Professional Documents
Culture Documents
Paris, 14.XII.1972
Considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între
membrii săi, în special în vederea favorizării progresului lor social;
Articolul 1
două Părţi contractante şi un alt Stat sau mai multe State în domeniul securităţii
sociale, relativ la totalitatea sau o parte a ramurilor şi regimurilor vizate la paragrafele
1 şi 2 din articolul 2, la fel ca acordurile de orice natură încheiate în cadrul
instrumentelor menţionate;
e. termenul “autoritate competentă” desemnează ministrul, miniştrii sau autoritatea
corespunzătoare resposabilă de regimurile de securitate socială pe întreg sau pe o
parte a teritoriului oricărei Părţi contractante;
f. termenul “instituţie” desemnează organizaţia sau autoritatea împuternicită să aplice
în întregime sau parţial legislaţia fiecărei Părţi contractante;
g. termenul “instituţie competentă” desemnează:
dacă e vorba de un regim de asigurări sociale, fie instituţia la care este afiliată
persoana interesată la momentul cererii prestaţiilor, fie instituţia din partea
căreia ea ar avea dreptul la prestaţii dacă ar locui pe teritoriul Părţii
contractante unde se află această instituţie, fie instituţia desemnată de
autoritatea competentă a Părţii contractante în cauză;
dacă e vorba de un alt regim de asigurări sociale sau de un regim de prestaţii
familiale, instituţia desemnată de autoritatea competentă a Părţii
contractante în cauză;
dacă e vorba de un regim relativ la obligaţiile patronului referitoare la prestaţiile
vizate la paragraful 1 al articolului 2, fie patronul sau agentul lui de
asigurare, sau, în lipsa lor, organismul sau autoritatea desemnată de
autoritatea competentă a Părţii contractante în cauză;
h. termenul “Stat competent” desemnează Partea contractantă pe teritoriul căreia se află
instituţia competentă;
i. termenul “domiciliere” desemnează şederea obişnuită;
j. termenul “şedere” desemnează şederea temporară;
k. termenul “instituţia de la locul de domiciliere” desemnează instituţia abilitată să
plătească, conform legislaţiei Părţii contractante pe care ea o aplică, prestaţiile în
cauză la locul unde persoana interesată domiciliază, sau, dacă o asemenea instituţie
nu există, instituţia desemnată de autoritatea competentă a Părţii contractante în
cauză;
l. termenul “instituţia de la locul de şedere” desemnează instituţia abilitată să plătească,
conform legislaţiei Părţii contractante pe care ea o aplică, prestaţiile în cauză la locul
unde persoana interesată locuieşte temporar sau, dacă o asemenea instituţie nu există,
instituţia desemnată de autoritatea competentă a Părţii contractante în cauză;
m. termenul “lucrător” desemnează un lucrător salariat sau independent, precum şi orice
persoană asimilată conform legislaţiei Părţii contractante în cauză, dacă prezenta
convenţie nu dispune altfel;
n. termenul “lucrător frontalier” desemnează un lucrător salariat care este angajat pe
teritoriul unei Părţi contractante şi domiciliază pe teritoriul altei Părţi contractante
unde se întoarce în principiu în fiecare zi sau cel puţin o dată pe săptămână; totuşi,
în raporturile dintre Franţa şi Părţile contractante limitrofe, pentru a fi considerat
ca lucrător frontalier, persoana interesată trebuie să fie angajată
şi să domicilieze într-o zonă căre, în principiu, nu depăşeşte în profunzime
douăzeci de kilometre de o parte şi de alta a frontierei comune;
3
Articolul 2
În ceea ce priveşte legislaţiile cu privire la marinari, despoziţiile din titlul III al prezentei
Convenţii nu aduc atingere dispoziţiilor legislaţiei niciunei Părţi contractante cu
privire la obligaţiile armatorilor, care este considerat ca patron în ceea ce priveşte
aplicarea convenţiei.
5
Prezenta convenţie nu se aplică legislaţiilor care trebuie să dea efect unei convenţii de
securitate socială încheiate între o Parte contractantă şi unul sau mai multe State.
Articolul 3
Articolul 4
Articolul 5
2. Totuşi, dacă aplicarea anumitor dispoziţii ale prezentei convenţii este subordonată
încheierii acordurilor bilaterale sau multilaterale, dispoziţiile corespunzătoare ale
convenţiilor de securitate socială vizate la alineatele a şi b ale paragrafului precedent,
rămân a fi aplicabile până la intrarea în vigoare a acestor acorduri.
Articolul 6
1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere obligaţiilor care decurg din una din
convenţiile adoptate de către Conferinţa internaţională a muncii.
5. Două sau mai multe Părţi contractante legate prin dispoziţiile menţionate în anexa III
vor putea aduce de comun acord acestei anexe, în domeniile care le vizează,
amendamentele corespunzătoare, notificându-le în conformitatea cu dispoziţiile
paragrafului 1 al articolului 81.
Articolul 7
1. Două sau mai multe Părţi contractante pot încheia între ele, în caz de necesitate,
convenţii de securitate socială fondate pe principiile prezentei convenţii.
Articolul 8
Articolul 9
Articolul 10
baza legislaţiei cu caracter non contributiv a oricărei alte Părţi contractante, ca şi atunci
când este vorba despre perioadele complete de asigurare în baza legislaţiei primei Părţi.
Articolul 11
Articolul 12
Articolul 13
10
Articolul 14
Articolul 15
ii. dacă durata lucrului care trebuie efectuat, este prelungită în virtutea unor
circumstanţe imprevizibile dincolo de durata prevăzută iniţial şi întrece perioada
de douăsprezece luni, legislaţia primei Părţi rămâne a fi aplicabilă până la
terminarea acestui lucru, sub rezerva acordului cu autorităţile competente ale celei
de-a doua Părţi sau organul desemnat de ea;
b. i. lucrătorii salariaţi din transporturile internaţionale angajaţi pe teritoriul a două sau a
mai multe Părţi contractante în calitate de personal rulant sau navigant, în serviciul
unei întreprinderi care-şi are sediul pe teritoriul unei Părţi contractante şi care
efectuează, în contul altuia sau în propriul său cont, transportul de pasageri sau de
mărfuri, feroviar, rutier, aerian sau de navigaţie internă, se supun legislaţiei acestei
din urmă Părţi.
ii. totuşi, dacă ei sunt angajaţi de către o sucursală sau o reprezentanţă permanentă pe
care întreprinderea dată o posedă pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât cea
unde ea îşi are sediul, ei se supun legislaţiei Părţii contractante pe teritoriul căreia se
află această sucursală sau reprezentanţa ei permanentă;
iii. dacă ei sunt angajaţi preponderent pe teritoriul Părţii contractante unde domiciliază,
ei se supun legislaşiei acestei Părţi, chiar dacă întreprinderea care îi angajează nu are
nici sediul, nici sucursala, nici reprezentanţa permanentă pe acest teritoriu;
c. i. lucrătorii salariaţi alţii decât cei din transporturile internaţionale, care exercită în
mod firesc activitatea pe teritoriul a două sau a mai multor Părţi contractante, se
supun legislaţiei Părţii contractante pe teritoriul căreia ei domiciliază, dacă ei exercită
o parte din activitatea lor pe acest teritoriu sau dacă ei aparţin mai multor întreprideri
sau mai mulor patroni care au sediul sau domiciliul pe teritoriul diferitor Părţi
contractante,
ii. în alte cazuri, ei se supun legislaţiei Părţii contractante pe teritoriul căreia
întreprinderea sau patronul care i-a angajat îşi au sediul sau domiciliul;
d. lucrătorii salariaţi angajaţi pe teritoriul unei Părţi contractante de către o întreprindere
care îşi are sediul pe teritoriul altei Părţi contractante şi care este traversat de frontiera
comună a acestor Părţi se supun legislaţiei Părţii contractante pe teritoriul căreia
această întreprindere îşi are sediul.
Articolul 16
Articolul 17
13
Articolul 18
Autorităţile competente a două sau a mai multor Părţi contractante pot prevedea, de
comun acord, excepţii de la dispoziţiile articolele 14 – 17 în favoarea persoanelor
interesate.
Dacă este nevoie, aplicarea dispoziţiilor paragrafului precedent este subordonată unei
cereri a lucrătorilor interesaţi şi, dacă este cazul, a patronilor lor. În afară de aceasta,
ea constituie obiectul unei decizii prin care autoritatea competentă a Părţii
contractante, a cărei legislaţie ar trebui să fie aplicate, constată că aceşti lucrători
încetează de a se supune acestei legislaţii pentru a se supune efectiv legislaţiei altei
Părţi contractante.
Articolul 19
Articolul 20
14
1. Persoanele care domiciliază pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul
competent şi satisfac condiţiile cerute de legislaţia acestui Stat pentru a avea dreptul
la prestaţii, ţinând cont, dacă este cazul, de dispoziţiile articolului 19, beneficiază pe
teritoriul Părţii contractante unde domiciliază de:
a) prestaţii în natură, alocate instituţiei competente, de instituţia de la locul de
domiciliere, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care această instituţie o aplică,
ca şi în cazul când persoanele sunt afiliate la ea;
b) prestaţii în numerar, alocate de către instituţia competentă, conform
dispoziţiilor ligislaţiei pe care o aplică, ca şi cum aceste persoane domiciliau
pe teritoriul Statului competent. Totuşi, după un acord între instituţia
competentă de la locul de domiciliere, prestaţiile în numerar pot fi deopotrivă
alocate de către intermediarul acestei din urmă instituţii în contul instituţiei
competente.
2. Dispoziţiile paragrafului precedent sunt aplicabile prin analogie membrilor familiei
care domiciliază pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul competent, în
ceea ce priveşte beneficierea de prestaţiile în natură.
3. Prestaţile pot fi alocate lucrătorilor frontalieri şi de instituţia competentă pe teritoriul
Statului competent, conform dispoziţiilor legislaţiei acestui Stat ca şi cum ei
domiciliază pe teritoriul său. Totuşi, membrii familiei lor sunt admişi să beneficieze
de prestaţiile în natură în baza aceloraşi condiţii prescrise sub rezerva unui acord
între autorităţile competente ale Părţilor contractante interesate sau, în lipsa unui
astfel de acord, când există autorizarea prealabilă a instituţiei competente, în afara
cazurilor de urgenţă.
4. Dacă persoanele vizate în prezentul articol, altele decât lucrătorii frontalieri sau
membrii familiilor lor, se află pe teritoriul Statului competent, ele beneficiază de
prestaţii conform dispoziţiilor legislaţiei acestui Stat, ca şi cum ele domiciliază pe
teritoriul său, chiar dacă ele au beneficiat deja de prestaţii pentru acelaşi caz de boală
sau de maternitate până la începutul şederii lor.
5. Dacă persoanele vizate în prezenul articol îşi transferă domiciliul pe teritoriul Statului
competent, ele beneficiază de prestaţii conform dispoziţiilor legislaţiei acestui Stat,
chiar dacă ele au beneficiat de prestaţii pentru acelaşi caz de boală sau de maternitate
până la transferarea domiciliului lor.
Articolul 21
Articolul 22
Articolul 23
16
Şomerii care satisfac condiţiile cerute de legislaţia Părţii contractante căreia îi revine
obigaţia să plătească prestaţiile de şomaj pentru a avea dreptul la prestaţii în natură,
ţinând cont, de dispoziţiile articolului 19, beneficiază de prestaţiile în natură, precum şi
membrii familiei lor, atunci când ei domiciliază pe teritoriul unei alte Părţi contractante.
În acest caz, prestaţiile în natură sunt alocate de către instituţia de la locul de domiciliu,
conform dispoziţiilor legislaţiei pe care această instituţie o aplică, ca şi cum persoana
interesată avea dreptul la aceste prestaţii în virtutea acestei legislaţii, dar responsabilitatea
îi revine instituţiei competente a primei Părţi.
Articolul 24
1. Dacă titularul pensiei sau rentei cuvenite conform legislaţiei a două sau a mai multor
Părţi contractante are dreptul la prestaţii în natură conform legislaţiei Părţii
contractante pe teritoriul căreia domiciliază, ţinând cont, dacă este cazul, de
dispoziţiile articolului 19, aceste prestaţii sunt alocate acestui titular şi membrilor
familiei sale de către instituţia de la locul de domiciliu şi în responsabilitatea acestei
instituţii, ca şi cum el era titularul unei pensii sau a unei rente cuvenite în
conformitate numai cu legislaţia acestei Părţi.
2. Dacă titularul unei pensii sau rentei cuvenite conform legislaţiei unei Părţi
contractante, sau a unei pensii sau rente cuvenite conform legislaţiei a două sau a mai
multor Părţi contractante, nu are dreptul la prestaţii în natură conform legislaţiei Părţii
contractante pe teritoriul căreia domiciliază, el beneficiază totuşi de aceste prestaţii,
precum şi membrii familiei sale, cu condiţia că el are dreptul la prestaţii în virtutea
legislaţiei primei Părţi sau a uneia din primele Părţi, ţinând cont, dacă este cazul, de
dispoziţiile articolului 19, sau dacă el ar fi avut dreptul, dacă domicilia în una din
aceste Părţi. Prestaţiile în natură sunt alocare de instituţia de la locul de reşedinţă,
conform dispoziţiilor legislaţiei pe care ea o aplică, ca şi cum persoana interesată ar
avea dreptul la aşa-numitele prestaţii în virtutea acestei legislaţii, dar responsabilitatea
de a le plăti îi revine instituţiei determinate conform regulilor enunţate la paragraful
următor.
3. În cazurile vizate la paragraful precedent, responsabilitatea pentru prestaţiile în natură
îi revine instituţiei determinate conform regulilor următoare:
a) dacă titularul are dreptul la aşa-numitele prestaţii în virtutea legislaţiei unei
singure Părţi contractante, responsabilitatea pentru aceasta îi revine instituţiei
competente ale acestei Părţi;
b) dacă titularul are dreptul la aşa-numitele prestaţii în virtutea legislaţiilor a
două sau a mai multor Părţi contractante, responsabilitatea pentru aceasta îi
revine instituţiei competente a Părţii contractante în baza legislaţiei căreia
titularul a realizat cea mai lungă perioadă de asigurare sau de domiciliere; în
cazul în care aplicarea acestei reguli ar avea drept efect atribuirea
responsabilităţii pentru prestaţii mai multor instituţii, responsabilitatea pentru
aceasta îi revine celei a Părţii contractante la legislaţia căreia titularul a fost
supus în ultimul rând.
4. Dacă membrii familiei titularului unei pensii sau unei rente cuvenite conform
legislaţiei unei Părţi contractante, sau pensii sau rente cuvenite conform legislaţiilor a
două sau a mai multor Părţi contractante, domiciliază pe teritoriul unei Părţi
17
contractante alta decât cea unde domiciliază acest titular, ei beneficiază de prestaţiile
în natură ca şi cum titularul ar domicilia pe acelaşi teritoriu cu ei, cu condiţia că el are
dreptul la aceste prestaţii în virtutea legislaţiei unei Părţi contractante. Aceste prestaţii
sunt alocate de instituţia de la locul de domiciliere a membrilor familiei, conform
dispoziţiilor legislaţiei pe care ea o aplică, ca şi cum ei aveau dreptul la aceste
prestaţii în virtutea acestei legislaţii, dar responsabilitatea pentru aceasta îi revine
instituţiei de la locul de domiciliere a titularului.
5. Dacă membrii familiei vizaţi la paragraful precedent îşi transferă domiciliul pe
teritoriul Părţii contractante unde domiciliază titularul, ei beneficiază de prestaţii,
conform dispoziţiilor legislaţiei acestei Părţi, chiar dacă ei au beneficiat deja de
prestaţii pentru acelaşi caz de boală sau maternitate până la transferul domiciliului lor.
6. Titularul unei pensii sau a unei rente cuvenite conform legislaţiei unei Părţi
contractante, sau a pensiilor sau a rentelor cuvenite conform legislaţiilor a două sau a
mai multor Părţi contractante, care are dreptul la prestaţii în natură conform
legislaţiei uneia din aceste Părţi, beneficiază de aceste prestaţii, de rând cu membrii
familiei sale:
a) pe parcursul unei şederi pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât cea unde
domiciliază, dacă starea lor necesită prestaţii imediate; sau
b) dacă au fost autorizate de instituţia de la locul de domiciliere să se întoarcă pe
teritoriul unei Părţi contractante alta decât cea unde domiciliază, pentru a primi
acolo îngrijirile corespunzătoare stării lor.
7. În cazurile vizate la paragraful precedent, prestaţiile în natură sunt alocate de
instituţia de la locul de şedere, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care ea o aplică, ca
şi în cazul când persoana interesată ar avea dreptul la aceste prestaţii în virtutea
acestei legislaţii, dar responsabilitatea pentru aceasta îi revine instituţiei de la locul de
domiciliere al titularului.
8. Dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede reţinerile cotizaţiilor pe care trebuie să
le plătească titularul pensiei sau rentei pentru garanţia prestaţiilor în natură, instituţia
acestei Părţi, debitoarea unei pensii sau a unei rente, este autorizată să opereze aceste
reţineri atunci când plata prestaţiilor în natură îi revine unei instituţii a aşa-numitei
Părţi în virtutea prezentului articol.
Articolul 25
1. Dacă legislaţia aplicată de instituţia de la locul de domiciliere sau de şedere are mai
multe regimuri de asigurare – boală sau maternitate, dispoziţiile aplicabile alocărilor
prestaţiilor în natură, în cazurile vizate la paragrafele 1 şi 2 ale articolului 20, la
paragraful 1 şi 3 ale articolului 21, în articolul 23 şi la paragrafele 2, 4 şi 6 ale
articolului 24, sunt cele ale unui regim general sau, în lipsa acestuia, ale regimului la
care aparţin lucrătorii industriei.
2. Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează acordarea prestaţiilor unei
condiţii relative la originea afecţiunii, această condiţie nu este opozabilă persoanelor
cărora le este aplicabilă prezenta convenţie, oricare nu ar fi teritoriul Părţii
contractante unde ele domiciliază.
3. Dacă legislaţia unei Părţi contractante fixează o durată maximă pentru acordarea
prestaţiilor, instituţia care aplică această lege poate ţine cont, dacă este cazul, de
18
perioada în care prestaţiile au fost deja alocate de către instituţia unei alte Părţi
contractante pentru acelaşi caz de boală sau de maternitate.
Articolul 26
1. Aplicarea dispoziţiilor articolelor 20, 21, 23 şi 24 între două sau mai multe Părţi
contractante este subordonată încheierii acordurilor bilaterale sau multilaterale între
aceste Părţi, care vor putea să prevadă şi modalităţi specifice corespunzătoare.
2. Acordurile vizate la paragraful precedent vor determina în special:
categoriile de persoane cărora le vor fi aplicabile dispoziţiile articolelor 20, 21, 23 şi
24;
durata în care plata prestaţiilor în natură va putea fi efectuată de către instituţia unei
Părţi contractante, iar responsabilitatea va reveni instituţiei unei alte Părţi
contractante;
condiţiile specifice relative la acordarea protezelor, aparatajului mare şi altor prestaţii
în natură de o mare importanţă;
regulile destinate să evite cumulul de prestaţii de aceeaşi natură;
modalităţile de rambursare a prestaţiilor alocate de către instituţia unei Părţi
contractante sub responsabilitatea instituţiei unei alte Părţi contractante.
3. Două sau mai multe Părţi contractante pot conveni asupra renunţării la orice
rambursare între instituţiile care depind de competenţa lor.
Articolul 27
Când o persoană s-a supus succesiv sau alternativ legislaţiilor a două sau a mai multor
Părţi contractante, această persoană sau urmaşii săi beneficiază de prestaţii în
conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, chiar în cazul în care persoanele
interesate ar putea pune în valoare dreptul la prestaţii conform legilaţiei unei sau mai
multor Părţi contractante fără aplicarea aşa-numitor dispoziţii.
Articolul 28
asigurare realizate în baza legislaţia oricărei alte Părţi contractante, precum şi, dacă
este cazul, de perioadelor de domiciliere realizate după vârsta de şaisprezece ani în
baza legislaţiei cu caracter noncontributiv a oricărei alte Părţi contractante, ca şi cum
ar fi vorba despre perioadele de domiciliere realizate în baza legislaţia primei Părţi.
3. Dacă, în virtutea legislaţiei unei Părţi contractante, o persoană s-a supus în mod
simultan unui regim cu caracter contributiv şi unui regim cu caracter noncontributiv
pentru aceeaşi circumstanţă, instituţia oricărei alte Părţi contractante în cauză ţine
cont, întru aplicarea paragrafelor 1 sau 2 ale prezentului articol, de cea mai lungă
perioadă de asigurare sau de domiciliere realizate în baza legislaţia primei Părţi.
4. Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează acordarea anumitor prestaţii
condiţiei ca perioadele de asigurare să fie realizate în cadrul unei profesii supuse unui
regim special sau, dacă este cazul, în cadrul unei profesii sau angajări determinată,
perioadele realizate în baza legislaţiilor altor Părţi contractante nu sunt luate în
considerare la acordarea acestor prestaţii decât dacă ele au fost realizate în baza unui
regim corespunzător sau, în lipsa acestuia, în aceeaşi profesii sau, dacă este cazul, în
timpul aceleeaşi anagajări. Dacă, ţinând cont de perioadele astfel realizate persoana
interesată nu corespunde condiţiilor cerute pentru a beneficia de aşa-numitele
prestaţii, aceste perioade sunt luate în considerare pentru acordarea prestaţiilor
regimului general sau, regimului aplicabil muncitorilor sau funcţionarilor, după caz.
5. Dacă legislaţia unei Părţi contractante, care nu cere nici o durată de asigurare sau de
vechime în muncă pentru începerea sau determinarea dreptului la prestaţii,
subordonează această acordare condiţiei ca persoana interesată sau, dacă este vorba
de prestaţii de urmaşi, defunctul să se fi supus acestei legislaţii la momentul realizării
eventualităţii, această condiţie este cerută pentru a fi îndeplinită dacă persoana
interesată sau defunctul, dacă este cazul, se supusese la acel moment legislaţiei unei
alte Părţi contractante.
6. Dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede ca perioada în care o pensie sau o rentă
este alocată poate fi luată în considerare pentru dobândirea, menţinerea sau
recuperarea dreptului la prestaţii, instituţia competentă a acestei Părţi ţine cont, în
acest scop, de perioada în care o pensie sau o rentă a fost alocată conform legislaţiei
oricărei alte Părţi contractante.
Articolul 29
Articolul 30
Articolul 31
1. În pofida dispoziţiilor articolului 29, dacă durata totală a perioadelor de asigurare sau
de domiciliere realizate în baza legislaţiei unei Părţi contractante nu atinge un an şi
dacă, ţinând cont doar de aceste perioade, nici un drept la prestaţii nu este dobândit în
virtutea acestei legislaţii, instituţia acestei Părţi nu este obligată să acorde prestaţii
pentru aceste perioade.
2. Perioadele vizate la paragraful precedent sunt luate în considerare de către instituţia
fiecărei alte Părţi contractante în cauză pentru aplicarea dispoziţiilor articolului 29, cu
excepţia celor de la paragraful 4 al acestui articol.
3. Totuşi, în cazul când aplicarea dispoziţiilor de la paragraful 1 al prezentului articol ar
avea efectul de a elibera instituţiile în cauză de obligaţia de a acorda prestaţii,
prestaţiile sunt acordate în exclusivitate în baza legislaţiei acestei ultime Părţi
22
Articolul 32
1. În pofida dispoziţiilor articolului 29, dacă durata totală a perioadelor de asigurare sau
de domiciliere realizate în baza legislaţiei unei Părţi contractante este cel puţin egală
cu un an dar este mai mică de cinci ani, instituţia acestei Părţi nu este obligată să
acorde prestaţii de bătrâneţe pentru aceste perioade.
2. Perioadele vizate la paragraful precedent sunt luate în considerare pentru aplicarea
articolului 29, de către instituţia Părţii contractante în baza legislaţiei căreia persoana
considerată a realizat cea mai lungă perioadă de asigurare sau de domiciliere, ca şi
cum aceste perioade fuseseră realizate în baza legislaţiei acestei Părţi. În cazul când,
conform acestei reguli, aşa-numitele perioade ar fi trebuit să fie luate în considerare
de mai multe instituţii, ele sunt luate în considerare de instituţia Părţii contractante
legislaţiei căreia s-a supus persoana în ultimul rând.
3. Instituţia vizată la paragraful 1 al prezentului articol transferă instituţiei vizate la
paragraful 2, o sumă brută de zece ori mai mare decât suma anuală a fracţiunii
prestaţiilor pe care această ultimă instituţie este obligată să o aloce, în conformitate cu
dispoziţiile articolului 29, pentru perioadele realizate în baza legislaţiei aplicate de
prima instituţie. Autorităţile competente ale Părţilor contractante interesate vor
conveni asupra modalităţilor diferite de compensare a plăţilor aferente acestor
perioade.
4. Totuşi, în cazul când aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol ar
avea efectul de a elibera toate instituţiile în cauză de obligaţia de a acorda prestaţii,
prestaţiile sunt acordate în conformitate cu dispoziţiile articolului 29.
5. În cazul când aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al articolului 31 şi ale paragrafului
1 al prezentului articol ar fi avut efectul de a elibera toate instituţiile în cauză de
obligaţia de a acorda prestaţii, prestaţiile sunt acordate în conformitate cu dispoziţiile
articolului 29, fără a prejudicia dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 ale articolului 31.
6. Aplicarea dispoziţiilor paragrafelor precedente ale prezentului articol între două sau
mai multe Părţi contractante este subordonată încheierii acordurilor bilaterale sau
multilaterale între aceste Părţi şi limitată la cazurile în care persoanele interesate s-au
supus în exclusivitate legislaţiilor acestor Părţi.
Articolul 33
Articolul 34
1. Dacă suma prestaţiilor la care ar putea pretinde persoana interesată, în baza legislaţiei
unei Părţi contractante, fără aplicarea dispoziţiilor articolelor 28-33, este superioară
sumei prestaţiilor cuvenite în conformitate cu aceste dispoziţii, instituţia competentă a
acestei Părţi este obligată să-i aloce un supliment egal cu diferenţa între aceste două
sume. Plata acestui supliment este achitată de această instituţie.
2. În cazul când aplicarea dispoziţiilor paragrafului precedent ar avea efectul de a atribui
persoanei interesate suplimente din partea instituţiilor a două sau a mai multor Părţi
contractante, ea beneficiază în exclusivitate de suplimentul cel mai mare. Plata
acestui supliment este împărţită între instituţiile competente ale Părţilor contractante
în cauză conform proporţiei corespunzătoare cu raportul care există între suma
suplimentului pe care fiecare din ele ar trebui să o achite dacă doar ea ar fi în cauză şi
suma totală a suplimentelor pe care toate aceste instituţii ar trebui să le aloce.
3. Suplimentul vizat la paragrafele precedente ale prezentului articol este considerat ca
un element al prestaţiilor alocate de către instituţia debitoare. Suma sa este
determinată cu titlu definitiv, afară de cazul când ar putea fi aplicate dispoziţiile
paragrafului 2 sau paragrafului 3 ale articolului 33.
Articolul 35
Articolul 36
1. Dacă, după suspendarea prestaţiilor, alocarea lor trebuie să fie reluată, ea este achitată
de instituţia sau instituţiile care erau debitoare de prestaţii la momentul suspendării
lor, sub rezerva dispoziţiilor articolului 37.
2. Dacă, după suprimarea prestaţiilor, starea persoanei interesate justifică acordarea unor
noi prestaţii, acestea sunt acordate în conformitate cu dispoziţiile articolelor 28-34.
Articolul 37
Articolul 38
1. Lucrătorii care domiciliază pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul
competent, victime ale unui accident de muncă sau ale unei boli profesionale,
beneficiază pe teritoriul Părţii contractante unde domiciliază de:
25
Articolul 39
Accidentul de traseu survenit pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul
competent este considerat ca fiind survenit pe teritoriul Statului competent.
Articolul 40
Articolul 41
Articolul 42
Articolul 43
Articolul 44
1. Dacă legislaţia aplicată de către instituţia de la locul şederii sau domicilierii prevede
mai multe regimuri de compensare, dispoziţiile aplicabile serviciului prestaţiilor în
natură, în cazurile vizate la paragraful 1 al articolului 38 şi la paragraful 1 al
articolului 40, sunt cele de regim general sau, în lipsa unui astfel de regim, ale unui
regim de care depind lucrătorii industriei.
2. Dacă legislaţia unei Părţi contractante fixează o durată maximă de acordare a
prestaţiilor, instituţia care aplică această legislaţie poate ţine cont, dacă este cazul, de
perioada în care prestaţiile au fost deja alocate de instituţia unei alte Părţi contractante
pentru acelaşi caz de accident de muncă sau de boală profesională.
Articolul 45
Articolul 46
Articolul 47
Dacă victima unei boli profesionale a beneficiat sau beneficiază de o compensaţie din
partea instituţiei unei Părţi contractante şi pretinde, în caz de agravare, la dreptul la
prestaţii pe lângă instituţia unei alte Părţi contractante, se vor aplica următoarele
dispoziţii:
a) dacă victima nu a exercitat în baza legislaţiei celei de-a doua Părţi o activitate
susceptibilă de a provoca sau a agrava boala considerată, instituţia competentă
a primei Părţi este obligată să achite prestaţiile, ţinând cont de agravare,
conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică;
b) dacă victima a exercitat o asfel de activitate în baza legislaţiei celei de a doua
Părţi, instituţia competentă a primei Părţi este obligată să achite prestaţiile,
ţinând cont de agravare, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică;
instiuţia competentă a celei de a doua Părţi acordă persoanei interesate un
29
supliment a cărei sumă este egală cu difirenţa între suma prestaţiilor cuvenite
până la agravare, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică, dacă boala
considerată a survenit în baza legislaţiei acestei Părţi.
Articolul 48
Articolul 49
Articolul 50
1. Dacă o persoană a decedat pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul
competent, se consideră că decesul a survenit pe teritoriul Statului competent.
2. Instituţia competentă este obligată să acorde alocaţiile de deces cuvenite în baza
legislaţiei pe care o aplică, chiar dacă beneficiarul domiciliază pe teritoriul unei Părţi
contractante alta decât Statul competent.
3. Dispoziţiile paragrafelor precedente ale prezentului articol se aplică şi în cazurile de
deces care rezultă în urma unui accident de muncă sau în urma unei boli profesionale.
30
Articolul 52
1. Şomerii care satisfac condiţiile cerute de legislaţia unei Părţi contractante pentru a
avea dreptul la prestaţii, la realizarea perioadelor de asigurare, de vechime în muncă,
de vechime în specialitate sau de domiciliere, ţinând cont, dacă este cazul, de
dispoziţiile articolului 51, şi care-şi transferă domiciliul pe teritoriul unei alte Părţi
contractante, sunt presupuse a fi satisfăcute conform condiţiilor cerute în această
privinţă de către legislaţia celei de-a doua Părţi pentru a avea dreptul la prestaţii, cu
condiţia că ei vor prezenta o cerere la instituţia de la locul noii lor domicilieri în
următoarele treizeci de zile care urmează după transferarea domiciliului. Prestaţiile
sunt alocate de către instituţia de la locul de domiciliere, conforma dispoziţiilor
legislaţiei aplicate de această instituţie, în contul instituţiei competente a primei Părţi.
31
Articolul 53
1. Sub rezerva dispoziţiilor articolului 52, un şomer care, pe parcursul ultimei sale
angajări, domicilia pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul competent,
beneficiază de prestaţiile conform următoarelor dispoziţii:
i. un lucrător fronalier, în şomaj parţial sau accidental la întreprinderea unde
lucrează, beneficiază de prestaţii conform dispoziţiilor legislaţiei Statului
competent, ca şi cum ar domicilia pe teritoriul acestui Stat, ţinând cont,
dacă este cazul, de dispoziţiile articolului 51; aceste prestaţii sunt alocate
de instituţia competentă;
ii. un lucrător frontalier, în şomaj complet, beneficiază de prestaţii conform
dispoziţiilor legislaţiei Părţii contractante pe teritoriul căreia domiciliază,
ca şi cum ar fi fost supus legislaţiei în cursul ultimei sale angajări, ţinând
cont, dacă e cazul, de dispoziţiile articolului 51; aceste prestaţii sunt
alocate de către instituţia de la locul de domiciliere;
iii. un lucrător altul decât lucrătorul frontalier, în şomaj parţial, accidental sau
complet, care rămâne la dispoziţia patronului său sau la dispoziţia
serviciului de vechime în muncă pe teritoriul statului competent,
beneficiază de prestaţii conform dispoziţiilor legislaţiei Statului
competent, ca şi cum ar fi domiciliat pe teritoriul acestui stat, ţinând cont,
dacă este cazul, de dispoziţiile articolului 51; aceste prestaţii sunt alocate
de instituţia competentă;
iv. un lucrător altul decât lucrătorul frontalier, în şomaj complet, care este la
dispoziţia serviciilor de vechime în muncă pe teritoriul Părţii contractante
unde domiciliază şi care se întoarce pe teritoriul său, beneficiază de
prestaţii conform dispoziţiilor legislaţiei acestei Părţi, ca şi cum s-ar fi
supus acestei legislaţii în cursul ultimei angajări, ţinând cont, dacă este
cazul, de dispoziţiile articolului 51, aceste prestaţii sunt servite de către
instituţia de la locul de domiciliere;
v. totuşi, dacă lucrătorul vizat la alineatul b.ii al prezentului paragraf a fost
admis să beneficieze de prestaţiile instituţiei competente a Părţii
contractante legislaţiei căreia s-a supus în ultimul rând, el beneficiază de
prestaţii conform dispoziţiilor articolului 52, ca şi cum şi-ar fi transferat
domiciliul pe teritoriul Părţii contractante vizate la alineatul b.ii al
prezentului paragraf.
2. Atâta timp cât şomerul are dreptul la prestaţii în virtutea alineatului a.i sau alineatului
b.i de la paragraful precedent, el nu poate pretinde la prestaţii în baza legislaţiei Părţii
contractante pe teritoriul căreia domiciliază.
Articolul 54
Articolul 55
Articolul 56
1. Aplicarea dispoziţiilor articolelor 52-54 între două sau mai multe Părţi contractante
este subordonată încheierii acordurilor bilaterale sau multilaterale între aceste Părţi,
care vor putea să prevadă şi modalităţi specifice corespunzătoare.
2. Acordurile vizate la paragraful precedent vor determina în special:
a) categoriile de persoane cărora le sunt aplicate dispoziţiile articolelor 52-54;
b) durata în timpul căreia alocarea prestaţiilor va putea fi efectuată de instituţia unei
Părţi contractante din contul instituţii unei alte Părţi contractante;
c) modalităţile de rambursare a prestaţiilor alocate de instituţia unei Părţi
contractante din contul instituţiei unei alte Părţi contractante.
3. Două sau mai multe Părţi contractante pot conveni să renunţe la orice rambursare
între instituţiile competente.
Articolul 57
Articolul 58
1. Aplicarea dispoziţiei secţiunei 1 sau secţiunii 2 ale prezenteului capitol, între două
sau mai multe Părţi contractante se subordonează încheierii acordurilor bilaterale sau
multilaterale între aceste Părţi, care ar mai putea prevedea modalităţi specifice
corespunzătoare.
2. Acordurile vizate la paragraful precedent vor determina în special:
a) categoriile de persoane cărora li se vor aplica dispoziţiile articolelor 59-62;
b) regulile destinate să evite cumulul de prestaţii de aceeaşi natură;
c) menţinerea drepturilor dobândite, dacă e cazul, în virtutea convenţiilor de
securitate socială.
Articolul 59
Articolul 60
34
Articolul 61
1. Persoanele care se supun legislaţiei unei Părţi contractante au dreptul, pentru membrii
familiilor lor care domiciliază pe teritoriul unei alte Părţi contractante, la prestaţii
prevăuite de legislaţia acestei din urmă Părţi, ca şi cum aceste persoane se supuneau
legislaţiei sale. Aceste prestaţii sunt oferite membrilor familiei de instituţia de la locul
de domiciliere, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică această instituţie, din
contul instituţiei competente.
2. În pofida dispoziţiilor paragrafului precedent, un lucrător salariat vizat la alineatul a
al paragrafului 1 al articolului 15 are dreptul, la prestaţii prevăzute de legislaţia Părţii
contractante la care el se supune pentru membrii familiei sale care îl însoţesc pe
teritoriul Părţii contractante unde el este transferat. Totuşi, după un acord între
instituţia competentă şi instituţia de la locul de domiciliere, prestaţiile pot fi servite şi
prin intermediul acestei din urmă instituţii din contul instituţiei competente.
Articolul 62
Şomerii care beneficiază de prestaţii de şomaj oferite de instituţia unei Părţi contractante
au dreptul, pentru membrii familiei lor care domiciliază pe teritoriul unei alte Părţi
contractante, la prestaţii familiale prevăzute de legislaţia acestei din urmă Părţi, cu
condiţia ca legislaţia primei Părţi să acorde prestaţii familiale în caz de şomaj. Prestaţiile
familiale sunt alocate membrilor familiei de către instituţia de la locul domicilierii lor,
conform dispoziţiilor legislaţiei pe care această instituţie o aplică, din contul instituţiei
competente a primei Părţi.
Articolul 63
1. În cazul aplicării dispoziţiilor prezentei secţiuni între două sau mai multe Părţi
contractante, acordurile bilaterale sau multilaterale vizate la paragraful 1 al articolului
58 vor determina modalităţile de rambursare a prestaţiilor oferite de instituţia unei
Părţi contractante din contul instituţiei altei Părţi contractante .
2. Două sau mai multe Părţi contractante pot conveni să renunţe la orice rambursare
între instituţiile competente.
Articolul 64
Articolul 65
Articolul 66
1. Dacă reclamantul domiciliază pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul
competent, el îşi poate prezenta cererea la instituţia de la locul domicilierii, care
sesizează instituţia sau instituţiile competente menţionate în cerere.
2. Cererile, declaraţiile sau recursurile care au fost introduse, conform legislaţiei unei
Părţi contractante, într-o perioadă determinată, pe lângă o autoritate, instituţie sau
jurisdicţie a acestei Părţi, sunt admisibile dacă ele sunt introduse în aceeaşi perioadă
pe lângă o autoritate, instituţie sau jurisdicţie a unei alte Părţi contractante. În acest
caz, autoritatea, instituţia sau jurisdicţia fiind astfel sesizată transmite fără întârziere
aceste cereri, declaraţii sau recursuri autorităţii, instituţiei sau jurisdicţiei competente
ale primei Părţi, fie direct, fie prin intermediul autorităţilor competente ale Părţilor
contractante în cauză. Data la care aceste cereri, declaraţii sau recursuri au fost
introduse pe lângă o autoritate, instituţie sau jurisdicţie a celei de-a doua Părţi este
considerată ca fiind data de introducere pe lângă autoritatea, instituţia sau jurisdicţia
competentă pentru a le face examina.
Articolul 67
36
Articolul 68
1. Dacă, în virtutea prezentei convenţii, instituţia unei Părţi contractante este debitoare
de prestaţii în numerar faţă de un beneficiar care se află pe teritoriul altei Părţi
contractante, datoria este exprimată în moneda primei Părţi. Aşa-numita instituţie se
achită în moneda valabilă pentru cea de-a doua Parte.
2. Dacă, în virtutea prezentei convenţii, instituţia unei Părţi contractante este debitoarea
sumelor destinate prestaţiilor alocate de către instituţia unei alte Părţi contractante,
datoria este exprimată în moneda celei de-a doua Părţi. Prima instituţie este în drept
se achite plăţile în această monedă, dacă Părţile contractante în cauză nu au convenit
asupra altor modalităţi. Transferurile de sume care rezultă din aplicarea prezentei
convenţii sunt efectuate în conformitate cu acordurile în vigoare în această materie, la
momentul transferului, între Părţile contractante în cauză. În lipsa lor, măsurile
necesare pentru a efectua aceste transferuri sunt transferate de comun acord între
aceste Părţi.
Articolul 69
1. Pentru fixarea sumei cotizaţiilor cuvenite instituţiei unei Părţi contractante, se va ţine
cont, după caz, de veniturile obţinute pe teritoriul oricărei alte Părţi cotractante.
2. Recuperarea cotizaţiilor cuvenite instituţiei unei Părţi contractante poate fi efectuată
pe teritoriul altei Părţi contractante, urmând procedura administrativă şi garanţiile şi
privilegiile aplicabile la recuperarea cotizaţiilor cuvenite unei instituţii
corespunzătoare a acestei din urmă Părţi.
3. Aplicarea dispoziţiilor paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol între două şi mai
multe Părţi contractante, este subordonată încheierii acordurilor bilaterale sau
multilaterale între aceste Părţi. Aceste acorduri se vor referi şi la procedura judiciară
de recuperare.
Articolul 70
Articolul 71
1. Orice diferend care a survenit între două sau mai multe Părţi cotractante cu privire la
interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii va face mai întâi obiectul negocierii
între Părţile în litigiu.
2. Dacă una din Părţile la litigiu consideră că este vorba de o problemă care interesează
toate Părţile contractante, Părţile la litigiu acţionând de comun acord sau în lipsa
acestuia, una din ele, va sesiza Comitetul Minişterilor al Consiliului Europei, care va
emite un aviz cu privire la această problemă într-un temen de şase luni.
3. Dacă diferendul nu a putut fi reglat, după caz, fie într-un termen de şase luni de la
prima cerere care tinde spre începerea negocierilor prescrise de paragraful 1 al
prezentului articol, fie într-un termen de trei luni care urmează după comunicarea
Părţilor contractante a avizului Comitetului Miniştrilor, diferendul poate face obiectul
unei proceduri arbitrale în faţa unui arbitru unic la cererea oricărei Părţi la litigiu.
Partea reclamantă va face cunoscut celeilalte Părţi, prin intermediul Secretarului
General al Consiliului Europei, obiectul petiţiei pe care ea o intenţionază să o supună
arbitrajului, precum şi mijloacelor în baza cărora această petiţie este fondată.
4. În afara unui acord contrar al Părţilor la litigiu, arbitrul va fi desemnat de către
Preşedintele Curţii europene pentru Drepturile Omului. Arbitrul nu va fi cetăţean al
unei Părţi la litigiu, nici nu va avea domiciliul obişnuit pe teritoriul uneia din aceste
Părţi, nici nu va fi în servicil lor, nici nu va fi deja preocupat de caz în alt aspect.
5. Dacă, în cazul vizat la paragraful precedent, Preşedintele Curţii europene pentru
Drepturile Omului este într-o situaţie dificilă sau dacă el este cetăţean al uneia din
Părţile la litigiu, arbitrul va fi desemnat de Vicepreşedintele Curţii sau decanul Curţii
care nu este într-o situaţie dificilă şi care nu este cetăţeanul uneia din Părţile la litigiu.
6. Dacă nu s-a ajuns la un compromis special între Părţile la litigiu sau în lipsa unor
precizări suficiente în compromis, arbitrul se va pronunţa în baza dispoziţiilor
prezentei convenţii, ţinând cont de principiile generale ale dreptului internaţional.
7. Sentinţa arbitrului va fi obligatorie şi fără apel.
Articolul 72
Articolul 73
Articolul 74
1. Prezenta convenţie nu oferă nici un drept Părţii contractante sau Părţilor contractante
în cauză pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare.
2. Orice perioadă completă de asigurare, precum şi, dacă este cazul, orice perioadă de
vechime în muncă, de vechime în specialitate sau de domiciliere realizate în baza
legislaţiei unei Părţi contractante până la intrarea în vigoare a prezentei convenţii este
luată în considerare pentru determinarea drepturilor oferite în conformitate cu
dispoziţiile acestei convenţii.
3. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol, un drept este oferit, în
virtutea prezentei convenţii, chiar dacă el se raportează la o eventualitate realizată
anterior intrării sale în vigoare.
4. Orice prestaţie care nu a fost lichidată sau care a fost suspendată din cauza
naţionalităţii persoanei interesate sau din cauza domicilierii sale pe teritoriul unei
Părţi contractante alta decât cea unde se află instituţia debitoare va fi, la cererea
persoanei interesate, lichidată sau restabilită începând cu data intrării în vigoare a
prezentei convenţii, cu excepţia cazului când drepturile lichidate anterior au permis o
reglementare în capital.
5. Drepturile persoanei interesate care au obţinut, anterior intrării în vigoare a prezentei
convenţii, lichidarea unei pensii sau rente, vor fi revizuite la cererea lor, ţinând cont
de dispoziţiile acestei convenţii. Aceste drepturi pot fi revizuite şi din oficiu. În orice
39
Articolul 75
1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare Statelor membre ale Consiliului
Europei. Ea va fi ratificată sau acceptată. Instrumentele de ratificare sau de acceptare
vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la primă zi a celei de-a treia luni care urmează
după cea pe parcursul căreia va fi intervenit depunerea celui de-al treilea instrument
de ratificare sau de acceptare.
3. Ea va intra în vigoare, cu privire la fiecare Stat semnatar care o va ratifica sau o va
accepta ulterior, după trei luni de la data depunerii instrumentului său de ratificare sau
de acceptare.
Articolul 76
Articolul 77
Articolul 78
40
Articolul 79
Articolul 80
Articolul 81
Finnd conştienţi de aceasta, subsemnaţii, autorizaţi pentru acest lucru, au semnat prezenta
convenţie.
Făcut la Paris, la 14 decembrie 1972, în franceză şi în engleză, cele două texte absolut
identice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei.
Secretarul General al Consiliului Europei va transmite o copie autentificată fiecăruia
dintre guvernele semnatare şi aderante.