Managementul ca proces – ansamblul activitatilor de dirijare a unui sistem catre atingerea unui scop
propus.

Functia de previziune cuprinde ansamblul acțiunilor prin care se stabilesc obiectivele organizației pe

termen scurt, mediu și lung, se formulează modalitățile de realizare a acestora și se fundamentează
necesarul de resurse.
Scopul planificarii:
- previzionarea traiectoriei pe care o urmeaza in viitor organizatia;
- stabilirea tintelor catre care se va indrepta activitatea companiei si a modalitatilor de a le atinge.

Scopul funcţiei de planificare este stabilirea obiectivelor, ţintelor cãtre care va fi orientatã activitatea în
viitor, precum şi a modalitãţilor - acţiunile, resursele şi alocarea lor, implementarea - de a le realiza.
Dacã, într-o formulare succintã, scopul planificãrii este de a previziona traiectoria pe care o urmeazã în
viitor organizaţia economicã, necesitatea ei, formulatã în aceeaşi manierã, poate fi justificatã astfel:
oamenii trebuie sã ştie precis şi sã înţeleagã ce au de fãcut, iar ceea ce fac trebuie sã fie de acord cu
cerinţele mediului extern şi cu posibilitãţile organizaţiei.

Functia de organizare constã în acţiuni şi decizii manageriale care rezultã în crearea unui set stabil de
funcţii şi a relaţiilor dintre ele. Stabilitatea acestui set de funcţii şi relaţiile dintre ele reprezintã douã
componente din definiţia structurii organizatorice şi, totodatã, unul din avantajele pe care aceasta le oferã.

Funcţia de organizare a procesului managerial urmeazã în mod natural şi logic celei de planificare.
Managerii pot decide ce vor sã întreprindã în direcţia obţinerii profitului, a recuperãrii investiţiei, a
tuturor obiectivelor companiei din care fac parte.
Alt scop al funcţiei de organizare este acela de a obţine coordonarea eforturilor în direcţia proiectãrii de
structuri legate prin diverse relaţii de autoritate. Douã cuvinte cheie în acest capitol sunt : ,,proiectare"
şi ,,structurã".

Functia de coordonare cuprinde ansamblul proceselor prin care se armonizează deciziile managerului cu
acțiunile subordonaților. Coordonarea are la bază comunicarea, ca modalitate concretă prin care se
realizează acțiunile acestei funcții a managementului.
În general, coordonarea reprezinta un proces prin care un manager creeaza si mentine armonia între
activitatile, oamenii si compartimentele de munca pe care le are în subordine, în conditiile impulsurilor
factorilor endogeni si exogeni, care determina schimbari semnificative, pentru a realiza obiectivele
propuse în conditii de performante superioare.
Functia de coordonare decurge din necesitatea de a face ca toate eforturile, toate activitatile care se
desfasoara în diferite locuri si nivele ierarhice dintr-o unitate economica sa fie îndreptate spre realizarea
obiectivelor prestabilite.
Funcţia de conducere (leadership) - procesul de influenţare a comportamentului angajaţilor prin
intermediul comunicării în vederea îndeplinii obiectivelor organizaţionale.
procesul social prin care indiviziii îşi exercită influenţa asupra altora în vederea influenţării
comportamentului, modificării performanţelor şi atingerea obiectivelor folosind concomitent puterea
formală şi cea informală. Aceasta functie reprezintă ansamblul acțiunilor prin care un manager
influențează activitățile colaboratorilor săi în vederea atingerii obiectivelor stabilite, prin satisfacerea
nevoilor care îi motivează

Functia de control Controlul consta în masurarea si corectarea performantelor înregistrate în activitatea

subordonatilor, în scopul asigurarii îndeplinirilor obiectivelor si planurilor stabilite.
Controlul managerial este procesul prin care managementul unei organizatii se asigura ca membrii ei se
comporta si actioneaza în conformitate cu planurile, structura si regulile organizatiei.