Professional Documents
Culture Documents
Morva
- farcină, răpciugă, glanders
• Caracteristici
- procese inflamatorii nodulare şi ulceroase
- afectarea sistemului limfatic regional
- zoonoză gravă
- sfârşit letal
- evoluţie sporadică, rar enzootică
• Agent etiologic : Burkholderia mallei
EPIZOOTOLOGIE / EPIDEMIOLOGIE
• receptivitate (în ordine)
- măgarul (formă acută)
- catârul (70-80 % cazuri cu formă acută)
- calul (formă cronică la 90 % din cazuri)
- omul (foarte sensibil)
- carnivorele sălbatice, inclusiv cele din menajerii, grădini zoologice etc
- camelide şi rumegătoare mici (apariţie rară)
• surse de infecţie
- animalele bolnave (jetaj, puroi morvos etc)
- sângele (în forma septicemică)
- laptele, urina, materiile fecale (foarte rar)
- surse secundare (adăpost, recipiente, jgheaburi, furaje, apă etc)
• mod şi căi de infecţie
- digestivă (calea principală)
- respiratorie
- conjunctivală
- genitală
- cutanată
• factori favorizanţi
- circulaţia solipedelor contaminate
- starea de întreţinere şi raţia furajeră
- igiena precară
- plăgile cutanate netratate
TABLOUL CLINIC
• incubaţie : 8-14 zile, săptămâni, luni
• forme de evoluţie
- acută
- cronică
• tipuri de manifestare (după localizare)
- parenchimatoasă (pulmonară, ocultă)
- morva mucoaselor (nazală), rară
- cutanată (foarte rară)
- alte localizări : pe sinusuri, pungile guturale, genital, mamar, ocular,
articular, osos
• principalele aspecte în forma acută :
- prezentă la măgar şi cabaline din rase perfecţionate
- evoluează septicemic
- la 2-3 zile de la infecţie è leziuni pe mucoasa nazală, apoi limfadenită şi grave
tulburări
respiratorii (bronhopneumonie acută)
- după o evoluţie de 1-4 săptămâni animalele mor sau trec în forma cronică
• principalele aspecte în forma cronică :
a) în forma parenchimatoasă
- iniţial evoluţie inaparentă (la unele cazuri cu involuţia nodulilor morvoşi şi
vindecare)
- ulterior è hipertermie, tulburări în starea generală, slăbire, tulburări respiratorii
b) în forma pe mucoase (cu aspecte caracteristice)
- şancru (ulcer nazal) cu aspect de “flori de gheaţă”
- jetaj nazal
- limfadenită submaxilară (de regulă unilaterală); limfonodulii imobili şi fără
tendinţă de abcedare
- ca o particularitate : localizarea laringo-treaheală (boala lui Abadie)
c) în forma cutanată (farcină, cârtiţă)
- nodulul morvos
- coarda limfatică
- limfadenită, uneori chişti morvoşi
- ulcerul cutanat
LEZIUNI
• inflamaţii exsudative (ficat, splină, pulmon, limfonoduli) în forma acută
• noduli morvoşi (ficat, splină, pulmon, limfonoduli), ramolire pulmonară şi caverne
DIAGNOSTIC
• serologic (RFC)
• alergic (intradermopalpebrala - IDP, oftalmică, subcutanată)
• bacteriologic
• bioproba pe cobai
• histopatologic (granulom tânăr, matur, necalcificat, calcificat)
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL faţă de :
- gurmă, antrax, leptospiroză, melioidoză, hemosporidioză, limfangita ulceroasă, limfangita
gurmoasă, limfangita epizootică, anemia infecţioasă, rinite alergice, variolă
PROGNOSTIC
• grav la toate animalele cu semne clinice de boală
TRATAMENT
• NU SE FACE
PREVENIRE
• măsuri generale
• România - liberă de boală
COMBATERE
• carantina de gradul II
• animalele bolnave se ucid şi se incinerează
• conform normei sanitare veterinare şi a planului de combatere şi stingere a focarului
2. Metrita contagioasă ecvină
DATE GENERALE
• specifică solipedelor
• metrită acută şi avort la femele
• evoluţie asimptomatică la masculi
• prima descriere – 1977 in Europa şi ulterior în Australia , SUA , Asia
• produsă de Taylorella equigenitalis
• foarte contagioasă
CARACTERE EPIZOOTOLOGICE
• receptive
- toate solipedele
- sensibile : rasele pur sânge şi trăpaşii
• surse de infecţie
– femelele bolnave prin secreţii utero-vaginale
– animalele purtătoare (aparatul genito-urinar)
– secreţiile mucopurulente (după avort)
– instrumentarul veterinar
– endogene : epifit al mucoaselor genitale
• căi de infecţie
– sexuală (IA , montă naturală)
• evoluţie
– sporadică
– enzootică
• morbiditate
– mare
• mortalitate mare în focar primar (5-30%) şi apoi redusă
• pierderi economice mari
– avort
– infertilitate temporară
– restricţiile sanitare
SEMNE CLINICE ŞI LEZIUNI
• incubaţie : 2-3 zile
• iepele , începând din luna a 2-a de gestaţie pot avorta (fără semne
prodromale)
• secreţii utero-vaginale fără miros, purulente sau mucopurulente la 3-4
zile de la montă (concomitent cu alterarea stării generale)
• acumularea secreţiilor în vagin şi apariţia lor la comisura vulvei cu
murdărirea cozii şi formarea de cruste de culoare brună
• endometrită, cervicită, vaginită
• călduri neregulate şi/sau prelungite
DIAGNOSTIC
• bacteriologic – pe individ
• serologic (RFC) – în populaţie
- Ac apar după 11 zile de la infecţie
• alte examene : IFI, PCR
• diferenţial faţă de : avortul salmonelic, rinopneumonia ecvină (forma abortigenă),
arterita virală, leptospiroza
TRATAMENT
• cele bolnave şi seropozitive se izolează şi tratează cu antibiotice în funcţie de
antibiogramă
• local sau general
PREVENIRE ŞI SUPRAVEGHERE
• măsuri nespecifice
• examene clinice, serologice şi bacteriologice la iepe înainte de montă, iar la
armăsari la autorizarea pentru montă sau IA
3. Gurma
- buba mânzului, adenita streptococică, stranglers
DATE GENERALE
• specifică solipedelor
• evoluţie acută cu stare febrilă, rinofaringită purulentă, abcese în ln. submandibulari
şi retrofaringieni
• produsă de Streptococcus equi – epifit la cabalinele sănătoase (pe mucoasa
nasofaringiană)
CARACTERE GENERALE:
receptive
- cabalinele de 6 luni - 5 ani (frecvent ≤ 12 luni)
- măgarul şi catârul – apariţie rară
surse de infecţie
- animale bolnave, convalescente, purtătoare
- apă, furaje, diverse obiecte de grajd
- endogen - mucoasele (germen epifit)
căi de infecţie
- bucală, respiratorie, acţiuni sângeroase, montă sau IA, transplacentară
factori favorizanţi
- alimentaţie şi microclimat necorespunzător
- supraaglomeraţia
- variaţii bruşte de temperatură
- animalele debilitate
evoluţie : enzootică, staţionară
morbiditate : 30-70 %
mortalitate : 1-2 %; uneori foarte mare
incubaţie : 1-8 zile (chiar 3 săptămâni)
semne clinice foarte variate
forme : tipică şi atipică
Forma tipică (sau catarală) cu localizare pe mucoasa nazală
- hipertermie, abatere, frisoane, inapetenţă
- tuse, jetaj nazal (seros, seromucos, seromucopurulent)
- catar conjunctival şi bucofaringian
- limfadenită, în special submandibulară
- capul întins şi imobil
- limfonodulii fluctuenţi, se deschid spontan (puroi cremos, alb-gălbui, fără miros)
- vindecare în 15-20 zile
Forma atipică – benignă sau malignă
- benignă : numai catar şi uneori o erupţie urticariformă pe diverse zone (în special
nas) cu vindecare rapidă
- malignă : gravă, cu afectarea laringelui şi pungilor guturale sau apariţia de
metastaze în diverse organe şi ţesuturi (inclusiv ochi sau SNC)
- semne variate grave :
- puroi eliminat pe gură
- fistule în zona jugularei şi prescapular
- jetaj nazal la aplecarea capului (sinuzită)
- şchiopături
- dispnee, semne de pneumonie
- colici, peritonită purulentă
- semne nervoase (meningită purulentă)
- tulburări genito-urinare
- după castrare : funiculită purulentă, abcese perifocale, peritonită purulentă
- rareori, formă septicemică, rapidă, cu sfârşit letal sau complicaţie a
gurmei supurative
DIAGNOSTIC
bacteriologic
bacterioscopic
diferenţial faţă de morva cutanată, diverse limfangite
PREVENIRE
măsuri generale nespecifice
măsuri specifice
- vaccinare cu produse inactivate sau vii atenuate începând cu vârsta de 3
luni, de 2 ori pe an în primul an şi apoi întreţinere anuală
TRATAMENT ŞI COMBATERE
izolare în spaţii corespunzătoare
administrare local şi general de antiinfecţioase (în special penicilină şi derivate)
tratament de susţinere şi igienico-dietetic
local, se urmăreşte maturarea colecţiilor şi apoi intervenţie chirurgicală
4. Piemia streptococică a mânjilor
- streptococia mânjilor, poliartrita streptococică
DATE GENERALE
- sindrom febril
- omfaloflebită
- poliartrită purulentă
- abcese in diverse organe
- produsă de Streptococcus equi (zooepidemicus)
- de regulă, sfârşit letal
CARACTERE EPIZOOTOLOGICE
receptivi : mânjii < 1- 2 luni
contaminare : ombilicală (rar per os sau transplacentar)
apare è sporadic , rar enzootic
evoluţie è subacută
TABLOUL CLINICO-LEZIONAL
hipertermie, omfaloflebită purulentă , artrite (purulente), şchiopătură,
pleurită, pericardită, peritonită , abcese hepatice şi renale
DIAGNOSTIC
examen bacteriologic (izolarea Str. zooepidemicus)
PREVENIRE
măsurile generale (cu supravegherea fătării şi a bontului ombilical)
TRATAMENT
complex in funcţie de severitatea manifestărilor (ca şi in gurmă,
anazarcă)
5. Bronhopneumonia infectioasă a mânjilor
- rodococoza, bronşita enzootică, granulomatosis pneumonia
DATE GENERALE
► evoluţie enzootică, răspândire lentă, deseori sfârşit letal
► prezentă în special la sugari
► manifestări de bronhopneumonie cu focare purulente în pulmon şi alte organe
produsă de Rhodococcus (Corynebacterium) equi
CARACTERE EPIZOOTOLOGICE
► receptivitate
- mânjii de 2-6 luni, uneori de la vârsta de 10-20 zile
► surse de infecţie
- animalele bolnave, convalescente, purtătoare (adulte)
- obiecte şi ustensile de grajd
- solul
► căi de infecţie
- respiratorie, dar şi digestivă, cutanată, ombilicală
► factori favorizanţi
- hrănire necorespunzătoare a iepelor gestante
- microclimat alterat
- variaţii mari de temperatură
- parazitism intern şi extern
- morbiditate în funcţie de factorii favorizanţi
- mortalitate – în focar acut : 60-70 %, dar pe un an poate depăşi 5 %
TABLOUL CLINICO-LEZIONAL
► incubaţia : 6-10 zile
► evoluţie è supraacută, acută, subacută, cronică
► principalele semne clinice
- hipertermie şi grave tulburări funcţionale, cu moarte rapidă la 100 % din cazuri
(forma supraacută)
- forma acuta - grave tulburări respiratorii cu moarte la aprox. 90 % din cazuri în 4-5
zile de evoluţie (tuse frecventă, dureroasă)
- evoluţie de 6-15 zile în forma subacută cu diverse manifestări (mai uşoare), chiar
fără tuse dar cu artrite è şchiopături şi moarte la 30-80% din cazuri
- evoluţie lungă (3-4 săptămâni) cu semne similare, dar şterse şi deseori vindecare
spontană
- în formele rapide è congestii şi distrofii
- în formele mai lente è bronhopneumonie exsudativă, ln. măriţi, focare purulente în
diverse organe (inclusiv SNC şi foliculii limfoizi din intestin), artrite
DIAGNOSTIC
► bacteriologic, histologic, imunohistochimic (metoda cu biotină-streptovidină)
► diferenţial faţă de gurmă, piemia streptococică, piosepticemia produsă de
Actinobacillus equuli
PROGNOSTIC
► grav, rareori rezervat
PREVENIRE
► prin măsurile generale de efectiv şi protejare a iepelor gestante
► eliminarea factorilor favorizanţi
TRATAMENT ŞI COMBATERE
► antibiotice (penicilină, eritromicină, rifampicină), vitamine, tonice
► îmbunătăţirea condiţiilor tehnologice
6. Arterita virală ecvină (febra tifoidă a calului)
- febra tifoidă a calului
DATE GENERALE
• specifică solipedelor
• caracterizată prin hipertermie, abatere profundă, catar oculo-nazal, edeme în ţesutul
conjunctiv subcutanat, conjunctiva subicterică şi avort (la o parte din iepe)
• foarte răspândită pe glob (inclusiv în România)
• produsă de un Arterivirus din fam. Togaviridae
CARACTERE EPIZOOTOLOGICE:
• prezentă è la orice vârstă, mai frecventă la tineret
• surse de infecţie : animale bolnave şi purtătoare, apa, rana, diverse obiecte de grajd
- animalele trecute prin boală elimină virusul cel puţin 3-6 luni şi rămân imune
pentru cel puţin 18 luni
• căi de infecţie : aerogenă, digestivă, montă şi transcutanat (înţepătură de insecte)
• evoluţie : enzootică, cu difuzibilitate mare în focar; rar epizootică
TABLOUL CLINIC:
• incubaţie : 4 – 7 zile
• evoluţie gravă sau uşoară
• semne clinice principale
- sindrom febril cu depresie profundă şi fotofobie
- blefaroconjunctivită – conjunctiva subicterică sau congestionată cu un desen
caracteristic “flori de nemţişor”
- diaree (uneori cu sânge)
- edeme declive în diverse regiuni
- erupţie urticariformă
- avort necomplicat la aprox. 50 % din iepe
- evoluţie de aprox. 14 zile şi se termină prin vindecare
- la unele cazuri pot fi prezente manifestări de intensitate mare ce pot duce la moarte
LEZIUNI:
• congestii şi hemoragii pe mucoase şi seroase
• edeme ale mucoaselor
• distrofia organelor vitale
• pleuropneumonie şi gastroenterită hemoragică
• avortonii sunt edematiaţi şi cu infiltraţii gelatinoase ale ţesutului conjunctiv
subcutanat, hemoragii grave pe seroase şi mucoase, exsudate în cavităţi
DIAGNOSTIC:
• histologic è în organe cu circulaţie de tip terminal (intestin, pulmon, splină, rinichi) se
constată edemaţierea adventicei şi a altor straturi ale peretelui vascular, tromboze,
infarcte, infiltraţie limfocitară
• virusologic è pe culturi celulare cu efect citopatic (evidenţiere prin SN)
• serologic è ELISA şi/sau SN
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL faţă de :
• rinopneumonia ecvină
• avortul salmonelic
• leptospiroză
• avortul micotic
• Bruceloză
Prognostic
• favorabil în formele uşoare şi nefavorabil în cele grave
PREVENIRE
• măsurile generale
• vaccinarea – la orice vârstă (cu excepţia ultimei perioade de gestaţie)
- mânjii proveniţi din mame vaccinate nu sunt protejaţi în perioada de sugar
SUPRAVEGHERE
• prin ELISA şi SN, astfel :
- armăsarii şi 20 % din iepe – o dată pe an
- în caz de suspiciune se recurge la ex. virusologic şi testarea serologică pe probe
perechi prelevate la interval de 21 zile
COMBATERE
• tratamentul animalelor cu prognostic favorabil (în încăperi izolate, calde)
• vaccinarea de necesitate în focar
7. Febra peteşială a calului
- Anazarca
DATE GENERALE
boală specifică, sporadică
evoluţie acută
morfoclinic – hemoragii multiple pe mucoase, edeme (cutanate şi subcutanate)
difuze, simetrice, dure, prezente în diverse regiuni corporale; febră
etiologie polifactorială (un streptococ sau mecanism anafilactic, alterări primare ale
elementelor sangvine, avitaminoza C)
CARACTERE EPIZOOTOLOGICE
receptive - cabaline de aprox. 2 ani
apare mai frecvent primăvara şi la începutul verii
favorizată de management precar
se poate asocia gurmei
mortalitate : 25-30 % chiar 50-60 %
TABLOUL CLINICO – LEZIONAL
poate fi tipic sau atipic
è tipic
hemoragii pe mucoasa nazală, iniţial mici şi apoi mai mari (macule) ce pot conflua
formând echimoze sau sufuziuni
leziuni oculare – de la uşoare la necroza conjunctivei
hemoragii pe piele şi alte mucoase
edeme în ţesutul conjunctiv şi subcutanate ce invadează tot corpul, începând de la
buze şi nas
către sfârşitul evoluţiei – picioare de elefant (membre de 2-3 ori mai groase) fără a
se mai observa articulaţiile
è atipic
edeme la membre, care pot gangrena
tulburări şterse în starea generală (cu apetit şi fără febră)- ulterior vindecare sau
agravare
MORFOPATOLOGIC
infiltraţii gelatinoase, necroze în ţesutul conjunctiv şi musculatură
hemoragii, ulcere pe mucoasele interne şi externe
septum nazal perforat (uneori)
peritonită necrotică
pneumonie hemoragică, splina mărită cu capsula ruptă, peteşii şi echimoze pe ficat
şi rinichi
PROGNOSTIC
rezervat
DIAGNOSTIC
uşor de precizat în forma tipică
diferenţial în forma atipică faţă de morva acută, edemul malign, antrax, urticarie
PREVENIRE
măsuri generale, ca şi în gurmă
TRATAMENT ŞI COMBATERE
tratament complex
- simptomatic (hemostatice, vasoconstrictoare, antihistaminice, antialergice,
diuretice, energetice)
- de susţinere
- antiinfecţios
- igienico-dietetic
8. Rinopneumonia ecvină (avortul viral al iepelor)
DATE GENERALE
• specifică solipedelor
• caracterizată prin tulburări respiratorii, avort şi leziuni de septicemie
• produsă de un Herpesvirus equin tip 1, gen Varicella, cu două subtipuri (1-abortigen;
2-respirator)
CARACTERE EPIZOOTOLOGICE
• receptive în ordine è cal, măgar, catâr
• sensibilitate mare è tineret sub 2 ani, iepe gestante şi mânjii sugari din mame libere
de Ac
• surse de infecţie è animalele bolnave şi purtătoare, avortonii, învelitorile şi lichidele
fetale
• căi de infecţie è multiple
• apariţie è sezonieră, începutul sezonului rece (forma respiratorie) şi apoi, iarna-
primăvara (forma abortigenă)
• evoluţie ciclică la 3 ani, cu frecvenţă mare a formei abortigene, dacă nu este
precedată de cea respiratorie
• morbiditate è mare
• mortalitate è sub 25 %
TABLOUL CLINIC
• incubaţie è de la 1-2 zile la 1-2 luni
FORMA RESPIRATORIE
• sindrom febril şi congestii oculo-nazale
• după 2-3 zile – agravarea stării generale cu apariţia de jetaj abundent, tulburări
respiratorii, comă şi moarte (la unele cazuri cu infecţii de asociaţie)
• sechele miocardice, nervoase (paralizii faciale şi/sau ale sfincterelor), genito-urinare
la sfârşitul epizootiei
FORMA ABORTIGENĂ
• avort, de regulă fără semne prodromale
• unele iepe, cu o oră înainte de avort pot fi agitate şi transpirate
• după avort, foarte rar se constată retenţia învelitorile fetale cu o vaginită catarală
uşoară
LEZIUNI
• rinită seroasă, mucoasă sau mucopurulentă;
• congestie şi edem pulmonar
• pneumonie sau bronhopneumonie în diferite faze
• exsudate seroase sau mucopurulente în căile respiratorii
• pericardită seroasă
• limfadenită seroasă
• avortoni edemaţiaţi cu exsudate în cavităţi, hemoragii pe seroase, coloraţia
subicterică a ţesuturilor, focare miliare necrotice pe ficat, splenomegalie, peteşii sub
capsula splenică
DIAGNOSTIC
• histologic è incluzii specifice acidofile intranucleare în hepatocite, epiteliul bronhic,
pneumocite şi celulele reticulare din ţesutul limfoid
• virusologic è izolarea virusului (subtip 1- pe diferite substraturi celulare şi subtip 2-
numai pe celule de origine ecvină)
è identificarea virusului prin SN
• serologic è decelarea Ac prin ELISA
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL faţă de :
• influenţa ecvină, arterita ecvină, avortul salmonelic, avortul micotic, bruceloză
PROGNOSTIC
• grav în forma respiratorie gravă (complicată)
• favorabil în forma uşoară şi abortigenă
PREVENIRE ŞI SUPRAVEGHERE
• măsuri generale de prevenire
• vaccinare è la tineret, de 3 ori :
- prima – la vârsta de 30 zile (iulie)
- a doua – după 90 zile (octombrie)
- a treia – la vârsta de 1 an (luna iulie următoare)
• se foloseşte cu rezultate mai bune un vaccin viu
• supraveghere prin ELISA pe probe perechi de ser prelevat la interval de 21 zile
COMBATERE
Se instituie carantina de gradul III şi se impune respectarea următoarelor măsuri:
• se interzice scoaterea sau introducerea de cabaline în efectiv pe toată perioada de
evoluţie a procesului infecţios şi încă 3 luni după stingerea bolii
• se sistează monta la animalele bolnave sau suspecte
• se interzice circulaţia cabalinelor, persoanelor, vehiculelor şi furajelor între
adăposturile unei crescătorii
• iepele care au avortat se izolează într-un spaţiu separat de cele care urmează să fete;
se face dezinfecţia trenului posterior şi a organelor genitale şi dacă este necesar, se
supun tratamentului; se recomandă ca acestea să nu se dea la montă la primul ciclu
estral care apare după avort
• avortonii împreună cu învelitorile şi lichidele fetale ce sunt intens contaminate, se
strâng şi se distrug cât mai rapid
• animalele clinic sănătoase pot fi supuse unui program de vaccinare de necesitate;
boala se consideră stinsă după 90 de zile de la ultimul caz de boală şi după efectuarea
dezinfecţiei finale
9. Encefalomielitele infectioase ecvine
Boli infectocontagioase zoonotice cu evoluţie simptomatică sau asimptomatică
Principalele encefalite virale ecvine
- TOGAVIROZE (EEE, EEV, EEVz)
- FLAVIVIROZE (EJ, EWN, ESL, EPV (TBE))
Encefalite virale ecvine incluse în programul acţiunilor sanitare veterinare
- EWN
- EPV (TBE) Sunt prezente în areale, uneori bine delimitate.
Unele encefalite virale ecvine sunt întâlnite şi la alte specii de animale cu evoluţie clinică
sau subclinică.
Toate EVE sunt condiţionate de existenţa unor rezervoar naturale şi de vectori, în special
ţânţari hematofagi.
1. ENCEFALITA ECVINĂ DE EST (EEE)
AREAL DE APARIŢIE
estul Americii (de Nord şi de Sud)
Mexic
Caraibe
ţări europene: Polonia, Cehia, Italia
ţări din fosta URSS, Siria, Egipt
AFECTEAZĂ
ecvine
oameni
fazani, prepeliţe (uneori + de 50-80%)
potârnichi, găini (+K 10%)
CARACTERE EPIDEMIOLOGICE
LA ECVINE:
Morbiditate şi mortalitate: mari (50-100%),
Evoluţie: de regulă gravă şi foarte gravă.
LA OM: de obicei gravă, în special la copii şi deseori letală.
Ecvinele şi omul fac cele mai grave forme clinice.
REZERVOR NATURAL DE VIRUS:
numeroase sepcii de păsări sălbatice,
într-o mică măsură, unele mamifere şi reptile.
VECTORI:
Ţânţarii hematofagi.
ASPECTE CLINICE
LA ECVINE:
incubaţie scurtă,
evoluţie stadială de 10-14 zile:
1. I = febră, anorexie, depresie,
2. II = febră, semne grave de encefalită,
3. III = paralizii, uneori convulsii.
cabalinele care supravieţuiesc rămân cu sechele neurologice pentru toată viaţa.
LA OM (copii sunt mai sensibili comparativ cu adulţii)
febră, cefalee, stare confuză, convulsii,
spasme ale extremităţilor, redoarea cefei, paralizii, comă, moarte.
2. ENCEFALITA ECVINĂ DE VEST (EEV)
AREAL DE APARIŢIE
Vestul Americii de Nord, America Centrală, nord-vestul Americii de Sud.
CARACTERE EPIDEMIOLOGICE
afectează: ecvinele şi omul în special copii,
evoluţie: clinică dar şi inaparentă la cai,
rezervor natural: păsări sălbatice,
vectori: ţânţari hematoagi,
morbiditate şi mortalitate la valori mari (20-40%),
epizootiile de EEV sunt mai extinse comparativ cu cele de EEE.
ASPECTE CLINICE
incubaţie de câteva zile – 3 săptămâni,
semne clinice: similare celor din EEE dar ceva mai moderate:
febră (uneori singura manifestare)
semne nervoase: hiperexcitaţie, agresivitate, agitaţie, dromomanie, mers vaccilant,
apatie, somnolenţă, paralizii, convulsii.
LA OM:
copii = evoluţie gravă cu semne nervoase şi mortalitate de 8-15%, supravieţiuitorii
rămân cu sechele neurologice,
la adulţi = evoluţie moderată, cu mortalitate mică şi recuperare fără sechele.
3. ENCEFALITA ECVINĂ DE VENEZUELA (EEVz)
AREAL DE APARIŢIE
America Centrală şi de Nord,
Sudul SUA,
Mexic.
CARACTERE EPIDEMIOLOGICE
rezervor natural: păsări sălbatice, rozătoare, lilieci vampiri, mamifere mici din locuri
mlăştinoase şi din păduri.
vectori: ţânţari hematoagi,
mortalitate = 40-70% cabaline şi 1-5% la oameni.
ASPECTE CLINICE
incubaţie de câteva zile – 3 săptămâni,
LA CAL:
evoluţie asimptomatică cu febră uşoară
severă (2-10 zile) cu trei stadii:
1. Stadiul I (iniţial) = febră (unori bifazică), anorexie, tahicardie,
2. Stadiul II = manifestări grave encefalitice cu pendularea buzei inferioare şi accese de
furie alternante cu depresie profundă,
3. Stadiul III = decubat, paralizii grave, comă, moarte.
LA OM:
sunt afectate atât adulţii cât şi copii, dar aceştia fac forme şi mai grave de encefalită
(1%)
1. se îmbolnăvesc garvidele la care se mai constată avort şi moarte embrionară
2. omul se poate îmbolnăvi şi prin contact cu materiale patologice provenite de la cai
bolnavi.
se constată: febră, frisoane, cefalee, nevralgii, vomă, fotofobie, uneori semne grave
de encefalită, prostaţie--> moarte
în epidemii grave, mortalitatea la copii ajunge la 20-30%.
4. ENCEFALITA JAPONEZĂ (EJ)
AREAL DE APARIŢIE
Japonia
Alte ţări asiatice (China, India, Nepal, Thailanda, Cambodgia, Sri-Lanka)
Filipine
Rusia Orientală
CARACTERE EPIZOOTOLOGICE ŞI ASPECTE PATOGENICE
rezervor natural
păsări sălbatice
tânţari hematofagi ce transmit virusul la mamifere, păsări migratoare şi reptile
egretele şi bâtlanul ce transmit virusul la om şi la alte mamifere
ciclul epidemiologic principal are loc între păsări, tânţari şi porci
porcul --> principala verigă a lanţului epidemiologic fiind cel mai sensibil animal la
infecţia, cu viremie intensă şi contaminare masivă a ţânţarilor
calul şi omul --> viremie redusă; nu infectează ţânţarii cu care vin în contact
orezăriile --> fac parte din lanţul epidemiologic, fiind optime pentru permanenţa
virusului.
ASPECTE CLINICE
incubaţia de 8-10 zile
forme de evoluţie grave, severe şi uşoare
în forme severe (15%) LA CAL pot fi una sau mai multe din semnele:
febră, frisoane, poziţii anormale ale limbii şi buzelor
ataxie, torpoare, pareze, paralizii
orbire, comă, moarte (la câteva zile de la debut)
LA PORCINE
scroafele avortează târziu în gestaţie
unii avortoni sunt mumifiaţi sau malformaţi
purceii nou-născuţi mor imediat după fătare sau se nasc bolnavi (cu tremurături,
convulsii, ataxie, comă şi moarte la 80-95%)
la alte categorii --> semne de encefalită şi aspermie
LA OM
semne de encefalită, uneori gravă cu mortalitate de aproximativ 40%
40-70% din supravieţiutori rămân cu sechele neurologice permanente
în orezării, mulţi oameni pot face boala.
5. ENCEFALITA VIROTICĂ DE WEST-NILE (EWN)
AREAL DE APARIŢIE
distribuţie largă
virusul a fost identificat în Africa, Europa, Asia Centrală şi de Sud, America de Nord,
Oceania
în România începând cu anul 1996, virusul a fost izolat de la oameni cu semne şi
leziuni de encefalită
la cal, în diverse zone din ţară au fost decelaţi AC specifici la tritru mare în special în
sud şi sud-est, frecvent la 70-98/100%, din animalele testate
CARACTERE EPIZOOTOLOGICE
rezervor natural
păsări sălbatice (ciori comune, berze, unele specii de vulturi)
păsări domestice (găini, gâşte, porumbei) la care pot fi prezente evoluţii clinice
virusul a fost izolat şi de la ovine, caprine, bovine, cămile, cimpanzei, lemuri,
rozătoare, lilieci, animale la care nu s-a constatat semne clinice
vectori: tânţari ornitofili care se contaminează de la păsări
căpuşe de genurile Argas şi Hialomma
6. ENCEFALITA VIROTICĂ DE WEST-NILE (EWN)
SEMNE CLINICE
LA CAL
evoluţie clinică cu semne clinice de la foarte grave la uşoare şi subclinice
în forme foarte grave --> sindrom meningoencefalitic sever, paralizia membrelor
posterioare decubit, rigiditate musculară, convulsii
în forme uşoare --> febră şi apatie
în forme subclinice --> cu răspuns în AC serici
la unele cabaline, boala evoluează fără febră
evoluţia clinică --> la 20-40% din animalele contaminate
la cabalinele cu sindrom encefalitic, mortalitatea este de 40-45%
LA PĂSĂRI
morbiditate variabilă, în funcţie de nişa ecologică
mortalitatea în focare cu semne de encefalită, în special la gâscă = 40%
LA OM
evoluţie gravă, în formă epidemică, cu hipertermie şi semne grave de
meningoencefalită, în special la pacienţi de vârsta a treia
în perioada 1996 - 2000 au murit peste 500 de pacienţi__
7. ENCEFALITA DE SAINT LOUIS (ESL)
AREAL DE APARIŢIE
SUA
Mexic
America Centrală
Amrica de Sud
CARACTER EPIZOOTOLOGICE
rezervor natural
păsări sălbatice (familia Passeres – vrăbii)
vectori
ţânţari hematofagi
receptive
cabaline
porcine
păsări
multiplicarea virală – la păsări
EVOLUŢIE
LA CAI
subclinică, ferbră moderată
la animale bătrâne şi stresate poate evolua cu manifestări encefalitice grave şi sfârşit
letal
LA OM
cea mai explozivă encefalită virotică transmisă prin artropode
poate evolua sporadic sau endemic cu manifestări grave de encefalită şi meningită
mor până la 30% din persoanele în vârstă care fac boala
8. ENCEFALITA DE CĂPUŞA (TBE) (ENCEFALITA DE PRIMĂVARĂ-VARĂ - EPV)
AREAL DE APARIŢIE
Extremul Orient al Rusiei
Scandinavia
Polonia
Ţările Baltice
Elveţia
Austria
Cehia
Bulgaria
CARACTERE EPIZOOTOLOGICE
rezervor natural şi vectori
Ixodes ricinus
Dermacenter SPP
gazde multiplicator
rozătoarele sălbatice şi rumegătoarele (ovine, caprine, bovine)
contaminarea prin înţepătura de căpuşa
omul se contaminează şi prin lapte şi produse lactate ce provin de la animale
infectate
EVOLUŢIE CLINICĂ
la animale – inaparentă
la om – inaparentă cu exprimare serologică sau evoluţie gravă, dar cu mortalitate
redusă
în formele grave – febră, semne tipice de encefalită, anorexie, somnolenţă, fotofobie,
cifoză, vertij, convulsii epileptiforme, pareze, paraliziide regulă, vindecarea este
incomplete
DIAGNOSTIC DE LABORATOR ÎN ENCEFALITELE VIRALE ECVINE
Examen virusologic
Boa
Examen serologic
la Materiale Tehnici de izolare
patologice şi identificare
EEE • creier Izolare pe: Tehnici:
• şoricei nou- - IHA
născuţi -TIE de captare a IgM
• ouă embrionate - NRP*
• culturi de Titrul în anticorpi serici se apreciază
fibroblaste pe probe perechi prelevate la
embrionare de pui interval de 14-21 de zile când
de găină şi raţă nivelul acestuia trebuie să fie mai
• celule VERO, mare de 4 ori.
BHK-21
Identificare prin:
• SN cu AMC