Despre Teoria Conspiratiei

Conspiratia exista, .... dar nu se poate teoretiza!

Care sunt extremele teoriei conspiratiei? Pe de o parte, paranoia explicarii complete

a realitatii printr-o teorie unificata; pe cealalta, siguranta de sine superioara a
relativismului.

Pe romaneste, la o extrema se situeaza cei care cred in conspiratie plus teoria aferenta si
la cealalta – cei care cred ca totul e la voia intamplarii si sa vii cu teorii e prostesc, daca
nu suspect. (Unii ar putea adauga aici pe fericitii care nu gandesc deloc, dar eu sustin ca
acestia sunt mult mai putini si mai inofensivi decat par.)

Nu e greu de observat ca sunt mai multi cei care cred, dar in medie de un nivel intelectual
mai scazut, si viceversa: lume mai putina dar mai “bine” la necredinciosi. (Lumea “bine”
e mai putina, oricum.) Aici se poate introduce si dihotomia dintre autohtonism si
cosmopolitism: multi “teoreticieni ai conspiratiei” se recruteaza dintre nationalisti, pe
cand majoritatea celor care zambesc pe sub mustata cand aud de subiect sunt oameni
“umblati”, “multiculturali”.

Ca adept al “intelectualitatii”, eu m-am situat ani de zile de partea celor mai putini, dar
mai “destepti”. Pana cand, realitatea m-a scos violent din convingerile “de bun simt” si
m-a aruncat printre ceilalti. Dupa ce m-am calmat – componenta afectiv-subiectiva joaca
un rol principal in adoptarea teoriilor – m-am indepartat si de extrema asta si am inceput,
in sfarsit, sa gandesc.

Apropo, distinctia dintre atitudinile extreme fata de conspiratie se face si dupa starea
afectiva si cea materiala: nemultumitii saraci sunt convinsi ca sunt victimele
conspiratiei, in timp ce favorizatilor li se pare ca toate merg cum trebuie.
Putem formula chiar niste serii: nepregatiti, nationalisti, nemultumiti, saraci, multi vs.
intelectuali, cosmopoliti, multumiti, (relativ) bogati, putini. Cu exceptiile de rigoare,
sigur, pentru ca ma fac deja vinovat de credinta in conspiratie scriind ca ideile, chiar (mai
ales - de fapt) cele contradictorii sunt lansate si inoculate de undeva “de sus”. Asa ca veti
gasi destul de multi bogatani zbierand impotriva conspiratiei (stiu ei ce stiu) sau sarantoci
fraieri care adopta atitudini superior-intelectuale...

In orice caz, victime cad de ambele parti.

E timpul sa va spun si propria mea teorie:
Conspiratia exista, dar nu se poate teoretiza....
A conspira face parte atat de mult din firea cazuta a omului, incat a desconsidera
total aceasta trasatura e o aberatie periculoasa. Ceva asemanator au facut
comunistii, negand simtul de proprietate. “Conspir, deci exist”, “conspir cum
respir” si alte asemenea expresii ieftine.
Aproape toti conspira, intr-un fel sau altul. Scandalul stenogramelor dezvaluie ca 
puterea conducea conspirand.
Falsificarea alegerilor e alt exemplu. La “nivel cetatenesc”, pensionarii din blocul
meu conspira. Repartizarea tarabelor in piete e rezultatul unei conspiratii.
 Exemplele sunt atat de numeroase si atat de la toate nivelele societatii, incat sa te
faci ca nu exista conspiratia pare ori o prostie, ori o forma de nebunie, ori o
minciuna interesata.

Numai conspiratorii sustin ca nu exista o conspiratie, si nici macar ei intotdeauna.

Unii ar putea spune acum ca asta se intampla la noi, intr-o tara corupta post-comunista.
Dar “tainul” lui Verheugen, pentru care voia sa ne bage in UE inainte de vreme si de
alegeri? Dar toate scandalurile de coruptie in care sunt implicati occidentali “capitalisti”?
De tentatia conspiratiei nu se poate scapa asa usor.

Mai aduc un argument. Afirmam, mai inainte, ca ideile vin “de sus”. Ati observat
monopolul de pe piata ideilor, de-a lungul istoriei? Formularea si lansarea ideilor este
apanajul unor “happy few”. Iar astazi, conform principiului corporatist “big is beautiful”,
tot mai multe din activele si pasivele lumii se strang in doar cateva maini. Din ce in ce
mai putini controleaza din ce in ce mai mult.

Totul devine o schema piramidala, sub fatada democratiei....

Cu toate acestea, de ce atat de multa lume refuza sa vada realitatea? Va invit sa

raspundeti la aceasta intrebare.

Multi spun ca teoriile conspiratiei sunt suspecte pentru ca multe forte intunecate ale
istoriei au avut asemenea teorii: comunistii, nazistii.
Si atunci, noi devenim automat unii din acestia pentru ca obervam ce se intampla?

Acum, de ce nu se poate teoretiza conspiratia?

Din motive naturale: e ascunsa, multiforma si circumstantiala. Deci nu putem afla
intreaga schema si a opera cu bucati de adevar e la fel de periculos cu a minti. Dar putem
observa un “trend”, vedem ca niste sume de bani dispar pentru a nu mai aparea decat intr-
un cont secret, vedem ca marii vinovati nu sunt aproape niciodata condamnati s.a.m.d.
Banuim ca ceva nu e in regula; simtim pe pielea noastra, de multe ori.

De asemenea, mai exista un pericol, foarte mare: teoriile deja “in circulatie”. Unele
contin portiuni de adevar sau sunt lansate special pentru discreditarea unor idei. Teoria a
devenit mai periculoasa chiar decat conspiratia in sine.
Nu sunt comunist, nici nationalist “de grota”, nici anarhist anti-corporatist sau anti-
globalizare, nici orice alt fel de extremist. Sunt destul de multumit de viata mea, macar de
ar continua ca pana acuma! Argumentul cel mai puternic in favoarea incercarii mele de
obiectivitate este ca am trecut cu convingere prin toate formele de inselare existente “pe
piata”.

Tot ce doresc acuma este o sa am o imagine cat mai corecta a realitatii.

Sunt curios daca mai exista cineva cu aceeasi dorinta.

Sursa: ENIGME SI CONSPIRATII