stupidacum, eu am ost prima oară atras într-adevărde galeria dinamovistă după 10 Mai 1997, şiabia apoi de echipa/clubul Dinamo. Acum, îimi vine greu a crede că se mai poate realizaceva asemănător, nici macar 50% din ce a ostatunci. Timpurile s-au schimbat şi, odată cuele, şi oamenii din peluză. Tinerii din ‘95-’96,„studenţii“ acelor vremuri, au devenit, proba-bil, oameni aşezaţi, cu amilii, poate şi copii, şiau lasat deoparte anatismul, retrăgându-sedin peluză. Nu se mai lipesc fyere de mobili-zare a câinilor înainte de derbyuri, nu se maipleacă organizat în coloană spre ghenă sauţigănie, au dispărut atmosere unice. Rezul-tatul? Media jenantă de spectatori, împărţiţila 2 peluze, 200 într-o parte şi 1500 în cealaltă,despărţiţi de conficte şi dierite interese. Deasemenea, aici aş menţiona şi cea mai deimpact realizare a unei galerii din România:coregraa din Ghencea, peste toata peluzalor: „ochii voştri nu merită să vadă decât...m**e steaua!” Aşa ceva nu se va mai întamplavreodată. Deşi sunt interesante, coregraile„astra bets” sau din tema desenelor animatenu se vor compara niciodată cu cele 2 eveni-mente menţionate anterior. Deci, la nivel desuporteri actuali, neinteresanţi.

Conducerea

nu poate atrage decâtinjurii, deoarece doar asta poate transmite.Personaje precum

Borcea Cristian

(“Shakira”,declaraţii belicoase, contracte alsicate, con-fictul cu ZEL),

Neţoiu Gheorghe

(transerarea adouă echipe de la craiova prin inginerii nan-ciare, suspiciunile de blat de la Rocar, şi nu nu-mai),

Dănilescu Tică

(sufetul roş-albastru dinclubul alb-roşu) ormează un grup de oameniasupra cărora planează neîncrederea, afaţi în runtea unui club de tradiţie printr-o tristăconjunctură. Ei îşi văd interesul, storcând banide la Dinamo, investind 1000 de euro pentrua scoate de zece ori mai mult. Sau, cel puţin,asta au ăcut până acum. Mă îndoiesc că seva schimba ceva, şi sper din tot sufetul să mă înşel.

Verdict:

total respingători

Echipa

, prin jocul prestat deseori,poate da suporterilor orice, dureri de cap,de inimă, preinarcturi. Se mai nimeresc, dincând în când, şi meciuri de pomină, precumscele cu Şahtior Doneţk sau Everton. Nu acuzo lipsă de valoare, ci lipsa implicării sufeteşti,dispariţia ideii „la Dinamo vrem dinamovişti”...Azi, 90% sunt mercenari. Nu mai vezi pe ni-meni plângând ca un copil dupa o înrân-gere, precum era

Cătălin Hîldan

, sau căţăratpe garduri după o victorie, plângând de bu-curie, tot Cătălin Hîldan. Odată cu moartealui, şi cu posibila plecare a lui

Florentin Petre

,vom rămâne pe mâna unor jucători. Nişteotbalişti. Le vom uita numele la 2 săptămânidupă ce se vor transera în Coreea sau Ucraina.Mi-aş dori chiar să avem iar o perioadă de 5-6-7 ani negri, ără nimic, decât troee mânjitede acuzaţii de blat, doar pentru a trai din nouacea nebună bucurie de nedescris, când echi-pa începe să joace, să lupte şi sa moară doardin orgoliul de a  „câine roşu”. Aşa, ne minţimpe noi înşine şi trăim într-o reconstrucţiepermanentă. Cum e echipa pentru eventualiisuporteri?

Neatractivă

.Ce rămâne de ăcut?

Sperăm că meciul de astăzi va schimba ceva!

DE CE AŞA PUŢINI?