Digitally signed by

Biblioteca UTM
Reason: I attest to the
accuracy and integrity
of this document

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Tehnologie şi Management în Industria Alimentară
Catedra Procese şi Aparate, Tehnologia Prelucrării
Cerealelor

ÎNDRUMAR METODIC
PRIVIND ELABORAREA
PROIECTELOR DE AN ŞI DE DIPLOMĂ
LA DISCIPLINA
“TEHNOLOGIA FĂINII ŞI CRUPELOR”

CHIŞINĂU
U.T.M.
2008

1
 Prezentul îndrumar este conceput pe structura cursului
„Proiectarea întreprinderilor cu bazele SAPR” şi este destinat pentru
realizarea proiectelor de an şi de diplomă la disciplina “Tehnologia
făinii şi crupelor”, pentru studenţii de la Facultatea Tehnologie şi
Management în Industria Alimentară cu specializarea 2202.01
“Tehnologia păstrării şi prelucrării cerealelor” şi este elaborat în
corespundere cu programul de învăţământ. Această lucrare are
menirea de a orienta viitorii specialişti care vor lucra la silozuri, mori
şi fabrici de crupe, să furnizeze cunoştinţe necesare unui inginer–
tehnolog, chemat să cunoască procesele tehnologice şi calculele
necesare pentru proiectarea, exploatarea şi conducerea eficientă a
acestor unităţi ale industriei prelucrătoare.

Autori: conf., dr. Iurie BĂLAN

prof., dr.hab. Andrei LUPAŞCO
conf., dr. Mircea BERNIC
dr.hab. inginer Vasile TARLEV

Redactor responsabil: conf., dr. în ştiinţe tehnice Galina DICUSAR

©U.T.M.,2008

2
 CUPRINS
PREFAŢĂ ................................................................................................................. 4

CERINŢELE GENERALE PREZENTATE ÎNTREPRINDERILOR DE

PRELUCRARE A CEREALELOR ....................................................................... 5

ETAPELE PROIECTĂRII ÎNTREPRINDERII .................................................. 6

CERINŢE CĂTRE ORGANIZAREA PROIECTĂRII ŞI CONSTRUCŢIEI ... 8

MODERNIZAREA ÎNTREPRINDERII ........................................................... 100

PROIECTAREA PLANULUI DE SITUAŢIE A ÎNTREPRINDERII ............. 16

PROIECTAREA SILOZULUI DE CEREALE .................................................. 21

PROIECTAREA MORILOR ŞI FABRICILOR DE CRUPE ........................... 27

CAPACITATEA DE PRODUCERE A ÎNTREPRINDERILOR ŞI NORMELE

DE REZERVĂ A MATERIEI PRIME ................................................................ 31

ALEGEREA ŞI AMPLASAREA UTILAJULUI TEHNOLOGIC ................... 34

DESENE CA MIJLOACE DE PROIECTARE................................................... 45

PROIECTAREA ASISTATĂ DE CALCULATOR ............................................ 46

RANDAMENTUL FĂINII ŞI CRUPELOR ........................................................ 47

TRANSPORTUL APLICAT ÎN UNITĂŢILE DE MORĂRIT ......................... 52

CALCULUL CAPACITĂŢII CELULELOR ŞI BUNCĂRELOR .................... 59

EVALUAREA PROFITABILITĂŢII .................................................................. 62

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................... 66

3
 PREFAŢĂ
În contextul principiilor economiei de piaţă, în condiţiile
concentrării, specializării şi integrării producţiei cerealiere, se impune
folosirea tuturor metodelor şi mijloacelor moderne, care să ducă la
saltul către noua calitate, la afirmarea revoluţiei tehnico-ştiinţifice şi în
domeniul depozitării şi procesării culturilor cerealiere.
Lucrarea dată menţionează diverse soluţii practice inginereşti
pentru studierea, proiectarea şi modernizarea unităţilor de depozitare
şi procesare a cerealelor, care fac parte din sectorul productiv al
economiei naţionale. Conţinutul lucrării a fost astfel organizat încât să
trateze etapele proiectării întreprinderilor de depozitare şi procesare a
cerealelor.
Proiectarea silozurilor şi unităţilor de morărit este un proces
creativ, care necesită o permanentă dezvoltare şi perfecţionare a
specialistului. Proiectarea trebuie organizată pe baza utilizării maxime
a realizărilor obţinute în ştiinţă şi tehnică, pentru ca unităţile aflate în
etapa de construcţie la intrarea sa în exploatare să posede indicatori
tehnico-economici superiori, iar condiţiile de muncă să corespundă
exigenţelor moderne. Din aceste considerente în proiecte trebuie
utilizate scheme avantajoase de depozitare şi procesare a cerealelor şi
produselor finite, de aplicat raţional terenul de construcţie şi
suprafeţele de producere, de îmbunătăţit proiectul de organizare a
lucrărilor de construcţie şi aspectul arhitectonic al clădirilor, precum şi
de ameliorat condiţiile de muncă şi de implementat tehnici
performante de securitate.
Realizarea acestor sarcini necesită o studiere minuţioasă şi
multilaterală a principiilor de bază ale proiectării întreprinderilor de
depozitare şi procesare a cerealelor. Acest îndrumar are drept scop
oferirea cunoştinţelor necesare viitorilor ingineri – tehnologici în
domeniul proiectării unităţilor de depozitare şi procesare a cerealelor.
Lucrarea de faţă se bazează pe o amplă bibliografie de
specialitate, iar informaţiile cuprinse, precum şi modul de prezentare
reprezintă un ghid practic, care va fi util celor ce sunt în perioada de
formare ca specialişti.
4
 CERINŢELE GENERALE PREZENTATE
ÎNTREPRINDERILOR DE PRELUCRARE A CEREALELOR
Întreprinderile de procesare a cerealelor fac parte din categoria
întreprinderilor complexe cu un caracter de producere în flux
determinat de următoarele: instabilitatea proprietăţilor tehnologice ale
cerealelor prelucrate, complexitatea desfăşurării proceselor
tehnologice, legătura strânsă a fazelor desfăşurate în întregul proces
tehnologic, cerinţele mari prezentate faţă de randament şi calitatea
produselor finite, cerinţele prezentate la reducerea maximală a
pierderilor de fabricaţie, protecţia şi securitatea muncii, cerinţe
ecologice, de sanitarie şi igienă etc.
Întreprinderile de depozitare şi procesare a cerealelor se
caracterizează printr-un înalt grad de mecanizare şi automatizare a
proceselor de producere, prin cheltuieli substanţiale de resurse
energetice, perioadă de producere de lungă durată, volumuri mari de
cereale recepţionate şi produse finite livrate.
Particularităţile indicate ale unităţilor de procesare a cerealelor
înaintează un şir de cerinţe, de care trebuie să se ţină seama la
proiectare, şi anume:
- pentru a reduce cheltuielile de transport amplasarea unităţilor
de procesare a cerealelor trebuie să se realizeze ţinându-se cont de
sursele materiei prime şi de piaţa de desfacere a produselor finite;
- pentru majorarea efecienţei investiţiilor băneşti, sporirea
gradului de utilizare a spaţiilor şi departamentelor auxiliare, reducerea
cheltuielilor de exploatare şi îmbunătăţirea condiţiilor de management,
este solicitată amplasarea pe acelaşi teren a silozului de cereale, morii,
fabricii de crupe, fabricii de nutreţuri combinate, fabricii de pâine şi
paste făinoase;
- determinarea tipului şi capacităţii întreprinderilor trebuie
realizată pe baza argumentării tehnico-economice şi sarcinii de
proiectare;
- de prevăzut utilizarea ultimilor novaţii ale ştiinţei, tehnicii şi
experienţelor de performanţă în ramură; aplicarea metodelor
progresiste de proiectare, ce permit reducerea preţului de cost şi a
5
termenului de construcţie a întreprinderii; realizarea indicatorilor
tehnico-economici înalţi de producere a produselor finite, care după
calitate trebuie să corespundă standardelor aplicate; mecanizarea şi
automatizarea tuturor proceselor tehnologice; respectarea strictă a
normelor şi cerinţelor protecţiei şi securităţii muncii; utilizarea
raţională a resurselor naturale şi materiei prime, precum şi protecţia
mediului ambiant;
- de prevăzut capacitatea necesară a silozului de cereale şi
magaziilor, pentru crearea rezervelor normative de cereale şi de alte
materii prime, precum şi pentru amplasarea, păstrarea şi livrarea
produselor finite.
ETAPELE PROIECTĂRII ÎNTREPRINDERII
Sarcina de proiectare trebuie să conţină următoarele date
iniţiale:
- tema proiectului;
- denumirea obiectivului proiectat şi amplasarea acestuia în
clădire nouă sau existentă;
- capacitatea de producţie a obiectivului;
- tipul măcinişului;
- profilul de producţie pe sortimente sau grupe de sortimente şi
randamentul produselor;
- forma de livrare a produselor finite către cumpărători (în saci, în
vrac, în pungi);
- justificarea necesităţii şi oportunităţii realizării producţiei
proiectate.
În sarcina de proiectare se oglindesc date despre sortimentele
de materie primă, punctele de desfacere, se justifică alegerea locurilor
de amplasare a construcţiei şi cerinţele prezentate faţă de partea
tehnologică a proiectului etc.
În memoriul explicativ se prezintă:
- elemente de inginerie tehnologică (surse de aprovizionare cu
materii prime şi materiale, principalele caracteristici ale materiilor
prime; materii auxiliare; materiale şi ambalaje; analiza comparativă a

6
tehnologiilor similare din ţară şi străinătate pentru realizarea
producţiei proiectate, bazele ştiinţifice ale proceselor tehnologice;
alegerea schemei tehnologice şi analiza factorilor, care influenţează
realizarea producţiei şi calitatea produsului finit; norme limită de
consum a materiilor prime, materiale, resurse energetice; stocurile
limită ale principalelor sortimente de materii prime, materiale şi
produse finite; descrierea schemei tehnologice adoptate; schema
controlului fabricaţiei pe faze; elemente de automatizare, măsură şi
control necesare conducerii şi controlului producţiei în schema
tehnologică adoptată);
- programul de lucru a sectoarelor de producţie;
- bilanţul de materiale;
- bilanţul termic;
- descrierea şi calculul utilajelor tehnologice (domeniul de
utilizare; descrierea constructivă; descrierea funcţională;
dimensionarea tehnologică şi calculul termic sau calculul de
verificare; anexe ale utilajului; principalele caracteristici tehnice;
măsuri de protecţie a muncii la exploatarea utilajelor);
- calculul sau alegerea mijloacelor de transport (mijloace de
transport în siloz şi curăţătorie; mijloace de transport în secţia de
măciniş-decorticare; mijloace de transport în depozitul păstrării
produselor finite în vrac; calculul transportului pneumatic);
- lista utilajelor cu indicarea tipului, producătorului,
carateristicilor tehnice etc.;
- structura şi dimensionarea principalelor spaţii de producţie;
- consumuri specifice şi randamentul de fabricaţie (consumul
de materii prime şi auxiliare; consumul de utilităţi tehnologice – apă,
abur, energie electrică, aer comprimat etc.; produse secundare
rezultate din fabricaţii şi posibilităţi de valorificare);
- calculul costurilor de producţie şi a indicatorilor de eficienţă
economică;
- consideraţii privind amplasarea întreprinderii;
- stabilirea necesarului de investiţii;
- valoarea utilajului şi echipamentului;
- valoarea clădirilor;
7
 - prima dotare cu mijloace circulante;
- planul necesarului de forţă de muncă şi al fondului de
retribuire;
- planul de aprovizionare;
- cheltuielile de regie;
- cheltuielile de întreţinere şi funcţionare a utilajului;
- cheltuielile generale ale sectoarelor de producţie;
- calculaţia de preţ;
- calculul eficienţei economice a investiţiei.
Materialul grafic va cuprinde:
- planul de situaţie a unităţii proiectate;
- schemele tehnologice de depozitare şi procesare;
- planuri de amplasare a utilajelor pentru fiecare nivel al
clădirilor;
- secţiuni transversale şi longitudinale;
- balanţa cantitativă şi calitativă de măciniş sau de decorticare;
- schema tehnologică de legături (cu indicarea punctelor de
măsură şi control);
- cronogramele funcţionării utilajelor (cu funcţionare
discontinuă);
- cronograma consumului de utilităţi;
- automatizarea şi controlul calităţii.
CERINŢE CĂTRE ORGANIZAREA PROIECTĂRII
ŞI CONSTRUCŢIEI
La proiectarea întreprinderilor de morărit se utilizează
normele tehnologice de proiectare ВНТП 03-89 din a.1991, precum
şi regulile şi normativele sanitaro–epidemiologice de stat, care
conţin exigenţe igienice generale privind amplasarea, proiectarea,
construcţia şi exploatarea unităţilor economice, de asemenea, măsuri
de protecţie a muncii şi de respectare a igienei personale de către
muncitori.
Lucrările de proiectare cuprind trei stadii:
♦ întocmirea sarcinii de proiectare;
8
♦ proiectul tehnic;
♦ desenele de execuţie.
Proiectarea celor mai răspândite tipuri de clădiri industriale se
face de regulă în două faze – elaborarea sarcinii de proiectare şi a
desenelor de execuţie.
Sarcina de proiectare scoate la iveală posibilitatea tehnică şi
necesitatea economică a construcţiei în punctul regional respectiv.
În componenţa sarcinii de proiectare intră: planul de situaţie a
întreprinderii la scara 1:500; vederile în plan şi secţiunile clădirilor
la scara de 1:100; 1:50 cu amplasarea utilajului principal, memoriul
justificativ, devizul estimativ centralizat.
La memoriul justificativ trebuie să se anexeze sarcina şi docu-
mentele de aprobare a proiectului de către instituţiile corespunzătoare.
Proiectul tehnic se întocmeşte pe baza sarcinii de proiectare
aprobate. El constă din aceleaşi capitole ca şi sarcina de proiectare, cu
fixarea volumului şi preţului construcţiei.
La proiectul tehnic se anexează devizele pentru elemente de
construcţie după tipul de lucrări şi deviz centralizat (cu specificaţii)
care include toate cheltuielile.
În planuri şi secţiuni se indică dimensiunile şi amplasarea
utilajului; se dau soluţii tehnice privind toate tipurile de lucrări.
Amplasarea utilajului tehnologic principal se prevede în
proiectul de construcţie-montaj pe baza căruia se întocmesc proiectele
pentru încălzire, ventilaţie-aspiraţie, aprovizionare cu apă, canalizare,
instalaţie electrică etc.
Lucrările privind organizarea construcţiei cuprind justificarea
construcţiei, alegerea terenului, executarea lucrărilor de cercetare,
aprobare etc. De menţionat, că fundaţia silozului poartă o sarcină de
minim 4×105 Pa (4 kg/cm2), ceea ce necesită o investigaţie serioasă a
terenului sub construcţie.
Necesitatea construcţiei trebuie să fie întemeiată din punct de
vedere tehnico-economic. La alegerea terenului se ţine seama de
amplasarea punctelor de desfacere, a căilor de acces pentru aducerea
cerealelor, resursele energetice, direcţia în care se dezvoltă localitatea,
9
amplasarea întreprinderilor de panificaţie şi alţi consumatori ai
produselor fabricate, legăturile cu regiunile de deservire etc.
Apeductul şi canalizarea trebuie să corespundă cerinţelor
normelor şi regulilor de construcţie în vigoare - NRC 2.04.01-85
"Apeductul şi canalizarea interioară a clădirilor", NRC 2.94.02-
84 "Alimentarea cu apă. Reţelele şi instalaţiile exterioare", NRC
2.04.03-85 "Canalizarea. Reţelele şi instalaţiile exterioare". Calitatea
apei potabile trebuie să corespundă cerinţelor STAS 2874-82 "Apă
potabilă".
Încăperile întreprinderii trebuie să dispună de sisteme de
iluminare naturală şi artificială, care să corespundă cerinţelor NRC
„Iluminatul natural şi artificial”.
Încăperile administrative şi auxiliare ale întreprinderii trebuie
dotate cu sisteme de ventilaţie şi încălzire în conformitate cu NRC
2.04.05-91 „Încălzirea, ventilaţia şi condiţionarea”.
Parametrii microclimei în încăperi trebuie să satisfacă
cerinţelor normelor şi regulilor sanitare nr.2.2.4.548-96 "Cerinţe
igienice către microclima încăperilor de producţie".
MODERNIZAREA ÎNTREPRINDERII
Modernizarea silozului, morii sau fabricii de crupe este un
proces mult mai complex decât proiectarea unei noi întreprinderi,
deoarece cere o atentă evaluare a clădirilor, precum şi infrastructurii
existente. De multe ori suprafeţele disponibile şi înălţimea etajelor nu
corespund normelor şi regulilor de construcţie actuale şi modelelor
noi de utilaje.
Dat fiind faptul, că modernizarea presupune şi o mărire a
capacităţii, pentru ca investiţia să poată fi amortizată într-un număr
rezonabil de ani, este indispensabilă o analiză detaliată a tuturor
fazelor operative a morii sau a silozului pentru a evita locurile înguste.
Mărirea capacităţii în unităţile productive este efectiv uşor de
realizat prin folosirea noilor utilaje, fără însă a subaprecia
problematica legată de întreţinere a utilajelor, control şi gestiune a
produselor atât la intrare, cât şi la ieşire. Pentru ca investiţia să fie
productivă, obiectivele trebuiesc concentrate asupra reducerii
10
costurilor, resurselor energetice, personalului, întreţinerii şi obţinerea
de produse de înaltă calitate, acţionând atât asupra măcinişului
(decorticării), cât şi asupra amestecurilor de produse finite.
Determinanta rezultă a fi şi reducerea duratei de realizare a
proiectului, mai ales dacă unitatea productivă existentă este în
funcţiune. Important de fapt pentru funcţionarea unei mori sau fabrici
de crupe este asistenţa tehnică, mai ales pentru instalaţiile cu un înalt
grad de automatizare.
Deoarece costul unei unităţi de morărit poate fi divizat în 50%
de opere electromecanice şi 50% de opere civile şi infrastructuri, este
evident că modernizarea, în locul realizării unei noi structuri, este
actractivă, cu toate că prezintă câteva aspecte negative, care trebuie
analizate în mod preventiv şi ţinute în considerare cu atenţia curentă.
Înainte de a efectua amplificarea dorită a capacităţii este
indispensabilă o verificare a pieţii, care să poată absorbi producţia
prevăzută, ţinând cont de faptul că o moară poate funcţiona chiar şi
300 de zile pe an, luate în calcul sărbătorile şi zilele necesare de
întreţinere programată.
Un alt lucru de care trebuie ţinut seama sunt costurile de
transport şi ca stare va trebui verificat bine dacă câte odată nu ar putea
fi considerată interesantă o descentrare productivă, proiectând mici
unităţi cu caracteristici de tipul “Compact”.
În perioada modernizării unei mori este indispensabil de a
verifica ca conform proiectului să fie posibilă cântărirea, parcarea,
manevrarea şi controlul tuturor mijloacelor de transport, luând în
considerare următoarele aspecte:
- programul de lucru;
- suprapuneri şi concentrări de încărcări şi descărcări de
cereale şi produse cerealiere;
- condiţii atmosferice.
O unitate productivă cu o capacitate de 200t/24h, care
manipulează întreaga cantitate de materie primă cu autovehicule
trebuie să dispună de un maxim de 20 autovehicule pe zi, considerând
capacitatea lor de 20t. În calcul este bine de ţinut cont de un minim de
11
40 de autovehicule concentrate în 8 ore şi anume o manevrare a câte 5
autovehicule pe oră cu o parcare internă sau externă a unităţii
productive de circa 10 mijloace de transport.
Evaluarea clădirilor trebuie să se bazeze pe următoarele
principii:
- capacitatea silozului de cereale;
- capacitatea celulelor de amestec (în cazul morilor);
- capacitatea celulelor de condiţionare;
- dimensiunile clădirii curăţătoriei;
- capacitatea celulelor de produse extrase (crupe, făinuri,
tărâţă, deşeuri);
- stadiul de conservare;
- modificări necesare transformării.
De multe ori se întâmplă că celulele de condiţionare să nu aibă
o capacitate suficientă şi ca atare, în loc de a construi altele noi, este
oportună folosirea acestora de amestec drept celule de odihnă, făcând
amestecul de cereale în silozul de stocare. Trebuie însă avută o atenţie
mare la descărcarea acestor celule în aşa fel, încât să se evite
dezamestecul cerealelor, întrucât chiar dacă celulele sunt cu
descărcare unică şi nu cu descărcări multiple, există posibilitatea
întroducerii în celule a unor grilaje speciale în formă de cruce, apte de
a împiedica formarea fenomenului, numit “ultimul intrat – primul
ieşit” (fig.1).
Infrastructurile reprezintă şi ele, la rândul lor, un cost
important în industria de depozitare şi prelucrare a cerealelor şi ca
atare trebuiesc considerate cu atenţie în exploatarea lor.
Principalele infrastructuri la întreprindere sunt:
- laborator;
- ateliere de întreţinere;
- garaje şi depozite;
- servicii sociale;
- pod bascula (cântar pentru transport auto şi feroviar) şi
buncăre de primire;
- racordurile de cale ferată;
12
 - instalaţia de iluminare;
- instalaţia împotriva incendiilor;
- instalaţia de încălzire cu abur;
- instalaţia de aer comprimat;
- instalaţia telefonică;
- cabina de transformare;
- ascensoare;
- generatorul de energie electrică;
- servicii auxiliare în general.

Fig.1. Modificarea construcţiei celulei.

Pentru a verifica avantajele unei modernizări totale sau
parţiale, care să respecte însă vechia instalaţie este oportună analiza
tuturor secţiilor unităţii productive, confruntând soluţiile preexistente
cu cele pe care tehnologia actuală poate propune.
Modernizarea trebuie să ducă mai mult ca sigur la o reducere
de personal. O întreprindere automatizată ar trebui să funcţioneze în
timpul nopţii şi în perioada zilelor de sărbătoare fără personal
operativ. Numărul de persoane într-o moară medie europeană este de
circa 1 persoană pentru fiecare 10 tone de grâu măcinat în 24 ore.
13
 Astfel, o moară cu capacitatea de 200 t/24 h ar trebui să aibă
20 de persoane angajate, inclusiv: conducerea; laborator; morari;
operatori însăcuire–manipulare; lăcătuşi de întreţinere; electromontori;
persoane de curăţenie şi servicii sociale, exceptând şoferii.
Automatizarea şi controlul calităţii la modernizarea unei
întreprinderi de depozitare şi procesare a cerealelor cuprinde:
- sonde pneumatice de prelevarea probelor dirijate la
distanţă;
- balanţe de control;
- dozatoare ponderale;
- controlul temperaturii cerealelor depozitate (termometria);
- umectare automată, cu determinarea umidităţii masei de
boabe până şi după faza de umectare;
- autoreglarea măcinişului;
- reglare inteligentă a utilajului;
- controlul calităţii produselor finite în flux.
Acest lucru permite de a obţine:
- randamente maxime;
- calitate constantă;
- personal redus;
- control gestional în timpi reali;
- controlul extracţiilor;
- controlul costurilor;
- controlul consumurilor de energie electrică.
La modernizarea morii se profită de ocazie pentru adoptarea
tuturor măsurilor necesare pentru reducerea riscurilor de ingestări
(igienă) a produselor finite şi de accidente (siguranţă în exploatare).

Principalele măsuri de igienă sunt următoarele:

• evitarea elevatoarelor şi şnecurilor pentru transportarea
produselor extrase;
• evitarea formării condensului în celule, buncăre şi utilaje
(îndeosebi la site plane şi valţuri);
• evitarea punctelor de stagnare a produselor;
14
 • amplasarea utilajelor în aşa fel, încât să permită curăţirea şi
îngrijirea lor;
• ocrotirea mediului înconjurător, conform noilor directive;
• filtrarea şi condiţionarea aerului.
Principalele măsuri de siguranţă sunt următoarele:
- evitarea transmisiilor inutile şi dotarea utilajelor cu cartere
de protecţie;
- evitarea prafului şi garantarea aspiraţiei pentru toate
utilajele şi tubulatură;
- reducerea zgomotului;
- izolarea acustică a camerei compresoare şi ventilatoare;
- instalarea filtrelor cu panouri antiexplozive;
- controlul turaţiilor şi vitezei de deplasare a chingii
elevatorului;
- evitarea fenomenului de explozie prin controlul
temperaturii în locurile periculoase;
- dotarea fluxului tehnologic cu magneţi pentru separarea
corpurilor feroase;
- prevederea sistemelor de alarmă (goarnă) împotriva
incendiilor.
Printre unele modernizări ale morii de grâu vom menţiona:
ƒ fortificarea făinii cu micronutrienţi;
ƒ administrarea în făină a glutenului vital;
ƒ separarea germenilor;
ƒ majorarea extracţiei unor sorturi de făină;
ƒ înălbirea făinii;
ƒ separarea fracţiunii de boabe mici din materia primă;
ƒ valorificarea deşeurilor furajere;
ƒ granularea tărâţei;
ƒ ambalarea produselor fabricate în pungi;
ƒ separarea grişului alimentar.
Realizarea unui proiect de modernizare a întreprinderii de
depozitare şi procesare a cerealelor se prezintă în următoarele etape:
15
 ¾ comanda la proiectare şi proiectarea propriu-zisă;
¾ aprobarea proiectului;
¾ producerea utilajului întrodus în proiect;
¾ expedierea utilajului la unitate;
¾ demontarea utilajului existent (vechi);
¾ realizarea operelor civile;
¾ montajul mecanic;
¾ montajul electric (dulapuri electrice de forţă, cabluri,
motoare electrice etc.);
¾ punerea în funcţiune a utilajului;
¾ reglarea utilajului;
¾ instruirea personalului;
¾ atingerea capacităţii şi parametrilor tehnologici urmăriţi la
modernizarea unităţii productive.
De menţionat, că modernizarea unei unităţi de producere are
un semnificat dacă noua instalaţie menţine în timp aceleaşi rezultate la
nivel productiv, de fiabilitate, randamente şi calitate.
La elaborarea proiectului de modernizare a unităţii de morărit
se prezintă planul general al întreprinderii, diagramele procesului
tehnologic, vederea în plan a etajelor şi secţiunile clădirilor, cu
amplasarea utilajelor şi dimensiunile de gabarit ale clădirii. În
memoriul explicativ se prezintă caracteristica utilajului, precum şi
gradul de uzură al utilajului, clădirilor şi construcţiilor speciale.
Modernizarea silozului ţine de creşterea capacităţii de
recepţionare, depozitare şi livrare a cerealelor, precum şi de dezvoltare
a infrastructurii. Totodată, sunt cazuri când se modifică destinaţia
silozului existent, care iniţial nu a fost prevăzută.
PROIECTAREA PLANULUI DE SITUAŢIE
A ÎNTREPRINDERII
Proiectarea, amplasarea şi construcţia (modernizarea)
întreprinderilor se efectuează în baza planului de amplasare şi
proiectelor de sistematizare a localităţii.

16
 Ca poziţie de amplasare a întreprinderii trebuie desemnat acel
loc în care unitatea îşi va desfăşura o activitate de lungă durată.
Amplasamentul nu este identic cu sediul întreprinderii. Întreprinderile
ce funcţionează ca persoane juridice îşi au sediul la adresa unde
funcţionează organele administrative. Întreprinderea însă poate fi
activă şi în alte locuri decât în sediul său, fără ca aceste locuri să
reprezinte sedii.
Poziţiile de amplasare se determină în funcţie de condiţiile de
aprovizionare, de producţie sau de desfacere. Dacă în principal
amplasamentul este disponibil, întreprinderea îşi poate alege poziţia
de amplasare în aşa fel, încât influenţa factorilor de localizare să
acţioneze cât mai avantajos în sistemul productiv.
Terenul pentru construcţie se alege pe baza comparaţiilor
tehnico–economice a condiţiilor de construcţie şi de exploatare a
întreprinderilor şi după investigaţiile geologice, climaterice şi
topografice. Conform normelor sanitare şi contra-incendiare, în
vecinătatea întreprinderilor de păstrare şi prelucrare a cerealelor nu se
admite plasamentul întreprinderilor din ramura chimică, instituţii
veterinare şi medicale, benzinării, şcoli, grădiniţe de copii, sanatorii,
aeroporturi etc.
Terenul trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
- dimensiunile de gabarit trebuie să fie minimale;
- amplasamentul clădirilor trebuie efectuat în corespundere cu
direcţia transportării materiilor prime şi produselor finite;
- să aibă o suprafaţă relativ netedă şi o pantă (~1,5o) ce ar
asigura scurgerea apelor precipitale;
- nivelul apelor subterane trebuie să fie mai inferior decât
nivelul subsolului, a tunelului etc.;
- să aibă o racordare la staţia de căi ferate.
Terenul pentru construcţie trebuie să fie ales sub aspectul unui
acces raţional şi comod, cu construirea căilor de acces pentru transport
auto şi feroviar, a comunicaţiilor pentru apă, canalizare, energie
electrică şi gaze naturale. În acest caz se ţine seama de datele privind
terenul, nivelul apelor subterane, restricţiile de mediu şi de protejare a
17
vieţii umane, precum şi direcţia vânturilor dominante. Este important ca
vânturile dominante să nu deplaseze în localitate praful de producere,
gazele de la instalaţiile de uscare şi de la operaţiile de gazare.
Terenul trebuie asfaltat, amenajat şi înverzit cu arbori şi arbuşti.
Pe teritoriul proiectat vor fi selectate sectoare înzestrate, conform
cerinţelor sanitare, pentru colectarea separată a deşeurilor industriale şi
menajere.
Este foarte important ca terenul sub construcţie să fie situat la
periferia localităţii, ca aducerea cerealelor să fie cea mai scurtă şi
comodă; este necesar de a efectua calculele comparative privind
folosirea transportului auto şi feroviar. De menţionat, că dacă
drumurile pe care sunt aduse mărfurile la întreprindere sunt întretăiate
de calea ferată, transportul poate să stea timp îndelungat la barieră.
La proiectarea planului de situaţie a întreprinderilor de
depozitare şi procesare a cerealelor (fig.2) trebuie respectate
următoarele cerinţe:
- clădirile se amplasează în corespundere cu cerinţele procesului
tehnologic, respectând consecutivitatea tehnologică şi logistica
producţiei;
- distanţele dintre clădiri trebuie să corespundă normelor anti-
incendiare şi de sanitarie industrială;
- amplasarea căilor ferate şi drumurilor auto se realizează în
corespundere cu caracterul transportării produselor finite şi
materiei prime;
- distanţa minimă între periferia localităţii şi întreprindere
trebuie să fie de minimum 150m.
Faţada silozului trebuie îndreptată spre est sau vest, pentru
evitarea încălzirii pereţilor corpului celular. Distanţa între turnul cu
instalaţii al silozului şi clădirea morii trebuie să fie de 12m, iar
distanţa între clădirea morii şi încăperile auxiliare–25m. În faţa
depozitului de produse finite pentru transportul auto se prevede un
teren cu lăţimea de minimum 25m.
După cum se prezintă în fig.3, la punctele de descărcare a
vagoanelor se prevăd minimum 2 linii tehnologice de primire, pentru
18
descărcarea în paralel a câte 6 vagoane cu cereale amplasate pe 2 linii
de cale ferată, cu distanţa dintre şine de 1524mm.

Fig.2. Planul general al întreprinderii de depozitare şi

procesare a cerealelor:
1–punct de control; 2–cântar; 3–laborator; 4–punct de recepţie a cerealelor
de la transport auto; 5–punct de recepţie a cerealelor de la transport
feroviar; 6–cântar pentru vagoane; 7–silozul de grâu al morii; 8–moara; 9–
depozit de deşeuri; 10–depozit de tărâţă; 11–depozit de păstrare a făinii în
vrac şi de livrare la transport auto; 12–depozit de păstrare a făinii ambalate;
13–brutărie; 14–depozit de materiale; 15–atelier mecanic; 16–atelier
energetic; 17–depiozit de materii prime a fabricii de nutreţuri combinate
(F.N.C.); 18–depozit de păstrare a nutreţurilor combinate; 19–hala de
producere a F.N.C.; 20–silozul de cereale a F.N.C.; 21–corp administrativ;
22–linii de cale ferată; 23–rezervoare de apă; 24–staţia transformatoare
electrice; 25–uscătorii de cereale; 26–vestiare.
Sorbul de primire trebuie amplasat pe toată lungimea
vagonului pentru a cuprinde toate pâlniile de descărcare a vagonului,
19
iar productivitatea elevatoarelor care deservesc linia de primire–175
t/oră, de tip НЦ-I-175.
De menţionat, că productivitatea reală a elevatoarelor şi
separatoarelor luate în calcule este cu 20...25% mai mică decât cea
indicată în cartea tehnică, în dependenţă de conţinutul de impurităţi în
cereale. Punctele de descărcare a transportului auto şi feroviar trebuie
proiectate cu acoperiş.

Fig.3. Schemele instalaţiei de recepţionare a cerealelor de la

transportul feroviar:
a–tip transversal; b–tip longitudinal; 1–sorb de primire; 2–linii de cale ferată;
3–transportoare cu chingă; 4-elevatoare.
Punctele de descărcare a transportului auto trebuie proiectate
pentru autobascularea maşinilor de capacitate mare, de peste 30 tone
de cereale. De aceea, capacităţile sorbului de primire, transportoarelor
cu bandă şi elevatoarelor trebuie să asigure descărcarea cerealelor în
timp cât mai redus.
În proiectul silozului se prevăd linii tehnologice de
recepţionare a cerealelor în paralel de la transportul auto şi feroviar.
Turnul cu instalaţii trebuie dotat cu cântare pentru evidenţa cantitativă
a cerealelor livrate atât în moară, cât şi la transportul auto şi feroviar.
20
 Pe terenul proiectat se amplasează punctul medical, cantină,
precum şi reţelele de aprovizionare cu apă-canalizare şi cu resurse
energetice etc. În caz de necesitate, în proiect se prevede drenarea
terenului de construcţie şi instalarea rezervoarelor de apă în scop
contra-incendiar, cu capacitatea de 250...500 m3 pentru o rezervă de 3
ore de lucru. La proiectarea întreprinderii de depozitare şi procesare a
cerealelor se prevede un laborator, cu suprafaţa de 10m2 pentru un
laborant. Dotarea laboratorului se efectuează în corespundere cu
„Nomenclatorul utilajului de laborator” aprobat de Ministerul de resort.
PROIECTAREA SILOZULUI DE CEREALE
Proiectarea silozului începe cu elaborarea schemei
tehnologice, ţinând cont de volumul colectărilor de cereale şi tipul
transportării cerealelor (auto sau feroviar). Utilajul folosit în procesul
tehnologic trebuie amplasat în modul, care va permite executarea în
continuu a tuturor operaţiilor oportune în timpul cel mai scurt–de la
primire şi până la livrare.
Conform schemei din fig.4, în toate operaţiile tehnologice
participă elevatoarele cu cupe de tip НЦ-I-175 şi cântarele de tip DH-
1000, celelalte utilaje fiind utilizate numai după necesitate.
Cântarele se montează în turnul cu instalaţii, la etajul amplasat
de-asupra galeriei superioare a corpului celular, ceea ce permite
cântărirea cerealelor până şi după oricare operaţie tehnologică.
Livrarea cerealelor la vagoane se efectuează numai după
cântărirea acestora. Încărcarea vagoanelor se realizează folosind una
sau două celule (buncăre), prin intermediul tubulaturii.
Înălţimea turnului este de circa 46m (în unele cazuri-70m),
iar a celulelor de circa 30m. Înălţimea turnului este dictată de
asigurarea unghiului minimal de înclinare a tubulaturii de la cântar la
transportorul cu chingă tip У11-ТЛС montat în galeria superioară a
corpului celular. Conform normelor de construcţie, înălţimea
minimală a etajului este de 3,5m. Corpul celular, faţă de turn, poate fi
amplasat într-o aripă sau în două aripi, în dependenţă de capacitatea de
depozitare. Dar în cazul silozului morii, corpul celular trebuie
amplasat într-o aripă.
21
 Fig.4. Schema tehnologică a silozului de cereale:
1–sorb de primire a cerealelor de la transportul auto; 2,4–transportor cu
bandă; 3–sorb de primire a cerealelor de la transport feroviar; 5,14–elevator;
6–buncăr de alimentare a cântarului; 7–cântar; 8–buncăr de alimentare a
separatorului; 9–separator; 10–buncăr; 11–transport cu cărucior în galeria
superioară a corpului celular; 12–corpul celular; 13–transportor de
descărcare a celulelor.
De menţionat, că cu majorarea înălţimii de încărcare creşte
cantitatea de cereale livrate în mijloacele de transport, deoarece se
majorează gradul de tasare a masei de boabe. De exemplu, la
22
încărcarea de la înălţimea de 20m vagonul va fi încărcat cu 57 t de
rapiţă, iar încărcarea de la înălţimea de 35m permite încărcarea
vagonului cu 62 t de rapiţă.
Lungimea turnului este egală cu lăţimea corpului celular.
Lăţimea turnului este dictată de dimensiunile de gabarit ale
separatoarelor şi cântarelor, precum şi trecerilor necesare pentru
deservirea utilajelor – de minimum 1,9m.
Utilajul de bază pentru silozuri este elevatorul cu cupe. De
aceea, capacitatea totală de funcţionare a tuturor elevatoarelor unui
siloz reprezintă productivitatea silozului, iar cantitatea de cereale
depozitate simultan reprezintă capacitatea de depozitare a silozului.
Transportoarele cu chingă (bandă) destinate transportării
cerealelor din sorbul de primire în turnul cu instalaţii se montează sub
un unghi de înclinare de maxim 160. Chinga transportoare, care
îmbracă porţiunea orizontală şi cea înclinată a transportorului, trebuie
să formeze o rază de maxim 75m, fiind în contact permanent cu
rulourile transportorului.
Numărul necesar de utilaje şi echipament se calculează în baza
normelor de proiectare tehnologică a silozurilor. În perioada de
colectare a cerealelor proaspăt recoltate, durata de lucru a utilajului şi
echipamentului din dotarea silozului, folosită în calcule, este de 660
ore/lună, la organizarea muncii angajaţilor în 3 ture, cu condiţia
respectării duratei de muncă a unui angajat de 168 ore/lună. După
finisarea lucrărilor de depozitare a cerealelor proaspăt recoltate
(aproximativ în luna decembrie) programul de lucru la siloz va
cuprinde 2 ture.
Coeficienţii de utilizare a productivităţii elevatoarelor indicate
în cartea tehnică pentru cereale cu umiditatea de maximum 17% şi
conţinut de impurităţi de maxim 5% sunt prezentaţi în tabelul 1.
Coeficienţii de utilizare a productivităţii elevatoarelor
caracterizează consumul de energie electrică – odată cu micşorarea
coeficientului creşte consumul de energie necesar pentru operaţia
tehnologică respectivă.
Silozul morii este destinat pentru păstrarea temporară a grâului
alimentar. Funcţionarea silozului morii constă în recepţionarea grâului
23
pe întreaga perioadă a anului, condiţionarea şi livrarea grâului în
moară.
Tabelul 1
Coeficienţii de utilizare a productivităţii elevatoarelor
Productivitatea elevatoarelor,
Operaţii tehnologice t/oră, conform cărţii tehnice
100 175 350
Recepţia de la transportul auto 0,85 0,80 0,75
Recepţia de la vagoane 0,80 0,75 0,70
Încărcarea – descărcarea buncărelor
de alimentare a uscătoriei şi 0,90 0,85 0,80
separatorului
Livrarea la vagoane 0,80 0,75 0,70
Livrarea în moară 0,90 0,85 0,80
Aerarea cerealelor şi formarea
0,60 0,55 0,50
partidei de măciniş
Ulterior se prezintă un exemplu al calculului utilajului de bază
din dotarea silozului morii.
Exemplu:
Date iniţiale: 1) silozul este dotat cu o uscătorie tip ДСП-32от.
cu capacitatea de 32 t/oră; 2) capacitatea morii de grâu este de 160 t/24
ore; 3) se vor recepţiona 15 mii t de grâu cu umiditatea iniţială de 16%.
Soluţia: Capacitatea de depozitare a silozului, în acest caz, se
va calcula reieşind din rezerva de grâu pentru o perioadă de 6 luni de
funcţionare a morii, perioada minimă fiind de 2 luni, care este
necesară pentru maturizarea grâului proaspăt recoltat şi formarea
eficientă a partidei de măciniş:
E=160×30×6=29 mii t.
Cantitatea de bază a grâului va fi recepţionată cu transportul
feroviar. Silozul este dotat cu 2 linii tehnologice de primire a grâului
de la transport auto şi 2 linii tehnologice de recepţionare de la
transport feroviar. Liniile de recepţionare a grâului vor fi
24
supraîncărcate în perioada de recoltare a grâului, iar în celelalte luni
ale anului se va utiliza preponderent numai o linie de primire de la
transportul auto.
Ambele linii de recepţie a grâului de la vagoane permit
descărcarea simultană a 2 vagoane cu Q≈65t de grâu fiecare.
Capacitatea unei linii de descărcare a grâului va permite plasarea
simultană a 6 vagoane.
Conform recomandărilor, grâul din siloz trebuie dirijat în
moară cu următorii indici de calitate: umiditatea–max.14%; conţinut
de impurităţi negre–max.2%, incl. corpuri vătămătoare–max.0,2% şi
boabe defectate 1%; conţinut de impurităţi albe–max.5%, incl. boabe
germinate–max.3%, boabe atacate cu fuzarioză–max.1%.
De menţionat, că toată cantitatea de grâu recepţionat trebuie
curăţat de impurităţi la separatorul-aspirator de tip А1-БИС-100.
Totodată, grâul uscat în instalaţia de uscare, la fel, trebuie curăţat la
separatorul-aspirator. Astfel, separatorul va prelucra anual 73 mii t de
grâu (CG).
Capacitatea de exploatare a separatorului-aspirator tip А1-
БИС-100 se calculează cu relaţia:
QS=0,7×100=70 t/oră.
Aşadar, durata de lucru a separatorului-aspirator va fi de:
73000:70=1043 ore
Pentru executarea volumului dat de lucru este suficient
montarea unui separator-aspirator tip А1-БИС-100.
Ulterior se calculează cantitatea de deşeuri separate din grâu
prin cernerea masei de boabe la separatorul-aspirator А1-БИС-100:
QD=CG×K×C= 73000×0,5×0,05 = 1825 t
în care: K – coeficientul de curăţare, egal cu 0,5;
C – conţinutul de impurităţi, egal cu 5%.
Ulterior se va calcula capacitatea buncărului de acumulare a
deşeurilor, reieşind din durata de păstrare de maximum 5 zile. Este

25
importantă excluderea amestecării deşeurilor furajere şi celor
nefurajere, care trebuie depozitate în mod separat.
Numărul de elevatoare cu cupe în turnul cu instalaţii trebuie să
asigure productivitatea maximală a silozului. Locurile înguste în siloz
sunt reprezentate de productivitatea redusă a cărucioarelor de
descărcare şi lungimea limitată a transportoarelor cu chingă tip У11-
ТЛС, deoarece lungimea mare aduce la pierderi de timp la deplasarea
cărucioarelor. De aceea, în galeria superioară trebuie instalate 3
transportoare cu chingă, cu lungimea maximală de 150m.
Înălţimea etajului inferior al corpului celular este de 6m, în
vederea asigurării unghiului de înclinare a tubulaturii de scurgere a
cerealelor de minimum 450.
În proiect se prevede ca înălţimea etajelor corpului celular să
fie divizibilă cu 0,6.
Instalaţia de uscare se amplasează la distanţa de 4,5m de la
pereţii exteriori ai corpului celular. Pentru funcţionarea instalaţiei de
uscare se instalează 2 elevatoare pentru încărcarea şi descărcarea
cerealelor supuse uscării.
Conform dotării silozului, capacităţii de depozitare,
mecanizării şi automatizării proceselor tehnologice se recomandă
statele de personal prezentate în tabelul 2.
Tabelul 2
Statele de personal la silozul morii
Nr. de Nr. de
Funcţia
ord. persoane
1. Şef siloz 1
2. Maistru de schimb 3
3. Operator de schimb 3
4. Operator superior 1
5. Silozar 1
6. Hamali la operaţiile de încărcare–descărcare 3
7. Lăcătuş – reparator 1
8. Operator la instalaţia de uscare 2
Total: 15
26
 Modernizarea silozului este destinată excluderii locurilor
înguste şi reducerii costurilor de producere, şi include următoarele:
majorarea capacităţii de depozitare prin construcţia unui nou corp
celular; schimbarea utilajului uzat fizic şi moral; instalarea noilor
elevatoare, separatoare, instalaţii de uscare, instalaţii de aerare-
fumigare; modernizarea mijloacelor de dirijare şi control a procesului
tehnologic, inclusiv a sesizoarelor (senzorilor) de nivel şi temperatură.
La modernizarea silozului, în turnul cu instalaţii se prevede
instalarea separatorului-aspirator cu 2 rânduri de site pentru
îndepărtarea impurităţilor din cerealele dirijate la uscare. Astfel, în
urma curăţirii primare a cerealelor se majorează productivitatea
uscătoriei şi se îmbunătăţesc condiţiile de scurgere a masei de boabe
prin şicanele instalaţiei de uscare.
PROIECTAREA MORILOR ŞI FABRICILOR DE CRUPE
Programul de lucru al morii se stabileşte pentru funcţionarea
în 3 ture pe perioadă de 300 zile lucrătoare pe an. În fiecare lună se
planifică oprirea morii pentru 48 ore (3 opriri a câte 16 ore) în vederea
desfăşurării reparaţiilor curente.
Depozitul de produse finite va lucra în 2 ture. În cazuri
excepţionale, dependenţă de piaţa de desfacere a făinii se admite
funcţionarea morii timp de 252 zile/an, în 3 ture.
Capacitatea depozitului de făină trebuie proiectată pentru
păstrarea cantităţii de făină produsă timp de 10 zile.
Normele încărcării specifice a utilajului şi balanţa cantitativă
teoretică a măcinişului reprezintă datele iniţiale pentru determinarea
numărului de utilaje.
Particularitatea industriei de producere a crupelor constă în
sortimentul variat de crupe fabricate din culturi cerealiere şi
leguminoase.
În procesul fabricării crupelor se obţine o cantitate însemnată
de derivate, care în majoritatea cazurilor, se utilizează la fabricarea
nutreţurilor combinate. Produsele derivate includ: amestecul de
cereale obţinut în curăţătorie, făina furajeră, tărâţa, deşeurile, spărtura
şi germenii. Deşeurile se clasifică pe trei categorii.
27
 În scopul nimicirii dăunătorilor de hambar deşeurile furajere
extrase în curăţătorie, trebuie mărunţite la moara cu ciocănele într-o
încăpere special amenajată, conform cerinţelor protecţiei muncii.
Procesul tehnologic de fabricare a crupelor se desfăşoară în
două etape: de curăţire şi pregătire a materiei prime, şi de descorticare
a masei de boabe.
Cerealele din silozul de cereale sunt transportate în curăţătorie
prin cântărire şi dirijate în celulele pentru cereale necurăţate (celule
negre). Capacitatea acestor celule se calculează pe 24–30ore de
funcţionare a fabricii de crupe. Pentru separarea cerealelor de corpuri
străine se utilizează separatoare, trioare, descojitoare etc. Tipul
utilajelor şi consecutivitatea operaţiilor de separare a corpurilor străine
şi pregătire a cerealelor depind de proprietăţile tehnologice ale
boabelor şi conţinutul corpurilor străine. De aceea, în desenele tehnice
se prevede tubulatura de ocolire a unor utilaje.
La etapa curăţirii primare a cerealelor trebuie asigurată
separarea completă a impurităţilor mici şi mari, cu minim 80%. Pentru
separarea eficientă a impurităţilor trebuie prevăzută divizarea
preliminară a cerealelor pe fracţiuni (pe clase de mărime).
Descojitoarele se aplică pentru curăţirea suprafeţei boabelor.
Separarea boabelor mici este o operaţie tehnologică destul de
complexă. Boabele mici se separă ca cernutul sitelor inferioare (de
nisip) la separatoarele de cereale.
Se recomandă ca trioarele să fie instalate după separatoarele de
pietre, ce considerabil reduce uzura suprafeţei de lucru a trioarelor şi
păstrează forma alveolelor. Orzul şi grâul trebuie divizat în două
fracţiuni: fracţiunea de boabe mici se dirijează în trioare de neghină,
iar fracţiunea de boabe mari–în trioare de ovăz sălbatic. Este interzisă
supraîncărcarea trioarelor, în vederea evitării defecţiunilor tehnice.
La măcinarea grâului autohton de tip IV, cu sticlozitatea de
circa 45%, condiţionarea la rece se efectuează conform datelor
prezentate în tabelul 3. Durata odihnei grâului după prima treaptă de
umectare este de circa 14ore, iar după a doua treaptă de umectare
durata de odihnă este de 4ore. Aceste două valori ale duratei de

28
odihnă sunt necesare proiectantului pentru calculul capacităţii
celulelor de odihnă.
După cum se observă din datele prezentate în tabelul 3, în
perioada caldă a anului umiditatea făinii se reduce. De menţionat, că
la măcinarea grâului sticlos şi a celui importat din Kazakhstan durata
totală de odihnă este dublă, decât în cazul grâului autohton, de tip IV.
Tabelul 3
Umiditatea grâului şi făinii la condiţionarea la rece
Umiditatea grâului, % Umiditatea făinii, %
Luna după I după a II
intrat la Calit.
anului Iniţială treaptă de treaptă de
şrot I super.
Calit. I Calit. II
umectare umectare
Aprilie 13,4 15,0 15,4 16,0 14,6 13,2 12,5
Mai 13,4 15,0 15,2 16,0 14,2 12,9 12,0
Iunie 13,0 14,2 14,9 15,5 13,9 12,8 11,7
Iulie 11,6 14,5 14,0 15,4 13,5 12,2 11,4
August 12,4 14,2 14,4 15,3 13,3 12,1 11,4
Septembrie 11,6 13,6 14,4 15,4 14,5 13,4 12,5
Octombrie 12,4 14,4 14,5 15,4 14,6 13,8 13,2
În cazul fabricării crupelor tratamentul hidrotermic al masei de
boabe se realizează pentru următoarele culturi: hrişcă, ovăz, mazăre,
grâu şi porumb. Scopul tehnologic urmărit constă în majorarea
durităţii miezului şi crearea condiţiilor favorabile de separare a
învelişurilor şi embrionului.
Pentru realizarea tratamentului hidrotermic se utilizează
aburitorul cu acţiune periodică, uscătorul cu abur, coloana de răcire şi
umidificatorul. Durata de aburire constituie 1,5–8,0min. şi depinde de
proprietăţile tehnologice şi umiditatea iniţială a masei de boabe,
precum şi de presiunea aburului (0,1–0,3 MPa). După aburire boabele
sunt uscate în uscătorie şi răcite în coloanele de răcire. Uscarea
boabelor se efectuează în scopul îndepărtării surplusului de umiditate.
Ca consecinţă a tratamentului hidrotermic creşte randamentul crupelor
întregi, se reduce consumul specific de energie şi se ameliorează
proprietăţile culinare ale crupelor.
29
 Cerealele curăţate şi pregătite sunt dirijate în secţia de
decorticare unde are loc sortarea boabelor pe fracţiuni după mărime,
operaţia de decorticare, sortarea şi polizarea miezului, controlul
crupelor şi produselor derivate obţinute.
Schemele proceselor tehnologice de pregătire şi măcinare –
decorticare se aleg din schemele tipizate, sau se acomodează la cele
tipizate. În baza datelor iniţiale se ţine cont de calitatea materiei prime
şi se stabilesc modificările care trebuie realizate în schemele tipizate
(de exemplu, majorarea numărului de utilaje şi pasaje etc.).
Conform capacităţii de producere a morii, amplasării utilajelor
de bază pe unul sau două etaje, mecanizării şi automatizării proceselor
tehnologice, gradului de uzură a utilajului, precum şi programului de
lucru (1, 2 sau 3 ture) se alcătuiesc statele de personal. În caz dacă
valţurile, sitele plane şi maşinile de griş se amplasează pe 2 etaje ale
clădirii morii numărul angajaţilor, care deservesc utilajele respective,
se dublează.
În caz dacă produsele fabricate în moară sunt transmise în
depozit prin cântărire, în statele de personal se introduce o unitate de
şef de depozit, care este persoană cu răspundere materială şi care ţine
evidenţa produselor primite din moară şi livrate către consumatori.
Dacă produsele fabricate în moară nu sunt transmise în depozit
prin cântărire evidenţa produselor cerealiere este ţinută de şeful morii.
În depozitul de produse finite făina însăcuită se stivuieşte
conform datei de fabricaţie. Între stive şi pereţii depozitului se
proiectează treceri cu lăţimea de 0,7m pentru verificarea periodică a
calităţii şi aerarea făinii. Pentru deplasarea stivuitorului se proiectează
treceri cu lăţimea de 4,5m.
Pentru depozitul de păstrare a produselor finite în vrac şi
ambalate în saci sau pungi se prevede un stat de personal de circa 9
angajaţi, dintre care: 2 maiştri de evidenţă, 2 operatori la depozitul de
livrare a făinii în vrac, 2 operatori la caruselul de ambalare a făinii şi 3
hamali pentru un volum de circa 100 t de făină livrată lunar în saci.
Pentru o moară cu capacitatea de ~300 t/24h, cu program de
lucru în 3 ture, se recomandă statele de personal, prezentate în tabelul 4.

30
Tabelul 4
Statele de personal la moară
Nr. de Nr. de
Funcţia ocupată
ord. persoane
1. Şef moară 1
2. Tehnolog – şef 1
3. Inginer – mecanic 1
4. Maistru de schimb 3
5. Vălţar 3
6. Grişar (operator la maşini de griş) 3
7. Plansihtar (operator la site plane) 3
8. Operator în curăţătoria neagră 3
9. Operator în curăţătoria albă 3
10. Lăcătuş – reparator de schimb 3
11. Electrician de schimb 3
Total angajaţi: 27
CAPACITATEA DE PRODUCERE A
ÎNTREPRINDERILOR ŞI NORMELE DE REZERVĂ A
MATERIEI PRIME
Argumentarea capacităţii de producţie a obiectivului proiectat
reiese din justificarea tehnico-economică elaborată. Analiza datelor de
producere şi de realizare a produselor finite, determinarea volumului
produselor finite şi calităţii acestora permite constatarea existenţei sau
lipsei deficitului pe piaţa de consum.
În justificarea tehnico-economică a proiectului se prezintă
caracteristica infrastructurii localităţii în ansamblu – numărul de mori,
fabrici de pâine, populaţia existentă şi creşterea numărului de
populaţie peste 5; 10; 15 ani, necesarul de făină, crupe şi produse de
panificaţie, producătorii de cereale, căi ferate, drumuri etc. Totodată,
se ţine cont de starea funcţională a utilajului şi clădirilor morilor
existente şi silozurilor.

31
 La alegerea productivităţii morii trebuie ţinut cont de faptul,
că odată cu majorarea productivităţii se reduc costurile de producere şi
preţul de cost al produselor finite.
Productivitatea morii proiectate QM (t/24ore) poate fi stabilită
cu relaţia:
QM=[100×(K1+B1–K2)] / n×R,
în care:
K1–necesitatea anuală a localităţii în făină/crupe, t;
K2–cantitatea de făină/crupe produsă anual de morile
existente în localitate, t;
B1–livrări de făină/crupe în afara localităţii, t;
n–nr. zilelor lucrătoare pe an;
R–randamentul făinii/crupelor, %.
Rezervele de materie primă destinate morilor şi fabricilor de
crupe trebuie adoptate în volumul colectărilor realizate, dar cu
condiţia că rezervele vor asigura funcţionarea unităţilor proiectate pe o
perioadă de minim 3 luni. În corespundere cu normele proiectării
tehnologice a fabricilor de crupe (în afară de cele de orez), acestea
trebuie proiectate pentru prelucrarea minim a două culturi cerealiere,
după scheme tehnologice interschimbabile.
Conform schemei interschimbabile se recomandă prelucrarea a
următoarelor culturi: hrişcă↔mei; orz↔grâu; grâu↔mazăre;
orz↔mazăre. Alegerea utilajului se realizează pentru cultura
cerealieră cu schema de prelucrare mult mai complexă.
Rezervele de produse finite trebuie să fie următoarele:
• capacitatea depozitului de păstrare a făinii în vrac se precizează
ţinând cont de capacitatea de funcţionare a fabricilor de pâine şi de
depozitare a făinii la aceste unităţi productive;
• pentru păstrarea în saci – în mărimea fabricării în perioada de 7 zile;
• pentru fabricile de crupe – în mărimea fabricării în perioada de 14
zile;

32
• capacitatea de depozitare a tărâţei – în mărimea fabricării în
perioada de 4 zile, iar în cazul furnizării tărâţei la F.N.C. – în
mărimea fabricării în perioada de 2 zile.
La elaborarea justificării economice se atrage atenţie
combinării morii proiectate cu silozul, fabrica de crupe şi fabrica de
nutreţuri combinate, ceea ce va facilita păstarea materiei prime,
valorificarea tărâţei şi deşeurilor, va diversifica activităţile
întreprinderii şi va diminua riscurile aferente activităţii desfăşurate.
În cazul combinării diferitelor activităţi se reduc cheltuielile de
construcţie şi transportare, deoarece căile de acces, reţelele de apă-
canalizare, aprovizionarea cu surse energetice, clădirile şi serviciile
suplimentare (mecanic, energetic, comercial, contabilitate, depozitul
de materiale, cântarele auto şi feroviar etc.) vor deservi în ansamblu
mai multe activităţi productive, ceea ce va spori gradul lor de utilizare.
Pentru păstrarea crupelor trebuie prevăzută o magazie cu
capacitatea ce va asigura păstrarea crupelor în volum de 5 zile de
funcţionare a fabricilor de crupe. Capacitatea celulelor pentru
păstrarea cojilor şi făinii furajere trebuie calculată pentru 24–48ore de
funcţionare a fabricii de crupe, iar capacitatea celulelor pentru
păstrarea deşeurilor se calculează pentru 3–5 zile de funcţionare a
fabricii de crupe.
Toate fabricile de crupe se proiectează pentru un program de
lucru în 3 ture, iar secţiile de producere a crupelor cu fierbere uşoară a
fulgilor de orez şi făinii dietetice – în 2 ture.
Pentru fabricile de crupe cu capacitatea de producere de peste
100 t/24 h programul de lucru a secţiei de ambalare a produselor finite
se proiectează în două schimburi, iar pentru fabricile de crupe cu
capacitatea de până la 100 t/24h programul de lucru a secţiei de
ambalare se realizează într-un schimb.
Pentru mori şi fabrici de crupe este necesar de a proiecta
următoarele încăperi (spaţii) auxiliare:
- punctul cu panoul de distribuire a instalaţiilor electrice;
- dispeceratul cu tabloul de dirijare;
- biroul şefului secţiei cu suprafaţa minimă de 12m2;
33
 - o cameră pentru desfăşurarea şedinţelor cu suprafaţa minimă
de 18m2 (1,2m2 pentru un muncitor);
- o cameră pentru şefii de tură cu suprafaţa de 12m2;
- o cameră pentru electricianul şi pentru lăcătuşul de serviciu
cu suprafaţa de minim 18m2;
- o magazie pentru păstrarea pieselor de schimb şi a utilajului
de rezervă cu suprafaţa minimă de 15m2;
- o cameră a şefului de magazie cu suprafaţa minimă de 9m2.
La întreprindere se proiectează încăperi calde pentru
muncitori, cu pereţi rezistenţi la foc timp de 45min., cu ieşirea
separată din clădire, şi cu instalaţii electrice de încălzire (calorifere) cu
consum de maxim 1 kWt×oră.
Dispeceratul cu tabloul de dirijare se amplasează în clădirea
principală de producere, iar punctele cu panouri de distribuire a
instalaţiilor electrice se amplasează în secţiile corespunzătoare.
ALEGEREA ŞI AMPLASAREA UTILAJULUI
TEHNOLOGIC
Alegerea corectă, calculul utilajului tehnologic şi repartizarea
lui pe pasajele de şrotare, desfăcătoare şi măcinătoare, respectarea
regimurilor optime determină eficienţa tehnologică şi economică a
funcţionării morii.
La alegerea şi calculul necesarului de utilaje se bazează pe
diagrama de măciniş şi balanţa cantitativă.
Prima etapă a calculului cuprinde determinarea numărului de
celule negre destinate pentru materia primă depozitată în curăţătorie.
În general, capacitatea celulelor (E, m3) se calculează cu relaţia:
E = (Q×τ) / 24×γ×ψ,
în care: Q –capacitatea curăţătoriei, t/24ore;
τ –numărul de ore, pentru care se face rezerva
de cereale, sau durata de odihnă, ore;
γ –masa volumică a cerealelor, t/m3;
ψ –grad de umplere a celulelor.

34
 Capacitatea celulelor negre trebuie calculată pentru 24–50ore
de funcţionare a curăţătoriei.
Numărul de celule (N) se calculează cu relaţia:
N = V / a×b×h
în care: a, b, h–lăţimea, lungimea şi înălţimea celulei, m.
La construcţia noii clădiri, cu amplasarea stâlpilor 6×6m sau
9×6m, dimensiunile în plan a celulelor vor fi de 3×3m. La modernizarea
morilor existente, în cazul construcţiilor monolit, pot fi proiectate celule
cu alte dimensiuni de gabarit, cu latura de peste 1,5m.
Înălţimea etajelor se ia divizibilă cu 1,2m, adică: 3,6m; 4,8m;
6m; 7,2m, fiind suficientă pentru amplasarea, funcţionarea şi
deservirea utilajului.
Numărul de etaje ale clădirii morii depinde de capacitatea
morii şi tipul măcinişului. Clădirea curăţătoriei trebuie să aibă un
număr de etaje, care să asigure un număr limitat de ridicări ale
produselor cerealiere, în vederea reducerii consumurilor de resurse
energetice. De reţinut, că numărul de etaje ale clădirii curăţătoriei
trebuie să fie egal cu numărul de etaje ale clădirii secţiei de măciniş.
Etajul superior al curăţătoriei este ocupat de maşinile de
umectare, separatoare-tarare, filtru-ciclon, ventilatoare de aspiraţie şi
capul elevatoarelor. Pentru comoditate la deservirea descojitoarelor şi
trioarelor sunt necesare spaţii libere cu suprafaţa de minimum 3m2.
Pentru evitarea acţiunilor negative ale vibraţiilor filtrul de
aspiraţie şi ventilatoarele se montează la distanţă suficientă de cântar
sau la alt etaj.
Utilajul necesar în curăţătorie se alege luând ca bază diagrama
adoptată, productivitatea şi încărcările specifice ale acestuia. În scopul
creării rezervei de cereale pentru funcţionarea neîntreruptă a secţiei de
măciniş productivitatea curăţătoriei trebuie să fie cu 15-20% mai mare
decât productivitatea secţiei de măciniş. Alegerea utilajului din
curăţătorie se face ţinând cont de productivitatea calculată a
curăţătoriei.

35
 În curăţătoria morii, în locul elevatoarelor, se admite
proiectarea transportului pneumatic prin refulare, iar în secţia de
măciniş – transport pneumatic prin aspiraţie.
Utilajul necesar se alege folosind cataloage, prospecte, resurse
Internet, fişe tehnice etc.
Utilajul tehnologic şi buncărele pentru cereale se calculează în
corespundere cu schema tehnologică elaborată, regimurile pasajelor
tehnologice şi balanţa prelucrării culturii cerealiere.
Utilajul tehnologic pentru curăţarea şi pregătirea cerealelor se
determină conform productivităţii fluxului cerealier (Qc) şi capacităţii
fiecărui utilaj (q):
Q
n = c,
q
în care: n – numărul de utilaje ce realizează operaţia
tehnologică respectivă;
q – capacitatea unui utilaj, t/24h.
Utilizarea reală a fiecărui utilaj (în %) se calculează cu relaţia:
Qc
U = ⋅ 100
n ⋅ q
Supraîncărcarea utilajului se admite în limita de maxim 15-20%.
Calculul numărului de cântare automate pentru o operaţie de
cântărire se realizează ţinându-se cont de productivitatea cupei
cântarului şi numărului admisibil de înregistrări într-o minută.
Cântarele automate lucrează fiabil dacă numărul de înregistrări într-o
minută nu este mai mare de trei. Valoarea necesară a unei înregistrări
M (kg) poate fi determinată cu relaţia:
Qc ⋅ 1000 ,
M =
24 ⋅ 60 ⋅ 3
Conform acestei valori calculate se alege tipul şi numărul de
cântare în aşa mod, ca capacitatea reală a tuturor cântarelor să fie
egală sau mai mare decât valoarea M.

36
 Utilajul amplasat în secţia de decorticare se calculează
conform schemei tehnologice, balanţei de prelucrare, capacităţii
fabricii de crupe şi productivităţii utilajului.
Încărcările specifice a utilajului tehnologic de bază sunt
următoarele:
- valţ cu sabot de tip 2DŞS-3, t/(24h×cm): pentru mei 0,4–0,6;
pentru hrişcă 0,24 – 0,32;
- decorticător de tip ZŞM, t/24h pentru o maşină: pentru orz
6,5; pentru grâu 8,0; pentru mazăre 24,0; pentru porumb
12,0;
- valţul cu tăvălugi de cauciuc de tip ZRD, BŞV, t/(24h×cm):
pentru hrişcă 0,2; pentru orez 1,4;
- piatră de descojit, t/24h pentru o maşină: pentru ovăz 28,0;
- maşină de şlefuit de tip RS-125 şi A1-BŞM-2,5, t/24h pentru
o maşină: pentru orez 25; pentru ovăz 70;
- valţ de moară, t/(24h×cm): pentru fabricarea făinii de ovăz
0,05; pentru fabricarea crupelor de orz pe cinci numere 0,35;
pentru fabricarea crupelor de orz pe trei numere 0,25; pentru
porumb 0,25;
- maşini de cernere, t/(24h×m2): pentru mei 3,5; pentru hrişcă
0,6; pentru ovăz 3,5; pentru orez 2,2; pentru orz 1,3-1,5;
pentru grâu 1,0; pentru mazăre 1,65; pentru porumb 1,5;
- maşina Paddy, t/24h pentru o maşină: pentru hrişcă 0,8;
pentru orez 0,8; pentru orz 0,2.
După alegerea tipului şi determinarea numărului necesar de
utilaj tehnologic de curăţare şi pregătire a cerealelor pentru
decorticare, rezultatele calculelor se întroduc în tabelul 5.
Tabelul 5
Echipamentul din curăţătorie
Capacitatea,
Utilizarea Puterea
Echipament Numă- t/24h
Marca utilajului, instalată,
tehnologic rul calcu-
reală % kW×oră
lată

37
 La calculul decorticătoarelor pentru fabricile de mei, orez şi
hrişcă trebuie prevăzută o maşină de rezervă pentru fiecare 100 t/24h
de cereale prelucrate.
Lungimea totală (L, cm) a valţurilor cu sabot, decorticătoarelor
de tip ZRD şi valţurilor de moară se calculează cu relaţia:
Q
L = ,
q
în care: Q – capacitatea fabricii de crupe, t/24h;
q – încărcarea specifică a maşinii, t/(24h×cm).
Cunoscând lungimea tăvălugului maşinii de decorticare ( l ,
cm) se calculează numărul total de maşini:
L
n = ,
l
Dacă este cunoscută încărcarea specifică numai a unei maşini,
atunci numărul total de maşini pentru operaţia tehnologică respectivă
se determină cu relaţia:
Q
n = ,
q
Cunoscând cantitatea produsului ce alimentează maşinile
respective (K, %), conform balanţei calitative, şi lungimea liniei de
decorticare (L, cm) se calculează lungimea liniei de decorticare a
fiecărui pasaj tehnologic cu relaţia:
L⋅K
l =
100
După fiecare pasaj de decorticare amestecul de produse se
dirijează la sortare şi cernere.
Suprafaţa de cernere necesară se determină cu relaţia:
1000⋅ Q , m2
F =
c
q
în care: q– încărcarea specifică a 1 m2 a suprafeţei de cernere.
Numărul total al compartimentelor de cernere se calculează cu
relaţia:
38
 Fc ,
n =
f
în care: f – suprafaţa de cernere a unui compartiment, m2.
Numărul de compartimente se rotunjeşte până la valoarea ce
corespunde unui număr întreg de site plane.
Numărul total de compartimente de cernere se repartizează pe
pasajele tehnologice de cernere folosind încărcarea fiecărui pasaj
conform balanţei, calculând circulaţia totală a produselor şi suprafaţa
de cernere pe pasaje.
Suprafaţa de cernere pe pasaje se calculează cu relaţia:
Fc ⋅ q b
F′ = ,
O
în care: qb – încărcarea pasajului conform balanţei, %;
O – rulajul produselor, %.
Durata aflării produselor cerealiere în buncărele de rezervă
este următoarea:
- capacitatea buncărului de alimentare a aburitorului cu
acţiune periodică trebuie să fie dublă faţă de capacitatea de
funcţionare a aburitorului;
- buncărul uscătorului trebuie să asigure funcţionarea
uscătorului timp de 1,0–1,5 ore;
- pentru aburitorul cu acţiune continuă – 10–15 min.;
- pentru maşinile de decorticare – 15 min.;
- pentru maşinile de şlefuire – 10 min.
Capacitatea buncărelor pentru crupe se calculează luând în
considerare extracţia sortimentului dat. La ambalarea crupelor într-un
schimb, capacitatea buncărelor se calculează pentru o durată de timp
de 16–20ore. La ambalarea crupelor în două schimburi, capacitatea
buncărelor se calculează pentru 8–10ore. Capacitatea buncărelor de
acumulare a cojilor şi făinii furajere se calculează pentru 1–2ore.
Alegerea dimensiunilor clădirii depinde de capacitatea fabricii,
de schema tehnologică de prelucrare a cerealelor şi de numărul de
utilaj. Amplasarea utilajului tehnologic, de transport şi aspiraţie se
39
realizează ţinând cont de utilizarea eficientă a suprafeţei de producere
şi cerinţele protecţiei muncii.
De regulă, utilajul se amplasează pe 5-6 etaje, cu distanţa între
stâlpi de 6×6m sau 9×6m. Înălţimea etajelor se alege conform
considerentelor tehnologice şi poate fi de 4,8 sau 6,0m. Etajul superior
obligatoriu are înălţimea de 6m.
În curăţătorie, care este separată de secţia de decorticare, poate
fi folosit transportorul pneumatic numai pentru următoarele culturi:
ovăz, orz, mei, grâu, şi porumb.
Transportarea pneumatică a hrişcăi, mazărei şi orezului aduce
la majorarea conţinutului de boabe sparte. De menţionat, că folosirea
transportului pneumatic contribuie la majorarea pierderilor mecanice.
De aceea, pentru întregul proces tehnologic este preferabil transportul
mecanic.
Se folosesc două metode de calcul şi selectare a utilajului
tehnologic al morii.
Prima metodă se bazează pe caracteristicile tehnice ale
diagramelor, balanţa teoretică a măcinişului şi cunoaşterea
încărcăturilor specifice ale utilajelor pe fiecare pasaj tehnologic.
Această metodă se foloseşte la proiectarea morilor cu măcinarea
grâului pe calităţi.
A doua metodă constă în calculul liniei totale de valţuri şi
suprafeţei totale de cernere, cu repartizarea ulterioară a acestora pe
etapele procesului, pe pasaje tehnologice separate, conform
caracteristicilor tehnice. Calculul începe cu determinarea numărului şi
tipul valţurilor pentru diagrama tehnologică aplicată.
Pentru aceasta se calculează lungimea totală a liniei de valţuri
(L, cm) pentru toate pasajele tehnologice:
L=(Q×1000)/qv
în care: Q–productivitatea morii, t/24ore;
qv–încărcarea specifică, kg/(cm×24ore).
Funcţie de tipul valţurilor, caracteristica tehnică a diagramei,
se repartizează lungimea liniei totale de valţuri pe pasaje tehnologice.

40
Dependenţă de lungimea calculată a liniei de valţuri necesară unui
pasaj se poate lua o jumătate de valţ, un valţ întreg, un valţ şi jumătate
sau două valţuri. Pentru o moară se aleg valţuri nu mai mult de două
modele, numărul fiecărui model fiind o cifră întreagă (2; 3; 4; 5 etc.).
După efectuarea calculului se verifică încărcarea reală, ţinând
cont de lungimea reală a valţurilor (Lreal):
qreal = (1000×Q)/Lreal
Conform normelor recomandate, pentru măcinişul grâului pe
sortimente, încărcarea specifică medie a liniei totale de valţuri de tip
ЗМ şi БВ trebuie să fie cuprinsă între 65...85 kg/(cm×24ore), iar
pentru pasajele de şrotare–150...500 kg/(cm×24ore).
Pentru măcinişul integral încărcarea specifică medie a liniei
totale de valţuri este de până la 300 kg/(cm×24ore), iar pentru
măcinişul secarei pe sortimente –70...170 kg/(cm×24ore). Încărcarea
specifică a valţului tip MDDK, realizat de firma Bühler, este de 100
kg/(cm×24ore). În secţia de măciniş a morii valţurile se amplasează la
etajul inferior.
Suprafaţa de cernere a secţiei de măciniş a morii (Ftotal) se
calculează cu relaţia, ţinând cont de normele încărcării sitelor plane (qc):
Ftotal= (1000×Q)/qc
Normele încărcării medii a sitelor plane sunt următoarele:
• sita plană model Р3-БРБ şi БРВ – 1330 kg/(m2×24ore);
• sita plană model Quadrostar, MPAH – 2000 kg/(m2×24ore);
• sita plană model ЗРШ-4 – 900…1200 kg/(m2×24ore);
• sita plană model ЗРШ-6 – 1200 kg/(m2×24ore);
• sita plană model ЗРМ – 630…800 kg/(m2×24ore).
Numărul total al compartimentelor de cernere trebuie să fie
divizibil cu numărul de compartimente ale modelului sitei plane alese.
Divizând numărul de compartimente la 4 sau 6 se obţine un număr
întreg de site plane folosite în moară.
Încărcarea specifică reală (kg/m2×24h) se calculează cu relaţia:
Fr= (1000×Q)/qc
41
 Atât pentru valţuri, cât şi pentru site plane, devierile admisibile
între valorile încărcării reale şi cele normate constituie ±10%.
Calculul maşinilor de griş se face cu relaţia:
N= (1000×Q) / (qm.g.×B)
în care: Q– productivitatea morii, t/24ore;
qm.g.– încărcarea specifică normată a 1 cm
lăţime a sitei primitoare, kg/cm×24ore;
B– lăţimea sitei, cm.
Pentru maşinile de griş model A1-БСО şi А1-БС2-О lăţimea
sitei primitoare este de 48 cm.
Încărcarea specifică a maşinii de griş depinde de granulozitatea
produsului. Astfel, pentru următoarele produse încărcarea specifică
constituie:
• griş mare – 15...28 kg/cm×oră sau 720...1344 kg/oră;
• griş mijlociu – 14...15 kg/cm×oră sau 672...720 kg/oră;
• griş mic – 11...14 kg/cm×oră sau 528...672 kg/oră;
• dunst – 8...14 kg/cm×oră sau 384...672 kg/oră.
Pentru măcinişurile dezvoltate, la extragerea făinii pentru
panificaţie, încărcarea specifică medie constituie 15...19 kg/cm×oră,
iar la măcinişul grific – 4...5 kg/cm×oră.
Încărcarea specifică a maşinii de griş model MQRF-46/200
este de 36 kg/cm×oră. La amplasarea utilajului este necesară
respectarea consecutivităţii operaţiilor tehnologice fără transportări
adăugătoare, care aduc la cheltuieli suplimentare.
Toate utilajele şi echipamentul din unitatea de morărit se
amplasează cu condiţia ca montarea, reparaţia şi deservirea acestora să
fie comodă şi să corespundă cerinţelor protecţiei muncii, normelor şi
actelor legislative privind amplasarea, proiectarea, construcţia şi
exploatarea unităţilor de producere.
În tabelul 6 este indicată lista utilajului tehnologic aplicat la
fabricile de crupe cu indicarea principalelor caracteristici tehnice.

42
 Tabelul 6
Lista utilajului tehnologic aplicat la fabricile de crupe
Capacitatea, Puterea instalată,
Denumirea şi tipul utilajului
t/24h kW×oră
1 2 3
Dozator de debit URZ-1 0,2...7,0 -
tip: URZ-2 0,2...12 -
AB-50-ZA 12 -
A1-BLS-100 100 1,38
Cântar automat
A1-BLS-112 12 1,38
de cereale tip:
A1-BIS-112 12 1,24
A1-BIS-16 16 1,38
A1-BIS-100 100 1,78
Concentrator de A1-BZK-9 9 -
tip: A1-BZK-18 18 -
Separator de R3-BKT 6 0,3
pietre tip: R3-BKT-100 9 0,3
Separator U1-BMZ-01 11 -
magnetic de tip: U1-BMP-01 11 -
A1-ZŞM-3 1,8...4,0 22,0
Decorticatoare de
A1-ZRD 3,0 5,5
tip:
U1-BŞV 3,0 5,4
A1-UTO-6 6,0 2,2
Trioare de tip:
A1-UTK-6 6,0 3,0
Aspiratoare de A1-BVZ 10,0 3,0
tip: A1-BDA 5,0 2,2
Umidificatoare A1-BŞU-1 12,0 4,0
de tip: A1-BŞU-2 6,0 7,5
R3-BKŞ-100 5,0 0,75
R3-BKŞ-160 6,0 1,0
Transportoare
R3-BKŞ-200 8...11 2,2
elicoidale de tip:
R3-BKŞ-315 47...94 5,5
R3-BKŞ-400 75,0 7,5
43
 1 2 3
VS-8-49 0,14....0,18 0,5
Uscător cu abur VS-10-49 0,17...2,20 0,5
de tip: VS-12-49 0,20...0,27 0,7
VS-14-49 0,24...0,31 0,7
Descojitoare de R3-BMO-12 12,0 15,0
tip: R3-BMO-6 6,0 11,0
Burat de tip ŢMB-3 0,5 0,75
Coloană de aspiraţie: R3-BAB 8,9...11,8 0,16
Aburitor A9-BPB 4,2 1,7
Separator pneumatic R3-BSD 7,0 -
Sita plană A1-BRU 8,0 1,7
Sortator de crupe A1-BKG-1 1,5...5,0 1,1
Maşina de griş A1-BSO 1,8...2,0 1,18
Elevatorul НЦ-I-10 10,0 3,0
Coloana de aspiraţie A1-BKA 3,8 0,4
La amplasarea utilajelor se prevăd următoarele treceri şi spaţii,
destinate pentru montarea, reparaţia şi deservirea acestora:
• trecerile, care leagă intrarea pe etaj cu încăperile auxiliare – cu
lăţimea de 1,0m;
• trecerile dintre sitele plane – cu lăţimea de minim 1,15m;
• trecerile din galerii şi platforme – cu lăţimea de 0,8m;
• trecerile dintre pereţii morii şi sitele plane – cu lăţimea de minim
1,25m;
• spaţiile dintre roţile de curele ale valţurilor învecinate – de minim
0,35m;
• trecerile de pe lângă separatoare şi trioare trebuie să asigure
demontarea sitelor. Astfel, aceste treceri vor depăşi lăţimea şi
lungimea sitelor de cernere;
• distanţa dintre pereţii clădirii şi transportor nu va fi mai mică de 0,7m,
iar în cazul utilizării troliului de coborâre în celule – minim 1,15m;
• distanţa dintre două transportoare se va proiecta de minim 0,8m,
iar în cazul căruciorului de descărcare – minim 1,7m.
44
 DESENE CA MIJLOACE DE PROIECTARE
Reprezentarea prin desene a ideilor de rezolvare, soluţiilor de
principiu sau reperelor şi ansamblelor proiectate la scară este una din
sarcinile cele mai importante ale proiectantului. Odată cu introducerea
prelucrării grafice a datelor avem un mijloc de lucru la dispoziţie, cu
care sunt obţinute mai eficient documentaţiile de fabricaţie. Rămâne
însă pentru proiectant necesitatea să introducă, în toate etapele de
concretizare ale procesului de dezvoltare şi proiectare, desenul ca
mijloc de comunicare pentru obţinerea documentaţiei de fabricaţie, cât
şi pentru ordonarea şi stimularea ideilor proprii şi propunerilor de
rezolvare din partea conducătorului de proiect şi consultanţi. Trebuie
ca proiectantul să stăpânească regulile esenţiale ale reprezentării prin
desen şi să le aplice pe baza unei capacităţi de reprezentare spaţială şi
cu spirit creator ingineresc.
Având în vedere conţinutul desenelor tehnice, se deosebesc:
- schiţe făcute cu mâna liberă;
- desene conform normelor făcute la scară;
- reprezentări cotate;
- desene de gabarit, ca desene principale sau desene de
montaj;
- desene de ansamblu;
- desene de repere;
- planuri de cerinţe;
- scheme tehnologice;
- desenele tubulaturii.
Desenele de execuţie se întocmesc pentru toate lucrările
(montaj tehnologic, construcţii, speciale etc.). Astfel, de exemplu, în
partea de construcţie se includ planuri, secţiuni, desenele părţilor
clădirilor şi pieselor de construcţie şi elementele clădirii cu
dimensiunile bazate pe calcule. Se arată specificaţia de materiale,
piese etc.

45
 PROIECTAREA ASISTATĂ DE CALCULATOR
Întroducerea prelucrării datelor în proiectare serveşte
îmbunătăţirii produselor, ca şi scăderii cheltuielilor de proiectare şi
execuţie.
Sistemele de programe pentru asistarea proiectării se compun
fundamental din următoarele domenii de programe, fig. 5:
- un domeniu de comunicare organizează intrarea şi ieşirea
datelor la şi de la proiectant;
- un domeniu de metode conţine modulele de lucru aferente
modelării, informării şi calculului;
- un domeniu de administrare (gestiune) a datelor
organizează toate transferurile şi stocările de date între
algoritmii de metode şi domeniul comunicării pe de-o parte
şi sistemul băncilor de date sau fişierilor individuale pe de
altă parte;
- o bază de date conţine toate datele geometrice şi
negeometrice stocate, care sunt necesare atât metodelor de
proiectare, cât şi comunicării între proiectant şi sistemul
CAD.
Un pachet de programe pentru asistarea proiectantului poate fi
împărţit după cum urmează:
- programe de calcul de rezistenţă, de vibraţii, de tehnica
fazelor tehnologice etc.
- programe de confirmare, care pot efectua integrat
reprezentarea geometrică, calculul datelor de proiectare
etc.;
- programe specializate în organizarea informaţiilor;
- programe numai pentru realizarea propriu-zisă a desenelor
prin reprezentare bidimensională;
- programe pentru realizarea documentaţiei proiectelor
seriilor tipo-dimensionale, a construcţiilor modulare sau a
celor de adaptare, care dau documentaţia de fabricaţie,
pentru produsul solicitat.

46
 Fig. 5. Structura generală a sistemelor de programe CAD.
Alături de reprezentările de desen pur, înlănţuirea etapelor de
calcul a operaţiilor tehnologice are o mare importanţă pentru optimi-
zarea proiectelor şi activitatea de concepţie a proiectantului.
RANDAMENTUL FĂINII ŞI CRUPELOR
Randamentul făinii şi crupelor depinde de indicii de calitate ai
materiei prime dirijate la prelucrare, tipul şi sortimentul
făinii/crupelor, conţinutul fracţiunii de boabe mici, conţinutul de
învelişuri, performanţa echipamentului tehnologic utilizat la
prelucrare, schema tehnologică aplicată şi regimurile de prelucrare.
Cantitatea de deşeuri extrase în procesul tehnologic depinde, în
mare măsură, de conţinutul impurităţilor în masa de cereale dirijată la
prelucrare şi schema tehnologică aplicată la întreprindere.

47
 La prelucrarea meiului calitativ cu conţinutul de 76% miez şi
18% învelişuri florale se recomandă extracţia produselor fabricate
prezentată în tabelul 7.
Tabelul 7
Extracţia produselor finite la prelucrarea meiului, %
Fără utilizarea Cu utilizarea
Produsele prelucrării
maşinilor de maşinilor U1-BŞP
meiului
şlefuire sau A1-ZŞN-3
Crupe de mei şlefuite 65,0 63,0
Crupe sparte de mei 4,0 5,0
Făină furajeră 7,5 8,5
Coji 15,0 15,5
Deşeuri de categoria I şi II 7,0 7,0
În tabelul 8 sunt prezentate norme recomandate de extracţii la
prelucrarea hrişcăi calitative, cu conţinut de 75% miez calitativ şi
22% coji.
Tabelul 8
Extracţia produselor finite la prelucrarea hrişcăi, %
Produsele prelucrării Crupe de hrişcă
hrişcăi aburite neaburite
Crupe întregi 62,0 56,0
Spărtură de hrişcă 5,0 10,0
Făină furajeră 3,5 6,0
Deşeuri 6,5 7,0

După cum se observă din tabel, la aplicarea tratamentului

hidrotermic se majorează extracţia crupelor întregi şi diminuează
extracţia spărturii, ce în ansamblu majorează indicatorii
tehnico-economici ai fabricii de crupe.
Crupele de orez funcţie de granulozitate, formă, consistenţă şi
soiul orezului prelucrat se divizează în trei tipuri.
Extracţia recomandată a crupelor la prelucrarea orezului este
prezentată în tabelul 9.
48
 Tabelul 9
Extracţia produselor finite la prelucrarea orezului, %

Produsele prelucrării orezului Extracţia

superioară 10,0
Orez de calitatea: întâi 43,0
doi 1,5
Brizură de orez 10,5
Făină furajeră 13,2
Coji şi deşeuri de categoria II 19,1
Crupele obţinute din orezul de tipul I posedă miez alungit, iar
din tipul II şi III – miez de formă sferică. Crupele de orez şlefuite şi
polizate se divizează pe trei calităţi: superioară, întâi şi doi. Brizura de
orez nu se divizează pe calităţi.
Extracţia recomandată a crupelor rezultate la prelucrarea
ovăzului este prezentată în tabelul 10.
Tabelul 10
Extracţia produselor finite la prelucrarea ovăzului, %

Produsele prelucrării ovăzului Extracţia

Crupe întregi de calitatea superioară 15,0
Crupe întregi de calitatea întâi 30,5
Spărtură de ovăz 4,5
Făină furajeră 11,0
Ovăz mărunt şi deşeuri de categoria I şi II 7,8
Coji, deşeuri de categoria III şi pierderi mecanice 27,7

Extracţia orientativă a crupelor fabricate din orz calitativ, cu

conţinut de 2% corpuri străine albe, 1% corpuri străine negre şi 5%
boabe mici, este prezentată în tabelul 11.

49
 Tabelul 11
Extracţia produselor finite la prelucrarea orzului, %
Crupe şlefuite Crupe fragmen-
Produsele prelucrării orzului
şi polizate tate şi şlefuite
Crupe nr.1 şi nr.2 36,0 -
Crupe nr.3 şi nr.4 8,0 -
Crupe nr.5 1,0 -
Crupe nr.1 - 15,0
Crupe nr.2 - 42,0
Crupe nr.3 - 5,0
Făină furajeră 40,0 18,0
Coji 7,0 7,0
Orz mărunt 5,0 5,0
Deşeuri de calitatea I şi II 1,0 3,0
Deşeuri de calitatea III şi pierderi
mecanice 0,7 0,7
Extracţia produselor finite rezultate la prelucrarea grâului este
prezentată în tabelul 12.
Tabelul 12
Extracţia produselor finite la prelucrarea grâului, %
Produsele prelucrării grâului Extracţia
Crupe nr.1 şi nr.2 8,0
Crupe nr.3 şi nr.4 43,0
Crupe “Artek” 12,0
Făină furajeră 30,0
Deşeuri de categoria I şi II 5,3
Deşeuri de categoria II şi pierderi mecanice 0,7
Extracţia produselor rezultate la prelucrarea mazărei de
calitate este prezentată în tabelul 13.

50
 Tabelul 13
Extracţia produselor finite la prelucrarea mazărei, %

Produsele prelucrării mazărei Extracţia

Mazăre întreagă decorticată şi polizată 47,0
Mazăre despicată decorticată şi polizată 30,0
Făină furajeră şi spărtură 6,5
Coji 6,0
Mazăre măruntă 5,0
Deşeuri de categoria I şi II 1,0
Deşeuri de categoria III şi pierderi mecanice 0,5
La prelucrarea porumbului de calitate este recomandată
următoarea extracţie a produselor, oglindită în tabelul 14.
Tabelul 14

Produsele prelucrării porumbului Extracţia, %

Crupe şlefuite, clasificate pe 5 numere 40,0
Făină (mălai) 15,0
Pospai 34,0
Germeni 7,0
Deşeuri de categoria I şi II 3,0
Deşeuri de categoria III şi pierderi mecanice 0,5
La măcinarea grâului pe 3 sortimente randamentul orientativ
al produselor extrase este următor:
• făină de calitate superioară – 34%;
• făină de calitatea I – 26%;
• făină de calitatea II – 13%;
• griş – 2%;
• tărâţă – 21%;
• deşeuri furajere – 2%;
• deşeuri nefurajere şi pierderi mecanice – 2%.

51
 La măcinarea grâului pe un sortiment randamentul orientativ
al produselor extrase este următor:
• făină de calitatea II – 85%;
• tărâţă – 11%;
• deşeuri furajere – 2%;
• deşeuri nefurajere şi pierderi mecanice – 2%.
La măcinarea porumbului randamentul orientativ al
produselor extrase este următor:
• făină de porumb – 35%;
• crupe de porumb nr.4 şi nr.5 – 20%;
• tărâţă – 34,5%;
• germene – 5%
• deşeuri furajere – 3,5%;
• deşeuri nefurajere şi pierderi mecanice – 2%.
TRANSPORTUL APLICAT ÎN UNITĂŢILE DE MORĂRIT
La alegerea utilajului de transport productivitatea acestuia
trebuie să depăşească cu 10% productivitatea utilajului tehnologic.
În secţiile de măciniş şi decorticare a morilor şi fabricilor de
crupe dotate cu utilaj tehnologic de performanţă, pentru transportul
produselor cerealiere pe verticală se utilizează transportul pneumatic,
iar pentru transportarea pe orizontală folosesc şnecuri, redlere sau
transportoare cu chingi. O mare răspândire au căpătat transportoarele
elicoidale de tip R3-BKŞ, prefabricate din tronsoane unificate. Aceste
tronsoane cu lungimea de 1000, 1500 şi 2000mm permit asamblarea
şnecurilor de diversă destinaţie. Transportorul elicoidal (cu melc) este
format dintr-un jgheab, în care de găseşte un melc acţionat de un grup
motor-reductor.
La alegerea transportoarelor elicoidale, asamblate din
tronsoane unificate, se determină următoarele date iniţiale: tipul
produsului transportat, capacitatea necesară conform balanţei
cantitative, lungimea şnecului conform desenului tehnic, locul
racordurilor de alimentare şi de evacuare a produsului, punctul de

52
aspiraţie, locul uşilor de vizitare-deservire, tipul spiralei, direcţia
deplasării produsului etc.
Conform tabelului 15 se alege lungimea maximală şi puterea
necesară a transportoarelor elicoidale.
Tabelul 15
Parametrii transportorului elicoidal
R3-BKŞ
Indicii tehnici
160 200 315 400
Capacitatea, t/h 6,0 10 60 75
Diametrul spiralei, mm 160 200 315 400
Pasul spiralei, mm 160 200 315 400
Lungimea maximă, m 30 30 30 30
Turaţia şnecului, min-1 100...112 80...112 125...250 100
Puterea necesară, kW 1,5 2,2 5,5 7,5
Tot pentru transportarea pe orizontală a produselor cerealiere
se utilizează transportoare cu raclete de tip KПС; КСЦ şi У11-ТСЦ-
М. La transportorul cu raclete se poate schimba sensul de mişcare a
lanţului fără sfârşit, de care sunt fixate la distanţe egale o serie de
plăcuţe sau bare, numite raclete. De aceea, produsul cerealier poate să
se deplaseze atât în direcţia mecanismului de întindere, cât şi în
direcţia mecanismului de acţionare. Transportorul cu raclete este
asamblat din tronsoane, care pot avea lungimea de 1,0; 2,4 sau 3,0m.
În continuare, în tabelul 16, se prezintă caracteristica tehnică a
diferitor tipuri de transportoare cu raclete (redlere).
Tabelul 16
Parametrii transportoarelor cu raclete
Parametri У11-ТСЦ-М КСЦ KПС
Productivitatea, t/h 25 50 100 150
Lungimea de transportare, m 75 75 100 15,5
Lăţimea jgheabului, mm 160 200 320 320
Viteza de înaintare a lanţului, m/s 0,6 0,9 0,95 0,8
Puterea instalată, kW 4 18 22 37

53
 La transportarea în depozit a făinii şi tărâţei se proiectează
transportul pneumatic prin refulare sau transport pe pernă de aer,
montat sub un unghi de 100 faţă de orizontală.
Elevatorul, care reprezintă instalaţia de transport pe verticală,
este format dintr-o chingă din material textil cauciucat, înfăşurat pe
doi tamburi, pe care sunt prinse cupe pentru cereale. Legătura dintre
capul elevatorului (tamburul de acţionare) şi picior (tambur de
întindere) se face prin tronsoane de legătură (tuburi).
În tabelul 17 se prezintă principalele caracteristici tehnice ale
elevatoarelor exploatate la întreprinderile de depozitare şi procesare a
cerealelor. Distanţa dintre tronsoane, lungimea şi lăţimea tubului sunt
necesare pentru a prezenta dimensiunile elevatorului în vederile în
plan a etajelor clădirii unităţii proiectate.
Tabelul 17
Caracteristici Tipul elevatoarelor cu cupe
tehnice II-175 П-100 П-50 НЦ-20 НЦ-10 НЦ-1
Productivitatea, t/h 175 100 50 20 10 1
Înălţimea, m 60 60 60 45 45 10
Viteza chingii, m/s 2,5 2,4 2,2 1,8 1,4 0,9
Lăţimea chingii, mm 450 300 200 175 150 100
Pasul cupelor, mm 210 180 160 260 260 100
Puterea instalată, kW 37 30 11 7,5 3 0,75
Distanţa dintre
2000 1250 1200 940 740 500
tronsoane, mm
Lungimea tubului, mm 600 373 277 232 180 120
Lăţimea tubului, mm 380 257 277 232 350 150
Transportul gravitaţional reprezintă tipul de transport prin
care produsele se deplasează sub acţiunea forţei gravitaţionale şi este
cel mai economic şi mai răspândit tip de transport la întreprinderile de
depozitare şi procesare a cerealelor.
De calitatea proiectării transportului gravitaţional în mare
măsură depinde funcţionarea eficientă a procesului tehnologic şi starea
sanitară a morii. Pe desenele tehnice conductele de cădere liberă a

54
produselor se reprezintă în secţiunile clădirii şi se numerotează, fiind
înscrise în specificaţia căderilor.
Unghiurile de înclinare minimală a conductelor de cădere
liberă a produselor cerealiere se iau după datele din tabelul 18, pentru
asigurarea unei viteze suficiente de scurgere.
Tabelul 18
Caracteristica fizică a cerealelor şi produselor de la prelucrare
Masa Unghiul Viteza
Masa
Cereale şi produse volume- de încli- medie de
specifică,
cerealiere trică, 3 nare min., plutire,
g/cm
kg/m3 grade m/s
1 2 3 4 5
MAZĂRE
Boabe de mazăre 771 1,37 28 16,5
Deşeuri 735 1,32 33 11,5
Produs decorticat 766 1,29 35 -
Crupe întregi 795 1,36 23 -
Crupe sparte 825 1,39 34 -
Făină furajeră 670 - 42 4,5
OVĂZ
Boabe iniţiale 521 1,11 33 7,0-8,6
Boabe şiştave - 1,08 38 5,5
Produse decorticate 674 - 42 6,0
Crupe aburite 769 1,32 34 6,5
Spărtură 631 1,28 41 5,5
Făină furajeră 140 - 34 -
PORUMB
Porumb indentata 767 - 28 11,5-13,2
Produs mărunţit 745 - 37 6,0
Crupe nr. 1 772 1,38 35 5,5
Crupe nr. 3 770 1,38 42 5,5
Crupe nr. 5 319 1,16 47 -
Germeni 384 - 43 4,0
Tărâţă 579 - 55 2,5
55
 1 2 3 4 5
ORZ
Boabe de orz 715 1,31 30 9,0-9,5
Arpacaş 798 1,40 35 8,0
Produsele polizate 840 1,41 40 7,5
Crupe nr. I 824 1,41 32 7,5
Crupe nr. 3 808 1,36 36 7,2
Crupe nr. 5 802 1,42 36 6,0
Coji 210 - 40 1,8
GRÂU
Boabe de grâu 790 1,35 36 9,5-10,4
Produs descojit 824 1,39 34 8,0
Produs mărunţit la
valţ 779 1,42 39 7,3
Produs decorticat 810 1,41 36 7,0
Produs polizat 840 1,39 31 7,5
Crupe nr. I 808 1,38 34 6,0
Crupe nr. 3 734 1,38 37 5,5
OREZ
Boabe nearistate 495 1,20 40 9,4
Produse decorticării 493 1,27 42 -
Crupe 860 1,43 37 2,5
Brizură 872 1,43 36 -
HRIŞCA
Boabe iniţiale 610 1,13 30 5,5
Boabe după T.H.T 622 1,15 30 -
Crupe întregi 693 1,35 37 -
Crupe sparte 193 - 36 2,5
Unghiul minim de înclinare a conductelor reprezintă unghiul
de la care produsele încep să se rostogolească. Dimensiunile
conductelor depind de locul de folosire şi produsul ce trebuie
transportat.

56
 La proiectarea conductelor se aplică piese tipizate şi unificate
de montare, şi anume:
Oţel 08 КП cu
grosimea de 3mm,
Căderi pentru cereale în siloz, mm Ø120
acoperit cu lac.
GOST 19903-74.
Căderi în curăţătorie şi în secţia de
Oţel 08 КП cu
măciniş pentru produse intermediare, Ø120
grosimea de
mm
1,4mm, acoperit
Căderi pentru făină şi deşeuri, mm Ø150
cu zinc. GOST
Căderi pentru tărâţă şi măturătură, mm Ø200
19903-74.
Căderi pentru făină în depozit, mm Ø300
Este interzisă proiectarea tubulaturii în trecerile destinate
deservirii şi reparaţiei utilajelor.
Secţiunea tubulaturii se alege în dependenţă de productivitatea
liniei tehnologice, în modul următor:

Productivitatea, t/oră Dimensiunile tubulaturii, mm

50...75 Ø220 sau 200×200
100...175 Ø300 sau 300×300
200...350 Ø380 sau 350×350
Secţiunea şi unghiul de înclinare a tubulaturii destinate
transportării deşeurilor sunt următoarele:
Diametrul, Unghiul de înclinare
Tubulatura
mm minimal, grade
Pentru cernutul sitei de
140 45
nisip şi a ovăzului sălbatic
Pentru neghină 140 36
Pentru refuzul sitei
220 54
superioare
Pentru resturi uşoare de la
300 54
aspiraţie

57
 Transportul pneumatic reprezintă vehicularea produselor
cerealiere cu ajutorul aerului. Pentru realizarea unui transport optim
este necesar ca pentru fiecare linie produsele si fie apropiate ca
mărime şi masă specifică, particulele să aibă aproximativ aceeaşi
umiditate.

Fig.6. Schema instalaţiei de transport pneumatic:

1–primitor; 2–linie de transport pneumatic; 3–ciclonet; 4–ecluză tip ШУ-6; 5–
magistrală de transport pneumatic; 6–cot; 7–conductă de aspiraţie; 8–filtru-
cilcon tip РЦИ cu ecluză tip Р3-БШМ; 9–ventilator de înaltă presiune.
Componentele de principiu a instalaţiei de transport
pneumatic (fig.6) sunt următoarele:
¾ Primitoare de tip ПТО; У9-БПА şi У9-БПБ pentru cereale în
reţele de refulare, şi de tip У9-БПО pentru produse
intermediare şi finite provenite din măciniş;
¾ Conductele de transport pneumatic reprezintă ţevi din oţel
(GOST 8734-75) cu grosimea pereţilor de minimum 4mm, în
cazul transportării cerealelor, şi 2mm–în cazul produselor
intermediare. Diametrul interior al acestor ţevi este de ~95mm;

58
 ¾ Cicloneţi pentru cereale de tip ЦРК;
¾ Cicloneţi pentru produse intermediare şi finite de tip ЦР; УЦ
şi У2-БЦР;
¾ Ecluze de tip Р3-БШМ; ШУ-3; ШУ-6 şi ШУ-15;
¾ Magistrală de transport;
¾ Ventilator de înaltă presiune de tip ТВ-200;
¾ Filtre de tip Г4-БФМ şi РЦИ cu ecluză tip Р3-БШМ.
CALCULUL CAPACITĂŢII CELULELOR ŞI
BUNCĂRELOR
La întreprinderi se întâlnesc celule şi buncăre de diverse
forme: cilindrice, pătrate, dreptunghiulare şi poliedrice. Capacitatea
necesară a celulelor depinde de masa volumetrică a masei de boabe şi
timpul de păstrare a cerealelor, iar numărul celulelor depinde de
capacitatea lor, forma şi dimensiunile sale.
Pentru celulele de păstrare a făinii şi tărâţei unghiul de
înclinare a pâlniei de evacuare trebuie proiectat de minimum 700.
Pâlnia de evacuare a celulelor cu dimensiuni de gabarit 3×3m trebuie
proiectat cu 16 guri de evacuare.
Capacitatea celulelor de păstrare a deşeurilor furajere se va
proiecta pentru 5 zile de lucru a morii, reieşind din extracţia de ~3% şi
masa volumetrică de 350 kg/m3.
Capacitatea celulelor (EC) poate fi determinată prin 2 formule:
EC = γ×[FC×HC – (V1 + V3)],
EC = γ×ψ×FC×HC,
în care: γ – masa volumetrică a cerealelor, t/m3;
FC – suprafaţa secţiunii interioare a celulei, m2;
HC – înălţimea totală a celulei, m;
V1 – volumul pâlniei superioare a celulei, m3;
V3 – volumul pâlniei inferioare a celulei, m3;
ψ – gradul de umplere a celulei.
La calcularea capacităţii celulelor se aplică următoarele valori
ale masei volumetrice a cerealelor (γ), t/m3:

59
 Grâu 0,68...0,82 Orz 0,48...0,72
Porumb 0,70...0,80 Secară 0,58...0,78
Floarea-soarelui 0,30...0,45 Mazăre 0,80...0,83
Suprafaţa secţiunii interioare a steluţelor poate fi determinată
cu formula:
SC=0,2×D2.
Gradul de umplere a celulelor (ψ) luat în calcule, este
următor:
Înălţimea celulei, m Celule circulare Celule dreptunghiulare
20 - 0,90
25 0,90 0,92
30 0,91 0,93
35 0,92 -
Capacitatea celulei cilindrice (EC) la încărcarea pe centru
(fig.7) poate fi determinată cu formula:
EC= E1+E2+E3.
Capacitatea pâlniei superioare (E1) se determină cu relaţia:
E1= 1/3×γ×(π×R2×H1),
în care: R – raza interioară a celulei, m;
H1 – înălţimea pâlniei superioare, m.
Înălţimea pâlniei superioare se determină cu relaţia:
H1= R×tg α1,
în care: α1 – unghiul de taluz natural al cerealelor format
la umplerea celulei: α1=260.
Capacităţile părţii cilindrice (sau centrale–E2) şi pâlniei
inferioare (E3) a celulei se determină cu relaţiile:
E2= γ×π×R2×H2,

60
 E3= 1/3×γ×π×R2×H3,
în care: H2 – înălţimea părţii cilindrice a celulei, m;
H3 – înălţimea pâlniei inferioare, m.

Fig.7. Vederea în plan a celulei cilindrice.

Înălţimea pâlniei inferioare se determină cu relaţia:
H3= R×tg α2,
în care: α2 – unghiul format de pâlnie: în cazul cerealelor
uscate α2=360; pentru cerealele umede α2=450.
Capacitatea buncărelor de formă dreptunghiulară se determină
cu relaţia:
EB= γ×ψ×SB×HB,
în care: SB – suprafaţa secţiunii buncărului, m2;
HB – înălţimea buncărului, m;
ψ` – gradul de umplere a buncărului (tabelul 18).

61
 Tabelul 18
Valoarea gradului de umplere (ψ`) a buncărelor
Lăţimea Lungimea buncărului, m
buncărului, m 2,0 2,5 3,0 4,0 5,0 6,0
HB = 6 m
2,0 0,83 0,82 0,80 0,76 0,72 0,67
2,5 0,82 0,78 0,76 0,73 0,69 0,64
3,0 0,80 0,76 0,74 0,70 0,66 0,61
3,5 0,79 0,74 0,72 0,67 0,63 0,58
4,0 0,76 0,73 0,70 0,65 0,61 0,56
HB = 8 m
2,0 0,90 0,87 0,85 0,82 0,79 0,75
2,5 0,87 0,84 0,83 0,79 0,76 0,72
3,0 0,85 0,83 0,81 0,77 0,73 0,68
3,5 0,84 0,82 0,80 0,74 0,70 0,65
4,0 0,82 0,80 0,78 0,73 0,67 0,61
HB = 10 m
2,0 0,91 0,90 0,88 0,86 0,84 0,82
2,5 0,90 0,88 0,86 0,84 0,82 0,78
3,0 0,88 0,86 0,84 0,82 0,80 0,74
3,5 0,87 0,85 0,83 0,80 0,78 0,70
4,0 0,86 0,84 0,82 0,76 0,74 0,67
EVALUAREA PROFITABILITĂŢII
Succesul gestionării unei întreprinderi este determinat de o
multitudine de factori de influenţă, împărţiţi în patru categorii:
produsele fabricate şi serviciile prestate, aprovizionare şi desfacere,
relaţii cu autorităţi şi publicitate, în scopul de a obţine profit.
Condiţiile deosebite ale întreprinderii rezidă în: calificarea
personalului, posedarea de spaţii disponibile pentru producerea şi
comercializarea bunurilor fabricate, capacitatea de prestare a unor
servicii şi de întreţinere a relaţiilor amiabile cu clientela.

62
 Gestionarea întreprinderii trebuie să cuprindă un plan
fundamentat, cu planificarea scopurilor, strategiilor şi măsurilor de
funcţionare, delimitările organizatorice în funcţie de competenţă.
Particularitatea activităţii întreprinderilor de depozitare şi
procesare a cerealelor constă din etape delimitate, în care se
prelucrează anumite loturi de cereale achiziţionate la preţuri
diferenţiate. Totodată, la sfârşitul fiecărei luni ale anului de gestiune
şefii sectoarelor de producere prezintă în contabilitate rapoarte privind
rezultatele procesării cerealelor, cantitatea cerealelor colectate şi
volumul serviciilor prestate, iar şefii sectoarelor auxiliare – costurile
suportate (energie electrică, gaze naturale, apă, materiale şi alte bunuri
consumate pe parcursul lunii).
De aceea, până la începerea noii perioade de gestiune şi
iniţierea noii activităţi, la întreprindere se efectuează formarea
preţurilor la produsele fabricate din materia primă deja procurată,
reieşind din costul materiei prime, prognozarea costurilor (în baza
planificării anticipate), plafonarea rentabilităţii conform legislaţiei în
vigoare, precum şi preţurile practicate pe piaţă.
Formarea preţurilor la serviciile prestate se efectuează
reieşind din volumul serviciilor prestate, preţurile la resursele
energetice şi evoluţia acestor preţuri, prognozarea costurilor pentru
luna analizată şi preţurile practicate de concurenţă.
În cele ce urmează se prezintă două exemple de calcul a
profitabilităţii activităţii de procesare a grâului în făină şi tarifului la
serviciile prestate de recepţionare a cerealelor.
Exemplu nr.1.
1. Cantitatea de grâu alimentar (cu conţinut de gluten umed
21%, calitatea glutenului – 80 u.c.IDK; indice de cădere – 300
s.) – 1000 tone;
2. Preţ mediu de cumpărare – 2850 lei/t, incl. TVA (2375 lei/t,
fără TVA);

63
 3. Randamentul produselor extrase:

Produse fabricate Randament, % Cantitatea, t

Făină calitatea superioară 35,00 350
Făină calitatea I 27,00 270
Făină calitatea II 11,00 110
Griş 2,00 20
Tărâţă 21,00 210
Deşeuri furajere 2,00 20
Deşeuri nefurajere şi pierderi
2,00 20
mecanice
4. Preţ de comercializare a produselor extrase:
Preţ, lei/t, fără Preţ, lei/t, incl.
Produse fabricate
TVA TVA
Făină calitatea superioară 4416,67 5300
Făină calitatea I 4083,33 4900
Făină calitatea II 2916,67 3500
Griş 5000,00 6000
Tărâţă 333,33 400
Deşeuri furajere 300,00 360
5. Indicatori economici:
Volum de vânzări, lei 3145167
Costul prelucrării 1 tone de grâu, lei/t, fără TVA 300
Total costuri, lei, fără TVA 2675000
Profit 470167
Rentabilitatea prognozată, % 15
6. Preţ de cost a produselor extrase:
- Făină calitatea superioară – 3756 lei/t;
- Făină calitatea I – 3473 lei/t;
- Făină calitatea Ii – 2481 lei/t;
- Tărâţă – 284 lei/t;

64
 - Deşeuri furajere – 255 lei/t.
Printre principalele servicii prestate de întreprinderile
de depozitare şi procesare a cerealelor menţionăm:
1. Recepţionarea cerealelor de la transportul auto;
2. Recepţionarea cerealelor de la transportul feroviar;
3. Cântărirea mijloacelor de transport;
4. Analize de laborator;
5. Uscarea şi curăţirea cerealelor de impurităţi;
6. Păstrarea cerealelor condiţionate;
7. Răcirea masei de boabe în caz de ridicare a temperaturii
în perioada de păstrare;
8. Fumigarea (gazarea) cerealelor, cu nimicirea
dăunătorilor de hambar;
9. Livrarea cerealelor la mijloacele de transport auto;
10. Livrarea cerealelor la mijloacele de transport feroviar;
11. Efectuarea lucrărilor de măcinare a grâului etc.
Exemplu nr.2.
Calculul tarifului de recepţionare a cerealelor de la mijloacele
de transport auto:
Articole de cheltuieli Valori, lei/t
Salarizarea muncii 3,76
Defalcări în fondul social, 24% 0,90
Defalcări pentru asigurarea medicală, 3% 0,11
Amortizarea utilajului 2,50
Consum de energie electrică 6,00
Consum de materiale 0,60
Costuri indirecte 0,90
Cheltuieli administrative, generale şi comerciale 0,50
Total costuri: 15,28
Rentabilitatea 20,0%
Costul operaţiei tehnologice 18,33
Inclusiv Taxa pe Valoarea Adăugată 20,0%
Total tariful operaţiei de recepţionare: 22,00

65
 BIBLIOGRAFIE
1. Banu Iuliana – Principii generale de morărit, Editura Fundaţiei
Universitare „Dunărea de Jos”, Galaţi, 2007
2. Bălan Iu., Lupaşco A., Tarlev V. – Tehnologia făinii şi crupelor,
Editura „Tehnica-Info”, Chişinău, 2003
3. Bălan Iu. – Tehnologia prelucrării cerealelor, Îndrumar de
laborator, Departamentul editorial-poligrafic al U.T.M.,
Chişinău, 1997
4. Butkovskii, V.A. – Industria morăritului, (l.rusă), Izd. Agro-
promizdat, Moskva, 1990
5. Butkovskii, V.A. – Tehnologia industriei morăritului, crupelor şi
şi nutreţurilor combinate (l.rusă), Izd.Kolos, Moscova, 1981
6. Borohovschii L.A. – Proiectarea întreprinderilor de păstrare şi
prelucrare a cerealelor, (l.rusă), Izd.Kolos, Moscova, 1971
7. xxx – Catalogul utilajului tehnologic din industria prelucrătoare
a cerealelor (l.rusă), Izd. Agropromizdat, Moscova, 1990
8. Ciornâi N., Blaj Ilie – Economia firmelor contemporane, Editura
Prut Internaţional, Chişinău, 2003
9. Costin I. – Cartea morarului, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1988
10. Egorov G.A. – Tehnologia făinii, crupelor şi nutreţurilor
combinate (l.rusă), Izd.Kolos, Moscova, 1984
11. Galiţkii R.L. – Echipamentele întreprinderilor de prelucrare a
cerealelor (l.rusă), Izd.Kolos, Moskva, 1990
12. Grindberg E.N. – Producerea crupelor (l.rusă), Izd.
Agropromizdat, Moscova, 1986
13. Galkina U.S., Butkovschii V.A., Ptuşkin G.E. – Tehnica şi
tehnologia producerii făinii la instalaţiile complexe (l.rusă), Izd.
Agropromizdat, Moscova, 1987
14. Ghinzburg M.E. – Tehnologia fabricării crupelor (l.rusă), Izd.
Kolos, Moscova, 1969
15. Merko I.T. – Tehnologia industriei morăritului şi crupelor
(l.rusă), Izd. Agropromizdat, Moscova, 1985

66
16. Merko I.T., Poghirnoi N.E., Kasianov B.V., Ciakar A.P. –
Proiectarea întreprinderilor de prelucrare a cerealelor în sistemul
automatizat de proiectare (l.rusă), Izd. Agropromizdat,
Moscova, 1989
17. Moraru C., Gheorghescu D., Danciu I. – Tehnologii şi utilaje în
industria morăritului şi crupelor, fasciculele I ş II, Universitatea
Galaţi, 1987
18. Melnicov E.M. – Tehnologia producerii crupelor (l.rusă), Izd.
Agropromizdat, Moscova, 1991
19. Malis A.Ia., Kastornah M.G. – Transportul pneumatic pentru
produse granulare (l.rusă), (l.rusă), Izd. Agropromizdat,
Moscova, 1985
20. Neagu C. – Utilaje pentru prelucrarea primară şi păstrarea
produselor agricole, Institutul politehnic Iaşi, 1987
21. Punkov S.P., Rumeanţev G.M. – Proiectarea silozurilor de
cereale şi a întreprinderilor de colectare (l.rusă), Izd. Kolos,
Moscova, 1982
22. Ptuşkin G.E., Tovbin L.I. – Echipamentul de înaltă eficienţă al
unităţilor de morărit (l.rusă), Izd. Agropromizdat, Moscova,
1987
23. Socolov A.I. – Echipamente tehnologice ale întreprinderilor de
păstrare şi prelucrare a cerealelor (l.rusă), Izd. Kolos, Moscova
1984
24. Volodin N.P., Kastornîh M.G., Krivoşein A.I. – Îndrumar pentru
instalaţiile pneumatice (l.rusă), Izd. Kolos, Moscova 1984
25. Voicu Gh., Casandroiu T. – Utilaje pentru morărit şi panificaţie,
Universitatea politehnică, Bucureşti, 1996
26. Zolotarev S.M. – Proiectarea morilor, fabricilor de crupe şi de
nutreţuri combinate (l.rusă), Izd. Kolos, Moscova 1984

67
 ÎNDRUMAR METODIC
PRIVIND ELABORAREA
PROIECTELOR DE AN ŞI DE DIPLOMĂ
LA DISCIPLINA
“TEHNOLOGIA FĂINII ŞI CRUPELOR”

Autori:Iurie BĂLAN
Andrei LUPAŞCO
Mircea BERNIC
Vasile TARLEV

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Bun de tipar 28.10.08. Formatul hârtiei 60x84 1/16.
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 50 ex.
Coli de tipar 4,25 Comanda nr. 75
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
U.T.M., 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168.
Secţia Redactare şi Editare a U.T.M.
2068,Chişinău, str. Studenţilor, 9/9

68
69
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

ÎNDRUMAR METODIC
PRIVIND ELABORAREA
PROIECTELOR DE AN ŞI DE DIPLOMĂ
LA DISCIPLINA
“TEHNOLOGIA FĂINII ŞI CRUPELOR”

CHIŞINĂU
2008

70
71