Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Metaetica Si Etica Normativa

Metaetica Si Etica Normativa

Ratings:
(0)
|Views: 137|Likes:
Published by Gmd28

More info:

Published by: Gmd28 on Mar 05, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/05/2011

pdf

text

original

 
Text Seminar 3:
Meta-etica i etica normativă
ș
Fiecare dintre noi avem anumite interese sau scopuri personale. Unele scopuri sunt mijloace pentrurealizarea altor scopuri personale ultime, care nu mai sunt dorite pentru altceva.
[Da i exemple de scopuri personale ultime i de scopuri intermediare.
ț ș
Cum poate fi definită fericirea prin raportare la scopuri?]
Dincolo de scopurile personale, legate de ceea ce vrem să facem în via ă, mai există i un alt motor al
ț ș
 ac iunilor noastre, anume scopurile, valorile sau principiile morale (să spui adevărul, să respec i oamenii, să nu
ț ț
 furi, să î i ii cuvântul dat etc.).
ț ț
[Care este, intuitiv, rela ia dintre scopurile personale i scopurile, valorile sau principiile morale?
ț ș
Cum ar trebui redefinită fericirea prin referire atât la scopurile personale, cât i la cele morale?]
ș
Etica este domeniul filosofic în care se studiază conceptele morale sau scopurile, valorile sau principiilemorale. Există două domenii în etică: meta-etica i etica normativă. Etica normativă are, la rândul ei, două
ș
 subdomenii, cel al teoriilor etice i cel al eticii aplicate.
ș
Problemele de meta-etică privesc natura eticii: Ce facem când spunem că o ac iune este morală sau
ț
 imorală? Descriem obiectiv o ac iune sau ne exprimăm doar sentimentele noastre subiective? Sunt adevărurile
ț
 etice universale sau relative la o cultură sau alta sau de la un individ la altul? Ce face ca o întrebare sauproblemă să fie etică i nu, să zicem, tiin ifică? De ce cineva ar trebui să fie interesat de etică?
ș ș ț
Subdomeniul teoriilor etice este domeniul în care sunt formulate răspunsuri sistematice la întrebări degenul: Ce este corect moral? Când este o ac iune bună sau rea? Ce valori sau principii ar trebui să adopt?
ț
Etica aplicată este domeniul filosofiei morale în care se discută probleme morale specifice ce i de
ș
 avort, pedeapsa capitală, drepturile animalelor, eutanasia, sinuciderea, drogurile, prostitu ia etc.
ț
Meta-etica
Unii dintre noi consideră că principiile morale sunt universale, că ele ar trebui respectate nu numai denoi în ine, ci de
ș
toate persoanele de oriunde i oricând. Conform universalismului moral normativ (‚normativ’,
ș
 adică referitor la ceea ce trebuie să facă cineva), oamenii, chiar dacă au în realitate de multe ori principii moralediferite, ei ar trebui totu i să ajungă să accepte un singur set de principii.
ș
În cazul în care ni se pare ca persoane diferite pot avea principii morale diferite, i că nu este nici o
ș
 problemă dacă au astfel de principii diferite, atunci înseamnă că acceptăm relativismul moral normativ.Relativismul moral normativ poate să aibă mai multe nuan e, în func ie de grupul la care relativizăm principiile
ț ț
 morale.
[Ce specii de relativism ar mai putea fi formulate în func ie de această variabilă, a grupului?]
ț 
La nivel descriptiv, este clar că există grupuri de oameni care au coduri etice foarte diferite de cele alenoastre. Ca atare, universalismul descriptiv este fals (adică teza că to i oamenii au respectat i respectă de fapt
ț ș
 acelea i principii morale; ‘descriptiv’ referă la ceea ce întâmplă sau cum este ceva în realitate, nu la ceea ce ar 
ș
 trebui să se întâmple sau la ce ar trebui să fie ceva), iar relativismul descriptiv este adevărat. Însă trebuie re inut
ț
 că universalismul moral normativ implică faptul că oamenii, chiar dacă au în realitate principii diferite, ei ar trebui să renun e la ele i să accepte un singur cod etic, un singur set de principii morale.
ț ș
[Care este legătura dintre universalism i colonialism?
ș
Cum se poate argumenta că relativismul este incoerent?]
Pentru a putea decide între universalism i relativism ar trebui să facem un pas înapoi i să ne punem o
ș ș
 altă întrebare meta-etică: care este natura judeca ilor i a principiilor morale? Sunt ele adevărate sau false, la fel
ț ș
 ca judecă ile despre lucrurile fizice? Sunt expresia unor emo ii? Sunt simple reguli conven ionale? Sunt adaptări
ț ț ț
 ale unui grup la condi iile de via ă astfel încât să promoveze cooperarea i supravie uirea în cadrul grupului? Pe
ț ț ș ț
 de o parte, dacă principiile morale sunt adevărate sau false, dacă au, cu alte cuvinte, con inut cognitiv, atunci
ț
 putem spera să ajungem, printr-un fel de cercetare etică ra ională, sau printr-un fel de intui ie sau prin revela ie,
ț ț ț
 la adevăruri morale valabile pentru toată lumea i pentru toate culturile. Dar dacă nu pot fi adevărate sau false,
ș
 dacă nu au con inut cognitiv, deoarece sunt expresia unor sentimente sau emo ii sau sunt reguli, atunci, pe de
ț ț
 altă parte, s-ar putea ca relativismul moral normativ să fie corect. Este important, în acest punct, să nu neîncurcăm în cuvinte: la fel cum nu are sens are să spunem că propozi ia ”Directorul a murit” este adevărată
ț
 pentru mine, dar falsă pentru altcineva, tot astfel nu are sens să spunem că propozi ia ” i-ai în elat prietenul i
ț Ț ș ș
 este imoral”, dacă e să accepte valori de adevăr, atunci este adevărată pentru X i falsă pentru Y. Dacă nu ni se
ș
 pare plauzibilă ideea că principiile morale sunt universale, atunci ar trebui să spunem că ultima propozi ie pur i
ț ș
 simplu nu este adevărată sau falsă, la fel ca i orice altă judecată etică.
ș
1
 
Naturalismul i intui ionismul sunt două dintre teoriile metaetice cognitiviste. Conform cognitivismului
ș ț
 meta-etic, judecă ile morale sunt, precum judecă ile obi nuite despre lucruri, adevărate sau false: când spunem
ț ț ș
 că o anumită ac iune este morală sau imorală, spunem ceva despre o realitate specială,
ț
realitatea morală. A fi oac iune bună este o proprietate a ac iunilor la fel precum culoarea verde. Conform cognitivismului, când
ț ț
 discutăm despre chestiuni morale considerăm, în mod corect, că opiniile noastre morale sunt adevărate i vrem
ș
 să-i convingem pe cei din jurul nostru de acest lucru. Unul dintre punctele forte ale cognitivismului este căreu e te să explice practica noastră obi nuită de a argumenta pro i contra unor opinii morale: vrem să ajungem
ș ș ș ș
 la adevăr în ceea ce prive te faptele morale.
ș
Conform naturalismului, fiecare ac iune sau situa ie pe care o evaluăm moral are anumite
ț ț
proprietă i
ț
 etice, binele i răul (ceea ce este moral i imoral) care pot fi identificate printr-un ra ionament pornind de la ceva
ș ș ț
 ce observăm direct, dar nu printr-un fel de intui ie, ci cu ajutorul sim urilor obi nuite. Ceea ce observăm sunt
ț ț ș
 proprietă i naturale, proprietă i fizice. De exemplu, vedem că to i oamenii caută i apreciază plăcerile i evită
ț ț ț ș ș
 suferin a. A sim i plăcere i durere sunt
ț ț ș
proprietă i naturale
ț
ale oamenilor. De aici putem deduce că o ac iune
ț
 este bună dacă promovează plăcerea i nu suferin a sau, conform teoriei etice naturaliste numite „utilitarism
ș ț
 hedonist pozitiv”, dacă duce la cea mai mare cantitate de plăcere/fericire pentru cât mai mul i oameni i la cea
ț ș
 mai mică cantitate de durere/suferin ă. Se echivalează astfel o proprietate naturală, anume proprietatea unor 
ț
 ac iuni de a produce fiin elor sensibile plăcere, cu binele moral; termenul “bine” este, ca atare, sinonim cu
ț ț
 “plăcere” sau “ fericire”. Binele este, în consecin ă, o proprietate naturală rela ională a ac iunilor (rela ională
ț ț ț ț
 deoarece existen a ei depinde de rela ia ei cu altceva; a fi tată sau soră sunt exemple de proprietă i rela ionale).
ț ț ț ț
[Se poate trece de la „este” la „trebuie”? Din faptul că plăcerea este urmărită în mod natural deoameni sau că este unul dintre scopurile lor personale, rezultă că ob inerea ei ar trebui să fie urmărită de către
ț 
 oameni i că toată lumea ar trebui să facă acele ac iuni care duc la cea mai mare cantitate de plăcere i la cea
ș ț ș
 mai mică cantitate de suferin ă pentru cât mai mul i oameni?
ț ț 
Compara i propozi ia „Binele nu este plăcere.” cu „Un burlac nu este un bărbat necăsătorit.”
ț ț 
 Observa i diferen ele i formula i o obiec ie la adresa ideii că termenii “bine” i “plăcere” sunt sinonimi.]
ț ț ș ț ț ș
Intui ionismul
ț
(vezi, de exemplu, G.E. Moore (1873-1958), H. A. Prichard (1871-1947) sau W. D. Ross(1877-1971)) este teoria cognitivistă conform căreia judecă ile noastre morale sunt adevărate sau false, dar nu
ț
 pentru că binele i răul ar fi proprietă i naturale. Conform intui ionismului moral, binele nu poate fi echivalat cu
ș ț ț
 nici o proprietate naturală. Binele este, mai degrabă, o proprietate non-naturală care nu se poate defini, la felcum nu putem defini proprietă ile, de această dată naturale, de a fi galben, verde sau cald. tim, printr-un fel de
ț Ș
 intui ie morală
ț
, ce ac iuni sunt bune, dar nu putem spune explicit, ce este binele. La fel cum nu putem explica
ț
 unui orb ce este o culoare, la fel nu putem explica cuiva lipsit de sim moral ce înseamnă binele i răul.
ț ș
 Intui ionismul moral ar putea fi un
ț
intui ionism al ac iunii
ț ț
, dacă se consideră că avem intui ii privind fiecare
ț
 situa ie în parte, fiecare ac iune particulară (“Cred/simt că ce vrei tu să faci acum nu este bine!”) sau un
ț ț
 intui ionism al regulilor sau al principiilor dacă se sus ine că avem intui ii morale numai în legătură cu anumite
ț ț ț
 principii generale foarte generale („Furtul nu este o ac iune bună.”, „Nu min i!”).
ț ț
Conform non-cognitivismului, atunci când afirmăm că o ac iune este bună sau rea, spunem ceva ce nu
ț
 este adevărat sau fals, deoarece ori ne exprimăm emo ia subiectivă pe care o sim im raportat la o ac iune, ori ne
ț ț ț
 exprimăm aderen a la un imperativ, o prescrip ie, adică la o regula care ne spune că o anumită ac iune nu trebuie
ț ț ț
 făcută i care nu este, ca atare, adevărată sau falsă. Emotivismul i prescriptivismul sunt teorii meta-etice ce au
ș ș
 în comun respingerea ideii că putem discuta cu argumente pe marginea unor probleme morale.Conform emotivismului (vezi A.J. Ayer (1910–1989)), judecă ile noastre morale exprimă
ț
reac iile
ț
 noastre emo ionale
ț
fa ă de anumite ac iuni actuale sau posibile sau despre anumite persoane sau situa ii.
ț ț ț
 Judecă ile morale sunt, conform acestei perspective morale, dezaprobări sau aprobări ce pot fi înlocuite cu
ț
 interjec ii („bleah!” sau ”ura!”) care exprimă reac ia noastră emo ională.
ț ț ț
[Dacă emotivismul este corect, cum putem convinge pe cineva care crede că a făcut ceva moral că, defapt, a făcut ceva imoral?Emotivismul este universalist sau relativist?]
Conform prescriptivismului (vezi, de exemplu, R. M. Hare. Richard Mervyn Hare (1919-2002)),judecă ile morale nu sunt adevărate sau false, ci sunt
ț
expresia unor reguli universale. Atunci când spunem, deexemplu, că ac iunea cuiva de a sparge o bancă este imorală, ne exprimăm de fapt aderen a la regula „Nu fura!”.
ț ț
 
[Care este rela ia dintre prescriptivism i relativism?
ț ș
Conform teismului meta-etic, dacă nu există Dumnezeu, atunci etica nu are sens. Cum putem în elege
ț 
 această teză?Amoralismul este teza conform căreia etica este ceva a) inutil? sau b) ceva ce restrânge libertateaumană i, ca atare, imoral? sau c) op ional?
ș ț 
Orice ac iune este fie morală, fie imorală. Adevărat sau fals?
ț 
2
 
Conform conven ionalismului, principiile morale sunt reguli sau adevăruri stabilite conven ional de
ț ț 
 către oameni. Cu ce teorii meta-etice este compatibil conven ionalismul?
ț 
Fie următorul argument:-Tortura este un act imoral.-Dacă tortura este un act imoral, atunci ceea ce s-a întâmplat în închisoare este un lucru rău.-Deci ceea ce s-a întâmplat în închisoare este un lucru rău.Cum poate fi folosit argumentul de mai sus pentru a construi o obiec ie la adresa non-cognitivismului?]
ț 
Etica normativă: deontologismul, consecin ionismul i etica virtu ii
ț ș ț
Teoriile etice nu privesc atât natura judecă ilor noastre etice, cât
ț
criteriile concrete de evaluare morală.Conform teoriilor consecin ioniste, pentru a decide dacă o ac iune este morală sau imorală trebuie să
ț ț
 luăm în calcul consecin ele unei ac iuni. Cineva poate considera însă că, indiferent de consecin ele unei ac iuni,
ț ț ț ț
 anumite lucruri pur i simplu nu trebuie făcute. Teoriile care au la bază un anumit set de datorii (ceva ce trebuie
ș
 întotdeauna făcut), i nu consecin ele ac iunilor, se numesc „
ș ț ț
non-consecin ioniste
ț
” sau ”deontologiste” (de lagrecescul deontos, ceea ce se cade, ce este necesar). O ac iune este corectă din punct de vedere moral, conform
ț
 deontologismului, dacă nu contravine acestor datorii. Etica virtu ii pune accent pe urmărirea unui scop final
ț
 absolut: fericirea. Dezvoltarea unui caracter moral (virtuos) este o condi ie necesară pentru a atinge acest scop,
ț
 iar o ac iune bună va fi cea realizată de un om virtuos. Etica virtu ii este teleologică (telos=scop) deoarece are la
ț ț
 bază ideea că oamenii au anumite scopuri naturale pe care, dacă le realizăm, atunci vom fi ferici i.
ț
Cea mai importantă teorie etică deontologistă este etica kantiană (vezi Immanuel Kant, 1724 – 1804) i
ș
 are la bază conceptul de
datorie
: ceea ce este corect din punct de vedere moral sunt numai actele realizate dinsim ul datoriei. Ac iunile care au la bază o înclina ie, adică orice tip de emo ie sau sentiment, nu sunt ac iuni
ț ț ț ț ț
 autentic morale.
[Ideea de merit sau de vina are sens numai dacă suntem liberi, dacă ac iunile noastre depind numai de
ț 
 voin a noastră. Cum poate fi folosită această idee pentru a argumenta în favoarea ideii lui Kant că ac iunile
ț ț 
 bazate pe înclina ii nu sunt autentic morale.]
ț 
Datoria, pe de altă parte, este o obliga ie care se impune ra iunii în orice situa ie, indiferent de ceea ce
ț ț ț
 sim im. Atunci când ajutăm, de exemplu, un cer etor, trebuie să ne asigurăm că actul nostru are la bază
ț ș
 recunoa terea ra ională a faptului că avem datoria să îi ajutăm pe nevoia i.
ș ț ș
O altă caracteristică a eticii kantiene este că ia în calcul numai inten iile
ț
care stau în spatele unei ac iuni,
ț
 nu i consecin ele, atunci când se evaluează moral o ac iune.
ș ț ț
[A. De ce consideră Kant că lucrurile stau astfel? Pentru a putea răspunde gândi i-vă la o situa ie în
ț ț 
 care o inten ie bună are consecin e negative i la o situa ie în care o inten ie rea are consecin e pozitive.]
ț ț ș ț ț ț 
Inten iile, consideră Kant, trebuie să se bazeze pe principii generale numite de Kant “maxime”. Însă nu
ț
 orice maximă este acceptabilă din punct de vedere moral. Dacă ajut o persoană rănită bazându-mă pe principiul“Ajută-i pe cei răni i, dacă vrei să fii răsplătit!” sau pe principiul “Ajută-I pe cei răni i, dacă î i este milă!”,
ț ț ț
 atunci ac iunea mea nu este morală. Aceste
ț
a sunt imperative ipotetice au un caracter relativ i condi ionat (fă
ș ț
 ceva dacă…) i sunt de genul “Nu min i dacă crezi că vei avea de câ tigat ceva!”.
ș ț ș
Imperativele categorice, înschimb, sunt datorii absolute i necondi ionate de genul “Nu trebuie să ucizi!” sau “Nu trebuie să min i!”.
ș ț ț
 Morala este, pentru Kant, ceva valabil pentru to i oamenii i în toate situa iile i ca atare, reprezintă un sistem de
ț ș ț ș
 imperative categorice, nu ipotetice. Imperativele, pentru a fi morale, trebuie să îndeplinească o condi ie: să fie
ț
 universalizabile.Imperativul categoric kantian principal are, în scrierile lui Kant, trei formulări specifice. Prima dintreele, cunoscută sub numele de formula universalizării, ne spune că ar trebui să ac ionăm numai conform acelor 
ț
 maxime pe care le po i voi totodată ca legi universale. O maximă trebuie deci să se poată aplica a) tuturor 
ț
 oamenilor i b) în orice situa ie. Principiile “Fură oricând ai ansa să o faci fără să fii prins” i “Ucide pe cei
ș ț ș ș
 care nu sunt de acord cu tine” nu sunt universalizabile pentru că se referă la situa ii particulare. În plus, i mult
ț ș
 mai important, Kant deoarece dacă ar fi urmate de to i indivizii atunci ar duce la o
ț
contradic ie practică
ț
: ceea ceface posibilă existen a moralei, adică însă i via a oamenilor, ar fi amenin ată pentru to i indivizii. Ca atare, o
ț ș ț ț ț
 persoană trebuie să se gândească ce s-ar întâmpla dacă toată lumea s-ar comporta a a cum se comportă ea.
ș
 Reluând principiul universalizării, Kant scrie: „imperativul universal al datoriei ar putea fi exprimat şi astfel:acţionează ca şi când maxima acţiunii tale ar trebui să devină, prin voinţa ta, lege universală a naturii“ (Kant,1972, p. 39)
[A. Pute i formula un principiu universalizabil care totu i este imoral?]
ț ș
 
[B. Conform Regulii de Aur (un principiu moral prezent în multe culturi) ar trebui să ne întrebămmereu dacă am vrea să ni se facă ceea ce vrem noi să facem altcuiva. Este echivalent imperativul categorickantian cu Regula de Aur?]
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->