Vestimentatia si alimentatia la romani

Alimentatia
Alimentatia vechilor romani era destul de variata si ca mod de preparare foarte
diferita de a noastra.
Painea a ajuns un aliment comun abia in sec. I i.e.n. Pana la acea data se consuma
in loc de paine un fel de fiertura, un terci din faina de grau cu tarate, fierte in apa sau
lapte la care se adauga oua, branza, miere, condimente diferite, bucati de carne sau
maruntaie. Acest terci era mancarea de baza, aproape zilnica, a celor saraci. Romanii
consumau mai multe calitati si varietati de paine – pregatita cu lapte, untdelemn, untura,
condimente, oua sau stafide.
Varza, ceapa, usturoiul, sfecla alba, castravetele, ridichile erau legumele care –
fierte sau preparate cu untdelemn, otet sau vin – constituiau hrana majoritatii populatiei.
Taranii consumau carne de oaie si capra, foarte rar carne de vaca. Pentru mesele celor
bogati se vanau mistretul si cerbul.
Laptele era folosit mai mult pentru prepararea mancarurilor. Nu consumau deloc
smantana sau untul. Foloseau doar untdelemnul de masline. Merele, perele si prunele
conservate prin uscare erau mancarea frecventa a taranilor iarna. Marea pasiune a
romanilor era pestele.
In general retetele si preferintele lor raman foarte departe de gusturile lumii
moderne. Asocierea de elemente picante cu elemente dulci era proprie bucatariei romane.
Garumul este un ingredient foarte scump, pregatit din maruntaie de peste
amestecat cu sare si diferite plante aromatice. Totul se lasa la fermentat timp de o luna
dupa care se filtra pretiosul lichid, garum.
Romanii dispretuiau berea. Principala bautura era vinul de struguri, era o bautura
accesibila tuturor chiar si sclavilor, dar de proasta calitate.
Masa principala a unui roman era cina. Dimineata luau o mica gustare: paine,
branza, masline sau miere, iar la pranz mancare rece. Cina cu invitati era o placuta ocazie
de intalnire, de petrecere.
O asemenea cina incepea deobicei pe la ora 3 dupa-amiaza. In sufragerie erau
asezate 3 canapele de-a lungul peretilor – avand in mijloc masa de servit. Numarul
perfect de comeseni era de 9. Invitatii veneau insotiti de sclavi, care la intrare le scoteau
incaltamintea, inlocuind-o cu sandale, iar la plecare le luminau stapanilor calea, cu torte.
Farfuria se tinea cu mana stanga. Resturile, oasele se aruncau pe jos. Ca tacamuri
se foloseau cutite si linguri – bucatile de carne se mancau cu degetele.

Vestimentatia
Vesmantul national si oficial al romanilor (dar care era interzis taranilor,
muncitorilor simpli si sclavilor) era toga: o bucata de stofa groasa de lana alba taiata sub
forma de semicerc cu un diametru ce putea ajunge pana la 6 mertri. Toga imaparatului era
rosie, a generalilor victoriosi era de purpura cu broderii aurite, iar a copiilor sub 17 ani
era tivita cu o fasie de purpura. In casa barbatii purtau tunica stransa la mijloc cu o
centura. Iarna se imbracau chiar cu 2 sau 3 tunici. Tunica nu avea maneci, cel putin pana
in sec. II e.n. In oras se purta peste tunica toga, dar oamenii saraci si sclavii purtau numai
tunica.
 Femeile purtau o camasa de in. In timpurile vechi imbracau toga, dar inca din
secolele republicii toga era rezervata doar pentru femeile de moravuri usoare. In locul ei,
peste camasa purtau o tunica lunga pana la pamant numita stola, cu maneci scurte, incinsa
cu un cordon. Peste stola, un fel de sal din lana colorata numit palla, acoperea si infasura
umerii. Cu un fald al pallei femeia isi acoperea capul, caci o femeie romana nu iesea
niciodata in oras cu capul descoperit.
Atunci cand purtau toga, incaltamintea barbatilor era un fel de ghete din piele
subtire, fara tocuri, fixate pe picior cu 6 curele. In casa, atat barbatii cat si femeile isi
puneau papuci de stofa de diferite culori. Taranii si soldatii purtau saboti.
Romanii umblau cu capul descoperit. Evantaiul si umbrela de soare – purtate de
sclava insotitoare – si poseta erau articolele femeii elegante.
Barbatii aveau ca singura podoaba inelul, fata de femei care aveau inele pe toate
degetele, agrafe, bratari, cercei etc.