ABUZUL EXERCITAT ÎN FAMILIE ASUPRA COPIILOR ŞI PROTECŢIA

SOCIALĂ A ACESTORA. STUDIU VICTIMOLOGIC MULTIDISCIPLINAR

(GRANT OBŢINUT DE COLECTIVUL DE SOCIOLOGIA DEVIANŢEI ŞI A
PROBLEMELOR SOCIALE ÎN CADRUL PROGRAMULUI “IDEI” LANSAT DE C.N.S.C.I.S.)

I. Rezumat
În prezent, în ţara noastră, în pofida popularizării sale prin mass-media, fenomenul
maltratării şi neglijării copilului de către proprii părinţi rămâne constant ca amploare. Presa
semnalează aproape zilnic cazuri de copii bătuţi, crescuţi în condiţii improprii, abandonaţi, trimişi să
muncească, să cerşească, să se prostitueze sau să fure. Plecând de la nevoia recunoscută atât de
către autorităţile din domeniu, cât şi de organizaţiile non-guvernamentale, interne şi
internaţionale, care militează pentru protecţia drepturilor copilului, de a reforma sistemul de
ocrotire şi protecţie socială a acestora, proiectul îşi propune să abordeze această problematică de
interes actual, atât din punct de vedere ştiinţific cât şi practic. Proiectul urmăreşte să ofere un
model descriptiv şi explicativ complex al fenomenului, care să suplinească penuria de date
existentă în momentul de faţă în literatura de specialitate de la noi din ţară cu privire la formele de
violenţă şi neglijare săvârşite de către părinţi asupra copiilor, la caracteristicile victimelor şi
agresorilor, precum şi la circumstanţele şi factorii determinanţi care determină fenomenul
menţionat, inclusiv la impactul negativ pe care violenţa în familie îl are asupra vieţii şi viitorului
copiilor. Unul dintre obiectivele proiectului este acela de a elabora o teorie de rang mediu cu privire
la cauzele şi motivaţiile violenţei contra copilului, adecvată realităţilor sociale, economice şi
instituţionale din ţara noastră. Cercetarea va fi una empirică, utilizând metode de cercetare
cantitative (ancheta victimologică şi analiza secundară de date) şi calitative (interviuri în
profunzime şi focus-group-uri). Din punct de vedere practic, proiectul va propune o serie de soluţii
capabile să prevină şi să diminueze extensia violenţei contra copilului în ţara noastră.

II. Obiectivele proiectului

(1) Estimarea amplorii cu care se manifestă în România fenomenul de abuz
exercitat de către părinţi asupra copilului. În raport cu acest obiectiv, proiectul vizează
realizarea unei comparaţii a frecvenţei cazurilor de violenţă contra copilului în România, cu
incidenţa acestor cazuri în unele ţări din Europa sau în S.U.A. La nivel naţional proiectul îşi propune
să efectueze comparaţii între mediul rural şi mediul urban atât din punct de vedere al intensităţii cu
care se manifestă în familie actele de agresiune contra copilului, cât şi al caracteristicilor victimelor
şi agresorilor;
(2) Evaluarea şi ierarhizarea principalelor forme de abuz asupra copilului care se
exercită la nivelul familiei (abuz fizic, sexual, emoţional, neglijare etc.). Un accent aparte va fi
pus asupra situaţiei copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi să muncească în străinătate, a copiilor
proveniţi din familiile de etnie rromă, a celor ai căror părinţi se află în conflict cu legea etc.;
(3) Identificarea particularităţilor (biologice, psihologice, sociale) ale copiilor care
sunt supuşi cel mai frecvent riscului de a fi abuzaţi;
(4) În mod complementar obiectivului nr. 3, identificarea caracteristicilor (biologice,
psihologice, sociale) ale părinţilor care îşi maltratează sau neglijează copiii;
(5) Relevarea factorilor care acţionează la nivelul familiei şi care determină riscul
apariţiei sau amplificării violenţei contra copilului;
(6) Identificarea efectelor abuzului săvârşit de părinţi asupra copiilor –
interesează, în cadrul acestui obiectiv, atât efectele la nivelul personal şi al micro-relaţiilor sociale,
cât şi efectele la un nivel mai general, acela al stilului de viaţă şi al ”funcţionării sociale” a copilului
abuzat.
(7) Propunerea unor măsuri mai eficace de prevenire şi control social a actelor de
agresiune exercitate în cadrul familiei.
Orice încercare de a determina cauzele violenţei contra copilului şi de a identifica cele mai
adecvate practici de prevenire şi control trebuie să ţină seama de factorii economici şi culturali, de
mentalităţi şi atitudini, de stilurile de viaţă, normele de conduită, modelele de comportament şi
resursele comunitare. Abuzul asupra copilului este un fenomen cu valenţe multidisciplinare, a cărei
etiologie nu constă doar într-o simplă însumare de factori, ci într-o determinare complexă, care
pune în relaţie multiple lanţuri cauzale şi variabile intermediare.
Realizarea obiectivelor proiectului implică, în mod evident, o abordare multidisciplinară,
integrând ipotezele şi modele explicative ale diverselor discipline implicate în studiul acestui
fenomen (criminologie, antropologie, sociologie, psihologie, pedagogie, drept etc.).

1
 III. Metodologie
Obiectivele menţionate se pot realiza prin utilizarea unor metode de cercetare atât cu
caracter cantitativ, cât şi calitativ.
Pentru realizarea primului obiectiv, de exemplu, va fi utilizată, cu precădere, analiza
secundară a datelor provenite din alte studii şi cercetări, precum şi analiza datelor
statistice oficiale.
Pentru a realiza celelalte obiective, vor fi folosite, în mod complementar, următoarele
metode:
- analiza de presă asupra conţinutului a trei ziare centrale din România (Libertatea,
Evenimentul Zilei, Jurnalul Naţional) din ultimii 2 ani. Fără a avea forma sau caracterul unei
analize de conţinut propriu-zise, care să facă evaluări asupra conţinutului şi calităţii
mesajelor, o astfel de analiză se va limita la punerea în corelaţie a variabilelor indicate de
articolele de presă, pentru a culege mai multe informaţii despre acest subiect;
- interviuri cu copiii din familii probleme menţionate de poliţie sau de Direcţiile pentru
Protecţia Copilului şi cu copiii aflaţi în centre de reeducare sau penitenciare;
- convorbiri cu părinţii copiilor abuzaţi;
- interviuri cu diferiţi infractori care execută pedepse privative de liberate;
- interviuri şi focus-grupuri cu factorii responsabili de protecţia şi ocrotirea
copilului şi cu aceia implicaţi în prevenirea şi controlul social al actelor de abuz
(asistenţi sociali, poliţişti, judecători, procurori, reprezentanţi ai ONG-urilor care îşi
desfăşoară activitatea în acest domeniu, pedagogi şcolari, psihologi etc.);
- anchetă victimologică cu caracter exploratoriu, reprezentativă la nivel naţional,
întreprinsă în rândul elevilor de şcoală generală şi liceu. Utilizate în numeroase ţări,
acest gen de anchete oferă informaţii cu privire la ponderea şi tipurile actelor de
agresivitate şi violenţă experimentate de populaţie, circumstanţele în care s-au produs
aceste evenimente şi consecinţele lor, identificarea trăsăturilor agresorului şi ale victimei şi
a pattern-urilor specifice unor asemenea evenimente. Trebuie menţionat că la noi în ţară,
până în prezent nu s-au efectuat astfel de anchete datorită costurilor ridicate pe care
aceasta le implică. Studiul nostru ar putea deschide astfel seria unor cercetări bazate pe
folosirea unei asemenea metode.

IV. Echipa de cercetare

 Director de proiect: cercet. şt. gr. I, dr. Sorin M. Rădulescu
 Membri ai echipei: - lector dr. Gheorghe Florian
- cercetător şt. drd. Mihaela Puşcaş
- cercetător şt. drd. Cristina Dâmboeanu

Sorin M Rădulescu este cercetător ştiinţific gradul I la Institutul de Sociologie al

Academiei Române şi redactor şef al Revistei Române de Sociologie. De 25 de ani, respectiv din
anul 1982, când a trecut în activitatea de cercetare la fostul Centru de Cercetări Sociologice
(actualul Institut de Sociologie al Academiei Române), a efectuat, singur sau în colaborare,
numeroase studii şi cercetări în domeniul sociologiei devianţei şi problemelor sociale.
Sorin M. Rădulescu a obţinut mai multe granturi acordate de diverse instituţii de profil din
ţară. Astfel, în perioada 2000-2002, a fost coordonatorul proiectului Violenţa domestică în
România, în perioada de tranziţie, finanţat de Academia Română. Între anii 2003-2005, a fost
directorul de proiect al grantului acordat de C.N.C.S.I.S. - Percepţia corupţiei în administraţia
publică locală. În prezent este director al grantului intitulat Rolul justiţiei restaurative în cadrul
sistemului de justiţie pentru minorii din România, finanţat de C.N.C.S.I.S.
Din punct de vedere publicistic, autorul a publicat din anul 1976 şi până în 2007, 34 de
cărţi (13 singur şi 21 în colaborare), 36 studii în volume de specialitate şi 114 articole în reviste
de profil, dedicate, între altele, cercetării anomiei, devianţei şi raţionalităţii, criminalităţii şi
delincvenţei juvenile, bolii, sexualităţii şi problemelor sociale ale vârstelor. Un loc la fel de
important în preocupările sale l-au ocupat subiectele ”tradiţionale” din sociologia problemelor
sociale, printre care corupţia, sinuciderea, consumul de droguri şi violenţa (intra)familială. De
asemenea, autorul a participat constant atât la conferinţe ştiinţifice naţionale, cât şi la conferinţe
internaţionale, în cadrul cărora a susţinut lucrări prin care a promovat cercetarea din România şi a
diseminat rezultatele acesteia.
Dintre cele mai recente cărţi publicate de profesorul Sorin M. Rădulescu amintim: Sorin M.
Rădulescu, Cristina Dâmboeanu, Sociologia consumului şi abuzului de droguri, Bucureşti, Edit.

2
”LUMINA LEX”, 2006, 398 p., Sorin M. Rădulescu, Dan Banciu, Cristina Dâmboeanu, Justiţia
restaurativă. Tendinţe şi perspective în lumea contemporană, Bucureşti, Edit. ”LUMINA LEX”, 2006,
302 p., Sorin M. Rădulescu, Între Homo Oeconomicus şi Homo Sociologicus. O istorie a sociologiei
moderne din perspectiva raţionalităţii şi iraţionalităţii acţiunii umane, Bucureşti, Edit. ”LUMINA
LEX”, 2006, 388 p., Dorinica Ioan, Dan Banciu, Sorin M. Rădulescu (coordonatori şi autori),
Corupţia în România. Realitate şi percepţie socială, Bucureşti, Edit. ”LUMINA LEX”, 2005, 310 p.,
Sorin M. Rădulescu, Dicţionar selectiv. 100 de termeni ”cheie” în domeniul patologiei sociale,
criminologiei şi sociologiei devianţei, Bucureşti, Edit. ”LUMINA LEX”, 2004, 240 p.
Un alt aspect care trebuie amintit cu privire la domeniile de competenţă se referă la
activitatea didactică realizată. După anul 1990, până în anul 2000 - când s-a retras complet din
această activitate, a predat cursuri de sociologia devianţei, sociologia medicinei şi sociologia
vârstelor în învăţământul particular şi de stat, astfel: 1973-1989 - Cursuri şi seminare ţinute la
următoarele facultăţi: Catedra de Sociologia Medicinei (Institutul Medico-Farmaceutic Bucureşti);
Catedra de Filosofie (Institutul Politehnic Bucureşti); Catedra de Filosofie (Academia de Studii
Economice); 1990-1994 – Cursuri şi seminare ţinute la Facultatea de Sociologie (Universitatea
Bucureşti); 1990-1997 – Cursuri şi seminarii ţinute la Facultăţile de Sociologie-Psihologie ale
Universităţilor Hyperion, Spiru Haret, Gheorghe Cristea şi Europa Ecor; 1998 – 2000 - Cursuri şi
seminarii ţinute exclusiv la Facultatea de Sociologie-Psihologie a Universităţii Hyperion.
Din anul 1994 a obţinut dreptul de a conduce activităţi doctorale, îndrumând doctoranzii
înmatriculaţi la Institutul de Sociologie al Academiei Române. Sub conducerea sa ştiinţifică, au
obţinut titlul de doctor în sociologie mai mulţi doctoranzi, care şi-au susţinut tezele de doctorat
alegând ca problematică de bază domeniile de referinţă în care s-a specializat îndrumătorul. În
anul 2000 a fost ales ca profesor universitar asociat onorific la Facultatea de Istorie-Filosofie a
Universităţii ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Gheorghe Florian este doctor în psihologie din anul 1995. În perioada 1990-1996 a fost
şef al Serviciului Studii, Documentare şi Formare Profesională din Directia Generala a
Penitenciarelor. Ulterior, între anii 1997-1999 a fost director al Penitenciarului de Maximă Siguranţă
Bucureşti-Rahova. În 2000 a devenit şeful Serviciului Cultural-Educativ din Direcţia Generală a
Penitenciarelor, Ministerul Justiţiei, iar în 2001 directorul Direcţiei Educaţie, Studii şi Psihologie
Penitenciară din Direcţia Generală a Penitenciarelor, Ministerul Justiţiei. În perioada 2002-2007 a
fost încadrat ca psiholog la Institutul Naţional de Criminologie, Ministerul Justiţiei. Din anul 2001
este lector universitar la Catedra de Asistenţă Socială a Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială
a Universităţii Bucureşti. Este preşedinte al Filialei de Penologie din cadrul „Societăţii Române de
Criminologie, Criminalistică şi Penologie”.
Rezultatele practice ale activităţii sale s-au concretizat sub mai multe aspecte. Gheorghe
Florian a coordonat colectivul care a realizat primul proiect al “Legii de executare a pedepselor
privative de libertate” pentru adulţi. De asemenea, a organizat împreună cu Comitetul Olandez
Helsinki seminarii privind “Promovarea drepturilor omului în sistemul penitenciar românesc”, la
care a participat personal din 21 de penitenciare. A organizat traducerea în limba română a
manualului internaţional pentru personalul din penitenciare “A pune regulile în acţiune”. Cu sprijin
financiar olandez el a fost multiplicat în 10.000 exemplare şi distribuit gratuit la personalul din
unităţile de detenţie româneşti (500 exemplare au fost trimise pentru penitenciare in Republica
Moldova). A coordonat colectivul care a realizat proiectul “Legii privind executarea măsurii
educative a internării într-un centru de resocializare a minorilor delincvenţi”;
Dintre cele mai semnificative lucrări publicate de Gheorghe Florian le putem menţiona
pe cele apărute la Editura Oscar Print volumele “Psihologie penitenciară” în anul 1995, “Dinamică
penitenciară. Reforma structurilor interne” în anul 1998, “Fenomenologie penitenciară” în anul
2003 şi “Prevenirea criminalităţii. Teorie şi practică”, în anul 2005. Pentru lucrările “Psihologie
penitenciară” şi “Prevenirea criminalitatii. Teorie si practica”, autorul a obţinut premiul
“V.V.Stanciu” al Uniunii Juriştilor din România.

Cristina Dâmboeanu este cercetător ştiinţific la Institutului de Sociologie al Academei

Române, unde a luat parte activ la mai multe studii efectuate de departamentul de Sociologia
Devianţei şi Problemelor Sociale. Astfel, în anii 2003 şi 2004 a participat în calitate de cercetător la
evaluarea programului experimental de justiţie restaurativă în România. În perioada 2003-2005 a
făcut parte ca membru din echipa grantului CNCSIS cu tema Percepţia corupţiei în administraţia
publică locală. În prezent, este implicată în realizarea unui alt grant CNCSIS intitulat Rolul justiţie
restaurative în cadrul sistemului de justiţie pentru minorii din România.
Cu toate că principalele sale domenii de interes sunt sociologia devianţei şi a criminalităţii,
Cristina Dâmboeanu şi-a demonstrat competenţa profesională şi în alte arii de cercetare. De pildă,
în perioada 2004-2006 a coordonat un amplu proiect de cercetare, derulat în parteneriat (Institutul

3
de Sociologie – Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea
Teritoriului Urbanproiect), privind relaţia dintre migraţie şi dezvoltarea rurală.
O atenţie deosebită a acordat tot timpul valorificării şi diseminării rezultatelor muncii de
cercetare, prin publicarea mai multor articole şi studii în reviste de specialitate, volume colective,
ca şi prin participarea la conferinţe, seminarii, workshop-uri şi colocvii. Este co-autor la două cărţi,
una care abordează problematica justiţiei restaurative, şi una care are ca tematică consumul de
droguri.
În anul 2004, Cristina Dâmboeanu s-a înscris şi a fost admisă, cu nota 10, la doctorat la
forma fără frecvenţă, cu proiectul intitulat: Etiologia şi prevenirea fenomenului de recidivă.

V. Fragmente din sinteza prezentată către CNCSIS în cadrul fazei a III-a a proiectului
(anul 2009)

1. Scop
Cercetarea efectuată în cadrul celei de a treia etape a proiectului a avut ca obiectiv
principal identificarea principalelor tipuri de abuz şi rele tratamente la care sunt supuşi copiii de
către proprii părinţi şi evidenţierea factorilor care acţionează la nivelul familiei şi care determină
riscul apariţiei sau amplificării violenţei contra minorilor.

2. Metodologia cercetării
Din punct de vedere metodologic, a fost efectuată o analiză calitativă în cadrul căreia au
fost realizate 32 de interviuri cu copii abuzaţi în familie, faţă de care s-a dispus o măsură de
protecţie socială (8 interviuri cu copii neglijaţi, 3 – cu copii exploataţi prin muncă, 11 – cu copii
maltrataţi fizic şi 10 – cu copii molestaţi sexual), 16 convorbiri cu părinţi care şi-au abuzat ori chiar
şi-au omorât copiii, 5 interviuri cu tineri (bărbaţi şi femei) maltrataţi în copilărie şi care, la
momentul studiului, se aflau în penitenciare unde executau o pedeapsă privativă de libertate,
inclusiv pentru faptul că şi-au ucis părintele agresor, 10 interviuri şi un focus-grup cu factorii
responsabili de protecţia şi ocrotirea drepturilor copilului, precum şi cu cei implicaţi în prevenirea şi
controlul social al actelor de abuz.

3. Principalele rezultate ale cercetării

(1) Nu există tipuri „pure” de maltratare, ci forme mixte, corelate. De exemplu, abuzul fizic
este însoţit de cele mai multe ori de neglijare, uneori de epsisoade de molestare sexuală
(tentative şi chiar fapte consumate), precum şi de numeroase abuzuri emoţionale (critici,
reproşuri, insulte, ameninţări etc.).

(2) În ceea ce priveşte factorii de risc, cei mai importanţi sunt următorii:
• starea materială precară, inclusiv condiţiile de locuire improprii;
• consumul excesiv de băuturi alcoolice;
• nivelul redus de şcolarizare al părinţilor;
• modelul educaţional oferit de familia de origine;
• tulburările psihice de care suferă părinţii abuzatori;
• mentalitatea şi ideile preconcepute care îi determină pe unii dintre aceştia să adere
la principiul bătaia este ruptă din rai;
• experienţa proprie traumatizantă, supunerea părintelui agresor la diferite forme de
abuz, neglijare şi rele tratamente în perioada copilăriei.

(3) Caracteristici ale victimelor:

• vârsta – majoritatea victimelor au între 7-17 ani, deşi există cazuri, mai izolate, de
victime aflate sub aceste limite de vârstă;
• mediul de provenienţă - cele mai multe victime se află în mediul rural;
• forma de organizare a familiei – cea mai mare parte dintre victime aparţin unor
familii dezorganizate, unde ori mama ori tatăl natural sunt absenţi (prin deces,
divorţ, abandon, plecarea temporară la muncă în străinătate sau în altă localitate);
• caracteristicile mediului familial - acolo unde sunt prezenţi ambii părinţi (sau trăiesc
în concubinaj), iar aceştia au, un nivel scăzut de şcolarizare, sunt consumatori, în
mod excesiv, de alcool şi între ei există conflicte şi relaţii tensionate, sporeşte riscul
ca una dintre fiice să fie victimizată;
• caracteristicile părinţilor - existenţa în cadrul familiei a unui tată caracterizat printr-
un slab nivel educaţional şi de calificare sau care nu are un loc de muncă stabil,

4
 munceşte cu ziua, este alcoolic sau bea în exces, are antecedente penale şi se
confruntă cu traume psiho-emoţionale, fiind, el însuşi, o victimă abuzului în familia
de origine este, de asemenea, un factor de risc pentru fiică (fiice). Existenţa unei
mame cu conduite imorale.

(4) Trăsături ale abuzatorilor:

• vârsta - în general, abuzatorii au vârsta cuprinsă între 30-55 ani;
• mediul de provenienţă - cei mai mulţi abuzatori se află în mediul rural şi în ariile
marginale ale oraşelor;
• familia personală - cea mai mare parte dintre abuzatori fac parte din familii
dezorganizate, monoparentale, unde unul dintre parteneri este absent;
• nivelul de instrucţie, gradul de calificare şi de educaţie – abuzatorii sunt, în genere,
persoane cu un nivel scăzut de instrucţie, calificare şi educaţie sau care nu au nici-
un fel de ocupaţie, prestând munci ocazionale;
• alcoolismul sau consumul excesiv de alcool – o parte majoritară dintre abuzatori
este formată din persoane alcoolice sau care consumă alcool în exces.
• existenţa unor probleme sau chiar tulburări psihice – o parte dintre abuzatori se
confruntă cu asemenea tulburări, fiind instabili din punct de vedere psiho-
emoţional, între altele şi datorită traumelor din perioada copilăriei;
• existenţa antecedentelor penale - în unele cazuri, abuzatorii au antecedente
penale, fiind ”familiarizaţi” cu abuzurile sexuale care au loc, frecvent, în spaţiul
de”după gratii”;
• perpetuarea abuzului – numeroşi abuzatori adulţi au fost abuzaţi, ei înşişi, în
perioada copilăriei, de către proprii părinţi.

(5) Propuneri şi sugestii pentru o eventuală îmbunătăţire a cadrului legislativ şi instituţional cu

privire la protecţia copilului
• Definirea clară a conceptului de „interes superior al copilului” şi reflectarea acestuia
în actele normative şi legislative naţionale;
• Dezvoltarea serviciilor sociale primare, care evaluează necesităţile copilului şi ale
familiei în vederea prevenirii intrării în starea de dificultate. Redefinirea de către
structurile existente – unităţile de învăţămînt, de sănătate, de asistenţă socială
etc. a misiunii lor pentru a acţiona în vederea respectării interesului superior al
copilului şi prevenirii instituţionalizării acestuia;
• Legiferarea unor pedepse clare pentru părinţii care încalcă drepturile copilului;
• Simplificarea şi clarificarea legii pentru intervenţiile în regim de urgenţă, inclusiv
prin acordarea unei puteri decizionale asistentului social ori poliţistului. Înfiinţarea
Tribunalelor pentru Minori;
• Încurajarea adopţiei ca masură specială de protecţie a copilului aflat în dificultate;
• Multiplicarea programelor de consiliere şi a cursurilor pentru părinţi;
• Suplimentarea numărului de specialişti din centrele aflate în subordinea Direcţiilor
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, precum şi formarea
profesioniştilor (poliţişti, procurori, judecători, asistenţi sociali din cadrul
primăriilor) specializaţi în lucrul cu copiii victime ale violenţei şi abuzurilor;
• Necesitatea popularizării drepturilor copilului şi sensibilizarea opiniei publice, prin
diverse campanii, în vederea îmbunătăţirii atitudinii şi comportamentului general al
oamenilor cu privire la problema copilului şi a familiei aflat/e în dificultate sau în
situaţii de risc.

I. Abstract
At the moment, in our country, despite all made progress and its media popularization, the
phenomenon regarding child’s maltreatment and neglecting by their own parents is still constantly
large. Cases are signaled in media almost every day with children that are beaten, raised in
inappropriate conditions, abandoned, sent to beg, to prostitute or to steal etc. Pursuant to the need
admitted by both special authorities and national and international non-governmental
organizations, that support child’s rights protection, our project is meant to approach this current
issue, both scientifically and practical. The theoretical objective is to offer a complex descriptive

5
and explicative model for the phenomenon, meant to reduce the lack from our national literature of
current data on abuse made by parents on their children, on victims’ and aggressors’
characteristics, on the circumstances and determining factors, on the negative impact such
aggressions have on children’s life and future. The research will be empirical, using quantitative
research methods (victimological survey and secondary data analysis) and qualitative research
methods (deep interviews and focus groups). From the practical point of view, this project aims to
present a series of practical solutions, able to prevent and to diminish the extension of child abuse
in our country.

II. Project’s objectives

(1) An appraisal on the ampleness of child domestic abuse phenomenon in
Romania. Within this objective, we plan to make a comparison between the frequency of child
violence cases in Romanian with those from Europe or USA. At the national level, we will make a
comparison between the rural and the urban environment from the point of view of the intensity
child aggressions are performed within a family;
(2) The assessment and hierarchy of child domestic abuse main forms (physical
abuse, emotional abuse, neglect etc.). A special focus will be children whose parents are left to
work abroad, of children coming from Roma families, children whose parents are having legal
problems etc.;
(3) Identification of particularities (biological, psychological, social) of children most
frequently exposed to abuse hazard;
(4) Complementary to objective no. 2, identification of particularities (biological,
psychological, social) of parents who maltreat or neglect their children;
(5) Presentation of the factors within the family that determine the violence
occurrence hazard or increase of violence against children;
(6) Identification of the effects of parents’ abuse on children – it is of interest for us
within this objective both the effects at the personal level and of social micro-relations, and the
effects to a wider level, namely lifestyle and social functioning of the abused child.
(7) Proposal of efficient measures for social prevention and control of aggressions
within the family.
Any attempt to determine the causes of violence on children and to identify the most
appropriate prevention and control practices shall take into consideration such factors as economic,
cultural, mentalities and attitudes, lifestyles, behaviour rules, behaviour patterns, community
resources etc. Child abuse is a phenomenon with multidisciplinary valences, whose aetiology is not
a mere sum of factors, rather a complex determination, which relates multiple causal chains and
intermediary variables. Meeting the objectives of our study obviously involves a multidisciplinary
approach, integrating hypotheses and explicative models of various fields involved in the study of
this phenomenon (criminology, anthropology, sociology, psychology, pedagogy, law etc.).
Beyond such broad interdisciplinary research directions, the sociologic approach itself we
shall focus on is far from being unitary, since it involves in its turn many research directions. Thus,
the deviance sociology is the sub-branch that deals with the phenomenon of child violence.
However, at the same time the scope of the research we have chosen also needs elements from
family sociology, education sociology etc.

III. Methodology
We aim at meeting the objectives mentioned above by using scientific research methods
specific to sociology, both regarding the quantity and the quality. As such, we shall use the
following methods:
In order to meet the first objective, we will mostly use the secondary analysis of data
provided by other studies and research activities, such as statistic data analysis (to the
extent they are available) of different institutions and authorities with field-related activities.
In order to meet the other objectives, we will complementarily use the following methods:
- Press analysis of the central Romanian newspapers (Libertatea, Evenimentul Zilei,
Jurnalul Naţional) within the last 2 years. Without taking the form or the characteristics of
a proper content analysis, which would assess the content and quality of messages, such
an analysis will deal with the correlation of the variables indicated in the press articles, in
order to gather as much information on the matter as possible;
- Interviews with children from problematic families mentioned by the police or the
Child Protection Departments, and also interviews with children whose parents are left to
work abroad or are imprisoned;
- Discussions with abused children’s parents;

6
 - Interviews and focus-groups with child protection stakeholders and those in
charge with the social prevention and control of abuse cases (social workers,
policemen, judges, district attorneys, representatives of non-governmental organisations
with activities in this field, school tutors, psychologists etc.);
- Exploratory victimological survey, representative at the national level and carried
out throughout children of lower and upper secondary school age. Used in many
countries, this type of investigations offer information on the percentage and types of
aggressions and violence for population, the circumstances of such events and their
consequences, identification of the aggressor’s and victim’s characteristics and the specific
patterns for such cases. Mention should be made that in our country there have been
carried out no such types of surveys because of the high involved and related costs. Our
study might thus open a series for research based on the use of such methods.

IV. Research Team

 Project Manager: cercet. şt. gr. I, dr. Sorin M. Rădulescu
 Team members: - lector dr. Gheorghe Florian
- cercetător şt. drd. Mihaela Puşcaş
- cercetător şt. drd. Cristina Dâmboeanu

Sorin M. Rădulescu is senior researcher I at the Sociology Institute of the Romanian

Academy and editor-in-chief of the Romanian Sociology Magazine. For 25 years, i.e. since 1982,
when he started his research activity in the former Sociologic Research Centre (today’s Sociology
Institute of the Romanian Academy) has run, alone or in collaboration, many studies and research
activities in the field of sociology of deviance and social problems.
Sorin M. Rădulescu has obtained many financings granted by various institutions from our
country. Thus, during 2000-2002 he was the coordinator of the project Domestic violence in
Romanian, during the transition period, financed by the Romanian Academy. Between 2003-2005,
he was the project manager of the grant The perception of corruption in the local public
administration, awarded by C.N.C.S.I.S. At the moment, he is the manager of the grant called The
restorative justice role in the justice system for underage children of Romania, financed by
C.N.C.S.I.S.
From the point of view of his published work, the author has published since 1990 and
2007, 34 books (13 alone and 21 as a co-author), 36 studies in special tomes and 114 articles in
magazines related, among others, to the anomie, deviance and rationality, to juvenile criminality
and delinquency, to illness, sexuality and ages. An equally important place of his work is
represented by such “traditionalist” concerns from social problems sociology, among which
corruption, suicide, drug taking and (intra)familial violence. The author has also constantly
attended national and international scientific conferences, within which he has presented papers
promoting the Romanian research and has disseminated his results.
His recent books are: Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu, Sociologia consumului şi
abuzului de droguri, Bucureşti, Edit. ”LUMINA LEX”, 2006, 398 p., Sorin M. Rădulescu, Dan Banciu,
Cristina Dâmboeanu, Justiţia restaurativă. Tendinţe şi perspective în lumea contemporană,
Bucureşti, Edit. ”LUMINA LEX”, 2006, 302 p., Sorin M. Rădulescu, Între Homo Oeconomicus şi
Homo Sociologicus. O istorie a sociologiei moderne din perspectiva raţionalităţii şi iraţionalităţii
acţiunii umane, Bucureşti, Edit. ”LUMINA LEX”, 2006, 388 p., Dorinica Ioan, Dan Banciu, Sorin M.
Rădulescu (coordonatori şi autori), Corupţia în România. Realitate şi percepţie socială, Bucureşti,
Edit. ”LUMINA LEX”, 2005, 310 p., Sorin M. Rădulescu, Dicţionar selectiv. 100 de termeni ”cheie” în
domeniul patologiei sociale, criminologiei şi sociologiei devianţei, Bucureşti, Edit. ”LUMINA LEX”,
2004, 240 p.
Another aspect that should be mentioned with respect to the competence domains refers to
the didactic activity achieved. After 1990, and until 2000, when he completely retired from this
activity, he taught courses of Sociology of Deviance, Sociology of Medicine and of Sociology of Age
in the particular and state' s education as follows: 1973-1989 - Courses and seminars in the
following faculties: Sociology of Medicine Department (Medico-Pharmaceutical Institute from
Bucharest); Philosophy Department (Polytechnic Institute from Bucharest); Philosophy Department
(Academy of Economic Studies); 1990-1994 - Courses and seminars taught at the Department of
Sociology (University of Bucharest); 1990-1997 - Courses and seminars taught at the Faculties of
Sociology-Psychology of Hyperion, Spiru Haret, Gheorghe Cristea and Europa Ecor UIniversities;
1998 – 2000 – Courses and seminar held exclusively at the Department of Sociology-Psychology of
Hyperion University.
In 1994 he has the right to coordinate doctoral theses, guiding PhD students enrolled at
the Sociology Institute of the Romanian Academy. Under his scientific coordination, more PhD

7
students have been granted the title of doctor in sociology; they have approached the reference
domains in which their coordinator is a professional specialist. In 2000, he was honorific visiting
professor at the History-Philosophy Department within the “Babeş-Bolyai” University of Cluj-
Napoca.

Gheorghe Florian has been a PhD in Psychology since 1995. During 1990 and 1996 he
was the director of the Studies, Documentation and professional Formation Department in
Penitentiaries General Department. After that, between 1997 and 1999, he was a director of the
Bucharest-Rahova Maximum Security Penitentiary. In 2000, he became the director of the Cultural-
Instructive Department from the Penitentiaries General Department, the Ministry of Justice, and in
2001, he became the director of the Education Department, Penitentiary Studies and Psychology as
part of the Penitentiaries General Department, the Ministry of Justice. Between 2002 and 2007, he
was a psychologist at the National Institute of Criminology, the Ministry of Justice. Since 2001, he
has been a university lecturer in the Social Assistance department of the Department of Sociology
and Social Assistance, of the University of Bucharest. He is the president of the Penology Branch as
part of the „Romanian Society of Criminology, Criminology and Penology”.
The practical results of his activity have been carried out in various ways. Gheorghe Florian
coordinated the team that accomplished the first project of “The law of execution of the privative
punishments of freedom” for adults. He also organized together with the Dutch Committee Helsinki
seminars regarding “The promotion of human rights in the Romanian penitentiary system”,
attended by the staff from 21 penitentiaries. He organized the translation in Romanian of the
international manual written for the penitentiaries staff “To put the rules into practice”. With Dutch
financial help, he succeeded in multiplying the manual into 10,000 copies, distributed for free in all
the Romanian detention centers (500 copies were sent to penitentiaries from the Republic of
Moldova). He coordinated the team that made the project of “The law regarding the execution of
the instructive measure concerning the delinquent minors' confining into a resocializing center”;
Among the most important works published by Gheorghe Florian we can mention those
published by Oscar Print publishing house: “Penitentiary Psychology” in 1995, “Penitentiary
Dynamics. The Reform of the Internal Structures” in 1998, “Penitentiary Phenomenology” in 2003
and “Criminality Preventing. Theory and Practice”, in 2005. For his works “ Penitentiary
Psychology” and “ Criminality Preventing. Theory and Practice”, the author won the “V.V.Stanciu”
Award given by the Jurists' Union from Romania.

Cristina Dâmboeanu is a scientific researcher at the Institute of Sociology of the

Romanian Academy, where she took active part in several studies carried out by the Sociology of
Deviance and Social Problems Department. Thus, in 2003 and 2004, she participated as researcher
in the assessment of the experimental restorative justice in Romania. Between 2003 and 2005 she
was a member of the team of the CNCSIS grant: The perception of corruption in the local public
administration. At present, she is involved in the carrying out of another CNCSIS grant entitled The
role of restorative justice in the justice system for minors in Romania.
Although her main fields of interest are the sociology of deviance and criminality, Cristina
Dâmboeanu has proved her professional skills in other research areas as well. For example,
between 2004 and 2006 she coordinated an ample research program carried out in a partnership
(The Institute of Sociology and the Urbanproiect National Research and Development Institute for
Urban Planning and Land Use), on the relation between migration and rural development.
She has always granted special attention to the use and dissemination of the results of the
research activity, by publishing several articles and studies in specialized magazines and collective
volumes, as well as by participating in conferences, seminars, workshops and colloquia. She is the
co-author of two books, one which approaches the issue of restorative justice and one focusing on
drug consumption.
In 2004, Cristina Dâmboeanu applied and was admitted with a maximum grade of 10 for a
PhD program without attendance, with the project entitled: The etiology and prevention of the
crime relapse phenomenon.

V. Excerpts from the summary presented by the CNCSIS in the 3rd stage of the project
(2009)

1. Aim
The main objective of the research carried out in the third stage of the project was to
identify the main types of abuse experienced by children in their families and to emphasize the

8
factors active at family level and which determine the risk of the emergence and amplification of
violence against minors.

2. Research methodology
From a methodological point of view, a quality analysis was carried out, including 32
interviews with children who suffered abuse in the family and with respect to whom a social
protection measure was issued (8 interviews with neglected children, 3 – with children who were
exploited for work, 11 – with physically molested children and 10 – with sexually molested
children), 16 dialogues with parents who abused or even killed their children, 5 interviews with
young adults (men and women) who were abused during their childhood and who, at the time of
the study, were in a penitentiary serving an imprisonment sentence, including for the fact of having
killed their aggressor parent, 10 interviews and a focus-group with the decision makers in the field
of child rights protection and defense, as well as with those in involved in the prevention and social
control of acts of abuse.

3. The main results of the research

(1) There are no “pure” types of abuse, only mixed, correlated forms. For example, physical
abuse is most of the times accompanied by neglect, sometimes by episodes of sexual
molestation (attempts and even actual deeds), as well as by numerous emotional abuses
(criticism, reproaches, insults, threats, etc.).

(2) With respect to risk factors, the most important are the following:
• the precarious material condition, including, inappropriate housing conditions;
• the excessive consumption of alcohol;
• the parents’ low level of education and schooling;
• the educational model offered by the family of origin;
• the mental disturbances that affect abusing parents;
• the mentality and preconceived ideas determining certain parents to adhere to the
principle there is no means of education better than a good beating;
• the own traumatizing experience, the aggressor parent having been subjected to
different forms of abuse and maltreatment during childhood.

(3) Victim characteristics:

• age – the majority of victims are between 7 and 17 years old, although there are
more isolated cases of victims below this age group;
• the environment of origin – most victims live in the rural environment;
• the family form of organization – most victims belong to disorganized families,
where either the mother or the natural father are absent (due to death, divorce,
abandonment, temporary absence due to working abroad or in another locality);
• the characteristics of the family environment – where both parents are present (or
living together), and they have a low level of education, are excessive users of
alcohol and there are conflicts and tense relations between them, there is an
increase of the risk for one of the daughters to be victimized;
• the characteristics of the parents – the existence within the family of a father
having a low level of education and qualification and who does not have a stable
job, he is a day worker, he is an alcoholic or an excessive drinker, has a criminal
record and is facing mental and emotional traumas, being himself a victim of abuse
in his family of origin is also a risk factor for the daughter(s). The existence of a
mother with an immoral behavior.

(4) Features of abusers:

• age – in general, abusers are aged between 30 and 55 years;
• the environment of origin – most abusers live in the rural environment and in the
outskirts of cities;
• personal family – most abusers are part of disorganized, single parent families,
where one of the partners is absent;
• the level of training, the degree of qualification and education – the abusers are,
generally, people with a low level of training, qualification and education or who
have no occupation and have occasional jobs;
• alcoholism or excessive consumption of alcohol – a large part of abusers is formed
by alcoholics or persons who consume alcohol in excess.

9
 • the existence of mental problems or even mental diseases – a part of abusers are
facing such affections, being mentally and emotionally instable, among others
because of traumas suffered during childhood;
• the existence of a criminal record – in some cases, abusers have a criminal record,
being “familiarized” with sexual abuses which commonly take place “behind bars”;
• perpetuation of abuse – numerous abusers were themselves abused during
childhood by their own parents.

(5) Proposals and suggestions for a possible improvement of the legislative and institutional
framework with respect to child protection
• The clear definition of the concept of “the higher interest of the child” and how it
reflects in national legal and regulatory instruments;
• The development of primary social services, which assess the needs of the child
and the family with a view to preventing a difficult situation. The redefinition by the
existing structures – education, health, social assistance institutions, etc. – of their
mission in order to act with a view to respecting the higher interest of the child and
for preventing the institutionalization thereof;
• The transposition into legal acts of clear punishments for parents infringing children
rights;
• The simplification and clarification of the law for emergency interventions, including
by granting decision power to the social assistant or the law enforcement officer.
The establishment of the court for minors;
• Encouraging adoption as a special measure for protecting the child in difficulty;
• The multiplication of counseling programs and of courses for parents;
• Increasing the number of specialists in centers subordinated to the General
Directorate for Social Assistance and Child Protection, as well as training
professionals (police officers, judges, social assistants within city halls) specializing
in working with children victims of violence and abuses;
• The necessity of informing people with respect to children rights and of raising the
awareness of the public opinion, through various campaigns, with the purpose of
improving the attitude and general behavior of people with respect to the issue of
the child/family in difficulty or facing risk situations.

10