Luptatorul din noi (I)

Scris de Marius Stan

Spuneam intr-un articol anterior ca fiecare are in interior o “sub-personalitate cersetor”.

Este partea care asteapta ca altceva din exterior sa se intample pentru ca noi sa fim
“salvati”, “iubiti”, “apreciati”, “realizati”, “protejati”, pentru a ne simti bine in general.

Insa exista o alta parte, de multe ori bine ascunsa, care stie ca asteptarea nu-si are
rostul. Care intelege ca daca vrei ceva, trebuie sa actionezi si sa-ti iei singur. In ciuda
tuturor obstacolelor, prin efort, sub-personalitatea luptator este cea care ne exprima de
fapt adevaratul potential. Trebuie doar sa o scoatem la iveala.

Scopul suprem

Daca va uitati cu atentie veti observa cum oamenii isi traiesc viata, in general, la voia
intamplarii. Ei cred ca tot ceea ce li se intampla este un produs al evenimentelor
exterioare asupra carora nu au control. Din acest motiv principala lor grija este propria
supravietuire (si, cel mult, a celor dragi). Acestui tel ii inchina intreaga viata, fiind
preocupati cum sa acumuleze cat mai mult astfel incat sa se simta mai in siguranta.

Nu poti condamna oamenii pentru asta – asa au fost invatati dintotdeauna. Insa,
treptat, unii capata un minim de intelegere din aceasta lupta inegala cu mediul din jur.
Incep sa simta clar ca singurul lucru cu adevarat sigur este clipa de acum, prezentul. Si
invata cum sa o traiasca din plin, cum sa o foloseasca pentru a duce o altfel de lupta – cea
cu ei insisi. Este singura confruntare reala, in urma careia devii o persoana constienta, un
luptator.

Luptatorul duce o altfel de viata. Nu supravietuirea este scopul sau suprem, ci

dezvoltarea continua a propriului sau nivel energetic si spiritual – si punerea sa in slujba
celorlalti. El intelege clar ca existenta sa se desfasoara ca o manifestare extraordinara a
realitatii sale interioare. Acolo este “terenul sau de lupta”, nu mediul exterior. Acolo isi
foloseste toata indemanarea pentru a actiona cu inteligenta… iar unde ceilalti vad
miracole, el vede o simpla actiune a legilor universale pe care le stapaneste.

Firul calauzitor

Traim intr-o lume exterm de haotica. Oamenii isi propun teluri si renunta treptat la ele,
considerandu-le prea dificile sau “prea frumoase pentru a fi adevarate”. Un luptator,
insa, se recunoaste prin daruirea si devotamentul fata de calea sa.

Cum ar fi sa-ti traiesti viata astfel? Sa-ti depasesti temerile si limitele, sa persisti stiind ca
Universul iti va raspunde si, in final, sa ajungi “acolo unde numai vulturii se avanta”?
Suntem oare capabili sa devenim luptatori? E o provocare, da. Cea mai mare
provocare este ca in acest haos sa gasesti un fir pe care sa-l urmezi. O cale interioara, un
mod de a exista care sa te implineasca si prin care sa devii un dar pentru ceilalti.

De fapt, pentru asta ne-am nascut – sa ne reamintim puterea si libertatea.

Este imbucurator ca din ce in ce mai multi dintre noi aleg sa devina luptatori.
Societatea in care traim are nevoie si de alt gen de persoane in afara de “robotei” supusi –
altfel s-ar putea autodistruge din prea multa ignoranta.

A deveni luptator in aceasta lume haotica este o provocare, intr-adevar. Acolo unde
ceilalti cauta siguranta, tu sa cauti libertatea. Insa este, probabil, lucrul ce aduce, in timp,
cele mai mari satisfactii.

Puterea si libertatea

Nimeni nu se naste luptator, ne transformam singuri. Exista ceva in luptator care il

poarta neabatut pe calea sa, care il face capabil sa depaseasca obstacolele si sa avanseze.
Este ceva datorita caruia luptatorul este constient de drumul sau, de schimbarile ce se
petrec in el si in mediul din jur. Si scopul sau devine acela de a hrani si a mentine acesta
constientizare.

Ce este acel lucru? Puterea interioara personala.

In general, oamenii nu au nici o putere reala. Fie ca sunt simpli muncitori, fie ca sunt
politicieni sau afaceristi de top, lucrurile in viata lor “se intampla” din cauze exterioare,
fara ca ei sa se transforme prea mult in interior. E o problema de “destin”, de automatism
– iar realizarile lor nu au nici o legatura cu puterea personala. Ei se comporta ca si cand
ar fi nemuritori, ca si cand ar avea tot timpul de pe lume, ca si cand nimic nu ar conta in
afara lor insisi. Si isi permit sa faca lucruri pe care, cu o minima constiinta a
consecintelor produse, le-ar evita, cu siguranta.

Cu totul alta este situatia in cazul luptatorilor. Atunci stii ca moartea este singurul
sfetnic inteligent pe care il ai – si cel mai dur. Stii ca acesta este singurul lucru ce te poate
motiva cu adevarat in acumularea puterii personale. Stii ca modul in care vezi viata,
oricare ar fi el, este doar un film proiectat ce ruleaza in mintea ta – si nu te mai atasezi de
efemeritatea lucrurilor si situatiilor. In schimb, esti atras de libertatea necunoscutului.
Pentru un luptator, singurul lucru ce conteaza cu adevarat este sa ajunga sa isi
cunoasca adevarata sa identitate infinita.

Practica luptatorului

Ati putea crede ca cele de mai sus sunt filozofii – insa adevarul este ca au o baza practica
extrem de reala.
Cand intri pe calea luptatorului realizezi ca toate greutatile sunt atrase de catre tine
cu scopul de a te pregati pentru infruntarile decisive de mai tarziu… si pentru a le
castiga, bineinteles. Un luptator invinge intotdeauna, indiferent cat are de asteptat.

El stie ca, pe calea sa, nu se poate bizui decat pe el insusi si pe legatura sa cu Forta,
Universul, Divinitatea, oricum i-ar spune. Cea mai importanta preocupare a sa este sa
intareasca acesta legatura printr-o constanta practica a trupului, mintii, sufletului si
spiritului. Practica de reconectare cu Sinele sau este o disciplina de zi cu zi, pentru toata
viata.

A sti cum sa-ti conservi energia si cum sa acumulezi putere personala este o arta si o
practica ce se deprinde pas cu pas. Atunci, cu onoare si responsabilitate, luptatorul isi
desavarseste calea traind pentru el insusi, pentru ceilalti si pentru intregul Univers.