Anul I, Nr. 3

În ultima vreme Dinamo s-a obişnuit să neservească una caldă, alta rece, încât ne-a lăsat penoi suporterii în ceaţă…Nici nu mai ştim ce săcredem. Care e adevărata faţă a lui Dinamo? Esteoare echipa care a eliminat pe Everton, a învinsdeţinătoarea Cupei UEFA ŢSKA Moscova şi azdrobit în campionat pe Rapid în tur, iar în retur a învins la Târgu Jiu şi la Constanţa? Sau este echi-pa care, pe teren propriu, a remizat cu Heeren-veen, a pierdut în tur cu Farul şi în retur cu Oţelulşi a remizat cu Poli Iaşi?Suporterii dinamovişti sunt bulversaţi. Nu autimp să se bucure pentru cele 2 victorii în depla-sare,ultima, cea de la Constanţa înroşită de sân-gele alb-roşu vărsat în spatele peluzei, pentru căa venit peste doar câteva zile egalul ruşinos cubăieţii lui Ionuţ Popa, mai ales prin jocul penibil într-un meci fără spectatori, astfel că suntemegalaţi de rivalii cu care ne confruntăm azi. Nicinu mai ştii dacă cineva este vinovat, sau dacăeste meritul cuiva.

Incertitudinea

este cuvântulde ordine la Dinamo. Acţionarii sunt blamaţi de toţi suporterii pentrucă timp de 15 ani şi-au bătut joc de această echi-pă, adunând şi vânzând jucătorii de-a valma, întimp ce unii din ei şi-au clădit averi pe renumeleclubului. Ion Marin este blamat de o parte a su-porterilor, pentru faptul că nu a mobilizat echipa în momentele critice şi că foloseşte, şi el, jucătoriconsideraţi mâini moarte. Jucătorii sunt blamaţide aproape toţi suporterii pentru că jignesc non-stop noţiunea de fotbal şi că întinează memoriacelor care, timp de peste 50 de ani, au purtat cumândrie tricoul alb-roşu.Situaţia actuală nu este una nouă. De aproape15 ani suporterii alb-roşii aşteaptă să soseascăodată

ANUL DINAMO!!!

Anul în care Dinamo săconfirme că este o forţă a fotbalului românesc,atât în România cât şi în Europa. Acest lucru selasă însă aşteptat. În ultimul timp echipa noastrăne-a obişnuit cu trofeele interne, câştigând celpuţin câte unul în fiecare din ultimii 5 ani.Cu toa-te acestea, pe plan extern Dinamo nu a contat,fiind eliminată mereu din primele tururi ale com-petiţiilor europene. Doar anul trecut am reuşit săne calificăm în grupele UEFA eliminând pe Ever-ton, am învinsdeţinătoarea trofeului ŢSKA Mos-cova, şi… atât.Un slogan lansat de conducătorii lui Dinamo înanii trecuţi, suna cam aşa“

Dinamo, echipa tu-turor”

. Parafrazându-l, eu vin şi adaug: “

Di-namo, echipa tuturor posibilităţilor”

!A fi su-porter dinamovist e o “meserie” periculoasă. Ceicu sânge alb-roşu îmbătrânesc repede şi mor de-vreme. E de ajuns să urmăreşti echipa un sezon,ca să devii cărunt la finele lui. Unde mai pui că ainevoie de o inimă oţelită ca să rezişti tuturor şo-curilor provocate de echipă, antrenor, jucători şiconducere. Mai mult, în ultimul timp a fi suporterdinamovist înseamnă să te expui şi la pericole fi-zice, gândindu-măin primul rând la aceea bleste-mată deplasare în Bulgaria, de tristă amintirepentru mulţi şi de incidentele sângeroase şi vio-lente de la Constanţa, acolo unde, sătuli de abu-zurile jandarmilor, ultraşii dinamovişti au încercatsă-şi facă singuri dreptate.Pentru ce toate aceste eforturi şi frământări?Părerea mea: un dinamovist este prin definiţie unoptimist, un om cu o mare tărie de caracter, unom care aşteaptă la nesfârşit să vină şi momentulnostru. Momentul când la Dinamo cuvântul deordine va fi

certitudinea

, când nu vom tremura înaintea unui meci cu Vasluiul sau Sportul, cândne vom putea lupta de la egal la egal măcar cuungurii, sârbii şi bulgarii, dacă nu cu echipele ves-tice. Aştept clipa în care vom vedea că pe terenintră o echipă determinată, hotărâtă să lupte dinprimul pânăîn ultimul minut pentru VICTORIE!!! Aştept momentul în care voi fi IAR mândru debăieţii în tricouri alb-roşii,chiar dacă echipa apierdut. Voi şti însă că au făcut tot ce le stă înputeri pe teren.Nu ştiu când va veni această clipă. Ştiu doar că,vorba aceea, speranţa moare ultima. Cert este unlucru: de fiecare dată când ajung pe stadion îmidoresc să fi venit ziua aceea. Niciodată nu e preatârziu. POATE E AZI!!!

Duşuri scoţiene

Pagina 2TRIBUNA

Aşa trebuie să fim. Şi parcurgând evenimen-tele din ultimele luni de la Dinamo, am ajuns laconcluzia că am găsit unica soluţie pentru a sal-va echipa, culorile, din vortexul în care alunecă.Să fim lângă ei, mai mult ca niciodată. Pentru cala anul sau în doi ani, trei ani, să fim acolo, sus.Să credem ca va veni şi vremea noastră! Să nufim frustraţi de performanţa echipelor româneştidin sferturile Cupei UEFA. Să ne gândim doar lanoi! Să ne întrebăm cum să contribuim la con-struirea soclului acestui simbol, DINAMO, demo-lat de zeci de conducători de-a lunguul ultimilorani.Vreau să mor cântând pentru ea.Să credem că vom fi sus! Nu vreau sătrăiesc în frustrare şi cu mintea ingusta. Trebuie să cred în echipă. Chiar şi în Zicu trebuie să fie un na-nogram de dorinţă. Pentru nanogramul acela voicânta mai tare la fiecare meci. Pentru ultimulneuron al lui Fane care încă mai crede în echipa.Nu vreau sărenunţ la a iubi nebun echipa asta!Da, ştiu. Sunt cuvinte mari. Alţii le pot catalogapatetice sau tentative de a ascunde frustrarea.Dimpotrivă. Sunt sigur ca aşagândim toţi înprofunzimea sau la suprafaţa sufletului nostru.Sincer.Pentru că aşa simt până la ultima celulă dinmine care moare chiar in clipa asta, dând naş-tere alteia nouă. Pentru că nu o să mai ascult şisă mă înfurii la auzul sintagmelor de genul “Dinamo blatiştii”, “Dinamo, ruşinea ţării”. Voitrăi doar pentru echipa mea şi (voi încerca) săelimin urmele de atenţie exagerată pentru alteechipe din România.Nu pot renunţa la drogul ăsta! Iubesc să îl iau,să imi cucerească venele şi să mi se urce înminte. Sau să îmi provoace stări de dezamăgire.Cum am spus mai demult, priviţi totul ca şi cumaţi fi într-o relaţie: iubeşti şi te cerţi iubindu-l pecelălalt cu toată fiinţa ta pentru că el/ea estecealaltă parte din tine. Cel/Cea prin care trăieşti.Trebuie să credem în culori. Cine nu poate, sărenunţe. Prefer să rămânem 15, dar să fim dina-movişti. Câini. Ultimii mohicani idealişti sau naiviai unui spirit: DI-NA-MO! DI-NA-MO!Îmi pare bine că simt ceea ce am acum însuflet. Imi dovedeşte că trăiesc.Nu pot încheia fără versurile unui cântec decare mi-a adus aminte un prieten:

“Cei ce sunt dinamovişti, cei sunt dinamovişti... nicio - dată nu sunt trişti, niciodată nu sunt trişti...”

Să credem până la capăt!

"Prefer să mor în picioare,decât să trăiesc în genunchi!"- Emiliano Zapata

Pagina 3TRIBUNA

Dacă voi credeţi că mai suportăm umilinţe pebandă rulantă, gen FC Argeş, Jiul, Oţelul, PoliIaşi…Dacă voi credeţicăreprezentaţi spiritul dina-movist…Dacă voi credeţică ceea ce jucaţi voi estefotbal…Dacă voi credeţică o să uităm evoluţiile voas-tre fără pic de ruşine şi de bun-simt…Dacă voi credeţică venim la stadion pentruunul sau altul dintre voi…Dacă voi credeţicăo sărămânem doar cuamintirea unui Dinamo – Everton 5-1…Dacă voi credeţică ne amăgiţică ne duceţiînLiga Campionilor şi noi stăm şi credem toateprostiile voastre…Dacă voi credeţică nu înţelegem cum se faceechipa la Dinamo în acest moment…Dacăvoi credeţică vă iertăm pentru toate,doar pentru că suntem pe primul loc într-o di-vizie de doi lei…Dacă voi credeţică dacă jucaţi la acelaşi clubla care a jucat CĂTĂLIN HÎLDAN şi asta vă facefotbalişti… credeţi.Dacă voi credeţică suntem proşti… Vă înşelaţi amarnic, bieţipurtători de tricou cuemblema clubului DINAMO. Sunteţi doar o ceatăde jucători de fotbal, doar niştetrecători prin “Groapă”. Da, m-am săturat de voi ! Nu vă maivreau ! Mi-a ajuns. Nu aveţimândriaşi orgoliulunui dinamovist. Veniţi cu nasul pe sus, darsfârşiţi meciurile cu capul în pământ. Văchinuiţisă ne arătaţi căaveţi vreo tangenţă cu spiritulacestui club. Nu vă mai chinuiţi! Ne-am lămurit.Demnitatea vălipseşte. Nu însăşi banii din cont.Săriţi de fund în sus dacă vi se dă o amendă, darnu vă e ruşine să sărbătoriţi în birturi înfrânge-rile. O singurădorinţă mai avem în acest retur:Să batem pe Steaua. După meciul desâmbătăseara, cred că e masochism să vă cer aşa ceva.Dacăaveţimândrie, îi zdrobiţi azi. Dacă nu,PLECAŢI !!!

URA NAŞTE URĂ

Toate acţiunile anti-Dinamo au menirea de ane face mai uniţi şi mai puternici, atacuri iniţiatede oameni ce vor să se bage în seamă, persoa-ne slabe, depăşite de situaţie şi care nu au pute-rea de a recunoaşte când cineva le este supe-rior. Atitudinea adversarilor de pe teren, care, înimpotenţa lor, dau vina pe arbitri, declaraţiiagresive date de oficiali ai echipelor rivale (demoment, sau dintotdeauna), atacuri aberante,gen gigi becali după Naţional - steaua, cum căDinamo ar fi plătit arbitrul să fure steaua!!,incitări la “război” ce apar în ziarele locale cu 2-3 zile înainte de meci, primirea la stadion cupietre smulse din terasament (incinte aprobatede comisia lui Duru!), toate culminând cu tra-tamentele arhicunoscute aplicate de gorilele cu4 clase (maxim!!, de la 5 în sus sunt gradelesuperioare)...Pentru toate acestea trebuie săstrângemrândurile, să ripostăm (nu neapărat ca sâmbătaseara, dar uneori pur şi simplu nu mai există altăcale) când suntem provocaţi, pentru că suntemcineva, suntem un nume care naşte fricăşiteamă, pe teren şi în tribune, un nume careimpune respect, un nume cu care ne mândrim...Mândria de a fi câine nu poate fi suspendată denici o comisie, nu poate fi luată de nici un jan-darm şi de nici un duşman!

DOL

Destul cu umilinţele!