Upload

******

Am uitat parola x Creaza cont nou

Administratie
Legislatie
Arta cultura
Biologie
Casa gradina
Diverse ALTE DOCUMENTE
Economie
Geografie PROIECTE DE COOPERARE
Gradinita INTERNATIONALA COORDONATE
Istorie DE ISJ
Jurnalism DESCENTRALIZAREA
Limba SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Literatura romana PREUNIVERSITAR
Management
Medicina
Personalitati
Profesor scoala Căutare

Sociologie
Stiinta
Tehnica mecanica
Timp liber
DESCENTRALIZAREA
SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT
PREUNIVERSITAR

Ministerul Educatiei si Cercetarii

Directia Politici si Strategii Educationale

DESCENTRALIZAREA SISTEMULUI

DE ÎNVATAMÂNT PREUNIVERSITAR
Cuprins

Introducere

Capitolul 1:

Experiente recente privind descentralizarea

Capitolul 2:

Documentele M.Ed.C. privind strategia de

descentralizare a învatamântului

preuniversitar. Consecin 111b116b 55;e

manageriale

Concluzie

Bibliografie si resurse web

INTRODUCERE

Descentralizarea sistemului educational este un

demers necesar si îndelung asteptat, pe de o parte, din
perspectiva democratizarii vietii interne si a eficientizarii
administratiei serviciilor publice si, pe de alta parte, în
perspectiva integrarii în Uniunea Europeana nu numai la
nivel retoric, teoretic sau conceptual ci si, mai ales, la nivel
operational, al practicilor curente.

Descentralizarea este inevitabila: A devenit evident

faptul ca deciziile luate la nivel central nu au cum sa ia în
considerare toate situatiile si, mai ales, toate nevoile si
interesele concrete ale diverselor institutii, grupuri si
persoane. O societate democratica presupune apropierea
procesului decizional de locul ei de aplicare, cetatenilor
trebuind sa li se ofere posibilitatea participarii deciziile care
îi afecteaza în mod direct sau indirect. Mai mult decât atât,
noile principii si practici ale “guvernantei”[1] impun
autoritatilor publice nu numai sa creeze cadrul institutional
pentru aceasta participare ci si sa-i informeze, sa-i formeze
si sa-i motiveze pe cetateni sa participe la procesul
decizional.

Desi descentralizarea a fost pusa în discutie înca din

primii ani de dupa 1989, în lipsa unei politici si strategii clare
si coerente, masurile luate pâna acum au fost partiale si
timide, iar procesul a înregistrat multe suisuri si coborâsuri.
Strategia de descentralizare a învatamântului preuniversitar
aprobata prin Memorandum în sedinta de Guvern din 20
decembrie 2005 este un document care constituie punctul
de plecare al acestui “exercitiu”si care defineste, pentru
prima data, o optiune clara pentru descentralizarea
învatamântului preuniversitar.

Definita generic, descentralizarea se refera la

transferul de autoritate decizionala în josul ierarhiei unei
organizatii sau în afara acesteia. Astfel înteleasa,
descentralizarea are doua mari dimensiuni esentiale[2]:
deconcentrarea, care se refera la delegarea autoritatii de
decizie dinspre nivelurile centrale spre nivelurile regionale si
locale, si descentralizarea propriu zisa (“devolutia”) care
consta în transferul autoritatii de decizie în afara
organizatiei – în speta la autoritatile publice locale
reprezentative. În acest sens, deconcentrarea ar însemna
transferul autoritatii decizionale de la M.Ed.C spre
inspectorate si unitati scolare, ca niveluri organizationale ale
sistemului de învatamânt, iar descentralizarea propriu zisa
ar însemna transferul autoritatii decizionale la consiliile
judetene, locale si catre primari.

Pornind de la aceste definitii, putem constata usor ca

nu exista, nicaieri în lume, nici sisteme complet centralizate
nici sisteme complet deconcentrate sau complet
descentralizate. Nici în prezent nu putem spune ca sistemul
românesc de învatamânt este foarte centralizat, multe
decizii financiare fiind descentralizate iar altele
deconcentrate. Mai mult, deciziile privind curriculum-ul la
decizia scolii sunt atât deconcentrate (scoala decide, cu
avizul inspectoratului) cât si descentralizate (parintii si elevii
decid – cel putin în teorie – structura etc)

Ca urmare, ceea ce generic se numeste

“descentralizare” reprezinta, pentru fiecare societate si
sistem scolar în parte, un aliaj sui generis, de
centralizare, deconcentrare si descentralizare,
neexistând, în lume, doua sisteme de învatamânt identice în
aceasta privinta. Deci, modelul de descentralizare
trebuie construit, negociat, rezultatul fiind un
compromis între nevoile si aspiratiile tuturor grupurilor cu
interese în educatie: cadre didactice, elevi, parinti,
administratia publica centrala, regionala si locala,
angajatorii si asociatiile patronale, organizatiile profesionale
si sindicale, institutiile de învatamânt si de cercetare,
societatea civila – în special organizatiile
nonguvernamentale etc. Ca urmare, dezbaterea publica
este absolut necesara iar modelul rezultat va fi , cu
certitudine, unic.

În afara intereselor si nevoilor partilor interesate, modelul de

descentralizare mai depinde de:

• “Filosofia” mangeriala relativa la controlul în

organizatie - factorii culturali privind “distanta fata de
putere”, de exemplu, determina gradul de “încredere”
care se poate acorda subordonatilor deci si autonomia în
luarea deciziilor. În învatamântul românesc, centrat
puternic pe ierarhie, procesul de descentralizare ar putea
întâlni bariere culturale: cultura dominanta nu este a
negocierii si a participarii la deciziei ci a comenzii, a
controlului si a obedientei fata de sefi.

• Istoria, cultura si experienta organizatiei

respective – de exemplu, traditia îndelungata si a
centralismului face dificil procesul de descentralizare.

• Capacitatea de prelucrare a informatiei - daca

sistemul, în întregul lui, si, mai ales, nivelurile ierarhice
superioare, au capacitatea de a prelucra în timp real
informatia necesara, se tinde spre centralizare si spre
reducerea autonomiei subcomponentelor. Deoarece
acest lucru este tot mai dificil, descentralizarea si, odata
cu ea, autonomizarea unitatilor scolare devin optiuni
pertinente.

• Mediul concurential sau nu - mediul puternic

concurential impune un control mai strâns, deci
centralizarea.

• Nevoia de inovatie si de schimbare - în conditii în

care inovatia si schimbarea sunt necesare, sunt
recomandate structurile descentralizate si autonomizarea
subcomponentelor organizationale, întrucât structurile
masive si centralizate sunt inerte, deci se pot schimba
 extrem de greu, într-un timp îndelungat si cu eforturi
considerabile.

• Nivelul calificarii membrilor organizatiei - un nivel

superior de profesionalizare a personalului impune
descentralizarea. De altfel, una din caracteristicile
mediilor profesioniste este tocmai autonomia decizionala
sporita.

• Marimea organizatiei - organizatiile foarte mari, cum

ar fi sistemele scolare, trebuie descentralizate,
subcomponentele capatând autoritate sporita de decizie,
întrucât devin neguvernabile: fie sunt create prea multe
niveluri ierarhice iar informatia si deciziile circula extrem
de greu, fie creste numarul de unitati subordonate pentru
fiecare unitate de comanda, dincolo de capacitatea
manageriala reala.

• Diversificarea geografica - daca organizatia

functioneaza în conditii fizico-geografice diversificate, se
impune descentralizarea.

• Importanta deciziei - daca decizia sau clasa

decizionala are importanta mare pentru întreaga
organizatie, atunci se impune centralizarea procesului
decizional.

• Calitatea managementului la nivelurile medii si

inferioare - daca exista manageri bine pregatiti la
aceste niveluri, se recomanda descentralizarea.

CAPITOLUL 1

Experiente recente privind descentralizarea

Am argumentat, deja, necesitatea construirii unui

model propriu de descentralizare, având trei puncte de
origine: (a) cultura si traditiile; (b) politicile si proiectele de
reforma si de dezvoltare a învatamântului; (c) nevoile si
aspiratiile principalelor grupuri de interes.

Totusi, am considerat necesara introducerea unui

paragraf referitor la experienta altor sisteme scolare care au
purces la descentralizare înaintea noastra si de a caror
experienta putem beneficia. Beneficiile se traduc atât în
adoptarea/ adaptarea unor practici care s-au dovedit de
succes cât si, pe de alta parte, în evitarea blocajelor care
pot sa apara si a greselilor facute de altii.

În analiza noastra vom face apel cu precadere la

experiente apropiate – în timp si spatiu -dar nu le vom ocoli
pe cele mai departate. În prima categorie, a experientelor
apropiate, vom include rezultatele seminarului[3] de la
Bucuresti organizat de Institutul de stiinte ale Educatiei sub
auspiciile Pactului de Stabilitate din Europa de Sud-Est
(Reteaua Sud-Est Europeana de Cooperare în Educatie – SEE
– EDUCOOP) si dedicat tocmai acestei problematici[4]. În
ceea ce priveste cea de-a doua categorie de experiente,
vom face apel la documentele Bancii Mondiale si ale OECD,
si la diferite rapoarte nationale, toate având ca scop
ilustrarea realizarilor dar si a problemelor descentralizarii în
situatii similare celei în care ne aflam în prezent.

Seminarul de la Bucuresti, sintetizând atât experienta

unor tari (prezentate ca studii de caz) care au realizat mai
devreme si cu succes descentralizarea (Norvegia, Austria,
Ungaria), cât si dilemele si problemele sistemelor scolare în
care descentralizarea este în curs (România, Serbia,
Croatia), atrage atentia asupra unor aspecte principiale care
trebuie avute în vedere în design-ul si implementarea
descentralizarii. Acestora, le-am adaugat recomandari
reiesite din alte documente europene si internationale.

Aspectele care ar trebui avute în vedere în

elaborarea unei strategii de dezvoltare manageriala
bazate pe descentralizare sunt:

• Inexistenta unui model unic al descentralizarii si nici

macar a unor concepte întelese unitar. Ca urmare,
descentralizarea trebuie vazuta va un proces de învatare
individuala si organizationala.

• Subordonarea politicilor si strategiilor de descentralizare

fata de politicile si strategiile de reforma în educatie,
elaborate la nivel national, si international.

• Corelarea descentralizarii în educatie cu descentralizarea

în alte domenii – dezvoltare teritoriala, administratie
publica, munca, sanatatea etc.

• Cu cât descentralizarea este mai profunda, cu atât

necesitatea unor sisteme nationale, unitare si coerente,
de evaluare si de asigurare a calitatii, este mai mare.

• Necesitatea crearii consensului principalelor grupuri de

 interes în jurul principiilor, continutului si calendarului
descentralizarii.

• Acordarea de timp suficient pentru ca schimbarile sa

devina efective, avantajele sa devina evidente iar
stimulentele sa-si faca efectul.

• În unele cazuri, reglementarile legale au fost anterioare

schimbarilor, în altele cadrul legal a urmat producerii
schimbarilor.

• Cauzele externe ale descentralizarii sunt mai importante

decât cele interne. Ca urmare, procesul a demarat, de
cele mai multe ori, ca rezultat al presiunilor externe si nu
ca o initiativa interna sistemului educational. Ca urmare,
strategiile si masurile de descentralizare au fost
orientate, cu precadere, spre satisfacerea nevoilor
partilor interesate din exteriorul sistemului.

• Nu trebuie uitata globalizarea ca factor dinamizator al

descentralizarii prin piata globala de produse si servicii
educationale, în conditiile aplicarii principiului “gândeste
global dar actioneaza local”.

• Descentralizarea curriculara implica extinderea

posibilitatilor de alegere, care, la rândul ei, creste
costurile educatiei. Ca urmare, finantarea educatiei
trebuie sa ia în calcul si costurile diversificarii curriculare
(de exemplu, formula de finantare poate contine
coeficienti de corectie legati de CDs).

• Exista, deja, dovezi obiective care demonstreaza

cresterea performantelor si a calitatii educatiei ca urmare
a aplicarii descentralizarii:

- studiile PISA[5] au demonstrat ca, în sistemele în care

autonomia institutionala se combina cu mecanisme
puternice de raspundere profesionala, rezultatele
scolare sunt superioare;

- studiile de eficienta financiara, realizate de diferite

organisme, au demonstrat ca, în sistemele unde
autonomia locala se combina cu raspunderea,
resursele financiare si materiale sunt mai bine
utilizate;

• Sistemele descentralizate, bazate pe autonomie locala

nu au niveluri centrale slabe, ci dimpotriva, Ministere
 puternice.

• Exista o serie de masuri care au favorizat succesul

programelor de descentralizare, indiferent de cultura si
de contextul în care procesul s-a desfasurat. Dintre
acestea:

- sisteme avansate de monitorizare si evaluare care

ofera feed-back puternic si continuu atât unitatilor
scolare cât si comunitatii;

- un sistem stimulativ care recompenseaza

performantele înalte;

- sisteme de sprijin pentru actorii cu performante

mediocre si care nu-si pot creste performanta prin
mijloace proprii;

- un climat care încurajeaza performante înalte si

calitatea – prin masuri cum ar fi: încurajarea
dezbaterilor publice privind calitatea educatiei;
profesionalizarea cadrelor didactice; formarea de
calitate a managerilor scolari; introducerea unor
sisteme avansate de management al calitatii;
sprijinirea inovatiilor si transformarea scolilor în
institutii care învata si se dezvolta autonom;

• Crearea capacitatii institutionale, la toate nivelurile si

pentru toate institutiile implicate, pentru:

- perceperea, analiza si interpretarea feed-back-ului

extern;

- managementul strategic;

- managementul conflictelor;

- cunoasterea si aplicarea cadrului normativ – acte

normative dar si politici si strategii.

• Necesitatea unor mecanisme decizionale transparente si

neutralitatea politica.

• Dezvoltarea sistemelor de raspundere publica.

• Realizarea schimbarilor institutionale prin parteneriatul

dintre sectorul public si cel privat, mai ales în privinta
introducerii unor noi instrumente manageriale (cum ar fi
 managementul prin obiective si managementul prin
rezultate)[6].

• Necesitatea abordarii descentralizarii din perspectiva

“învatarii permanente”, scolile urmând sa devina centre
educationale si culturale ale comunitatii, iar serviciile
educationale puse la dispozitie comunitatii vor depasi
oferta clasica abordând noi grupuri tinta (în special
adultii) si noi tipuri de programe (economie casnica, TIC
etc.).

• Existenta unor tensiuni – etnice, religioase etc. – pot face

descentralizarea foarte dificila. Ca urmare, în astfel de
situatii, este necesara o atentie sporita aspectelor ce tin
de interculturalitate – atât pe plan curricular dar si în
privinta politicilor de personal si financiare.

• Trebuie acordata o atentie sporita “noilor inechitati”

aparute ca urmare a diferentelor economice, culturale,
etnice etc. dintre comunitati. De exemplu în Suedia[7],
pentru a compensa diferentele de resurse între
comunitati, statul intervine cu un sistem de granturi,
acordate dupa criterii bine stabilite. si experienta
franceza a “zonelor de educatie prioritara” (ZEP) este
relevanta în acest sens[8]. De asemenea, trebuie
împiedicata segregarea, din initiativa locale, pe criterii
etnice, religioase sau de alta natura.

• Pericolul ca, în absenta unui sistem performant

informatic, de comunicare si de schimb de bune practici,
institutiile scolare autonome sa încerce sa “reinventeze
roata”.

• Pericolul scaderii fondurilor si a finantarii educatiei – prin

trecerea brusca si fara pregatire a atributiilor în acest
sens de la nivel central la nivelul autoritatilor publice
locale.

• Pericolul orientarii exclusive spre piata a productiei de

manuale. Se poate ajunge la situatia în care nu scoala ci
editurile decid continutul educatiei.

• “Posedarea” exclusiva a scolilor de catre autoritatea

locala poate duce la fragmentarea sistemului si la
realocarea dificila a fondurilor între niveluri si tipuri de
scoli în functie de schimbarile sociale si demografice[9].

• Pericolul ca descentralizarea sa nu duca la rezultatele

 scontate în societatile în care:

- participarea cetatenilor la decizia pe plan local nu a

fost încurajata sau nu face parte din cultura nationala;

- comunitatile locale sunt conservatoare;

- autoritatile locale nu au capacitatea institutionala si

tehnica de a administra educatia;

- programele de descentralizare finantate dine exterior

nu au fost adaptate conditiilor locale[10].

Considerând toate aceste recomandari drept pertinente si

relevante pentru descentralizarea sistemului de învatamânt
preuniversitar din România, vom putea trece la elaborarea
si implementarea Strategiei de descentralizare a
învatamântului preuniversitar
CAPITOLUL 2

Documentele MEdC privind strategia de

descentralizare. Consecinte manageriale

Politica MEdC privind descentralizarea este prezentata

într-un document public aprobat prin Memorandum în
sedinta de Guvern din 20 decembrie 2005 „Strategia de
descentralizare a învatamântului preuniversitar” si un
altul “Distribuirea functiilor pe niveluri de
decizie”[11].Vom analiza, întâi, primul document, care
este, în mod explicit unul de politica educationala, apoi si
pe cel de-al doilea, cu tenta mai mult operationala.

Nu vom face o analiza amanuntita si exhaustiva a

celor doua documente si nici o critica a optiunilor si
masurilor în acest sens. Documentele vor fi abordate doar în
masura în care produc consecinte manageriale.

Definitiile din primul capitol al primului document

mentionat, numit “Clarificari conceptuale” vor fi
considerate, în analiza, ca punct de plecare. Motivele sunt
urmatoarele: exista numeroase definitii ale acestui
concept[12] iar optiunea pentru una din ele este fireasca. În
plus, definitiile oferite sunt în concordanta cu cele propuse
de diferite organisme internationale - de la Banca Mondiala
si UNESCO, pâna la OECD. Având în vedere ca aceste
definitii au aparut într-un document oficial al MEdC,se
presupun ca optiunea respectiva a fost luata în cunostinta
de cauza, dupa un proces reflectiv colectiv, îndelungat si
intens.

Primul aspect pe care îl subliniem este motivatia

descentralizarii, asa cum apare în partea a doua a
documentului privind“ Strategia de descentralizare a
învatamântului preuniversitar” prin câteva idei-forta:

• Înscrierea descentralizarii învatamântului în strategia

nationala de descentralizare.

• Integrarea în tendintele si politicile europene (si

mondiale, am adauga noi) privind dezvoltarea sistemelor
de învatamânt.

• Subordonarea centralizarii – care, în mod explicit, nu este

un scop în sine – cresterii calitatii, echitatii si eficientei
educatiei publice.

• Optimizarea, prind descentralizare, a sistemelor de

decizie, monitorizare, control si evaluare, precum si
prevenirea sau înlaturarea distorsiunilor si dezechilibrelor
în organizarea conducerea si sustinerea la nivel national
a sistemului de învatamânt.

Având în vedere mai ales primul argument – cel al

integrarii în politicile nationale de descentralizare, atragem
atentia asupra unui aspect pe care îl consideram foarte
important: cele doua documente (mai ales Strategia de
descentralizare a învatamântului preuniversitar) propun o
abordare strict interna a procesului de descentralizare,
privit ca o afacere exclusiva a învatamântului. Având în
vedere ca descentralizarea implica o realocare a functiilor
si atributiilor decizionale si în afara sistemului scolar,
este necesara, pe de o parte, obtinerea acordului politic
(urmat de reglementari specifice) din partea altor structuri
(în special cele care reglementeaza administratia publica
locala), si pe de alta parte, implicarea acestor structuri în
operationalizarea politicii de descentralizare propuse.

Foarte importanta în definirea directiei descentralizarii

este viziunea propusa: scoala devine principalul factor
de decizie, în conditiile în care se asigura
participarea si consultarea celor interesati. Din punct
de vedere managerial, aceasta însemna ca se trece la ceea
ce în literatura de specialitate se numeste “management
centrat pe unitatea scolara[13]”. Schimbarea propusa
este considerata drept “cea mai radicala forma de
descentralizare”: Cele mai importante decizii, în special cele
privind resursele umane, resursele financiare sau materiale
dar si decizii curriculare vor trece de la nivelul central
(Ministerul Educatiei si Cercetarii si Ministerul Finantelor
Publice) si regional (al Inspectoratelor scolare Judetene), la
nivel local. Acesta înseamna, potrivit expertilor în domeniu,
ca:

• scolile obtin autoritatea de a face schimbari în plan

curricular.

• Planurile de dezvoltare institutionala sunt dezvoltate la

nivel local iar resursele necesare functionarii scolii si
implementarii planurilor de dezvoltare sunt transferate la
nivelul scolii.

• scolile îsi gestioneaza resursele umane.

• Directorii sunt selectati si numiti de catre comunitate,

folosind criterii transparente. Directorii sunt numiti pe
durata determinata; ei pot fi revocati sau contractul lor
nu va fi reînnoit daca rezultatele stabilite nu sunt atinse.

• Cadrele didactice au raspunderi sporite în dezvoltarea

institutionala.

• Directorii au autoritatea de a evalua cadrele didactice.

• scolile au autoritatea (si resursele) pentru a lua propriile

decizii referitoare la dezvoltarea profesionala a cadrelor
didactice.

• Focalizarea pe rezultatele învatarii.

• Informatiile privind rezultatele învatarii si, în general, ale

scolii devin publice.

Este evident ca în urma aplicarii unui astfel de model al

descentralizarii, consecintele manageriale vor fi dramatice
iar nevoia unui management atent al tranzitiei va
deveni presanta: trecerea de la vechiul la noul tip de
management nu va fi usoara nici din punct de vedere
tehnic (fiind necesar un timp suficient pentru elaborarea si
“învatarea” noilor sisteme) si nici cultural (în învatamântul
românesc, ca de altfel în întreaga societate, nu exista
cultura negocierii si a participarii, absolut necesara oricarui
proiect de descentralizare).
Diagnoza de sistem

Premisa politicii M.Ed.C privind descentralizarea este

consistenta. Diagnoza este structurata pe zone critice, care
devin si principalele domenii în care va actiona strategia de
descentralizare. Aceste domenii sunt (pentru fiecare vom
descrie, pe scurt, si aspectele considerate critice):

a) Curriculum:

• Curriculum la decizia scolii (CDs) redus ca pondere fata

de nevoile si interesele locale.

• CDs structurat mai ales pe nevoile cadrelor didactice si

nu ale comunitatii (elevi, parinti, agenti economici etc.).

• Rolul redus al structurii-expert de la nivel central – cum

ar fi Consiliul National pentru Curriculum.

• Alocarea centralizata a resurselor pentru manualele

scolare, ceea ce duce, în unele cazuri, la primatul pretului
în fata calitatii.

• Necorelarea activitatii celor doua structuri expert de la

nivel central – CNC si Consiliul National pentru Aprobarea
Manualelor (CNAM) – si, adaugam noi, între acestea si
Serviciul National de Evaluare si Examinare (SNEE).

b) Evaluarea si certificarea:

• Certificarea pregatirii profesionale realizata, în unele

cazuri, de persoane nepregatite în acest sens.

c) Reteaua scolara si fluxurile de elevi:

• Reteaua scolara este fundamentata pe structura

existenta (filiere, profiluri, specializari si norme
didactice): consilierea si orientarea nu au efectele
scontate iar deciziile se iau adesea, la nivel central si
judetean, fara consultarea partilor interesate de la nivel
local.

• Rolul minor, în stabilirea retelei scolare, al autoritatilor

publice locale.

d) Conducere si administrare:

• Necorelarea finantarii scolii cu obiectivele locale de

 dezvoltare a comunitatii.

• Administrarea curenta a patrimoniului si a fondurilor

scolii în afara acesteia, la nivelul consiliilor locale.

• Comunitatea este sub-reprezentata în consiliile de

administratie (CA) ale unitatilor scolare.

• Directorul este numit exclusiv pe filiera ierarhica – de

catre ISJ sau M.Ed.C.

• Legislatia, adoptata în 2004, care modifica aceasta

situatie (care schimba, printre altele, structura Consiliului
de Administratie (CA) si modul de numire a directorului)
nu si-a produs înca efectele.

• Se încalca separarea functiilor “deliberativa” si

“executiva” prin faptul ca directorul scolii este si
presedintele CA.

e) Resursele umane:

• Comunitatea locala si chiar directorul scolii sunt lipsiti de

orice autoritate decizionala în privinta personalului
didactic, deciziile majore fiind luate la nivelul ISJ si al
Ministerului.

• Cadrul legislativ restrictiv privind salarizarea si normarea

personalului didactic

• Centralizarea formarii si dezvoltarii profesionale a

personalului si necorelarea ei cu nevoile si interesele
beneficiarilor.

f) Politicile de finantare:

• Imposibilitatea finantarii pe baza de formule si standarde

din cauza constrângerilor legislative.

• Circuitul înca greoi de finantare a unitatilor scolare.

• Metodologia de calcul a costurilor-standard nu ia în

considerare criteriile de calitate si de performanta
educationala.

• Sistemul de culegere, prelucrare si transmitere a datelor

nu este suficient de credibil si de eficient pentru a oferi o
 baza obiectiva procesului decizional.

În afara domeniilor mentionate, orice proces de

descentralizare mai afecteaza, cu siguranta si alte domenii
ale educatiei si al vietii scolare cum ar fi:

• Sistemele de management al calitatii (inspectie, control

si asigurare a calitatii).

• Alegerea metodologiei didactice si a auxiliarelor

curriculare – inclusiv TIC.

• Fluxurile de elevi – mai ales modul de trecere de la un

ciclu scolar la altul si de transfer de la o unitate scolara la
alta.

• Inspectia scolara – sub diferitele ei tipuri si forme.

Toate aceste domenii sau subdomenii au fost luate în

vedere în momentul elaborarii Strategiei de descentralizare
a învatamântului preuniversitar.

Pornind de la situatia existenta, Strategia de

descentralizare elaborata de MEdC îsi propune realizarea
unor rezultate si efecte durabile la nivelul sistemului
scolar:

1. Eficientizarea activitatii si cresterea performantelor

2. Democratizarea sistemului educational.

3. Transparenta decizionala.

4. Îmbunatatirea accesului si echitatii.

5. Cresterea calitatii si relevantei ofertei educationale

6. Stimularea inovatiei, a responsabilitatii profesionale si a

raspunderii publice.

Pentru a asigura consistenta, coerenta si unitatea

procesului de descentralizare, documentul analizat propune
o serie de principii strategice care vor fi urmarite în toate
fazele de elaborare si de aplicare (analiza, dezvoltare,
negociere, implementare, evaluare, revizuire). Aceste
principii sunt:
1. Raspunderea publica

2. Autonomia institutionala.

3. Apropierea centrului de decizie de locul actului de

educatie.

4. Transparenta actului decizional.

5. Valorizarea resursei umane.

6. Subsidiaritatea.

7. Diversitatea culturala si etnica.

8. Abordarea etica a serviciului educational.

Dupa trecerea în revista a acestor elemente

premergatoare (viziune, diagnoza, rezultate scontate si
principii), documentul de strategie trece la definirea
concreta a modului în care aceasta se va realiza.

Principalele propuneri în acest sens sunt urmatoarele:

1. În domeniul curricular:

• Cresterea ponderii CDs în curriculum, pe baza nevoilor

si resurselor existente la nivelul scolii si al comunitatii.

• Luarea deciziei privind CDs la nivelul scolii,

respectând cadrul national existent.

• Elaborarea curriculum-ului national exclusiv de catre

structurile-expert existente – CNC respectiv Centrul
National pentru Dezvoltarea Învatamântului
Profesional si Tehnic (CNDÎPT).

• Unificarea CNC cu CNAM în vederea asigurarii

coerentei politicilor curriculare.

• Publicarea ofertei educationale a scolii si promovarea

ei în comunitate.

• Luarea deciziei privind achizitionarea manualelor la

nivelul scolii împreuna uc finantarea manualelor din
fonduri publice, prin bugetul scolii.
2. În domeniul resurselor umane:

• Asigurare:

- În domeniul formarii initiale si al certificarii

strategia de descentralizare nu propune
modificarea situatiei existente;

- Planificarea resurselor umane se va realiza la

nivelul scolii. Proiectul de încadrare va fi elaborat
de director, aprobat de CA si negociat cu
ordonatorul principal de credite.

- Recrutarea, selectia, angajarea si

disponibilizarea se vor realiza la nivelul scolii,
prin decizie a directorului si cu aprobarea CA, pe
baza procedurilor elaborate de catre M.Ed.C.

La acest proces, vor participa si directiile judetene

de educatie la care vor exista baze de date privind
cererea si oferta de cadre didactice calificate.

• În domeniul utilizarii si motivarii personalului,

strategia nu propune nimic nou. Probabil, sistemele
existente de normare, salarizare, îndrumare,
monitorizare, control, evaluare vor fi modificate
pentru a spori flexibilitatea managementului
resurselor umane precum si motivarea personalului.

• La fel în domeniul mentinerii resurselor umane

(disciplina, securitatea, sanatatea, consilierea) unde,
probabil, documentele de implementare vor face
precizarile necesare.

• Formare si dezvoltare:

- În domeniul formarii continue, pe lânga o

componenta centrala si finantata de catre MEdC, va
aparea si o componenta locala, determinata pe
baza nevoilor identificate pe plan local si finantata
din bugetul scolii.

- Referitor la dezvoltarea profesionala prin

promovare si înaintare în cariera, proiectul de
strategie nu propune nimic nou.

3. În domeniul conducerii si administrarii:

 • Implicarea administratiei locale în deciziile privind:

- Reteaua scolara.

- Dezvoltarea patrimoniului si dezvoltarea

organizationala

• Autoritate sporita a conducerii scolii – CA si directorul

scolii – în deciziile privind patrimoniul.

• Componenta tripartita a CA: (a) reprezentanti ai scolii;

(b) parinti, elevi, agenti economici, alti reprezentanti
ai comunitatii; (c) administratia locala. Directorul va fi
membru al CA dar nu si presedintele acestuia.

4. În domeniul finantarii sunt propuse cele mai multe si

mai importante modificari. Descentralizarea finantarii
învatamântului este considerata drept conditia initiala
necesara a oricarui alt demers în acest sens. Noutatile
vor fi urmatoarele:

• În privinta surselor de finantare:

- Finantarea de la bugetul de stat, în totalitate

pentru cheltuieli de personal si cu manualele,
partial pentru burse, transportul elevilor si, ca
noutate, pentru cheltuieli materiale si servicii.

- Finantarea de la bugetul consiliului judetean va

acorda sume din fondul de echilibrare a bugetelor
locale, pentru învatamânt si pentru finantarea unor
programe de investitii si sociale pentru elevi.

- Finantarea de la bugetul consiliului local va

acoperi, ca si pâna acum, cheltuielile cu
întretinerea, reparatiile, investitiile si cheltuielile
materiale, precum si programe sociale pentru elevi.

- scoala va contribui la finantare prin venituri proprii,

obtinute conform legii.

• Alocarea bugetului catre scoala se poate face,

conform documentului mentionat, în doua variante
(ambele utilizând formule de finantare):

- prima varianta: Ministerul Finantelor Publice (MFP)

–> Consiliul Judetean (CJ - care adauga partea sa) –
> Consiliul Local (CL - care adauga si el partea ce-i
 revine); CL care îl va comunica scolii ca suma
globala.

- a doua varianta: MFP (prin Directia Judeteana de

Finante Publice) -> CL ; CJ –> CL (pentru partea ce
revine CJ)

• Consiliul local va decide:

- aprobarea proiectului de buget;

- alocarea catre scoli a fondurilor necesare, conform

formulele de finantare si care sa acopere toate
categoriile de cheltuieli, inclusiv pentru activitatile
extra-curriculare si pentru formarea personalului;

- executia bugetului de investitii, reparatii si

modernizari.

• Conducerea scolii va decide:

- proiectarea si executia bugetului (cu exceptia

investitiilor);

- constituirea si utilizarea veniturilor proprii.

Acordând o atentie atât de mare aspectelor

financiare, exista pericolul ca strategia propusa sa
fie redusa la descentralizarea financiara.

5. În domeniul relatiilor dintre scoala si comunitate:

• Consiliul local va avea un rol sporit: în elaborarea

politicilor educationale locale, în implementarea
programelor de dezvoltare a infrastructurii, în
finantarea si auditarea scolii, .

• Consiliul local va raspunde initiativelor si programelor

educationale de la nivel national (si regional /
judetean, am adauga noi).

• scoala, prin director, va lua deciziile curente în

beneficiul elevilor si al comunitatii. Ea va raporta si va
informa comunitatea locala despre rezultatele
educationale si manageriale obtinute, inclusiv privind
calitatea educatiei.

• Parteneriatul scoala – comunitate va fi activ, va

 implica toate partile interesate si se va materializa cu
precadere la nivelul CA.

Propunerile de descentralizare sunt completate cu un

domeniu aparte si foarte important – anume cel al
restructurarii sistemului informational (sistemul
national de indicatori, bazele de date, schimbul de date,
asigurarea transparentei etc.).

În domeniul “evaluare si certificare” (analizat în

capitolul de diagnoza) documentul de strategie analizat nu
face precizari suplimentare. Nici în privinta domeniilor
suplimentare mentionate (sistemul de management al
calitatii, metodologia didactica si auxiliarele curriculare,
fluxurile de elevi, inspectia scolara). Lipseste din aceasta
strategie precizarea rolului inspectoratelor scolare judetene.
Este necesara precizarea situatiei ISJ întrucât în
sistemul actual ele au un rol foarte important în
managementul tuturor domeniilor functionale
(curriculum, resurse umane, resurse financiare si materiale
etc.).

Este evident ca realizarea unui proces de asemenea

amploare implica anumite riscuri, analizate în penultimul
capitol al documentului. De remarcat ca aceste riscuri apar
din doua directii:

• Lipsa de pregatire a partilor interesate si bariere

culturale – individuale, de grup si comunitare.

• Inadecvarea politicilor si strategiilor la situatia si la

nevoile reale.

Ca urmare, documentul propune o strategie nationala

de informare si de promovare a proiectului în rândul
partilor interesate (pentru diminuarea riscurilor din prima
categorie) dar si politici nationale privind diminuarea
riscurilor din ce-a de-a doua categorie, care se refera la:

• Colaborare interministeriala.

• Armonizarea legislativa.

• Operationalizarea clara si adecvata a politicilor si

strategiilor în plan legislativ.

• Elaborarea unor ghiduri sau manuale de procedura.

• Formarea unitara a partilor interesate din cadrul
sistemului de învatamânt si din afara lui.

• Distribuirea clara a rolurilor si atributiilor între institutiile

cheie.

• Monitorizarea atenta si evaluarea continua a procesului.

Documentul de strategie propune un calendar al

descentralizarii:

a. Etapa administrativa: 2005-2006

La nivel national: se va reorganiza reteaua scolara;se vor

înfiinta consiliile de administratie care vor avea
responsabilitatea selectarii si angajarii directorului de
scoala; se va organiza activitatea financiar-contabila în
fiecare scoala; se va face pregatirea prin stagii de formare a
membrilor consiliilor de administratie nou înfiintate;

La nivelul judetelor-pilot: se vor opera corectii în ceea ce

priveste reorganizarea retelei scolare, organizarea si
functionarea consiliilor de administratie si a organizarii
activitatii financiar-contabile; va continua aplicarea
politicilor de personal privind ocuparea posturilor didactice
si miscarea de personal, conform metodologiei aprobate de
MEdC pentru 2006; se va realiza exercitiul de bugetare prin
simularea formulei de finantare;

Din judetele pilot va fi selectat un numar de maximum 50 de

scoli pe baza criteriilor elaborate de MEdC în care se va
derula un experiment privind managementul administrativ si
financiar al scolii intr-un mediu descentralizat Vor fi
elaborate proiectele de modificari legislative si
metodologiile de aplicare a lor, precum si formula de
finantare. Aceste proiecte de acte normative aprobate ca
exceptii de la legislatia curenta, vor fi aplicate,
experimental, în scolile si unitatile administrativ-teritoriale
selectate din pentru experiment.

b. Etapa initiala: 2007-2008

Prevederile legislative si formula de finantare experimentate

în 2006 în cele 50 de scoli selectate vor fi aplicate în toate
scolile din judetele pilot. Se va extinde procesul de formare
la nivel national, utilizând expertiza dobândita în etapa
administrativa în judetele pilot. Se vor aplica procedurile
descentralizate privind managementul resurselor umane la
nivelul judetelor pilot.

c. Etapa finala: 2009-2010

Procesul de descentralizare fi generalizat la nivel national,

pe toate domeniile.

Se va realiza monitorizarea stricta a procesului pentru toate

judetele, precum si corectiile necesare. În aceasta etapa,
judetele pilot vor deveni generatoare de buna practica si
expertiza pentru celelalte judete din tara.

Etapa 2009-2010 va marca stadiul de generalizare a

descentralizarii învatamântului preuniversitar cu impact
asupra calitatii educatiei, democratizarii mecanismelor de
administrare si finantare, precum si în privinta implicarii
reale si nemijlocite a tuturor factorilor interesati din
comunitate. Efectele acestui demers se vor regasi atât la
nivel organizational (comunitate, scoala), cât si la nivel
individual (elevi, profesori, parinti, reprezentanti ai
administratiei locale si ai comunitatii).

Eficienta descentralizarii se va regasi în valoarea adaugata

în educatie.

Cel de-al doilea document supus analizei[14] aduce un

plus de precizie în descrierea atributiilor diferitelor niveluri
de decizie si institutii implicate, asa cum apar în intentiile
M.Ed.C privind descentralizarea sistemului scolar.

Astfel, la nivelul scolii, considerata institutia cheie în

procesul descentralizarii sunt luate decizii majore
privind:

• Curriculum-ul: elaboreaza schemele orare, planificarea

didactica, CDS / CDL; selecteaza si achizitioneaza
manualele.

• Resursele umane: recrutarea, selectia, angajarea,

normarea, salarizarea, stimularea, penalizarea, facilitarea
insertiei profesionale, formarea si dezvoltarea
profesionala (identificarea nevoilor de formare,
selectarea furnizorilor de formare, monitorizare),
monitorizarea, evaluarea, igiena si securitatea muncii.

• Conducerea si administrarea: elaboreaza planul de

scolarizare, proiectul/ planul de dezvoltare institutionala/
de actiune; realizeaza autoevaluarea si raporteaza
 autoritatilor în drept si opiniei publice.

• Finantarea: elaboreaza proiectul de buget pe baza

documentelor proiective ale scolii, dispune de sursele
proprii de finantare, deruleaza controlul financiar
preventiv, utilizeaza si dezvolta patrimoniul.

Consiliul local devine partenerul privilegiat al scolii, având

urmatoarele atributii decizionale privind:

• Curriculum-ul: participa la elaborarea CDs/ CDL, prin

reprezentantii sai în CA; identifica nevoile locale.

• Resursele umane: finanteaza formarea si dezvoltarea

profesionala a personalului; angajeaza directorul scolii;
ofera stimulente financiare; aproba statul de functiuni.

• Conducerea si administrarea: face propuneri privind

reteaua scolara de la nivelul localitatii, privind
înfiintarea / comasarea / desfiintarea unitatilor scolare
(cu avizul ISJ); avizeaza planului de scolarizare.

• Finantarea: aproba bugetul si aloca fondurile;

finanteaza si realizeaza investitiile, modernizarile si
reparatiile capitale; elaboreaza propuneri de finantare
adresate CJ (pentru fondurile de la bugetul de stat si al
CJ).

Institutiile educationale de la nivel judetean – ISJ si

CCD îsi modifica fundamental atributiile decizionale privind:

• Curriculum-ul: ISJ proceseaza informatia primita de la

CA din scoli, aproba propunerile de CDL (pe baza PRAI /
PLAI); CCD informeaza cu privire la manualele în uz.

• Resursele umane: elaboreaza sinteze privind necesarul

de cadre didactice (specializari, calificare/ recalificare) si
nevoile de formare la nivel judetean; monitorizeaza,
controleaza si evalueaza dezvoltarea profesionala a
personalului; se constituie în centru de resurse si
coordoneaza activitatea metodica (CCD); elaboreaza
diverse rapoarte; acorda asistenta pentru scoli în
managementul resurselor umane; participa la medierea
cererii cu oferta de posturi; participa la comisiile de
concurs pentru angajarea cadrelor didactice si a
directorilor.

• Conducerea si administrarea: centralizeaza planurile

 de scolarizare si propune corectii (pe baza PLAI si PRAI).

• Finantarea: nici o atributie decizionala.

Directia de educatie a consiliului judetean va avea

urmatoarele atributii privind:

• Curriculum-ul: nici o atributie.

• Resursele umane: propune si ofera stimulente

financiare; gestioneaza baza de date cu cadrele
didactice; mediaza, împreuna cu ISJ, cererea si oferta de
locuri de munca; verifica legalitatea încadrarii si
salarizarii.

• Conducerea si administrarea: înfiinteaza, comaseaza

si desfiinteaza unitatile de învatamânt secundar si
special, cu avizul M.Ed.C.

• Finantarea: centralizeaza cererile de finantare de la CL;

transmite fondurile aprobate catre CL, pe baza formulelor
de alocare; analizeaza si aproba cererile de finantare de
la fondul de echilibrare; elaboreaza studii privind situatia
finantarii unitatilor scolare; regularizeaza creditele între
consiliile locale.

Nivelul regional are doar atributii de analiza, sinteza si

planificare (elaborarea PRAI).

Nivelul institutiilor si agentiilor subordonate M.Ed.C.

va avea atributii decizionale sporite, ca urmare a aplicarii
strategiei de descentralizare, privind:

• Curriculum-ul: elaboreaza politicile curriculare,

planurile cadru si a programele (CNC si CNDÎPT);
elaboreaza normele metodologice privind CDs si CDL
(CNC si CNDÎPT); evalueaza si autorizeaza manualele
(CNAM)[15].

• Resursele umane: asigura calitatea formarii initiale si

continue a personalului (ARACIP); acrediteaza
programele de formare continua (CNFP); elaboreaza
curriculum-ul pentru programele nationale de formare
(CNFP); elaboreaza studii si analize privind nevoile de
formare (CNFP).

• Conducerea si administrarea: nici o atributie.

• Finantarea, prin CNFIPS: elaboreaza formulele de
finantare, studii si analize privind finantarea
învatamântului preuniversitar; participa la elaborarea
bugetului învatamântului (inclusiv proiectia multianuala);
întretine baza de date privind indicatorii financiari.

Nivelul Ministerului îsi modifica radical sistemul de functii

si responsabilitati, având urmatoarele atributii decizionale
esentiale privind[16]:

• Curriculum-ul: aproba documentele curriculare (planuri

cadre si programe) si asigura conformitatea cu
standardele de pregatire profesionala; elaboreaza
normele metodologice privind CDs.

• Resursele umane: aproba planurile de învatamânt

pentru formarea initiala a cadrelor didactice prin DPPD;
elaboreaza politica si stabileste prioritatile de formare în
vederea aplicarii masurilor de reforma; finanteaza (total
sau partial) formarea de interes national; elaboreaza
metodologiile privind managementul resurselor umane.

• Conducerea si administrarea: avizeaza modificarea

retelei scolare pentru învatamântul secundar si special;
aproba planurile de scolarizare si propune Guvernului
cifrele de scolarizare.

• Finantarea: deruleaza si finanteaza programe nationale

(de la bugetul de stat sau din surse externe); finanteaza
serviciile deconcentrate si unitatile conexe[17].

Strategia de descentralizare a învatamântului preuniversitar

va produce schimbari majore în managementul
învatamântului, la nivel national, regional / judetean si
local, care vor trebui avute în vedere la elaborarea oricarei
politici de dezvoltare manageriala.

Principalele schimbari sunt:

• Transferul ponderii decizionale de la nivelurile

national si regional al sistemului de învatamânt la
nivel local. Consiliul de Administratie, cu o structura
schimbata, va deveni principalul organism de decizie de
la nivelul unitatii scolare. Totodata, va creste rolul
directorului, ca organ executiv pentru deciziile esentiale
dar si deliberativ pentru deciziile curente.

• Cresterea autoritatii de decizie a consiliului local,

 devenit partenerul privilegiat al scolii din comunitate,
atât prin participarea la activitatea CA cât si, mai ales, în
plan financiar. Relatiile de subordonare, existente în
prezent, vor trebui înlocuite cu relatii de coordonare.

• Scaderea atributiilor ISJ si cresterea atributiilor

comisiilor judetene de educatie.

• Modificarea radicala a atributiilor M.Ed.C si a

institutiilor / agentiilor subordonate – care se vor
orienta cu precadere spre decizii la nivel politic si
strategic.

• Negocierea inter-nivelara si inter-institutionala va

fundamenta întreg procesul decizional.

Toate aceste schimbari vor trebui negociate la nivel

politic pentru obtinerea acordului institutiilor implicate – în
special al M.A.I. - si operationalizate pâna la nivelul
manualelor de procedura si al contractelor inter-
institutionale[18].

CONCLUZIE :

Un model de descentralizare astfel definit afecteaza

direct si sistemul managerial la toate nivelurile organizatiei
si sub mai mult planuri:

• Se vor modifica functiile manageriale si atributiile

decizionale de la toate nivelurile. De exemplu,
Ministerul îsi va pierde din atributiile de tip operational
(administrative) dar, în schimb, va câstiga în plan
strategic (definirea si evaluarea politicilor educationale)
si profesional (prin structurile de expertiza pe linie de
curriculum, evaluare, acreditare, asigurarea calitatii etc.).
Astfel, va fi nevoie atât de o reorganizare a Ministerului
din aceasta perspectiva cât si de construirea capacitatii
institutionale privind functiile strategice (planificare
strategica, comunicare si relatii publice, monitorizare si
evaluare etc.).

• O serie de decizii care, anterior, erau luate în mod

autoritar (exclusiv la nivel central) vor fi luate prin
negociere între nivelurile sistemului de
învatamânt. Un exemplu este modul în care se ia
decizia privind manualele scolare: Ministerul sau un
organism expert care functioneaza pe lânga Minister
autorizeaza manualele dar alegerea se face la nivelul
 unitatii scolare. Deci scoala va decide, dar în limitele
definite la nivel central. La fel se va întâmpla si cu
deciziile financiare sau cu cele referitoare la resursele
umane.

• În al treilea rând, si cel mai important, foarte multe

decizii care acum se iau exclusiv la nivelul sistemului
scolar (Minister, Inspectorat, unitate scolara), vor fi luate
împreuna cu autoritatile locale si alte parti interesate
(parinti, elevi etc.).- de exemplu deciziile de management
financiar si al resurselor umane, privind asigurarea
calitatii etc.

În definirea consecintelor manageriale ale descentralizarii

si, pe cale de consecinta, a definirii directiilor si programelor
de actiune, sunt avute în vedere doua planuri majore:

• Nivelul la care se produce consecinta respectiva si

opereaza o anumita directie de actiune (cu programele
asociate) – nivel individual (al personalului cheie),
institutional regional (institutii cheie de la nivel local,
judetean si / sau regional) si institutional national
(institutii cheie de la nivel national).

• Domeniul în care se produce consecinta si, respectiv în

care se manifesta directia si programele de actiune -
logistic (asigurarea resurselor si a bazei logistice pentru
procesul de dezvoltare manageriala), structural si
functional (re-definirea structurilor, functiilor si a
relatiilor institutionale), si operational - actional
(reconfigurarea, atributiilor, competentelor si
capacitatilor de operare).

Punând în matrice domeniile cu nivelurile de operare,

rezulta categorii de consecinte manageriale ale
procesului de descentralizate.

Tabelul 1: Categorii de consecinte manageriale ale procesului de

descentralizare
 a. Logistic b. c.
Structural Operational
si si actional
Domeniu: functional

Nivel
de
operare
1. Individual – 1.a. Noi1.b.Noi 1.c. Noi
resurse sifunctii siatributii si
baza relatii întrecompetente
logistica membrii ale
modificata organizatiilor personalului
necesare implicate, cheie în
îndeplinirii organizatiile vederea
noilor functiirespective siîndeplinirii
si atributiiorganizatiile noilor functii
individuale. partenere si atributii si
stabilirii
noilor relatii.
2. Institutional 2.a. Noi2.b.Noi 2.c. Noi
local, judetean resurse sistructuri, modalitati de
si regional baza functii sidecizie,
logistica relatii inter-comunicare
modificata institutionale si raportare
necesare la nivella nivel
îndeplinirii regional, regional,
noilor functiijudetean sijudetean si
si atributiilocal local
institutionale
la nivel
regional,
judetean si
local
3. Institutional 3.a. Noi3.b. Noi3.c. Noi
national resurse sistructuri, modalitati de
baza functii sidecizie,
logistica relatii inter-comunicare
modificata institutionale si raportare
necesare la nivella nivel
îndeplinirii national national
noilor functii
si atributii
institutionale
la nivel
national.
Pentru fiecare din aceste consecinte manageriale ale
procesului de descentralizare, se poate prefigura câte o
directie majora de actiune:

Tabelul 2: Directii majore de actiune în plan managerial

a. b. c. Functional si
Logistic Structural actional
Domeniu:

Nivel
de
operare
1. Individual 1.a. 1.b.Restruct 1.c. Dezvoltarea
– Dezvoltar urarea siprofesionala a
ea redefinirea personalului implicat
resurselo relatiilor
r si bazeiîntre
logistice membrii
pentru organizatiilo
dezvoltar r implicate si
ea organizatiile
manageri respective
ala si
profesion
ala a
personal
ului
cheie.
2. 2.a. 2.b.Redefinir 2.c. Formalizarea si
Institutional Dezvoltar ea transparentizarea
regional, ea structurilor, “procedurilor de
judetean si resurselo functiilor, aoperare” la nivel
local r si bazeirelatiilor si aregional, judetean si
logistice circuitelor local
pentru decizionale
dezvoltar la nivel
ea regional,
institutio judetean si
nala lalocal
nivel
regional,
judetean
si local
3. 3.a. 3.b. 3.c. Modificarea
Institutional Dezvoltar Redefinirea legislatiei, pilotarea
national ea structurilor, si promovarea
resurselo functiilor, amodelului de
r si bazeirelatiilor si adescentralizare
logistice circuitelor
pentru decizionale
dezvoltar la nivel
ea national
institutio
nala la
nivel
national

Toate acestea, daca MEdC le urmeaza, vor fi

operationalizate pâna la nivelul unor instructiuni foarte
concrete care sa raspunda unor întrebari legitime cum ar fi:

• Cum se va asigura finantarea c.d.s., având în vedere ca,

de exemplu, costul unui “optional” de educatie
antreprenoriala este diferit de ce al unui optional de TIC,
de gospodarie sau de instrument muzical ?

• Care va fi natura contractului cadrului didactic ? Vor mai

exista titulari ? Daca da, cine îi va realoca în situatii de
restrângere de activitate ? Vor fi titulari ai scolii, ai
judetului, sau ai sistemului de învatamânt ?

• Cum pot fi motivati membrii CA sa participe la luarea

deciziei ? Este pertinenta acordarea unei indemnizatii ?

• Cum vor fi luate deciziile în cadrul CA ? Ce se întâmpla,

de exemplu, cu deciziile financiare adoptate cu
majoritate de voturi dar la care reprezentantul CL se
opune ? Poate fi CL obligat sa respecte aceste decizii ?

• Care va fi rolul ISJ ? Va fi el desfiintat ? Va deveni o

reprezentanta locala a Agentiei Române pentru
Asigurarea Calitatii Învatamântului Preuniversitar
(ARACIP) sau va deveni Directie Judeteana de Educatie ?

sirul de întrebari poate continua la nesfârsit dar este rolul

dezbaterii publice si al pilotarii sa gaseasca cele mai bune
solutii la problemele enuntate dar si la multe altele care vor
aparea, cu siguranta, în procesul de implementare a
strategiei de descentralizare.
BIBLIOGRAFIE SI RESURSE WEB

1. Decentralizing Education in Transition Societies.

Case Studies from central and Eastern Europe
(2001) (Ed. Ariel Fiszbein). Washington: The World Bank

2. Does Decentralization lead to School Improvement

? Findings and Lessons from Research in West-
Africa (2005) (A. de Grawe, C. Lugaz, D. Balde, C.
Diakhate, D. Dougnon, M. Moustapha, D. Odoushina, în
Journal of Education for International Development –
http://wwwequip123.net/JEID/articles/1/1-1.pdf

3. Education and Training in Europe. A Report on

Education and Training in Sweden and the Shared
European Goals (2003). Stockholm: Ministry of
Education and Science

4. Implementation of “Education & Training 2010”

Work Programme. Working Group E “Making the
Best Use of Resources”. A European Toolbox of
Policy Measures” (2004). Brussels: European
Commission

5. http://www.edu.ro – site-ul oficial al Ministerului

Educatiei si Cercetarii.

6. http://europa.eu.int – site-ul Uniunii Europene

7.
http://www1.worldbank.org/education/globaleducationref
orm/ - paginile din site-ul Bancii Mondiale dedicate
“reformei educatiei la nivel global”, care ofera sinteze
interesante privind domeniile reformei educatiei (finante,
profesori, curriculum etc.), inclusiv numeroase studii de
caz.

8. http://www.oecd.org – site-ul Organizatiei pentru

Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), pentru
rezultatele studiului PISA (Programme for International
Student Assessment – Programul pentru Evaluarea
Internationala a Elevilor) dar si pentru studiile privind
politicile educationale din tarile în tranzitie.

9. http://portal.unesco.org/education/ - portalul UNESCO,

sectia Educatie

10. http://www.see-
educoop.net/portal/id_workshop_bukaresta.htm – site-ul
 dedicat Seminarului Pactului de Stabilitate de la
Bucuresti, din februarie 2004, care a avut ca subiect
descentralizarea.

[1] Engl.: “governance”

[2]La care se mai pot adauga si altele – cum ar fi privatizarea sau

dereglementarea.

Regional Capacity Building Seminar on Decentralization in Education –

[3]
Bucuresti, 6-7 Februarie 2004.

[4] Vezi http://www.see-educoop.net/portal/id_workshop_bukaresta.htm

[5] vezi www.oecd.org

Implementation of “Education & Training 2010” Work Programme.

[6]
Working Group E “Making the Best Use of Resources”. A European
Toolbox of Policy measures” (2004)., p. 7

Education and Training in Europe. A report on Education and

[7]
Training in Sweden and the Shared European Goals (2003), p. 39.

[8] Institutul de stiinte ale Educatiei a dezvoltat un proeict de curriculum

alternativ pentru ZEP.

Vezi si Implementation of “Education & Training 2010” Work

[9]
Programme. Working Group E “Making the Best Use of Resources”. A
European Toolbox of Policy measures” (2004)., p. 8

[10]Vezi Decentralizing Education in Transition Societies. Case Studies

from central and Eastern Europe (2001) precum si si experientele privind
descentralizarea din alte tari. De exemplu: Does Decentralization lead to
School Improvement ? Findings and Lessons from Research in West-
Africa (2005) sau studiile de caz de pe site-ul indicat al Bancii Mondiale

[11] Vezi http://www.edu.ro

[12] Vezi câteva comentarii sumare mai sus, în “Introducere”.

[13]Engl.: “School-Based Management” – SBM. Exista o literatura foarte

abundenta dedicata acestei probleme pe care nu are rost sa o detaliem,
prezenta lucrare nefiind o cercetare stiintifica. O sinteza interesanta legata
de SBM si de descentralizare poate fi gasita pe unul din site-urile Bancii
Mondiale – http://www1.world.bank.org/education/globaleducationreform/
[14] “Anexa 1: Distribuirea functiilor pe niveluri de decizie”.

[15] Am adauga responsabilitatile SNEE privind evaluarea si examinarea.

[16]Am adauga câteva functii esentiale ale unui nou tip de Minister:
elaborarea politicilor privind educatia si formarea; planificarea strategica;
comunicarea si relatiile publice; evaluarea sistemului si asigurarea calitatii.

[17] Al caror rol în descentralizare nu este precizat.

De exemplu, între scoala si consiliul local, în vederea utilizarii

[18]
bugetului scolii.

Document A fost util?

Info
Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site
Accesari:
2416 Copiaza codul
Apreciat: in pagina web a site-ului tau.

Comenteaz <a
a
documentul
:

Nu esti
inregistrat
Trebuie sa
fii utilizator
inregistrat
pentru a
putea
comenta

Creaza cont
nou

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2011 )