PEISAJUL - referat

Notiunea de peisaj are un trecut controversat, acesta fiind utilizat si aplicat

initial de pictori, pentru ca mai taryiu sa ocupe si spatiul altor domenii. Au
existat, din cele mai vechi timpuri, doua maniere de a intelege pictura peisajului,
acestea fiind reflexele a doua principale arhetipuri culturale: cosmocentrismul,
ce caracterizeaza cultura orientala si antropocentrismul , caracteristic culturii
occidentale.

Referitor la ocrotirea organizata a naturii pe Glob se cunosc preocupari

inca din secolul al XVIII-lea, cand s-a avut in vedere apararea padurii si a
vanatului. In secolul urmator, s-au infiintat primele rezervatii de peisaj, parcuri
nationale, trecandu-se la ocrotirea unor plante si animale. Prima 636c24g
rezervatie naturala s-a creat in anul 1853 in Franta - padurea Fontainbleau, iar
primul parc national in 1872 in SUA - parcul Yellowstone.

L. Dragut ofera unele informatii cu privire la istoricul notiunii

,,peisaj”: ,,naturalistii au fost cei care au preluat la nivel stiintific conceptul
peisaj”. Studiind vegetatia Al. von Humboldt a remarcat diferentierile
fizionomice induse de aceasta in spatiu, ajungand sa clasifice peisajele in functie
de omogenitatea asociatiilor vegetale. Din mediul cultural german s-au nascut
trei directii principale de abordare a peisajelor: directia morfologica sub
influenta lui Goethe si a cercetarilor realizate de Al. von Humboldt, s-a axat pe
studierea dferentierilor fizionomice ale peisajului ca urmare a organizarii
asociatiilor vegetale. Prin intermediul acestei directii s-a concretizat o noua
disciplina stiintifica, ecologia peisajului (geocologia). ,,Directia holistica
aparuta sub influenta lui Kant si a lui C. Ritter, comform careia peisajele
reprezinta sisteme locale de factori in interactiune care se integreaza din etaje
inferioare spre etaje superioare”. Astfel a aparut notiunea de geosistem in scoala
sovietica, prin intermediul lui Berg si Soceava. ,,Directia cauzala imprimata de
catre Ratzel, a esuat prin determinism”.

Acelasi L. Dragut afirma ca exista  trei discipline care au ca obiect de

studiu peisajul. Acestea sunt ecologia peisajului (Landschaftsokologie,
Landscape Ecology, Ecologie du Paysage), cunoscuta in lumea geografilor sub
denumirea de geoecologie si se ocupa cu ,,studiul relatiilor fizico-biologice care
guverneaza diferitele unitati spatiale ale unei regiuni”. O a doua disciplina
stiintifica este arhitectura peisajului, care se ocupa cu amenajarea estetica a
peisajelor, privite ca decor, fara a tine cont de legile naturale si antropice ale
Terrei. Geografia peisajului este cea de-a treia disciplina stiintifica preocupata
de studiul peisajului. Aceasta sustine ideea comform careia peisajul geografic
este o realitate complexa in care omul interactioneaza cu mediul sau de viata.
 G. Rougerie, in lucrarea Geographie des paysages scria: ,,Normalizarea
peisajelor in tipuri a scandalizat datorita enumerarii in incantatorii a peisajelor –
eticheta la care a ajuns”.

Peisajul cunoaste doua modalitati de amenajare a spatiilor de habitat si

amenajarea turistica. Primul tip de amenajare are in vedere realizarea unui
comfort pentru populatia ce ocupa localitatile si imprejurimile acestora.

Astfel se distinge scuarul, o unitate de spatiu verde cu o suprafata

restransa, care are drept scop oferirea de odihna pe un termen scurt de timp.
Gradina, o alta unitate de spatiu verde, poate reprezenta o varietate de folosinte,
fiind amplasata, asemenea scuarului, intravilan. Parcul public, padurea parc si
padurea de agrement sunt de asemenea spatii verzi ce ofera populatiei odihna si
un peisaj placut. Orasul gradina a fost conceput de E. Howard, care a dorit
asigurarea unui echilibru intre dezvoltarea industriala si viata rurala. Aceasta
idee a fost preluata ulterior de arhitecti. Amenajarile turistice sunt medii
provizorii, acestea trebuie sa tina cont de forma de turism practicata si de
preferintele turistilor. Spre sfarsitul sec al XIX.lea a aparut o forma noua de
valorificare a peisajului, vanzarea acestuia si astfel a crescut interesul public
pentru petrecerea timpului liber in natura. Pe4isajul a suferit numeroase
transformari, evolutia sa avand loc progresiv, pana la momentul cand a aparut
televiziunea.

Un peisaj geografic reflecta esenta structurilor sociale dintr-o epoca sau

alta. Asemenea realitati sunt indubitabile, daca luam ca exemplu doar industria
care, intr-un timp destul de scurt, a generat modificari substantiale atat in
fizionomia spatiului cat si in calitatea componentelor mediului fizic.

Diversificarea activitatilor industriale, progresul tehnic in general, a

determinat, de-a lungul secolelor, noi structuri spatiale si sociale. Adaugand la
aceasta progresele in organizarea agriculturii, intensificarea cailor de transport,
dezvoltarea tehnico-economica in ansamblul ei, avem imiaginea incompleta a
spatiilor. Evolutia, progresul tehnic ne ofera comparatii concludente intre
,,formele noi” in plina desfasurare si ,,formele traditionale', precum si raporturile
ce se stabilesc intr-o anumita etapa intre aceste forme. Din analiza raporturilor,
ne putem da seama la un moment dat de importanta pe care o are in viata sociala
un sector sau altul de activitate. O agricultura ,,conservatoare' poate sa
stanjeneasca o evolutie fireasca a industriei, progresul social in general. Tot asa
cum o industrie amplasata fara discernamant poate provoca dezechilibru
ireversibil intr-un spatiu agrar, intr-un sistem de localitati.

In mod firesc, o astfel de situatie genereaza anumite forme de organizare

social-economica a spatiului, determina mutatii in modul de raspandire si in
structura populatiei, exprima un anumit grad de adaptare a omului la realizarile
tehnicii. Pe acest fond, se stabilesc diversele tipuri, clasificari de ,,forme' sau de
sisteme spatiale care includ elemente caracteristice ale peisajului geografic.

Marea industrie, de regula prezenta in marile orase, are uneori efecte

negative asupra peisajuliui rural aferent, producand deziechibru in regimul
hidrologic, in poluarea aerului si mai ales in mentinerea reliefului ca urmare a
amplificarii retelei de comunicatii, defrisarilor, depozitarilor etc.

In afara de efectele negative care genereaza tipuri de peisaje antropogene

marile concentrari urbane puternic industrializate introduc in spatiul rural o serie
de elemente favorabile. Studiul atent al acestor relatii spatiale da solutii rationale
in dispunerea pietelor, reducerea contractelor dintre concentrarile industriale si
zonele agricole, asigurand relatii corespunzatoare intre gospodarirea
concentrarilor industriale si regiunile inconjuratoare.

Un fenomen negativ care afecteaza peisajul marin il reprezinta deversarea

in mare a rezidurilor petroliere. Cand tancurile petroliere, din motive
necontrolabile sau din cauza unor accidente, deverseaza cantitati mari de
hidrocarburi, se produce fenomenul numit 'mareea neagra', aceasta afectand
calitatea apei, produce mari dereglari in peisajul marin.