CURSUL 8

ADAPTARE-INADAPTARE PROFESIONALĂ
Exigenţe în procesul muncii
Prin reliefarea caracteristicilor dominante ale activităţii de muncă, apare problema
definirii trăsăturilor fizice şi psihice ale individului solicitate de activitate, spre a putea
obţine randamente suprioare. În acest sens prezenţa unor însuşiri sau absenţa lor din
structura fizică sau psihică a unei persoane, pot constitui indicaţii sau contraindicaţii pentru
profesiunea respectivă.
Pentru a adapta individul la suma de exigenţe ale unui loc de muncă, psihologul
alcătuieşte psihograma care reprezintă o ansamblul însuşirilor şi caracteristicilor psihice ale
unui individ precum şi gradul lor de dezvoltare la un moment dat. Pentru elaborarea
psihogramelor se folosesc baterii de teste. Psihoprofesiograma se obţine pornind de la
psihogramă şi eliminând toate acele însuşiri care nu sunt semnificative în exercitarea
respectivei profesiuni. Psihoprofesiograma reprezintă deci ansamblul trăsăturilor de
personalitate şi comportament ale unui subiect necesare pentru a obţine eficienţă şi
randament pe un anumit post.
CATEGORII DE CALITĂŢI PSIHICE GRAD DE
FUNCŢII ŞI ÎNSUŞIRI DEZVOLTARE
I. Funcţii senzoriale 1. Acuitate vizuală
2. Sensibilitate cromatică
3. Adaptabilitate
4. Discriminare vizuală
5. Rezistenţa la oboseală
vizuală
1. Sensibilitatea auditivă
2. Largimea spectrului auditiv
3. Discriminarea tonurilor
4. Capacitate de localizare
5. Rezistenţa la zgomot
1. Sensibilitatea olfactivă
2. Capacitatea de
discriminare a formelor
1. Capacitatea de discriminare
a temperaturii
2. Viteza de adaptare termică
1. Sensibilitatea kinestezică
2. Capacitatea de menţinere a
echilibrului
3. Rezistenţa la ameţeală
4. Discriminarea posturală
1. Sensibilitatea gustativă
2. Viteza de adaptare
gustativă
II. Funcţii psihomotorii 1. Forţa musculară
2. Dexteritatea manuală
3. Coordonarea manuală
4. Timp de reacţie
5. Forţa
6. Rezistenţa la oboseală
III. Funcţii perceptive 1. Percepţia mărimii
2. Percepţia formei
3. Percepţia adâncimii şi
distanţei
4. Percepţia timpului
5. Percepţioa mişcării
IV. Funcţii mnezice 1. Memoria de scurtă
durată (volum, fidelitate)
2. Memoria de lugă
 durată (volum, fidelitate,
promptitudine)
V. Funcţii intelectuale 1. Inteligenţa generală
2. Gândire concretă
3. Bândire abstractă
4. Viteza operaţională a
gândirii
5. Flexibilitatea gândirii
6.Capacitatea de reprezentare
7. Capacitatea asociativ-
imagistică
8. Originea asociaţiilor
9. Atenţia concentrată
10.Atenţia distributivă
11. Volumul atenţiei
12. Mobilitatea atenţiei
13. Persistenţa (rezistenţa în
timp)
VI. Afectivitate şi 1. Echilibru emoţional
motivaţie 2. Rezistenţa la stres
3. Persistenţa efectului
4. Capacitate de automotivare
5. Lărgirea ariei
motivaţionale
VII. Trăsături de 1. Tipul temperamental
personalitate dominant
2. Gradul de introversiune-
extraversiune
1. Atitudinea faţă de sine
2. Atitudinea faţă de alţii
3. Atitudinea faţă de
muncă
4. Trăsături caracteriale
IX. Trăsături 1. Sănătatea fizică
biotipologice 2. Munca în picioare
3. Rezistenţa la oboseală
4. Rezistenţa la
monotonie
5. Rezistenţa la condiţiile
mediului fizic
Tabelul 7. Model de psihogramă (Ghe. Iosif, 1996, M. Moldovan-Scholz, 2000)
În psihologia muncii se descriu mai multe tipuri de fenomene cu caracter
disfuncţional care afectează productivitatea muncii şi randamentul la locul de muncă, şi
anume: erorile şi violările de norme, incidentele, accidentele, oboseala, şi stresul.
1. Erorile şi violările de norme
După J.Leplat şi J.Pailhous (1973-1974) eroarea poate fi definită prin diferenţele în
acţiune şi rezultatele efective în raport cu un criteriu clar şi operaţional de referinţă (privind
cursul acţiunii sau rezultatul acesteia).
J. Reason (1990) afirma că termenul de eroare va fi luat într-un sens generic, care
acoperea toate cazurile în care o secvenţă planificată de activtăţi mentale sau fizice nu
atinge sopurile dorite şi când eşecurile nu pot fi atribuite hazardului.
Violările pot fi definite ca devieri deliberate (intenţionate) de la norme sau practici
stabilite (de către proiectanţi, manageri, agenţi de reglementări, etc) a fi necesare pentru a
asigura funcţionarea normală, protejată a unui sistem potenţial periculos şi a unei activităţi
sigure. Violarea are astfel o puternică tentă motivaţional- atitudinală şi culturală.
2. Incidentele şi accidentele de muncă
 Consecinţele erorilor şi violărilor de norme sunt incidentele şi accidentele de muncă.
În general se face o distincţie între incidente şi accidente, criteriul constituindu-l amploarea
şi gravitatea urmărilor. În ambele cazuri este vorba despre un eveniment neprevăzut care
întrerupe buna desfăşurare a activităţii, dar cu pagube materiale şi victime umane în cazul
accidentelor.
3. Oboseala în muncă
Oboseala este un fenomen psihofiziologic normal care apare ca urmare a solicitării
organismului, a efortului prelungit pe parcursul activităţii, care se manifestă printr-un
ansamblu de simptome subiective şi obiective şi care se remite prin odihna obişnuită sau
prin alimentaţie.
4. Stresul profesional
H. Selye (1984) defineşte stresul ca pe o stare a organismului supus la acţiunea unui
stimul suficient de puternic pentru a provoca fie o reacţie de apărare, fie o tulburare
funcţională fie o lezine organică. Starea de stres defineşte un organism care face un efor
intensiv pentru a se adapta unor situaţii puţin obişnuite. Atunci când menţinerea echilibrului
necesită eforturi compensatoii deosebite, când solicitările atrag sau depăşesc limitele
resurselor adaptative, când integrarea organismului este ameninţată, persoana intră în stare
de stres.
NIVEL INDIVIDUAL INTERPERS ORGANIZAŢIONAL
ONAL
AFECTIV ANXIETATE IRITABILITATE INSATISFACŢIE LA LOCUL DE
TENSIUNE SENSIBILITATE
FURIE ACCENTUATĂ
DISPOZIŢIE DEPRESIVĂ
APATIE
COGNITI NEAJUTORARE/ NEPUTINŢĂ OSTILITATE CINISM FAŢĂ DE ROLUL PROF
V DIFICULTĂŢI ÎN LUAREA SUSPICIUNE SENTIMENTUL LIPSEI DE APR
DECIZIILOR NEÎNCREDERE ÎNTRE COLEGI
FIZIC STRES FIZIC (DURERI DE CAP,
ETC.)
TULBURĂRI PSIHOSOMATICE
(TULBURĂRI GASTRO-
INTESTINALE, AFECŢIUNI
CORONARIENE, ETC.)
SCĂDEREA REZISTENŢEI
SISTEMULUI IMUNITAR
TRANSFORMĂRI LA NIVEL
HORMONAL
COMPORTAM HIPERACTIVISM IZBUCNIRI PERFORMANŢĂ REDUSĂ
ENTAL IMPULSIVITATE VIOLENTE PRODUCTIVITATE SCĂZUTĂ
CONSUM ÎN EXCES DE COMPORTAMENT ÎNTARZIERI
STIMULENTE AGRESIV TRANSFERURI
ALIMENTAŢIE REDUSĂ SAU ÎN CONFLICTE SPORIREA CONCEDIILOR DE B
EXCES INTERPERSONAL MANAGEMENT SLAB AL TIMP
E
IZOLARE/
RETRAGERE
SOCIALĂ
MOTIVAŢ PIERDEREA ZELULUI PIERDEREA DIMINUAREA MOTIVAŢIEI MU
IONAL SCĂDEREA ENTUZIASMULUI INTERESULUI ÎN REZISTENŢĂ ÎN A VENI LA SE
DEZILUZIONARE CEILALŢI SCĂDEREA INIŢIATIVEI
DEZAMĂGIRE INDIFERENŢĂ
PLICTISEALĂ DESCURAJARE
DEMORALIZARE
Tabelul 5. Consecinţele stresului la nivel individual, interpersonal şi
organizaţional (Chmiel, 2000)
 Bibliografie :
1. Birkhenbil V., Stresul-un prieten preţios ?, Bucureşti, Ed. Gemma Pres, 2000
2. Bogathy Z, Introducere în psihologia muncii, Timişoara, Tipografia Universităţii de
Vest, 2002
3. Bogathy Z.(coord.), Manual de psihologia muncii şi organizaţională, Ed. Polirom,
Iaşi, 2004
4. Chelcea A. (coord.) Psihoteste. (vol. I, II) Ed.Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1994/ 1997
5. Chmiel N., Introduction to Work and Organizational Psychology, Blackwell
Publishers
6. Embrey D.E., Conception et mise en oeuvre de programmes visant a la reduction de
l’erreur humain dans l’industrie, Actes du colloque Facteurs humaines de la fiabilité
et de la securité des systemes complexes, Vandoeuvre, 17-19 Avril, 1991
7. Hindle T., Cum să reducem stresul, Bucureşti, Ed. RAO, 2001
8. Iosif Ghe., Moldovan-Scholz M., Psihologia muncii, Bucureşti, EDP, 1996
9. Johns G., Comportament organizaţional, Ed. Economică, Bucureşti, 1998
10. Leplat J., Error analysis, instrument and object of task analysis, Ergonomics, 1989,
nr. 7, p. 813-822
11. Moldovan-Scholz M., Managementul resurselor umane, Bucureşti, Ed. Economică,
2000
12. Omer I., Psihologia muncii, Bucureşti, Ed. Fundaţiei România de Mâine, 2003
13. Pufan P., Psihologia muncii, Bucureşti, EDP, 1978
14. Rasmussen J., The definition of human error and a taxonomy for technical system
design, în Rasmussen J., Duncan K. and Leplat J., New technology and human error,
London, John Wiley and Sons, 1987, cap. 3
15. Reason J., Human error, Cambridge University Press, 1990
16. Selye H., Ştiinţă şi viaţă, Bucureşti, Ed. Politică, 1984
17. Stora B.J., Stresul, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1999
18. Tabachiu A., Psihologia muncii (curs), Bucureşti, Ed. Universităţii Politehnice, 1997
19. Tabachiu A., Psihologia ocupaţională, Bucureşti, Ed. Univ. Titu Maiorescu, 2003

Evaluare:
TEMA 1. Pornind de la modelul de psihogramă de mai sus realizaţi psihograma şi
ulterior psihoprofesiograma pentru profesiunea dumneavoastră.
TEMA 2. Construiţi un chestionar în care treceţi posibile cauze ale stresului
profesional şi aplicaţi-l colegilor din colectivul dumneavoastră. Comentaţi rezultatele
obţinute.
TEMA 3. Discutaţi relaţia stres-carieră profesională.
TEMA 4. Răspundeţi la unul dintre următoarele chestionare şi evaluaţi-vă nivelul de
stres.
CUM RĂSPUNDEŢI LA STRES ? (I)
(A. Chelcea A. (coord.) 1994/ 1997)

Citiţi următoarele enunţuri şi alegeţi varianta de răspuns care se potriveşte în cazul

dumneavoastră:
1. De mai mult timp mă simt peste măsură de slăbit
1. Da
2. Nu
2. Am avut perioade de timp în care m-am simţit depăşit de situaţie
1. Da
2. Nu
3. Care este în general starea dumneavoastră psihică ?
1. Excelentă
2. Bună
3. Proastă
 4. Foarte proastă
4. Adesea simt că “mă ia cu călduri”
1. Da
2. Nu
5. Aţi suferit de palpitaţii ?
1. Adesea
2. Uneori
3. Niciodată
6. Aveţi poftă de mâncare ?
1. Slabă
2. Normală
3. Bună
4. Prea bună
7. Sunt atât de obosit încât nu pot sta nici măcar pe scaun (trebuie să stau lungit)
1. Da
2. Nu
8. Sunteţi tipul de om care îşi face griji din orice ?
1. Da
2. Nu
9. Aţi avut dificultăţi de respiraţie (fără a desfăşura o muncă foarte solicitantă din punct de
vedere fizic) ?
1. Adesea
2. Uneori
3. Niciodată
10. Aţi avut accese de nervozitate (iritare, tensiune psihică) ?
1. Adesea
2. Uneori
3. Niciodată
11. Aţi avut stări de leşin ?
1. Niciodată
2. Foarte rar
3. Rar
12. Întâmpinaţi dificultăţi când încercaţi să adormiţi sau să rămâneţi treaz ?
1. Adesea
2. Uneori
3. Niciodată
13. Vă deranjează aciditatea gastrică (mai multe zile la rând) ?
1. Da
2. Nu
14. Aveţi memorie bună ?
1. Da
2. Nu
15. S-a întâmplat să aveţi “transpiraţii reci” ?
1. Adesea
2. Uneori
3. Niciodată
16. Vă tremură vizibil mâinile ?
1. Adesea
2. Uneori
3. Niciodată
 17. Aud zgomote în cap tot timpul
1. Da
2. Nu
18. Am spaime personale care îmi provoacă prăbuşirea psihică.
1. Da
2. Nu
19. Vă simţiţi izolat, singur, chiar între prieteni ?
1. Da
2. Nu
20. Nimic nu mi se întâmplă după cum îmi doresc.
1. Da
2. Nu
21. Suferiţi de dureri de cap ?
1. Adesea
2. Uneori
3. Niciodată
22. Uneori nici nu mai ştiu dacă ceva are preţ, dacă merită să mai doreşti ceva.
1. Da
2. Nu
Se acordă câte 1 punct dacă aţi încercuit răspunsul 3 sau 4 la itemul 3, dacă aţi
încercuit răspunsul 3 la itemul 11 şi răspunsul 2 la itemul 14. Pentru fiecare dintre ceilalţi
itemi primiţi câte 1 punct dacă aţi încercuit răspunsul 1
Interpretarea scorului:
• între 0-3 puncte răspundeţi normal la stres, nefiind afectat de acesta
• 4-6 puncte vă aflaţi la limita normalului fiind prezent un nivel scăzut de
stres
• > 7 puncte: nivel crescut de stres, există o discrepanţă între solicitări şi
capacităţile personale, deci se impun măsuri de reechilibrare fizică şi psihică

CÂT SUNTEŢI DE STRESAT ? (II)

(T.Hindle, 2001)

Niciodată Uneori Adesea Întotdeauna

(1) (2) (3) (4)
1. Mă autoînvinuiesc dacă lucrurile merg prost
la serviciu.
2. Ţin totul în mine până sunt gata să explodez.
3. Mă concentrez asupra lucrului pentru a uita
de problemele personale.
4. Îmi vărs supărarea şi nervii pe cei apropiaţi.
5. Când sunt tensionat observ schimbări
negative în comportamentul meu.
6. Mă concentrez mai ales pe aspectele
negative ale vieţii.
7. Nu mă simt bine atunci când sunt pus în
situaţii noi.
8. Simt că rolul meu în organizaţie nu are nici o
valoare.
9. Ajung târziu la serviciu sau la întâlnirile
importante.
10. Reacţionez negativ la critica personală.
11. Mă simt vinovat dască stau o oră fără să fac
nimic.
12. Mă simt agitat chiar dacă nu sunt grăbit.
13. Nu am timp suficient pentru a citi ziarele
de câte ori doresc.
14. Cer atenţie şi promptitudine.
15. Încerc să nu-mi exprim emoţiile nici la
serviciu, nici acasă.
16. Îmi asum mai multe sarcini decât pot face o
dată.
17. Nu accept sfaturi de la colegi sau superiori.
18. Îmi ignor propriile limite profesionale şi
fizice.
19Renunţ la hobby şi la interesele mele pentru
că munca îmi răpeşte tot timpul.
20. Mă implic în ceva fără a studia înainte toate
detaliile.
21. Sunt prea ocupat pentru a lua masa în
timpul săptămânii cu prietenii sau cu colegii.
22. Amân confruntarea cu situaţiile dificile şi
rezolvarea lor.
23.Ceilalţi profită de mine dacă nu mă impun.
24. Mă jenez să spun că sunt copleşit de treabă.
25. Evit să transfer altora o parte dintre
sarcinile mele.
26. Mă apuc de treabă înainte de a-mi stabili
priorităţile.
27. Mi-e greu să spun “nu” când mi se cere să
fac ceva.
28. Trebuie să rezolv toate problemele
importante în fiecare zi.
29. Cred că nu sunt în stare să mă descurc cu
toată treaba.
30. Teama de eşec mă împiedică să acţionez.
31. Munca tinde să primeze faţă de familie şi
casă.
32. Devin nervos dacă apar întârzieri, oricât de
mici.
Adunaţi cifrele şi verificaţi nivelul stresului dumneavoastră pe baza evaluării
alăturate:
• între 23-46 puncte: dominaţi foarte bine stresul, dar străduuiţi-vă să realizaţi
un echilibru optim între stresul negativ şi cel pozitiv
• între 46-67 puncte aveţi un nivel de stres acceptabil, dar anumite aspecte
trebuie îmbunătăţite
• între 68-92 puncte nivelul de stres este foarte ridicat, găsiţi metode pentru a-
l reduce
 A FACE FAŢǍ STRESULUI (III)
(Johns G., 1998 preluat din A.A. Mc Lean 1979, Work Stres. Reading, MA: Addison-
Wesley)

În ce măsură fiecare dintre următoarele afirmaţii vi se potrivesc ? Alegeţi una dintre cele 5
opţiuni:
Foarte Destul de Oarecum Nu foarte Deloc
adevărat adevărat adevărat adevărat adevărat
1. Mă lupt “ cu pumnii strânşi” atunci
când apar probleme
2. Cheltuiesc aproape întregul timp
gândind la munca mea
3. Îi tratez pe ceilalţi ca individualităţi
şi sunt atent la opiniile şi sentimentele
lor
4. Recunosc şi accept propriile mele
limite şi calităţi
5. Sunt destui de puţini oameni pe care
i-aş putea descrie drept “buni prieteni”
6. Îmi place să folosesc abilităţile şi
dexterităţile mele atât la serviciu cât şi
în afara lui
7. Mă plictisesc repede
8. Îmi place să mă întâlnesc şi să
conversez cu oameni care gândesc
diferit lumea
9. Deseori în munca mea preiau mai
mult decât pot realiza
10. De obicei sunt foarte activ în
week-end cu proiecte de recreere
11. Prefer să lucrez cu acei oameni
care sunt foarte asemănători mie
12. Muncesc în primul rând pentru că
trebuie să trăiesc şi nu neapărat pentru
că îmi place ceea ce fac
13. Cred că am o imagine realistă
asupra calităţilor şi defectelor mele
14. Intru adesea în contradicţie cu
persoane care nu gândesc ca mine
15. Am deseori dificultăţi să fac foarte
mult în postul meu
16 Sunt interesat de numeroase teme
din domenii diferite
17. Devin necăjit când lucrurile nu
merg cum vreau eu
18. Deseori nu sunt sigur cum stau
într-o problemă controversată
19. De obicei sunt capabil să găsesc o
cale în orice situaţie care mă
blochează în atingerea unui obiectiv
important
20. Sunt deseori în dezacord cu şeful
meu sau cu alţii la serviciu

Punctare şi interpretare:
Alan A. Mc Lean care a elaborat această listă de control, a considerat că oamenii
care fac faţă eficient stresului au 5 caracteristici:
1. se cunosc bine pe ei înşişi şi-şi acceptă propriile calităţi şi defecte
2. au o varietate de interese în afara serviciului şi nu sunt complet ahtiaţi de muncă
3. prezintă o varitate de reacţii la stres, mai degrabă decât să aibă permanent dureri
de cap sau să devină depresivi
4. îi acceptă pe cei care au valori sau stiluri diferite de ale lor
5. sunt activi şi productivi atât la serviciu cât şi în afara lui

La itemii 1, 3, 4, 5, 6, 8, 10, 13, 16, 19 răspunsurile se cotează astfel: foarte

adevărat= 1 punct, destul de adevărat= 2 puncte, oarecum adevărat= 3 puncte, nu foarte
adevărat= 4 puncte, deloc adevărat= 5 puncte. La itemii 2, 7, 9, 11, 12, 14, 15, 17, 18, 20
se cotează invers.
Grila de corectură:
Cunoaşterea propriei persoane: itemii 4, 9, 13, 18
Interese multiple: itemii 2, 5, 7, 16
Varietate de reacţii: itemii 1, 11, 17, 19
Acceptarea altora care au sisteme diferite de valori: itemii 3, 8, 14, 20
Activi şi productivi: 6, 10, 12, 15
Se calculează punctajele separat penru fiecare caracteristică. Punctajul la fiecare
dintre ele variază între 5 şi 20. 12 puncte sau peste sugerează probabil că este util să daţi
mai multă atenţie domeniului.
Pentru punctajul general se adună punctajele celor cinci caracteristici. Acesta poate
fi cuprins între 20 şi 100. Un punctaj de 60 sau peste poate sugera anumite dificultăţi în
confruntarea cu stresul la una dintre cele 5 dimensiuni prezentate.

SIMPTOME PSIHOLOGICE ALE STRESULUI (IV)

(V. Birkhenbil, 2000)
Alegeţi dintre următoarele simptome pe cele apar deseori, cu regularitate sau în
permanenţă, în cazul dumneavoastră:

1. Iritare frecventă
2. Relaţii dificile cu cei din jur
3. Comportament excesiv de autoritar sau impuls dominator
4. Schimbare permanentă a centrelor de interes, a hobby-urilor sau a câmpului de
activitate/ locului de muncă
5. Atitudini fluctuante în materie de religie sau credinţă
6. Pierderea sau diminuarea capacităţii de decizie
7. Pierderea controlului sau autodisciplinei
8. Acte de violenţă absurdă îndreptate asupra unor persoane, animale sau obiecte
9. Depresie sau stări puternic depresive fără motive exterioare
10. Indiferenţă faţă de muncă, de hobby-uri, sau chiar faţă de membri familiei, care nu
ar trebui să ne fie indiferenţi
 11. Apatie
12. Fluctuaţii bruşte ale dispoziţiei, de la euforie la tristeţe, în decursul câtorva ceasuri
13. Sentimenul insingurării, acela de a fi părăsit (chiar în sânul cercului familial, al
prietenilor sau colegilor)
14. Impulsul de a se ascunde
15. Sentimentul unui „gol interior”
16. Anxietate, nesiguranţă, inhibiţii sau nervozitate
17. Senzaţia de „plutire”, de a „pierde pământul de sub picioare”
18. Impulsul de retrgere în plan social, intelectual sau afectiv
19. Sentimentul de a fi ameninţat, oprimat sau culpabilizat
20. Lipsă de motivaţie, dezorientare
21. Sentimentul de a fi asaltat din toate părţile, încolţit
22. Sentimentul de „a nu fi la înălţimea situaţiei”, de a nu putea face faţă anumitor
persoane”
23. Sentimentul că situaţii care în trecut erau depăşite uşor, devin acum constrângătoare
24. Incapacitatea de a memora lucruri importante
25. Dificultate de asimilare intelectuală
26. Dificultare de concentrare
27. Tresărire puternică la soneria telefonului sau când cineva ni se adresează pe
neaşteptate
28. Sentiment de plictiseală permanentă
29. Lipsa de motivaţie faţă de anumite lucruri pe care am dori totuşi să le facem

Totalizaţi numărul simptomelor obţinute:

< 3 simptome însemnate: nu sunteţi deocamdată afectat de stres
3-6 simptome însemnate: nivel scăzut de stres
> 6 simptome însemnate: nivel crescut de stres

SCALA DE EVALUARE A EVENIMENTELOR DE VIAŢĂ (V)

(T. Holmes, R. Rahe, 1967, F. J. Landy, 1987)

EVENIMENTUL DE VIAŢĂ VALOAREA MEDIE

1. Decesul soţului/ soţiei 100
2. Divorţul 73
3. Separarea conjugală (despărţire de soţ/ soţie) 65
4. Pedeapsa cu închisoarea 63
5. Decesul unui membru al familiei 63
6. Boală sau accident personal grav 53
7. Căsătorie 50
8. Desfacerea contractului de muncă (concediere) 47
9. Reluarea vieţii comune (împăcarea cu soţul/ soţia) 45
10. Pensionare 45
11. Boală gravă a unui membru al familiei 44
12. Sarcină 40
13. Dificultăţi de ordin sexual 39
14. Apariţia unui nou membru în familie 39
15. Promovare profesională 39
16. Schimbare financiară importantă în veniturile familiei (în bine/ rău) 38
17. Decesul unui prieten intim 37
18. Schimbarea profesiei/ locului de muncă 36
19. Conflicte conjugale repetate 35
20. Ipotecare (sau cumpărerea unei locuinţe)/
pierderea unei sume foarte mari de bani 31
21. Sechestrarea unui bun ipotecat sau dat ca ca gaj/
împrumutarea unei sume foarte mari de bani 30
22. Schimbare semnificativă de responsabilităţi
profesionale la locul de muncă 29
23. Plecarea unui copil de acasă 29
24. Dificultăţi cu familia soţului/ soţiei 29
25. Suprasolicitare personală 28
26. Debutul/ încetarea activităţii profesionale a soţului/ soţiei 26
27. Început sau final de ciclu de şcolarizare a copiilor 25
28. Schimbare în obiceiurile personale (renunţarea la fumat) 24
29. Dificultăţi, diferende cu şeful 23
30. Schimbări de orar sau de condiţii de muncă 20
31. Schimbarea de domiciliu 20
32. Schimbarea şcolii 20
33. Schimbări în petrecerea timpului liber (noi activităţi) 19
34. Modificări în activităţile sociale 18
35. Împrumutarea unei sume medii de bani/
contractarea unei achiziţii pe credit (televizor, automobil) 17
36. Schimbarea deprinderilor legate de somn 16
37. Schimbarea numărului de participanţi la reuniunile de familie/
vizite prelungite ale rudelor 15
38. Schimbare importantă în regimul alimentar (post, îngrăşare) 15
39. Vacanţele, concediul 13
40. Crăciunul, sărbătorile de iarnă 12
41. Mici încălcări ale legii (penalizări în circulaţie) 11

I se cere subiectului să însemneze evenimentele trăite în cursul celor 12 luni şi să

adune valorile corespunzătoare acestora. Se obţin următoarele rezultate:
1. criză uşoară de viaţă:150-199 puncte
2. criză moderată de viaţă: 200-299 puncte
3. criză de viaţă majoră: > 300 puncte
Sub 150 de puncte: nu apar afectări ale sănătăţii dumneavoastră provocate de
stres.Între 150-300 puncte stresul este prezent, starea dumneavoastră de sănătate poate fi
afectată şi se impune să luaţi măsuri.

TEMA 5. Ce tip de reactivitate la stres aveţi? Rezolvaţi următorul chestionar şi

conetaţi rezultatele. Corelaţi rezultatele obţinute cu cele de la tema anterioară la care v-aţi
identificat nivelul de stres.

REACTIVITATE LA STRES: TIP A SAU TIP B

(V. Birkhenbil, 2000)
Alegeţi din enunţurile următoare pe cele care vi se potrivesc:

B Îmi rezolv lucrările cu calm şi cu grijă.

A Lucrez rapid.
B Nu mă grăbesc dar nu sunt nici lent.
A Nu pot lucra încet, sunt prea încărcat cu energie şi am prea mult temperament.
B Din când în când fac o mică pauză, fără a mă simţi îndată vinovat.
A Mă simt iritat când sunt nevoit să întrerup o activitate plăcută. De aceea pauzele mele
sunt neregulate. Renunţ şi la o masă când sunt absorbit de o lucrare.
B Fac mereu lucrurile pe rând. Ori de câte ori sunt nevoit să fac mai multe lucruri deodată
mă enervez.
A Pot să fac mai multe lucruri deodată fără nici o dificultate.
B Pentru mine a sta la soare, a mă plimba, a visa cu ochii dechişi, a asculta muzică sunt tot
atâtea hobby-uri sau distracţii.
A Hobby-urile sau distracţiile sunt acele activităţi excitante, fascinante care solicită o
participare mentală şi fizică cum ar fi scufundările, alpinismul, sportul de competiţie,
cântatul la un instrument, etc
B Pentru mine liniştea interioară, sentimentul de pace, un moment de reculegere, faptul de
fi împăcat cu sine, sunt mai importante decât cariera, puterea sau averea.
A Nu o să-mi găsesc liniştea până ce nu fac avere. Atunci am să mi-o pot oferi.
B Sunt oarecum indiferent la părerea celorlalţi depre mine atâta vreme cât îmi îndeplinesc
munca cu acurateţe şi responsabilitate, precum şi îndatoririle de părinte, copil sau soţ.
A Succesul nu poate fi considerat ca atare până ce nu-mi recunosc şi ceilalţi competenţa şi
performanţele. Nu trebuie să fie neapărat elogii, un semn aprobator e suficient.
B Îmi trebuie un timp ca să prelucrez o informaţie nouă, însă ea mi se fixează definitiv în
minte.
A Înţeleg extrem de repede.
B Sunt de părere că viaţa trebuie luată aşa cum e, şi să trecem pe cât ne e cu putinţă peste
toate obstacolele.
A Mă alătur întru totul afirmaţiei lui Sartre: „omul este ceea ce face singur din el”, trebuie
să-ţi iei viaţa în mână altminteri pierzi prea multe trenuri.
B N-ai cum să influenţezi destinul, fiecare dintre noi trebuie să îndure insuccesele sau
loviturile soartei.
A Destinul este ceea ce EU fac cu viaţa mea, cum îmi folosesc, cum îmi dezvolt talentele şi
capacităţile pe care mi le-a dăruti soarta.
B Nu mă deranjează când sunt atacat eu sau opiniile mele. Important e că ştiu ce vreau şi de
ce.
A Dacă sunt atacat eu personal sau opiniile mele mai întâi încerc să-l lămuresc pe celălalt.
Mai ridic câteodată şi vocea când mă simt atins sau mă înfierbânt.
B Unii spun despre mine că sunt prea puţin agresiv.
A Se întâmplă ca dinamismul meu obişnuit să pară agresiv anumitor persoane.
B Nu îi întrerup pe ceilalţi deloc sau foarte rar. Nu trebuie să aud mai întâi ce au de spus ?,
nemaivorbind că îmi mai rămâne şi timp de reflecţie.
A Îndată ce am înţeles intenţia celuilalt, îl întrerup; nu-i firesc să economisim amândoi
cuvinte de prisos, timp şi energie ?
B Când voi putea spune: „am avut o viaţă plăcută, liniştită şi armonioasă” mă voi declara
mulţumit.
A Când voi putea spune: „am ales partea bună din orice situaţie, mi-am investit talentele şi
capacităţile cât am putut mai bine şi mi-am atins în mare măsură ţelurile propuse”, mă voi
simţi mulţumit.
Adunaţi enunţurile de tip A şi de tip B. Ele corespund celor două tipuri
comportamentale: comportamentul de tip A şi comportamentulde tip B. După cum se ştie
comportamtnul de tip A este asociat cu niveluri crescute de stres şi este predispus la
sindroame de suprasolicitare, epuizare nervoasă şi boli cardiovasculare (hipertensiune
arterială, infarct de miocard, cardiopatie ischemică).