Tuberculoza - ameninţarea globală persistă!

Conform calendarului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, anual la 24 martie se desfăşoară

Ziua Mondială de combatere a tuberculozei.
Caracterizată prin rata mortalităţii înalte şi prin costurile economico-sociale costisitoare,
tuberculoza, alături de malarie şi de infecţia HIV - constituie obiectivele principale de combatere
în plan mondial şi o problemă primordială de sănătate publică şi continuă să rămînă o boală cu o
condiţionare socio-economică semnificativă.
Agentul patogen al tuberculozei a existat pe pămînt cu mult înainte de apariţia omului.
Cercetătorii au descoperit semne ale acestei afecţiuni la scheletele oamenilor care au trăit în
perioada timpurie a epocii de piatră - cu aproximativ 5.000 de ani înainte de era noastră. Senzaţia
ştiinţifică a avut loc în anul 1882, cînd bacteriologul german Robert Koch la o şedinţă a Asociaţiei
de fiziologie din Berlin le-a vorbit colegilor despre descoperirea agentului patogen al tuberculozei.
Într-un fel sau altul, fiecare dintre noi se întîlneşte inevitabil în timpul vieţii cu bacilul
tuberculozei. Fiecare organism reacţionează însă în mod diferit - unii se îmbolnăvesc, alţii se opun
activ infecţiei, iar o a treia categorie nici măcar nu observă agresorul. Totul depinde de rezervele
noastre interne, de sistemul imunitar şi de capacitatea de a se opune agentului patogen al bolii. Un
organism sănătos îşi formează cîteva linii de apărare fiziologică şi doar pătrunderea agentului
patogen al tuberculozei în organism nu înseamnă începutul bolii. Însă în cazul unor atacuri repetate
ale bacililor patogeni sau în cazul unui sistem imunitar slăbit, microbacteriile distrug liniile de
apărare şi pătrund în circuitul sangvin. S-a constatat, că dintre subiecţii infectaţi, cea mai mare
parte, 80-90 % nu se vor îmbolnăvi niciodată de tuberculoză şi numai 10-20% vor face boala, şi
anume cei la care mecanismele de apărare antiinfecţioasă sunt serios compromise. Toate aceste
caracteristici, alături de condiţionarea socio-economică, fac din tuberculoză o boală care trebuie
studiată din două puncte de vedere la fel de importante: epidemiologic şi individual.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, împreună cu instituţiile publice din întreaga lume a
declanşat o amplă campanie de luptă sub sloganul: "Prin tratament m-am vindecat de tuberculoză.
Numai aşa te vindeci şi tu!" împotriva acestei "maladii a saraciei şi mizeriei", declarând
tuberculoza "urgenţă mondială".
Din datele epidemiologice prezentate de către Biroul pentru Controlul Tuberculozei în
Balcani al OMS se cunoaşte că tuberculoza încă mai face ravagii în estul Europei, estimându-se, în
ciuda tuturor eforturilor depuse, creşterea incidenţei pînă la 10 milioane de cazuri noi pe an în
2020. La ora actuală în lume se înregistrează aproximativ opt milioane de cazuri anual şi două
milioane de decese, în ciuda faptului că tratamentul bolii este eficient în 95% din situaţii. Se
aşteaptă ca în primul deceniu al Secolului XXI pe Planeta noastră să se înregistreze 90 milioane de
noi îmbolnăviri şi peste 30 milioane de decese cauzate de tuberculoză.
În Republica Moldova, conform datelor statistice de la IMSP Institutul de Ftiziopneumologie
pe parcursul anului 2006 morbiditatea prin tuberculoză a constituit 5471 cazuri (a.2005 – 5632
cazuri), sau 130,0 cazuri la 100 mii populaţie (2005- 133,9 cazuri). Morbiditatea prin tuberculoză la
nivel naţional s-a micşorat cu 2,9% faţă de aceiaşi perioadă a anului precedent şi se determină o
tendinţă spre stabilizare a situaţiei epidemiologice.
Cei mai înalţi indici s-au înregistrat în raioanele: Străşeni – 156,1‰; Călăraşi – 153,8‰;
Ialoveni – 149,0‰; m. Chişinău – 146,0‰; Criuleni – 139,8‰; mun. Bălţi – 134,7‰; Ungheni –
129,8‰, etc.
În unele teritorii ale ţării se constată o micşorarea a morbidităţii prin tuberculozei în anul
2006: Briceni (cu 7,4% ), Cahul (cu 4,4%), Călăraşi (cu 7,1%), Căuşeni (cu 7,1%), Drochia (cu
19,2%), Făleşti(cu 10,5%), Glodeni (cu 7,8%), Leova (cu 19,4%), Nisporeni (cu 17,4%), etc.
Din numărul bolnavilor înregistraţi, cazuri noi au fost 4365 (a. 2005 - 4518) cu o incidenţă de
103,4 la 100000 populaţie (a. 2005 – 107,4). Incidenţa cazurilor noi a tuberculozei s-a micşorat cu
3,4 % faţă de aceiaşi perioadă a anului precedent. Recidive – 1106 cazuri (a. 2005 - 1114).
 Cazuri noi de tuberculoză la copii pînă la 17 ani în anul 2006 au fost de 298 (a. 2005 - 293) cu
o incidenţă de 31,7 cazuri la 100 mii populaţie (a. 2005 - 31,2). Incidenţa la copii s-a majorat faţa
de aceiaşi perioadă a anului 2005 pe republică cu 1,7 %.
Numărul bolnavilor cu forme distructive s-a micşorat cu 119 cazuri - (de la 1819 în a.2005 la
1700 în a.2006). Numărul bolnavilor cu eliminări de bacili s-a majorat cu 45 cazuri (de la 1781în
a.2005 la 1826 în a.2006).
Ca şi în anii precedent, rămâne mic numărul bolnavilor cu forme de tuberculoză
extrarespiratorie (158 cazuri). În instituţiile penitenciare pe parcursul anului 2006 s-au înregistrat
495 bolnavi cu tuberculoză (2005-524).
Prevalenţa tuberculozei constituie 146,8 cazuri la 100 mii populaţie (2005- 149,5).
Pe parcursul anului 2006 au decedat de tuberculoză 667 bolnavi (2005-682), ceea ce
constituie - 18,6 decese la 100 mii populaţie (2005-19,0).

Tabel
Indicatorii epidemiologici ai tuberculozei în Republica Moldova 2005–2006

2006 2005
N Indicatorii epidemiologici La
La 100000 abs abs
100000
1. Morbiditatea globală 130,0 5471 133,9 5632

2. Incidenţa cazuri noi 103,7 4365 107,4 4518

3. Incidenţa formelor distructive 40,4 1700 43,2 1819

4. Incidenţa formelor bacilare 43,4 1826 42,3 1781

5. Incidenţa la copii 31,7 298 31,2 293

Incidenţa formelor
6. 3,8 158 3,1 131
extrarespiratorii
7. Ponderea formelor distructive 41,6 1700 42,7 1819

8. Ponderea formelor bacilare 44,7 1826 41,8 1781

Ponderea bolnavilor cu forme
9. 7,6 310 8,1 344
grave
10. Recidive - 1106 - 1114

11 Mortalitatea 18,9 797 805 19,1

Factorii principali responsabili de agravarea situaţiei epidemiologice la tuberculoză sînt

factorii socio – economici: migraţia masivă a populaţiei, şomajul, stresul social cronic,
prezenţa unui rezervor masiv de infecţie în populaţia adultă, prezenţa altui rezervor din
bolnavii de până la 2001, care au fost trataţi insuficient din cauza lipsei preparatelor
antituberculoase, alimentarea insuficientă a majorităţii bolnavilor de tuberculoză la etapa de
ambulator, patologia concomitentă la 60% din bolnavii de tuberculoză, etc.
E necesar de menţionat, că majoritatea bolnavilor s-au depistat din rîndul populaţiei, care
trăiesc sub nivelul sărăciei.
Este nesatisfăcătoare implicarea medicilor de familie în depistarea bolnavilor de
tuberculoză, ce se confirmă prin depistarea tardivă a bolnavilor cu tuberculoză - pondera
bolnavilor cu distrucţie a ţesutului pulmonar este de 41,6% şi a formelor grave de tuberculoză -
7,6%.
Pe plan mondial, pentru controlul TBC, OMS recomandă strategia DOTS (tratament sub
directa observaţie), ce combină următoarele elemente:
• Program Naţional de Control al TBC;
• detectarea cazurilor de tuberculoză prin examenul microscopic al sputei suspecţilor;
• chimioterapie standardizată de scurtă durată, sub directa observare a tuturor cazurilor cu
bacilul Koch evidenţiat la examenul microscopic al sputei;
• asigurarea unui sistem de monitorizare prin înregistrarea pacienţilor;
• urmărirea şi evaluarea lor printr-un program adecvat de supraveghere.

Ce trebuie făcut pentru a preveni îmbolnăvirea ?

Pentru că sursa de infecţie o constituie oamenii bolnavi şi animalele bolnave de tuberculoză,
un prim şi important mijloc de prevenţie este tratamentul bolnavilor, pentru a face să scadă astfel
posibilitatea contactării bolii de către persoanele sănătoase de la purtătorii de bacili (sputa
bolnavilor de tuberculoză conţine un număr enorm de bacili).
Alte masuri de prevenire sunt:
- vaccinarea BCG (vaccin antituberculos), la nou-nascuţi fară testare la tuberculină şi la copii
în clasa a VIII-a şi la 18 ani, după testare la tuberculină.
- chimioprofilaxie;
- crearea condiţiilor optimale de trai;
- promovarea alimentaţiei echilibrate;
- evitarea suprasolicitării fizice şi psihice;
- evitarea fumatului şi a consumului exagerat de alcool;
- evitarea stresului,

Importanţa educaţiei pentru sănătate în controlul tuberculozei

Educarea pacientului reprezintă o componentă crucială în profilaxia şi tratamentul TB.

Personalul sanitar trebuie să comunice clar cu pacientul de la momentul diagnosticului, pe toata
durata tratamentului şi până la vindecarea acestuia.
Educarea pacientului este foarte importantă în faza intensivă a tratamentului, însă este
vital pentru succesul acesteia ca ea să se desfăşoare continuu pe durata terapiei. În cazul copiilor
pacienţi, familia acestora va avea nevoie de informaţii, sfaturi şi sprijin.
La momentul diagnosticului, pacientul trebuie să afle informaţii de bază despre TB şi
modul de transmitere. Pacienţii pot fi speriaţi şi trebuie asiguraţi că boala este curabilă.
Comunicarea este necesară pentru a realiza o informare şi o educare despre TB şi
tratamentul acesteia şi pentru a încuraja pacienţii să urmeze tratamentul fără întrerupere.
Interacţiunea cu pacientul trebuie să fie o experienţă pozitivă, iar cantitatea de informaţii
furnizate la un moment dat trebuie sa fie limitată.
Exprimarea trebuie să fie clară si simplă. Este bine să folosim un limbaj adecvat nivelului
de instrucţie al pacientului şi să repetăm informaţiile relevante pentru a facilita reţinerea
acestora. Este important a se folosi exemple concrete.
Atunci când facem educaţia pentru sănătate a pacientului TB e necesar să:
- punem întrebări şi să ascultăm,
- încurajăm pacientul de a pune întrebări,
- punem întrebări de control (pentru a verifica dacă pacientul a înţeles problemele discutate).
Întrebările de control (sau recapitulative) intenţionează să afle ce a învăţat o persoană, pentru a
furniza mai multe informaţii, dacă este necesar sau a clarifica unele instrucţiuni. Ele trebuie puse
la sfârşitul unei explicaţii pentru a fi siguri că pacientul a înţeles mesajul educativ sau la sfârşitul
vizitei, pentru a verifica dacă pacientul ştie ce are de făcut în continuare.
 Frazele care încep cu “povestiţi-mi” sau “explicaţi-mi” pot fi de ajutor în obţinerea
informaţiilor de la pacient. Aceste întrebări sunt folosite atunci când examinatorul trebuie să
exploreze probleme complexe, care nu au un set finit sau predeterminat de răspunsuri.
Nu numai ceea ce este spus sau făcut, ci şi modul în care este spus sau făcut sunt
importante, ajutându-l pe pacient să înţeleagă mesajele educaţiei pentru sănătate şi să adere la
tratament.
Probabilitatea ca pacientul să revină pentru următorul tratament va fi mai mare dacă
atitudinea faţă de el este una de respect şi de atenţie faţă de nevoile sale, demonstrată prin
comportament, cuvinte, limbaj corporal, tonul vocii şi stabilirea contactului vizual.

Cine face educaţia pentru sănătate a pacientului cu TB şi cui se adresează aceasta?

Educaţia pacientului cu TB începe odată cu punerea diagnosticului când medicul trebuie

să explice gravitatea bolii, dar şi faptul că aceasta este curabilă. Educaţia pentru sănătate este
iniţiată de lucrătorii medicali din medicina primară (medicii de familie şi asistentele medicale).
Un rol important ar trebui să-l joace şi profesorii în şcoală, precum şi aparţinătorii
copiilor bolnavi de TB. De aceea, educaţia pentru sănătate privind prevenirea şi combaterea TB
trebuie să se adreseze atât bolnavilor cât şi aparţinătorilor acestora, precum şi tuturor celor care
au un rol în educarea copiilor.
Educaţia se poate face atât pe cale verbală cât şi prin mesaje scrise. Interacţiunea medic -
pacient este foarte importantă, pacientul avînd posibilitate să-şi clarifice astfel diversele întrebări
şi noţiuni importante privind profilaxia şi tratamentul tuberculozei. Dar totodată, pacientul nu
trebuie să fie copleşit de informaţie suplimentară, care nu este înţeleasă. Personalul medical
trebuie să fie conştient de limitele capacităţii de înţelegere a pacientului faţă de mesajele
educative
şi să programeze întâlniri de urmărire pe măsura necesităţilor.

CENTRUL PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII, EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE ŞI RELAŢII CU MASS-MEDIA