Filehost - Rudolf Steiner 44 de Carti...

http://www.spiritualrs.net/Online_alf.
html
Rudolf Steiner
ANTROPOSOFIE
O introducere în concepţia antroposofică
despre lume
GA 234
Ciclu de nouă conferinţe ţinute în cadrul Societăţii antroposofice

în perioada 19 ianuarie –10 februarie 1924
Carte editată de Marie Steiner

după o stenogramă nerevăzută de conferenţiar
Traducere din limba germană: MIRCEA BĂLĂU

Revizuire ştiinţifică: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Lucrarea a fost tradusă după ediţia în limba germană:

Rudolf Steiner
ANTROPOSOPHIE
Eine Einführung in die antroposophische Weltanschauung
Philosophisch-Anthroposophischer Verlag
Dornach, Goetheanum (Schweiz), 1934
©2004 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

rezervate
Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC
CUPRINS
Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea)
În legătură cu publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner
CONFERINŢA I — 19.1.1924 — Antroposofia, dorul omului actual.
CONFERINŢA a II-a — 20.1.1924 — Conştienţa meditativă.
CONFERINŢA a III-a — 27.1.1924 — Trecerea de la ştiinţa obişnuită la
cunoaşterea iniţiatică.
CONFERINŢA a IV-a — 1.11.1924. — Gândirea fortificată şi omul al doilea.
Urzirea respiraţiei şi omul de aer.
CONFERINŢA a V-a — 2.11. 1924 — Iubirea ca forţă de cunoaştere.
Organizarea-eu a omului.
CONFERINŢA a VI-a — 3.11.1924 — Gândurile cosmice care acţionează în aerul
expirat. Eul real activ în degajările de căldură.
CONFERINŢA a VII-a — 8.11.1924 — Legăturile vieţii de vis cu realitatea
exterioară.
CONFERINŢA a VIII-a — 9.II.1924 — Legăturile lumii de vis cu cunoaşterea
imaginativă. Datoria faţă de viaţă – temelia karmei.
CONFERINŢA a IX-a — 10.II.1924 — Capacitatea omului de a-şi aminti.
Rudolf Steiner
APOCALIPSA LUI IOAN
GA 104
Ciclu de douăsprezece conferinţe,

precedat de o conferinţă publică
introductivă, ţinut la Nürnberg
între 18 şi 30 iunie 1908
Traducere şi note: Victor Oprescu
Titlul original : Die Apokalipse des Johannes

Nr.curent în bibliografia generală GA 104
Traducerea s-a făcut după textul german, ediţia 1990, Rudolf

Steiner
Verlag, Dornach – Elveţia
şi apare sub îngrijirea Societăţii Antroposofice

rezervate
CUPRINS
Nota ediţiei germane

Cuvânt introductiv al Mariei Steiner la ediţia din 1945
Conferinţa publică introductivă — Nürnberg, 17 iunie 1908 — Ştiinţa spirituală,
Evangheliile şi viitorul omenirii
Conferinţa I — Nürnberg, 18 iunie 1908 — Apocalipsa ca document de iniţiere
creştină
Conferinţa a II-a — Nürnberg, 19 iunie 1908 — Esenţa iniţierii. Prima şi a doua
Pecete
Conferinţa a III-a — Nürnberg, 20 iunie 1908 — Scrisorile către cele şapte biserici
Conferinţa a IV-a — Nürnberg, 21 iunie 1908 — Cele şapte Peceti şi desfacerea lor
Conferinţa a V-a — Nürnberg, 22 iunie 1908 — Evoluţia omului in legatură cu
evoluţia cosmica a Pămantului. Cei douăzeci şi patru de Bătrâni şi Marea de cristal
Conferinţa a VI-a — Nürnberg, 23 iunie, 1908 — Omul în perioada lemuriană şi în
cea atlanteană. Misterul de pe Golgota
Conferinţa a VII-a — Nürnberg, 24 iunie, 1908 — Formarea personalităţii
conştiente. Coborârea în Abis. Rasa celor buni şi rasa celor răi
Conferinţa a VIII-a — Nürnberg, 25 iunie, 1908 — Evoluţia viitoare a omenirii.
Epocile de cultură ale perioadelor celor şapte peceţi şi ale celor şapte trâmbiţe
Conferinţa a IX-a — Nürnberg, 26 iunie, 1908 — Tranziţia către Pământul
spiritualizat. Femeia îmbrăcată cu Soarele. Fiara cu şapte capete şi zece coarne
Conferinţa a X-a — Nürnberg, 27 iunie, 1908 — Cursul evoluţiei prin cele şapte
stări de conştienţă, cele şapte stări de viaţă şi cele şapte stări de formă. Vărsarea
Cupelor Mâniei
Conferinţa a XI-a — Nürnberg, 29 iunie, 1908 — Numărul 666, Sorat, Demonul
solar. Căderea Babilonului şi nunta Mielului. Noul Ierusalim. Mihael înfrânge
balaurul
Conferinţa a XII-a — Nürnberg, 30 iunie, 1908 — Prima şi a doua moarte. Noul
Cer şi noul Pământ. Originea Apocalipsei
Note şi completări cuprinse în ediţia germană 1990
Anexă — Semnele şi evoluţia celor trei logoï în omenire
Cele şapte peceţi — planşe
Corecturi
Rudolf Steiner
ASTRONOMIA ŞI ŞTIINŢELE
NATURII
Cursul al treilea de ştiinţe naturale
ASTRONOMIA ÎN RAPORT CU OMUL
ŞI ANTROPOLOGIA
GA 14
Optsprezece conferinţe ţinut la Stuttgart

între 1 şi 18 ianuarie 1921
Traducere din limba germană de ADRIAN ILIESCU
Nr. bibliografic 323

Desenele din text, executate de Leonore Uhlig,
după desenele lui Rudolf Steiner
Rudolf Steiner, Das Verhältnis der Verschiedenen

Naturwissenschaftlichen Gebiete zur Astronomie
Rudolf Steiner – Nachlassverwaltung, 1988
Dornach / Elveţia, 1983

rezervate
CUPRINS
Conferinţa I — Stuttgart, 1 ianuarie 1921 — Privitor la titlul cursului. Necesitatea
regrupării diferitelor domenii ale ştiinţei. Concept şi demonstraţie. Concepţia
matematico-mecanică a astronomiei de la Copernic şi Galilei încoace. Ea nu are
valabilitate absolută, ci a izvorât din necesitatea evoluţiei omenirii. Omenirea
modernă tinde după reprezentări uşor de cuprins cu gândirea şi convingătoare. Kant,
Du Bois-Reymond, Newton. Neînţelegerea reciprocă dintre matematician şi medic.
Reversarea* unui os lung in os cranian. Goethe, Oken, Gegenbaur. Matematica de
astăzi nu este potrivită realităţii. Lipsa fundamentelor unei ştiinţe sociale. Necesitatea
creării unei punţi între astronomie şi embriologie. Fiinţa celulei ca imagine a
cosmosului. Ovul şi spermatozoid. Sensul concret al cunoaşterii astronomice în
ştiinţa spiritului şi sensul abstract la Du Bois-Reymond. Apropierea embriologiei de
astronomie este o condiţie preliminară pentru realizarea apropierii între ştiinţele
sociale şi stiinţele naturii.
* Reversare: acţiunea de întoarcere pe dos, prin care interiorul devine exterior şi exteriorul
interior, de exemplu, la întoarcerea pe dos a unei mănuşi.
Conferinţa a II-a — Stuttgart, 2 ianuarie 1921 — Lipsa unei legături între

astronomie şi embriologie. O maximă a lui Goethe din Maxime în proză. Privitor la
procedura metodică din acest curs. Exactitatea remarcabilă a ştiinţei calendaristice la
caldeeni. Concepţia lui Tycho Brahe. Copernic şi buclele planetelor. Metoda de
calcul decurge şi astăzi conform lui Tycho. Legea a treia a lui Copernic şi eliminarea
sa în prezent. Incertitudinile din astronomia modernă. Necesitatea fundamentării
astronomiei pe om. Solar şi teluric în cursul anului. Relaţia acestora faţă de opoziţia
polar-tropical. Relaţia cu omul tripartit. Elementul lunar din flux şi reflux în ritmul
funcţiunilor organice la femeie; in fluxul şi refluxul vieţii de fantezie. Solar şi teluric
în cursul zilei. Goethe, Schiller, Byron. Dorul de acasă. Dezvoltarea omului din
forţele întregului univers.
Conferinţa a III-a — Stuttgart, 3 ianuarie 1921 — Aspectul problematic al
concepţiilor noastre despre cer. O cugetare a lui Ernst Mach. Depăşirea incertitudinii
acestei concepţii prin plasarea omului in cosmos. Pământul geologilor este o
abstracţiune. Regnul vegetal privit ca o deschidere, respectiv ca o închidere a
ochiului Pământului către cosmos. Împingerea în formă a vegetalului prin influenţa
solară, centrarea în germene prin influenţa telurică. Acţiuni analoge în primii ani de
creştere a copilului. Solarul şi teluricul acţionează în mod spiritual-sufletesc asupra
omului în cursul unei zile şi fizic-trupesc în cursul unui an. În cadrul influenţei
lunare, 28 de zile corespund cursului unei zile. Înrudirea cu formarea unei amintiri.
28 de ani corespund cursului unui an. Reprezentările lui Kepler. Cele trei legi ale
sale. Deducerea legii gravitaţiei a lui Newton din legea a treia a lui Kepler. Aspectul
plin de viaţă al legilor lui Kepler. Interiorizarea acestora.
Conferinţa a IV-a — Stuttgart, 4 ianuarie 1921 — Scopul cursului: stabilirea unei
punţi între ştiinţa spiritului şi modul de gândire obişnuit. Cele trei legi ale lui Kepler
ca inducţii geniale. Deducţiile pline de prejudecăţi care au urmat de aici. Regula
philosophandi ca prejudecată. Explicaţii asupra lumii prin ipoteze. Newton, Kant,
Laplace. Ipoteza nebuloasei. Puncte de vedere metodice. Contrazicerea ipotezei
nebuloasei prin comete şi roiuri de meteoriţi. Realitatea se sustrage noţiunii orbitelor
eliptice din jurul Soarelui. Acestea, ca formă şi poziţie, trebuie concepute ca
schimbătoare. Mobilitate plină de viaţă în cadrul sistemului planetar. Urmarea
perturbaţiilor ar fi însă încremenirea sa. Incomensurabilitatea perioadelor de
revoluţie. Peter Hille şi varieteul. Procesele cosmice scapă cunoaşterii rationale prin
imposibilitatea cuprinderii lor matematice – procesele embrionare trec din starea
geometrică impalpabilă în forma palpabilă. Problema aplicabilităţii matematicii la
realitate. Legile calculului aritmetic (comutativitate, asociativitate, distributivitate)
sunt postulate şi nu axiome ale realităţii. Comparaţie cu principiul inerţiei.
Conferinţa a V-a — Stuttgart, 5 ianuarie 1921 — Consideraţie epistemologică
asupra ştiinţelor naturii. Importanta incomensurabilităţii: matematica devine la un
moment dat incompetentă. Acest moment în fenomenele cereşti şi în embriologie.
Legea de bază a biogeneticii şi mecanica dezvoltării; Haeckel şi Oscar Hertwig.
Limitele cunoaşterii prin ştiinţele naturii nu pot fi depăşite fără considerarea omului
ca un întreg. Importanţa ideii de metamorfoză în morfologie (Goethe) şi în fiziologie.
Tripartiţia fiinţei omului şi raportul ei triplu cu lumea din afară. Opoziţia dintre
procesul senzorial-nervos şi procesul metabolic, dintre reprezentare şi procesul
fecundării. Procesele ritmice ca ceva intermediar. Cosmos ordonat şi neordonat. Cap:
fenomene astronomice; metabolism: fenomene meteorologice. Paralelism între
formarea amintirii şi procesul funcţiunilor organice la femeie. Ovulul înaintea
fecundării: mădular al organismului; după fecundare: mădular al cosmosului.
Dualitatea existentă în om între reprezentarea în imagini şi vieţuirea realităţii ca o
problemă epistemologică. Sistemul yoga ca o cale învechită de a ajunge la o soluţie.
Mitul biblic al Genezei şi interpretarea lui embriologică. Necesitatea unei evoluţii
personale a omului pentru a putea realiza puntea între cei doi poli: astronomie şi
embriologie.
Conferinţa a VI-a — Stuttgart, 6 ianuarie 1921 — Punct de vedere: evoluţia
spirituală a omenirii ca reactiv pentru geneza fenomenelor cereşti. Secolul al XIII-
lea, un moment important în evoluţia omenirii. Scolastica şi opoziţia realismului şi
nominalismului. Apariţia ideii de dovadă a existenţei lui Dumnezeu. Vincenz Knauer
– realist târziu. Secolul al XIII-lea, mijloc între două glaciaţiuni. Evoluţia raţiunii
umane. Evoluţia spirituală de la vechea Indie până la cultura actuală. Legătura cu
schimbările condiţiilor de pe Pământ, pornind de la ultima glaciaţiune. Zona polară,
zona temperată, zona tropicală, cu influenţele lor asupra organizării umane. Ritmul în
epocile glaciare şi în procesele cosmice. Anul platonic în raport cu respiraţia omului.
Venerarea zeilor odinioară şi în prezent.
Conferinţa a VII-a — Stuttgart, 7 ianuarie 1921 — Formarea noţiunilor conforme
şi neconforme cu realitatea. Reprezentarea vitezei supersonice. Deosebirea dintre
viaţa trăită în simţuri şi viaţa de reprezentare. Accentuarea vieţii senzoriale începând
cu ultima glaciaţiune. Din punct de vedere calitativ, viaţa de reprezentare este
asemănătoare visului; viaţa senzorială pătrunde înăuntru din lumea exterioară,
conţine conştienţa de sine. Aceasta corespunde cu procesul de trezire. Comparaţie
între văz şi procesul de fecundare. Cunoaşterea realităţii necesită şi alte reprezentări
decât cele matematice şi foronomice. Analiza organizării omului începând cu ultima
glaciaţiune. Necesitatea unui spaţiu neeuclidian. Tendinţe de plăsmuire la animal şi
om legate de Soare. Instrumentul senzorial al organizării ca reactiv al mişcărilor din
spaţiul ceresc. Sistemul de coordonate euclidian rigid şi sistemul de coordonate
interior mobil, dar altfel decât la Minkowski. Opoziţia verticalelor la plantă şi la om.
Conferinţa a VIII-a — Stuttgart, 8 ianuarie 1921 — Retrospectivă asupra celor
şapte conferinţe de până acum. Punct de vedere în ceea ce priveşte emanciparea: prin
cultivarea voinţei în viaţa senzorială, omul a dobândit azi un fond interior de forţe, în
timp ce viaţa sa de reprezentare de dinaintea glaciaţiunii (din epoca atlanteană) era
dependentă total de mediul înconjurător. Perioada unei vieţi de reprezentare
luminoasă şi a uneia întunecate se emancipează de zi şi noapte. Comparaţie cu ritmul
funcţiunilor organice la femeie, emancipat de ritmul fazelor Lunii; comparaţie cu
opoziţia dintre plantele anuale şi plantele perene; comparaţie între evoluţia fiinţei
omului după maturitatea sexuală şi evoluţia animalului. Incomensurabilitatea
perioadelor de revoluţie menţine sistemul planetar in viaţă. Calculul se bazează pe
gravitaţie, care, în consecinţă, ar trebui să dea rapoarte comensurabile. Opoziţia
dintre planete, cu forţele lor gravitaţionale, şi comete, cu forţele lor de respingere faţă
de Soare. Hegel despre comete şi anii buni pentru vin. Kepler. Afirmaţia profund
adevărată a acestuia referitoare la puzderia de comete şi confirmarea ei astăzi. Forţa
de compresiune şi de supţiune în domeniul eteric. Căldura ca alternanţă de materie
pozitivă şi negativă. Aplicaţii la domeniul planetar şi cometar. Nevoia de a compara
opoziţia dintre sistemul planetar şi domeniul cometar cu raportul existent între ovul
şi spermatozoid.
Conferinţa a IX-a — Stuttgart, 9 ianuarie 1921 — Se pot compara două lucruri atât
de depărtate ca cele din problema enunţată în conferinţa a VIII-a? Înrudirea cu
fenomenele palpabile-impalpabile din matematică: înrudirea aritmetică în cazul
numerelor incomensurabile şi înrudirea geometrică în cazul curbelor obişnuite.
Elipsa, hiperbola, curba lui Cassini, cercul – curbe ale adunării, scăderii, înmulţirii,
împărţirii. Cele patru forme ale curbei lui Cassini. Forma cu două ramuri obligă,
pentru a avea o reprezentare continuă, la părăsirea spaţiului. Cercul împărţirii cu
curbura în exterior face necesar acest lucru în şi mai mare măsură. Curba lui Cassini
ca loc geometric al unei străluciri constante a luminii. Forma cu două ramuri
comparată cu relaţia dintre organizarea-cap şi restul organizării trupeşti, dintre
spectrele având verde la mijloc, respectiv cele care au la mijloc culoarea florii de
piersic. Punctul infinit depărtat at dreptelor. O astfel de aplicare calitativă a
matematicii este doar o continuare a aplicării ei in general. Aplicarea in cazul
raportului dintre procesul chimic din afara omului şi procesul de hrănire din om.
Educarea facultăţii de reprezentare continuă lipseşte în învăţământul superior.
Conferinţa a X-a — Stuttgart, 10 ianuarie 1921 — Exemplul acului magnetic şi
aplicarea sa la organizarea umană. Goethe, Oken, Gegenbaur şi încercarea de
explicare a metamorfozării oaselor vertebrale în oase craniene. Reversarea oaselor
lungi în oase craniene ca principiu adevărat al metamorfozei. Opoziţia importantă
dintre rază şi sferă. În viaţa sufletească ea apare ca opoziţie între sentimentul
interiorului şi dezvoltarea conştienţei la perceperea lumii exterioare, între lumea
uniformă a voinţei şi lumea variată a vieţii de reprezentare; în organism apare ca o
opoziţie între sistemul metabolic şi sistemul cap, formând în sistemul ritmic – ca o
rezultantă – o unitate. Aceeaşi opoziţie în viaţa embrionară. Posibilitatea de
cunoaştere umană se adaptează astăzi doar la lumea minerală. Trezirea acestei
facultăţi de cunoaştere astăzi – constituirea iniţială a Pământului însuşi dinăuntrul
cosmicului. Aparenta incertitudine a metodei spiritual-ştiinţifice. Variabilitate de
ordinul întâi şi doi, în cazul curbelor lui Cassini. Aplicare la reflexia luminii. Pe
lângă forţele mecanice radiale (forţele centrale) trebuie luate în considerare şi forţele
periferice, rotitoare, de forfecare, de deformare.
Conferinţa a XI-a — Stuttgart, 11 ianuarie 1921 — Opoziţia dintre rază şi sferă în
forma omului şi in cosmos. Forma umană şi evoluţia umanităţii ca ajutoare pentru o
interpretare corectă a fenomenelor cereşti. Mişcările stelelor fixe. Mişcările şi
formarea buclelor în cazul planetelor Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn. Buclele
(forma de lemniscată) în cadrul organizării omeneşti. Diferenţa dintre forma de
lemniscată la om şi animal. Aplicarea matematicii la formele organice prin
intermediul principiului variabilităţii de ordinul doi. Formele de plăsmuire ale
organismului uman şi formele de mişcare ale planetelor. Sistemul planetar este în
legătură cu forma omului, mişcarea stelelor fixe cu dezvoltarea sa sufletesc-
spirituală. De constatat forma de lemniscată a mişcării Pământului în cursul unui an,
independent de Soare şi planete. Orbitele planetelor, ca proiecţie a mişcării
Pământului pe bolta cerească.
Conferinţa a XII-a — Stuttgart, 12 ianuarie 1921 — Trei principii plăsmuitoare în
om: sfera, raza, bucla. Metamorfoze ale formei de lemniscată în construcţia oaselor.
Opoziţia dintre cap şi membre în corespondentele lor, planetele exterioare şi
interioare la momentul de opoziţie, respectiv conjuncţie. Vertical-radialul din
conformaţia umană în corespondenţă cu orbita Soarelui. Linia şirei spinării la om şi
animal în raport cu traiectoria Soarelui şi Lunii. Secondarea Soarelui de către Pământ
şi coincidenţa traiectoriei lor. Rezerva în privinţa faptului că s-ar propovădui o
revoluţie în astronomie. Este vorba despre înscrierea conformaţiei umane în sistemul
de mişcare al aştrilor. Dificultăţi în corelarea traiectoriilor observate cu cele calculate
ale astrilor. Concepţia celor trei Sori. Regnurile naturii: mineral, vegetal, animal,
uman şi centrul lor ideal. Selenka.
Conferinţa a XIII-a — Stuttgart, 13 ianuarie 1921 — Sistemul heliocentric al lui
Aristarh din Samos. Acesta este sistemul celei de a treia culturi postatlanteene.
Sistemul cosmic al lui Ptolemeu. Acesta se limitează la epoca a patra postatlanteeană.
Diferenţa dintre planetele interioare şi cele exterioare ca principiu de bază al
sistemului ptolemeic. Referitor la organizarea omului în zona de sub inimă şi de
deasupra ei. Importanţa sistemului ptolemeic în dezvoltarea istorică a omenirii.
Kepler şi aparenta revenire a sa la sistemul heliocentric al egiptenilor. Caracterizarea
vechilor sisteme, heliocentric şi ptolemeic. Procesul de abstractizare din concepţia
newtoniană. Opoziţia dintre planetele exterioare şi interioare şi opoziţia dintre om şi
animal, dintre plantă şi mineral.
Conferinţa a XIV-a — Stuttgart, 14 ianuarie 1921 — Aspectele înfăţişate până
acum trimit la o legătură a mişcărilor corpurilor cereşti cu formarea omului şi a
restului organismelor. Necesitatea unei prudenţe atunci când se stabilesc mişcările
corpurilor cereşti. Exemplul calului care aleargă. Modul de a privi al sistemului
copernican şi ptolemeic. Sfera lunară ca elipsoid de rotaţie şi analogul ei in structura
celulei germinative. Opoziţia dintre Lună ca imagine de lumină şi situarea în
substanţialitatea sferei lunare. Concretizarea reprezentării gravitaţiei. Pământ şi Lună
ca o singură organizaţie. Diversele substanţialităţi ale corpurilor cereşti şi expresia
lor în formarea organismului uman. Problema matematică a celor trei corpuri: Soare,
Lună, Pământ. Reţinerea organizării umane pe o treaptă anterioară şi corolarul ei
cosmic în acţiunea Lunii. Procesul de mineralizare al plantelor ca o acţiune a
Pământului, respectiv Soarelui. Punctul de mijloc ideal între om-animal şi plantă-
mineral, legat de Soare, Pământ, Lună. Rezolvarea problemei celor trei corpuri în
fiecare om în parte.
Conferinţa a XV-a — Stuttgart, 15 ianuarie 1921 — Numerele incomensurabile
indică dificultatea de a înţelege fenomenele cereşti ca ceva care să poată fi cuprins în
mod unitar. Metamorfoză între mădularele organizării omeneşti. Exemplu de
transformare a oaselor lungi în oase craniene. Rază şi sferă. Necesitatea de a ieşi din
spaţiu. Curba cu două ramuri a lui Cassini, cercul împărţirii, variabilitate de ordinul
doi. Construcţia antispaţiului. Sistemul Căii Lactee şi cercul zodiacal ca exemple.
Ştergerea celor trei dimensiuni în concepţie şi în organizarea omului. Legătura
văzului cu secreţia rinichilor. Spaţiul planetelor interioare şi antispaţiul planetelor
exterioare. Puncte cu curbură şi câmp de acţiune spre înafară, respectiv spre înăuntru.
Punctul antispaţiului, care ajunge în depărtări şi se continuă în centru. Aplicaţie în
cazul Lunii şi stelelor. Compararea acestor raporturi cosmice cu secreţia renală şi cu
organul ocular.
Conferinţa a XVI-a — Stuttgart, 16 ianuarie 1921 — Observaţie privitoare la
mersul conferinţelor. Critică asupra modului pripit de a elabora teorii. Cerinţa de a
face deosebirea între mişcările relative şi mişcările absolute. Mişcări sferice, mişcări
radiale şi principiul Doppler. Criteriul mişcării reale se află în condiţiile interne ale
corpului în mişcare. Omul evoluat este emancipat în mare măsură de cosmos, nu însă
şi embrionul. Acesta transmite ca „moştenire“ forţele cosmice vieţii interioare.
Orizontala şi verticala: somnul trebuie să aibă loc în poziţie orizontală, mişcarea
voluntară se face la om în poziţie verticală. Opoziţia din cadrul metabolismului
pentru cele două poziţii. Oboseala. Referire la ştiinţa socială. Opoziţia om-animal.
Atât mişcarea voluntară cat şi moartea sunt, în cazul celor doi, ceva cu totul diferit.
Definirea fenomenelor prin fenomene. Fenomenologia ca metodă. Sarcini pentru
institutul de cercetare. Constituţia Soarelui. Procesele au loc aici altfel ca pe Pământ.
Pete solare. Abordarea geometriei analitice împreună cu geometria sintetică este un
început foarte bun pentru o matematică calitativă.
Conferinţa a XVII-a — Stuttgart, 17 ianuarie 1921 — Lemniscata în plan şi
lemniscata de rotaţie. Schimbarea metabolismului în stare de somn şi în stare de
veghe, ca reactiv pentru mişcările Pământului şi ale Soarelui. Direcţii de creştere la
plantă şi om ca linii care unesc Pământul şi Soarele, dar în sensuri opuse. Polaritatea
plantă-om, Pământ-Soare; despre membrele şi capul omului. Mişcările relative dintre
Soare şi Pământ se fac după lemniscate de rotaţie. Soare şi Pământ în raport cu alte
planete. Ele îşi inversează oarecum locul lor. Gravitaţia ca principiu al „târârii după
sine“. Mişcările în formă de lemniscată ale planetelor interioare şi exterioare.
Opozabilitatea lor ca mişcări radiale şi sferice. Nu este vorba să exprimi ceva care
din capul locului nu este în concordanţă cu un lucru unanim recunoscut. Referire la
corecturile necesare în astronomie: adevăratul Soare, Soarele intermediar, Soarele
median; ecuaţiile Bessel (corecţii). Respingerea pretenţiei de simplitate. Ordine fizic-
sensibilă şi ordine cosmic-morală; destrămarea lor în epoca modernă. Opoziţia între
astronomia matematică şi astrologie. Compunerea mişcărilor cereşti din direcţiile
existente în om.
Conferinţa a XVIII-a — Stuttgart, 18 ianuarie 1921 — Pământ şi Soare ca materie
de compresiune, pozitivă, respectiv materie de supţiune, negativă. Explicare a
gravitaţiei. Numerele imaginare ca o tranziţie spre astral. Entitatea solară şi entitatea
pământească se pot observa oriunde în om. Descompunerea acţiunii solare în mai
multe componente. Cercetarea totalitătilor. Trandafirul si tufa de trandafir.
Variabilitatea mişcării cereşti de lemniscată. Încremenire şi variabilitate în cadrul
sistemului planetar. Cometa nu este un corp oarecare. Opoziţia acesteia faţă de
planete. Lumina în aer este o întâlnire, un amestec omogen de materie ponderabilă şi
imponderabilă, cometa un amestec neomogen. Imboldul de a experimenta. Sunt
necesare noi montaje experimentale, cele vechi demonstrează ce este scris deja în
cărţile de fizică. Observaţii referitoare la experienţe: deformarea unui balon de copii;
liniile de propagare ale căldurii; spectrul în sens goethean; de ce trebuie combătută
introducerea razelor de lumină în interpretarea fenomenelor luminoase; forţe
periferice şi centrale la acul magnetic, la catod şi anod. Utilizarea imaginaţiei,
inspiraţiei şi intuiţiei în cercetarea naturalist-ştiinţifică – o problemă de curaj
sufletesc. Depăşirea gândirii actuale. Spectrul solar ca imagine a opoziţiei dintre
Soare şi Pământ. Formarea lumii conform teoriei Kant-Laplace şi deficienţa acestei
teorii.
Note
Rudolf Steiner
BHAGAVAD-GITA
ŞI EPISTOLELE LUI PAVEL
GA 142
Ciclu de cinci conferinţe ţinute la Köln

între 28 decembrie 1912 şi 1 ianuarie 1913
Traducere din limba germană

de Diana Sălăjanu
Titlul original : Die Bhagavad Gita und die Paulusbriefe

Traducerea s-a făcut după ediţia germană, 1982,

Rudolf Steiner Verlag, Nachlassverwaltung, Dornach/Schweiz
© 1998 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

rezervate
CUPRINS
Treptele adevărului
Conferinţa I — Köln, 28 decembrie 1912 — Cele trei milenii care poartă amprenta
antichităţii greceşti. Întâlnirea Occidentului cu înţelepciunea orientală în secolul al
XIX-lea. Un cuvânt rostit de Wilhem von Humbold referitor la aceasta. Contopirea a
trei curente spirituale în Bhagavad-Gita: Veda, Samkhya, Yoga; forma reînnoită a
acestor curente în ştiinţa spirituală modernă; metamorfozarea lor vie prin creştinism
şi prin apostolul Pavel
Conferinţa a II-a — Köln, 29 decembrie 1912 — Bazele gnoseologice ale poemului
Bhagavad-Gita. Sistemul Samkhya; purusha, cele trei gune, ecourile lor în filosofia
lui Aristotel şi reeditarea lor în teoria goetheană a culorilor. Misiunea curentului
Yoga; redobândirea spiritualităţii pierdute, prin exerciţii de reculegere evlavioasă.
Bhagavad-Gita ca poem şi învăţătură a unei perioade de trecere.
Conferinţa a III-a — Köln, 30 decembrie 1912 — Influenţa concepţiilor despre
lume şi viaţă asupra sufletului şi destinului uman. Sublimul impersonal al poemului
Bhagavad-Gita; angajament personal în epistolele lui Pavel. Natura lui Krishna şi a
învăţăturii sale. Cântul 11 din Bhagavad-Gita.
Conferinţa a IV-a — Köln, 31 decembrie 1912 — Bhagavad-Gita – rodul unor
evoluţii trecute, epistolele lui Pavel – germene al unor evoluţii viitoare. Trecerea de
la o epocă la alta, caracterizată prin falpta lui Krishna: despărţirea de clarvederea
bazată pe legliturile de sânge. Trecerea la o treaptă superioarâ a evoluţiei prin
Impulsul hristic: intervenţia din interior a elementului sufletesc şi confruntarea cu
Lucifer şi Ahriman.
Conferinţa a V-a — Köln, 1 ianuarie 1913 — Krishna se adresează omului
individual, Impulsul hristic se adresează omenirii întregi. Unele spuse ale apostolului
Pavel referitoare la conlucrarea dintre diferitele daruri spirituale în cadrul comunităţii
şi iubire. Filosofia indiană întoarce spatele mayei. Creştinismul caută spiritualitatea
lumii, pe care o consideră o operă a zeilor. Fiinţa şi fapta lui Hristos; Krishna ca
reflex al luminii sale. Calea spre împăcarea omului cu lumea, prin autocunoaştere şi
autoeducaţie.
Din „Cuvântul înainte“ la prima ediţie (Marie Steiner)
Observaţii şi note
Rudolf Steiner
NOUA SPIRITUALITATE
ŞI TRĂIREA LUI HRISTOS
GA 200; GA 182

Petre Papacostea
Această carte reuneşte un ciclu de şapte conferinţe ţinute la

Dornach între 17 şi 31 octombrie 1920, apărute sub titlul
DIE NEUE GEISTIGKEIT UND DAS CHRISTUS-ERLBNIS
DES
ZWANZIGSTEN JAHRUNDERTS, Verlag der Rudolf Steiner –
Nachlassverwaltung, Dornach/Schweiz, 1970, GA 200,
precum şi două conferinţe de sine stătătoare ţinute la
Zürich la 9 şi 16 octombrie 1918
(WAS TUT DER ENGEL IN UNSEREM ASTRALLEIB?;
WIE FINDE ICH DEN CHRISTUS?),
apărute în 1975, Rudolf Steiner Verlag, Dornach/Schweiz, GA 182

rezervate
Conferinţa I — Dornach, 17 octombrie 1920 — Puncte pregnante ale istoriei

mondiale; abordare simptomatică a istoriei. Disputa dintre filosoful francez Alkuin şi
un gânditor grec asupra esenţei morţii în jurul anului 800 d.Hr. Influenţele vieţii
spirituale orientale asupra centrului şi vestului. Platonicism şi aristotelism. Cultura
estului: viaţă spirituală decadentă; cultura vestului: gândire adecvată pentru viaţa
economică; centrul: gândire logic-dialectic-juridică care se ocupă cu ceea ce trăieşte
omul între naştere şi moarte şi este aptă a organiza domeniul statal-juridic; cultura
Eului. „Am ajuns în acel punct al evoluţiei umane în care asupra întregii umanităţi
trebuie să se extindă o înţelegere egală a celor trei domenii.“ Necesitatea dezvoltării
universităţii libere şi fundarea uniunii şcolare universale.
Conferinţa a II-a — Dornach, 22 octombrie 1920 — Dezvoltarea conştienţei Eului
cu începere din secolul al XV-lea. Tripartiţia în decursul istoriei. Fiinţele elementare
care acţionează împotriva ideii tripartiţiei în vest şi în est.
Conferinţa a III-a — Dornach, 23 octombrie 1920 — Dezvoltarea a trei curente din
romanitatea în declin. Omul centrului între est şi vest. Economie nouă, jurisprudenţă
în repaus, viaţa spirituală încheiată.
Conferinţa a IV-a — Dornach, 24 octombrie 1920 — Scrisorile estetice ale lui
Schiller şi „basmul“ lui Goethe în legătură cu antroposofia şi tripartiţia.
Conferinţa a V-a — Dornach, 29 octombrie 1920 — Transformarea structurii
sufletului omenirii începând cu secolul al XV-lea. Scăderea intensitătii cunoaşterii.
Apariţia intelectualismului şi dezvoltarea libertăţii umane. Forţa intelectuală a
omului şi nostatgia cunoaşterii.
Conferinţa a VI-a — Dornach, 30 octombrie 1920 — Dezvoltarea intuirii lui
Hristos, de la gnosă până în prezent. Interzicerea de către Biserică a citirii
evangheliilor. Calea imaginaţiunilor. Reapariţia lui Hristos.
Conferinţa a VII-a — Dornach, 31 octombrie 1920 — Lupta spirituală viitoare,
între est şi vest. Trăirea lui Hristos în secolul al XX-lea. Transformarea dispoziţiei
sufleteşti a omenirii, începând din secolul al XV-lea.
Note
CE FACE ÎNGERUL ÎN CORPUL NOSTRU ASTRAL? — Zürich, 9 octombrie
1918 — Acţiunea ierarhiilor în om şi acţiunile opuse ale lui Lucifer şi Ahriman
CUM ÎL GĂSESC PE HRISTOS? — Zürich, 16 octombrie 1918 — Situaţia
umanităţii în vremea Misteriului de pe Golgota. Tertulian. Anul 666. Impulsurile de
la Gondishapur. Regăsirea lui Hristos
Rudolf Steiner
CHRISTOS ŞI LUMEA
SPIRITUALĂ
Despre căutarea Graalului
GA 149
Un ciclu de şase conferinţe ţinut la Leipzig

în perioada 28 decembrie – 2 ianuarie 1914
Traducere de biolog dr. PETRE PAPACOSTEA

Lucrarea a fost tradusă după ediţia în limba germană Rudolf
Steiner
Christus und die geistige Welt Von der Suche nach dem heiligen
Gral
Dornach; 1977, Nr. bibl. 149

rezervate
CUPRINS
Conferinţa I — Leipzig, 28 decembrie 1913 — Marea schimbare a vieţii sufleteşti în
secolele anterioare şi ulterioare Misteriului de pe Golgota. Adâncirea vieţii de
gânduri datorită filosofiei greceşti. În acelaşi timp totala lipsă de înţelegere pentru
Misteriul de pe Golgota. Aceeaşi înaltă forţă spirituală a determinat atât adâncirea
vieţii de gânduri ca şi impulsul lui Christos. Teologia lui Pavel. Conceptele gnostice:
tatăl primordial, Tăcere, treizeci şi unu de Eoni, divina Sophia, Achamod, Fiul lui
Dumnezeu Tatăl, Duhul Sfânt, Demiurgos
Conferinţa a II-a — Leipzig, 29 decembrie 1913 — Înţelegerea lacunară a
gnosticilor privind legătura dintre entitatea Christos şi Iisus din Nazaret. Vechii Rishi
indieni, Zarathustra şi înţelepţii caldeeni ar fi putut avea înţelegere pentru apariţia lui
Christos. Aur, tămâie şi mir. Christos păşeşte pe Pâmânt în perioada cea mai puţin
aptă pentru a-L înţelege. Erudiţia teologică s-a îndepărtat tot mai mult de înţelegerea
lui Christos. Sibilele. Profeţii şi Sibilele lui Michelangelo. Sibilele, rămăşiţă a vechii
înţelepciuni, anulată prin impulsul lui Christos. Pavel, urmaş al vechilor profeţi.
Pavel şi lumea măslinului
Conferinţa a III-a — Leipzig, 30 decembrie 1913 — Cei doi copii Iisus.
Dezvoltarea umana în cursul evoluţiei Pământului. Tripla influenţă a simţurilor, a
organelor vitale şi a sufletului umanităţii (gândire, simţire, voinţă). Sfântul Gheorghe
învinge balaurul. Artele muzelor (Apolo) ca reflectare a acestor forţe de armonizare.
Miturile Iui Mydas şi Marsyas. „Însufleţirea" lui Christos în Apolo
Conferinţa a IV-a — Leipzig, 31 decembrie 1913 — Postacţiuni ale triplului
eveniment Christos în perioada postatlanteană. Zarathustra. Concepţia despre lume
privită ca o cronologie. Ahura Mazda, Ahriman, Zaruana akarana. Amshaspandzi,
Izedzi. Misterii egiptene şi caldeene: astrologie. Misterii greceşti: meteorologie.
Înţelepciune evreiască veche: geologie. Profeţii. Cultul lui Attis şi al lui Adonis ca
prevestiri ale Misteriului de pe Golgota. Ioan Botezătorul ca reîncarnare a lui Ilie.
Apolo şi laurul, Pavel şi măslinul
Conferinţa a V-a — Leipzig, 1 ianuarie 1914 — Acţionarea Impulsului lui Christos
în fundamentele sufletului. Victoria lui Constantin împotriva lui Maxenţiu. Parsifal şi
Graalul. Cupa sfântă. Sculptura Pieta a lui Michelangelo. Chrétien de Troyes,
Wolfram von Eschenbach. Kyot. Reapariţia scrierii stelare în taina lui Parsifal.
„Ganganda greida", provizia de drum rătăcitoare
Conferinţa a VI-a — Leipzig, 2 ianuarie 1914 — Sărbătoarea Paştilor.
Christificarea revelaţiilor spirituale. Iahve: Legătura dintre Stăpânul Pământului şi
Mama Lunii. Fecioara din Orleans, Sibilă modernă, christificată. Consonanţa dintre
istoria umanităţii şi scrierea stelară. Johannes Kepler. Aspectul de constelaţie şi
aspectul uman al Graalului. Ţinutul preotului Ioan. „Ex oriente lux"
Rudolf Steiner
CHRISTOS ŞI SUFLETUL
UMAN
GA 155
Traducere de ADRIANA ONOFREI şi ADRIAN ILIESCU
Cartea reuneşte patru cicluri de conferinţe ţinute de Rudolf

Steiner
în anii 1912–1914:
CHRISTOS ŞI SUFLETUL UMAN (Christus und die

Menschliche Seele) (GA 155),
traducere din franceză: Adriana Onofrei;
confruntare cu originalul german: Adrian Iliescu
DESPRE SENSUL VIEŢII (Über den Sinn des Lebens) (GA 155),
traducere din limba franceză: Adriana Onofrei;

confruntare cu originalul german: Adrian Iliescu
MORALA ANTROPOSOFICĂ (Theosophische Moral) (GA

155),
traducere din germană de Adrian Iliescu
ANTROPOSOFIE ŞI CREŞTINISM (Antroposophie und

Christentum) (GA 155),
traducere din germană de Adrian Iliescu

rezervate
CHRISTOS ŞI SUFLETUL UMAN
Conferinţa I — Norrköping, 12 iulie 1914
Conferinţa a II-a — Norrköping, 14 iulie 1914
Conferinţa a III-a — Norrköping, 15 iulie 1914
Conferinţa a IV-a — Norrköping, 16 iulie 1914
DESPRE SENSUL VIEŢII
Conferinţa I — Copenhaga, 23 mai 1912
Conferinţa a II-a — Copenhaga, 24 mai 1912
MORALA ANTROPOSOFICĂ
Conferinţa I — Norrköping, 28 mai 1912
Conferinţa a II-a — Norrköping, 29 mai 1912
Conferinţa a III-a — Norrköping, 30 mai 1912
ANTROPOSOFIE ŞI CREŞTINISM
Conferinţa I — Norrköping, 13 iulie 1914
Rudolf Steiner
CREŞTINISMUL ESOTERIC
ŞI CONDUCEREA SPIRITUALĂ A
OMENIRII
GA 130
14 conferinţe ţinute
în anii 1911–1912 în diferite oraşe
Traducerea din limba germană

Victor Oprescu
Titlul original : Das esoterische Christentum und

die geistige Führung der Menschheit
Traducerea s-a facut după ediţia germană, 1962,

Verlag des Rudolf Steiner Nachlassverwaltung Dornach/Schweiz
© 1998 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

rezervate
Conferinţele reunite în acest volum nu fac parte dintr-un ciclu unitar, ele au fost
ţinute la date şi în locuri diferite. De aceea, cititorul va observa unele repetări pe care
este rugat să le considere inevitabile, date fiind circumstanţele.
CUPRINS
Prefaţă de Marie Steiner
Impulsul lui Hristos în devenirea istorică — Conferinţa I — Lugano, 17
septembrie 1911
Impulsul lui Hristos în devenirea istorică — Conferinţa a II-a — Lugano, 19
septembrie 1911
Buddha Şi Hristos. Sfera Bodhisattvilor — Milano, 21 septembrie 1911
Creşinismul rosacrucian — Conferinţa I — Neuchâtel, 27 septembrie 1911
Creşinismul rosacrucian — Conferinţa a II-a — Neuchâtel, 28 septembrie 1911
Eterizarea sângelui. Intervenţia lui Hristos eteric în evoluţia Pământului —
Basel, 1 octombrie 1911
Jeshu ben Pandira — cel care pregăteşte înţelegerea impulsului dat de Hristos.
Karma — conţinut al vieţii — Conferinţa I — Leipzig, 4 noiembrie 1911
Jeshu ben Pandira — cel care pregăteşte înţelegerea impulsului dat de Hristos.
Karma — conţinut al vieţii — Conferinţa a II-a — Leipzig, 5 noiembrie 1911
Impulsul lui Hristos. Viaţa reală — Conferinţa I — München, 18 noiembrie 1911
Impulsul lui Hristos. Viaţa reală — Conferinţa a II-a — München, 20 noiembrie
1911
Credinţă, iubire, speranţă — trei trepte ale vieţii umane — Conferinţa I —
Nürnberg, 2 decembrie 1911
Credinţă, iubire, speranţă — trei trepte ale vieţii umane — Conferinţa a II-a —
Nürnberg, 3 decembrie 1911
Eul universal şi eul uman. Entităţi microcosmice suprasensibile. Natura lui
Hristos — München, 9 ianuarie 1912
Cele şapte principii ale macrocosmosului şi legătura lor cu fiinţa umană —
Stuttgart, 28 noiembrie 1911
Notele ediţiei germane
Rudolf Steiner
CUNOAŞTEREA LUI
HRISTOS
ANTROPOSOFIE ŞI
ROSICRUCIANISM
EVANGHELIA LUI IOAN
GA 100
14 conferinţe ţinute la Kassel între 16 şi 29 iunie 1907

8 conferinţe ţinute la Basel între 16 şi 25 noiembrie 1907
Traducere din limba franceză de Nicolae I. Crăciun

Confruntare cu ediţia germană
de Petre Papacostea
Traducerea s-a făcut după
Éditions Anthroposophiques Romandes, 1990
CONNAISSANCE DU CHRIST
Antroposophie et Rosicrucisme
L'Évangile de Saint Jean
GA Nr. 100
Titlul ediţiei germane: MENSCHHEITSENTWICKLUNG

UND CHRISTUS-ERKENNTNIS
Theosophie und Rosenkreutzertum
Das Johannes-Evanghelium

rezervate
ANTROPOSOFIE ŞI ROSICRUCIANISM
Conferinţa I ― Kassel, 16 iunie 1907 ― Caracterul epocii actuale şi teosofia.
Declinul religiei. Richard Wagner şi lumea miturilor. Reincarnarea, o învăţatură
druidică. Originea legendelor şi miturilor. Astronomia egipteanâ. Materialismul
tehnic şi industrial, o necesitate a evoluţiei. Christian Rosenkreutz, fondatorul unei
noi civilizaţii spirituale. Sfântul Pavel şi Dionisie Areopagitul. Concordanţa dintre
creştinism şi rosicrucianism. O vorbă a lui Fichte. Du Bois-Reymoud şi limitele
cunoaşterii sale. Caracterul ştiinţei spiritului. Cunoaşterea spiritului şi logica.
Teosofie şi viaţă practică.
Conferinţa a II-a ― Kassel, 17 iunie 1907 ― Maxime ale lui Paracelsus şi Goethe.
Natura omului, corpul fizic şi lumea minerală. Devachanul superior. Caracterul
negativ al substanţialităţii corpului eteric. Bisexualitatea la om. Conştienţa plantei.
Înţelepciunea corpului eteric, femurul. Senzaţia ca esenţă a corpului astral. Corpul
astral în timpul somnului. Armonia sferelor la Pitagora şi la Goethe. Citate extrase
din Faust. Constituţia cvadruplă a omului.
Conferinţa a III-a ― Kassel, 18 iunie 1907 ― Natura Eului. Diferenţa dintre
oamenii foarte evoluaţi şi cei mai puţin evoluaţi. Sfântul Francisc din Assisi.
Transformarea corpului astral în Manas, a corpului eteric în Budhi şi a corpului fizic
în Atma. Omul, o fiinţă septuplă. Viaţa după moarte. Viziunea panoramică a
existenţei trecute. Lepădarea corpului astral. Karmaloca. Părăsirea a trei cadavre.
Natura spiritismului. Pătrunderea în lumea spirituală.
Conferinţa a IV-a ― Kassel, 19 iunie 1907 ― Conceptul de „lume“. Lumea astrală,
o lume de visuri simbolice; exemple. Imaginea în oglindă, caracteristică a lumii
astrale. Inversiunea timpului. Vieţuirea inversă a întregii existenţe. Lumea
arhetipurilor sau „regiunea continentală“. „Tat tvam asi“. „Oceanul“, regiune a vieţii
fluctuante. „Regiunea aeriană“, ca mişcare atmosferică de sentimente, de dorinţe etc.,
până la armonia sferelor. Regiunea a patra a lumii spirituale, cea a tuturor forţelor
creatoare. Cele trei regiuni superioare ale lumii spirituale. Cronica Akasha.
Eliberarea omului şi limpezirea sentimentelor sale în aceste regiuni.
Conferinţa a V-a ― Kassel, 20 iunie 1907 ― Aptitudinea scrierii. Memoria
muzicală a lui Mozart. Francesco Redi şi generaţia spontanee. Traversarea
Devachanului de către om. Formarea organelor. Despre educaţie. Rahitismul, tratarea
sa adecvată şi inadecvată. Alte probleme pedagogice. Urmarea descrierii
Devachanului. Cartea, „mimica gândirii“. Intervenţia morţilor în transformarea
Pământului. Chamisso: Peter Schlemhil. Teosofia ca înţelegere a lumii vizibile.
Conferinţa a VI-a ― Kassel, 21 iunie 1907 ― Coborârea omului spre o nouă
existenţă terestră. Aptitudini karmice şi ereditare. Creşterea şi „îmbucătăţirea“ în
viaţa de după moarte. Coborârea spre o nouă incarnare. Îmbrăcarea noului corp
astral. Rolul sufletelor popoarelor în inserarea corpului eteric. Fritz Mauthner şi
lucrarea sa Contribuţie la o critică a limbajului. Relaţia dintre facultăţile ereditare şi
karmice; cazul familiilor Bach şi Bernoulli. Despre iubirea maternă. Despre cuplul
parental. Cazul a cinci judecători ai unui tribunal secret, pentru înţelegerea forţelor
de atracţie dintre oameni. Înnobilarea omului prin incarnări succesive. Interpretare
esoterică a rugăciunii Tatăl Nostru. Obiecţii împotriva interpretării; respingerea ei.
Conferinţa a VII-a ― Kassel, 22 iunie 1907 ― Legea karmei. Exemple de acţiune a
legii karmei. Legea karmei şi începutul Vechiului Testament. Legea karmei ca soluţie
a enigmelor existenţei. Vieţuirile astrale determină constituţia corpului eteric, iar
calităţile eterice pe aceea a corpului fizic. Acţiunile exterioare devin destin în
existenţa următoare. Concepţia materialistă privind raportul cauză-efect şi
respingerea ei. Despre plâns. Cauza leprei. Influenţa hunilor asupra populaţiei
europene constituie cauza apariţiei leprei. Influenţa nefastă a materialismului, în
particular, asupra vieţii religioase. Apariţia bolilor mintale. Concepţie eronată privind
karma şi respingerea acesteia. Concordanţa dintre moartea mântuitoare a lui Hristos
şi legea karmică. Alte exemple ale efectelor karmice. Maxima lui Fabre d'Olivet
privind păcatul împotriva Duhului Sfânt.
Conferinţa a VIII-a ― Kassel, 23 iunie 1907 ― Incarnarea precedentă a omenirii
actuale. Problema egalităţii dintre oameni. Mersul Soarelui prin Zodiac, reflectarea
sa în epocile de civilizaţie. Durata şi felul incarnărilor omeneşti. Vedere retrospectivă
după moarte şi privire spre viitor înainte de naştere. Idioţia, urmare posibilă a privirii
spre viitor. Caracterizarea elementelor constitutive ale entităţii. Observarea omului
aflat în centrul evoluţiei. Natura vechii Luni, a vechiului Soare şi a vechiului Saturn.
Reflectarea lor în numele zilelor săptămânii. Relaţia elementelor constitutive ale
omului cu stadiile de dezvoltăre ale Pământului.
Conferinţa a IX-a ― Kassel, 24 iunie 1907 ― Omul, fiinţa cea mai perfectă. Schiţa
organelor de simţ, ca organe fizice, pe vechiul Saturn, Cronos şi Rhea. Omul
perioadei Saturn. Entităţi bune şi entităţi rele. Vechiul Soare, regnul oamenilor-plante
şi regnul mineral. Mireasma vechiului Soare şi opusul său, retardaţii vechiului
Saturn. Spiritele focului şi reprezentantul lor: Hristos. Cale solară şi cale lunară.
Vechea Lună şi inserarea corpului astral. Formarea sistemului nervos şi natura
animală. Substanţialitatea vechii Luni. Aerul aprins. Vâscul. Mitul lui Baldur şi Loki.
Spiritele clarobscurului sau îngerii. Efectele Lunii şi Soarelui asupra Oamenilor-
animale (reproducerea). Stări generale ale vieţii pe vechea Lună.
Conferinţa a X-a ― Kassel, 25 iunie 1907 ― Transformarea vechii Luni în
Pământul nostru actual. Repetarea stărilor saturniene, solare şi lunare. Desprinderea
Soarelui şi a Lunii. Mărturii stiinţifice privind începuturile Pământului. Huxley si
alţii. Maimuţa, ca om decăzut. Memoria atlanteenilor. Niflheim. Clarvederea la
atlanteeni, temeiul ei: consangvinitatea. Originea miturilor şi legendelor. Apariţia
curcubeului. Richard Wagner şi opera sa Aurul Rinului. Caracteristici generale ale
Atlantidei. Vechea Lemurie.
Conferinţa a XI-a ― Kassel, 26 iunie 1907 ― Starea Pământului după desprinderea
Lunii. Două feluri de plante. Naşterea mineralului din vegetal. Gnaisul. Epifiza.
Relaţia dintre sufletul veşnic şi corp. Geneza respiraţiei pulmonate şi a sângelui.
Maxima lui Paracelsus. Traversarea Pământului de către Marte. Formarea laringelui
şi a oaselor. Atlantida. Indienii. Caracteristici generale ale erei atlanteene. Descrierea
epocii culturale postatlanteene. Creştinismul şi viitorul.Influenţa sufletului asupra
corpului. Noţiunea teosofică a mântuirii.
Conferinţa a XII-a ― Kassel, 27 iunie 1907 ― Separarea sexelor. Endo- şi
exogamia. Poetul Anzengruber. Natura endogamiei. Memoria congenitală în epoca
patriarhală. Iubirea primordială şi vieţuirea sângelui. Iubirea individuală, spirituală a
viitorului. Creştinismul, realitate mistică. Aforismul lui Augustin. Descrierea vechii
iniţieri. Legătura sa cu entitatea lui Hristos. Richard Wagner şi taina sângelui. Jertfa
de sânge a lui Hristos. Unicitatea creştinismului. Replică pentru Strauss, Drews şi
alţii. Transformarea Pământului prin Misteriul de pe Golgota. Natura şi textul
Evangheliei lui Ioau. Primele cinci trepte ale iniţierii creştine. Catrenul lui Goethe în
legătură cu Soarele şi ochiul. Organul de percepţie at lui Hristos.
Conferinţa a XIII-a ― Kassel, 28 iunie 1907 ― Previziune şi predestinare.
Dionisie Areopagitul şi învăţătura despre Cuvânt. Laringele, viitor organ de
reproducere. Cristian Rosenkreutz şi şcoala sa. Primele trei trepte a1e iniţierii. Prima
treaptă: studiul. Calculatoarele. Referire la Filosofia libertăţii. Treapta a doua:
imaginatia. Goethe şi spiritul Pământului. Picătura de rouă. Învăţătura despre Graal.
Omul - o plantă inversată. Laringele, organ al viitorului. Cântecul pentru copii
„Zboară cărăbuşule, zboară“, fabula berzei, pupa fluturelui. Treapta a treia de
iniţiere: însuşirea scrierii oculte. Procesul evolutiv. Corespondenţă între Zodiac şi
civilizaţii.
Conferinţa a XIV-a ― Kassel, 29 iunie 1907 ― Treapta a patra a iniţierii:
pregătirea pietrei filosofale. Divulgarea secretelor rosicrucianismului.
Complementaritate între procesul respirator la om şi plantă. Legenda de Aur şi
explicaţia ei. Arborele vieţii şi arborele cunoaşterii. Exerciţii pentru obţinerea pietrei
filosofale. Chinezii, un popor atlantean în declin. Legenda evreului rătăcitor,
Ahasverus. Treapta a cincea a iniţierii: corespondenţa dintre microcosmos şi
macrocosmos. Unirea corpului eteric cu corpul fizic în era postatlanteană. A şasea
treaptă a iniţierii: afundarea în macrocosmos. Iubirea omului pentru toate creaturile.
Treapta a şaptea a iniţierii. Caracterul învăţăturii oculte. Controlul gândurilor şi
pozivitatea. Éduard von Hartmann, controversa sa cu contemporanii. Invenţia
timbrului poştal. Obiecţii la crearea drumului de fier. Ştiinţa spiritului ca fapt al
existenţei.
EVANGHELIA LUI IOAN
Conferinţa I ― Basel, 16 noiembrie 1907 ― Ştiinţă şi religie. Natura teosofiei şi
relaţia ei cu documentele religioase. Patru atitudini faţă de documentele religioase.
Legătura Evangheliei lui Ioan cu celelalte trei. Polemica dintre Karl Vogt şi
profesorul Wagner. Hristos, o entitate înglobând întregul Pământ. Primele 14 versete
din Evanghelia lui Ioan. Dionisie Areopagitul şi învăţătura sa despre ierarhii. Verbul,
ca formă şi structură. Laringele şi inima.
Conferinţa a II-a ― Basel, 17 noiembrie 1907 ― Natura corpului fizic şi a corpului
eteric. Pentagrama. Corpul eteric al bărbatului şi al femeii. Natura corpului astral.
Oboseala. Corpul astral şi lumea astrală generală. Eul omului, al animalelor, al
plantelor şi al mineralelor. Etapele evolutive ale omului. Francisc din Assisi.
Transformarea corpurilor umane în Manas, Budhi şi Atma.
Conferinţa a III-a ― Basel, 18 noiembrie 1907 ― Concordanţa dintre începutul
Bibliei şi cel al Evangheliei lui Ioan. Cele şapte incarnări ale Pământului. Natura
Pralaiei. Atma pe Saturn. Soare-aer, Lună-apă. Soarele şi Luna se separă de Pământ.
Iehova şi Eul. Învăţătura lui Dionisie Areopagitul. „Copiii lui Dumnezeu“ sau „Fiii
lui Dumnezeu“.
Conferinţa a IV-a ― Basel, 19 noiembrie 1907 ― Înţelepciune şi iubire.
Încorporarea Eului prin Iahve. Spirite solare, Iahve, Lucifer. Respiraţie de foc şi
respiraţie de aer. Atlantul. Reproducerea inconştientă în Atlantida. Trecerea de la
iubirea dintre rude la iubirea universală a creştinismului.
Conferinţa a V-a ― Basel, 20 noiembrie 1907 ― Legea mozaică şi înlocuirea ei.
Iniţierea prin Hristos în corpul fizic. Iniţierea lui Lazăr. Cele trei femei sub crucea de
pe Golgota. „Copiii lui Dumnezeu“. Maria şi Maria Magdalena. În legătură cu
Nathanael. Eul diferitelor corpuri în legătură cu Eul individual. Armonia interioară
priu Hristos. Maxima lui Goethe în legătură cu ochiul şi lumina. Evanghelia lui Ioan:
un drum istoric spre Hristos.
Conferinţa a VI-a ― Basel, 21 noiembrie 1907 ― Misterul numerelor în
Evanghelia lui Ioan. Şcoala lui Pitagora. Numărul cinci. Iniţierea anterioară
creştinismului. Hristos şi samariteanca. Cele trei femei sub cruce. Faptele istorice ca
simbol al evoluţiei viitoare a omenirii.
Conferinţa a VII-a ― Basel, 22 noiembrie 1907 ― Diferenţa dintre indieni şi
europeni. Problema originii omului. Puterea corpului eteric asupra corpului fizic în
era lemuriană. Originea maimuţelor. Arborele genealogic al omului şi ramificaţiile
animale. Arborele genealogic al lui Haeckel. Natura Sfântului Duh. Omul, o plantă
inversată. Hermafroditul. Esenţa vegetalului. Spiritul lui Hristos şi Pământul.
Atmosfera. Pământul, un adevărat corp al lui Hristos.
Conferinţa a VIII-a ― Basel, 25 noiemhrie 1907 ― Eul-grup al poporului evreu.
Individualizarea Eului prin Hristos. Legenda de Aur. Sânge roşu şi sânge albastru.
Om şi plantă. Arborele cunoaşterii şi arborele vieţii. Despre Nicodim. Cale, Adevăr,
Viaţă. Evanghelia lui Ioan şi vieţile succesive. Despre orbul din naştere. Femeia
adulteră. Karma şi libertatea. Nunta din Cana ca imagine a viitorului. Transformarea
apei în vin. Ospătarea celor cinci mii. Evanghelia lui Ioan ca scriere iniţiatică. Mama
Sofia.
NOTE
POSTFAŢĂ (Sorin Ţigăreanu)
Corecturi
Rudolf Steiner
DIN CRONICA AKASHA
GA 11
Douăzeci de articole publicate în perioada 1904–1908
Traducere şi note: Victor Oprescu
Titlul original : Aus der Akasha-Chronik

Traducerea s-a făcut după textul german, ediţia integrală

Taschenbüchausgabe, 1975
Rudolf Steiner Verlag, Dornach/Schweiz

rezervate
CUPRINS
Cultura prezentului în lumina ştiinţei spirituale
Din Cronica Akasha – Un cuvânt înainte
Strămoşii noştri atlanteeni
Trecerea de la a patra la a cincea rasă-rădăcină
Rasa lemuriană
Separarea sexelor
Perioadele imediat anterioare separării sexelor
Perioada hiperboreană şi perioada polară
Începutul Pământului actual. Desprinderea Soarelui
Desprinderea Lunii
Câteva observaţii necesare
Despre originea Pământului
Pământul şi viitorul său
Viaţa pe Saturn
Viaţa pe Soare
Viaţa pe Lună
Viaţa Pământului
Omul terestru şi alcătuirea sa cvadruplă
Răspuns la unele întrebări
Prejudecăţi pretins-ştiinţifice
Note şi observaţii cuprinse în ediţia germană
Anexa 1 — Planul etapelor parcurse de evoluţia omului şi a Pământului
Anexa 2 — Ierarhiile cereşti
Rudolf Steiner
ENTITĂŢILE SPIRITUALE
ÎN CORPURILE CEREŞTI
ŞI ÎN REGNURILE
NATURALE
GA 136
Ciclu de zece conferinţe ţinut la Helsingfors (Helsinki)
în perioasa 3–14 aprilie 1912
şi o conferinţă publică ţinută la Helsingfors la 12 aprilie 1912
Traducere din limba germană:

VICTOR OPRESCU
Revizia textului:
biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Titlul original : DIE GEISTIGEN WESENHEITEN IN DEN

HIMMELSKÖRPERN UND NATURREICHEN
Traducerea din limba germană s-a făcut după ediţia din 1984
şi apare sub egida Societăţii Antroposofice din România

rezervate
CUPRINS
Cuvânt introductiv. Răspuns la urările de bun venit adresate auditoriului —
Helsingfors, 3 aprilie 1912
Conferinţa I — Helsingfors, 3 aprilie 1912 — Calea care conduce la perceperea
fiinţelor elementare în corpul eteric al Pământului; albastrul cerului, verdele pădurii;
albul zăpezii trezesc simţăminte morale: cucernicie, întelegere, pricepere pentru
materie. În sunet şi în octava sa trăim consonanţa dorinţei şi a ratiunii. Dincolo de
metale, privirea ocultă găseşte entităţi cu contururi precise: fiinţele elementare ale
Pământului; în ploaia care cade şi în ceaţa care urcă, entităţi în continuă schimbare:
fiinţele elementare ale apei; ele scot, primăvara, plantele din pământ.
Conferinţa a II-a — Helsingfors, 4 aprilie 1912 — Fiinţele elementare ale aerului
apar ca lumini ce se aprind brusc, ca fulgerul; ele trăiesc în veştejire, asigură
coacerea. Fiinţele elementare ale focului sunt păzitorii germenilor. Corpul astral al
Pământului este vieţuit de omul adormit; în el trăiesc Spiritele mişcărilor de revoluţie
care determină aparitia anotimpurilor; ele mişcă Pământul în jurul axei sale,
determinând succesiunea zi-noapte. Omul nu trebuie să-şi piardă conştienţa şi
conştiinţa în cursul formării sale oculte; atunci el se poate trezi în Eul său, vede
Soarele şi în timpul mişcării lui din timpul nopţii. Lumea Spiritelor elementare se
exprimă în forţele naturale, aceea a Spiritelor timpurilor de revoluţie în legile
naturale, aceea a Spiritului planetar în sensul naturii.
Conferinţa a III-a — Helsingfors, 5 aprilie 1912 — Omul are o viaţă interioară;
Îngerii trăiesc în adevărul absolut: ceea ce percep ei este revelarea naturii proprii în
lumea exterioară; în locul vieţii interioare ei trăiesc o umplere cu spirit; ei sunt
conducătorii oamenilor individuali. Conducători ai popoarelor sunt Arhanghelii, iar
ai epocilor Archaii: descendenţii lor sunt Spiritele naturii Pământului, cei ai
Arhanghelilor Spiritele naturii apei, cei ai Îngerilor Spiritele aerului. Dacă omul
săvârşeşte fapte de iubire, el se îmbogăţeşte, nu sărăceşte; acest lucru este sugerat
prin imaginea unui pahar cu apă, care atunci când îl golim se umple cu şi mai multă
apă. Pregătirea pentru depăşirea vieţii interioare obişnuite; în acest sens este utilă
matematica.
Conferinţa a IV-a — Helsingfors, 6 aprilie 1912 — Pe prima treaptă a clarviziunii
omul foloseşte corpul astral; ccea ce percepe aici îşi poate aminti; pe treapta a doua
foloseşte corpul eteric; atunci el introduce clarvederea în starea de conştienţă
obişnuită şi recunoaşte entităţile celei de a doua Ierarhii: Exusiai, Dynamis,
Kyriotetes. El se simte cufundat în celelalte fiinţe. În starea de conştienţă obişnuită,
aceasta corespunde milei, iubirii. Revelarea fiinţei entităţilor Ierarhiei a doua rămâne
ceva independent, iar în interior este produsă viaţa, percepută ca sunet spiritual,
muzica sferelor. Exusiai sunt dătători de formă pentru tot ce este viu; în
transformările de formă se revelează Dynamis. În forma fizionomiei, a frunzei şi a
florii, omul recunoaşte Kyriotetes. Entităţile Ierarhiei a doua au drept descendenţi
sufletele-grup ale plantelor şi ale animalelor.
Conferinţa a V-a — Helsingfors, 7 aprilie 1912 — Pe treapta a treia de clarvedere
noi ne unim cu fiinţa pe care o contemplăm; atunci percepem entităţile primei
Ierarhii: Tronurile, Heruvimii şi Serafimii. Viaţa lor interioară constă în crearea altor
fiinţe. Descendenţii lor sunt Spiritele timpurilor de revoluţie. Entităţile superioare au
Exusiai ca mădular inferior, apoi Dynamis, Kiriotetes, Tronuri, Heruvimi, Serafimi.
Ele privesc spre Sfânta Treime: Tatăl, Fiul, Sfântul Duh. Forma exterioară a unui
Spirit al formei este o planetă; dincolo de acesta se află Spiritele mişcării, ale
înţelepciunii, ale voinţei, Heruvimii, Serafimii. În fenomenele meteorologice
acţionează Dynamis; în conştienţa planetelor sunt Kyriotetes; Tronurile reglează
mişcarea prin spaţiu a planetei; Heruvimii armonizează aceste mişcări; Serafimii
coordonează diferitele sisteme planetare. Treimea supremă acţionează în Cosmos, în
diferitele sisteme planetare, ca învelişuri.
Conferinţa a VI-a — Helsingfors, 8 aprilie 1912 — Spiritele luciferice se străduiesc
să dezvolte o viaţă interioară independentă, proprie; prin aceasta devin spirite ale
neadevărului. În loc să se umple cu Ierarhiile superioare, ele se separă de acestea. O
planetă este ceea ce umple cu substanţă eterică întregul spaţiu delimitat de orbita
aparentă, eliptică. Spiritele formei care domină sfera eterică a unei planete acţionează
din Soare. Împotriva acestora acţionează din afară Spiritele luciferice ale entităţilor,
Exusiai; prin aceasta se produce o invaginare: planeta fizică. Pământul nostru ese în
realitate o spărtură în spaţiul cosmic. Materia este formă spartă. Serafimii şi
Heruvimii sunt purtătorii luminii Soarelui; împotriva lor acţionează Spiritele
luciferice, aruncând lumina înapoi. Pentru prima oară acest lucru a fost consemnat de
Zarathustra; el numeşte Spiritul solar Ahura Mazdao, Spiritele rebele ale
întunericului Angramainyu.
Conferinţa a VII-a — Helsingfors, 10 aprilie 1912 — Entitătile spirituale, de la
Serafimi până la Spiritele înţeleciunii, domină dezvoltarea Soarelui, a stelelor fixe;
sfera de influenţă a planetelor coboară până la Spiritele formei, iar până la sfera
lunară coboară influenţa Îngerilor. Corpul astral străbate creierul şi splina, corpul
eteric ficatul, Eul sistemului sangvin. Lunile sunt cadavrul sistemului planetar,
planetele corpul fizic viu, aşa cum sunt animalele pe Pământ; steaua fixă, Soarele,
face, din punct de vedere ocult, aceeaşi impresie ca şi corpurile eterice ale plantelor;
în el se află corpul eteric al sistemului planetar, care ajunge până la marginea extremă
a acestuia. În entităţile spirituale ale planetelor se găseşte şi corpul astral. Forţele
nocive ale entităţilor luciferice sunt adunate de comete, care în cele mai multe cazuri
se formează din nou la intrarea în sistemul planetar şi dispar când pornesc mai
departe în afara dimensiunilor spaţiale. În comete acţionează Serafimii şi Heruvimii.
Conferinţa a VIII-a — Helsingfors, 11 aprilie 1912 — Cel ce parcurge evoluţia
ocultă trebuie să înveţe să privească lumea cu modul de percepţie al Îngerilor. El nu
vede nimic din corpurile fizice, dar mai păstrează o imagine-amintire a corpurilor
cereşti; ele se prezintă ca ceva din trecut. Contemplând Luna el va fi transpus în
stadiul vechii Luni; aceasta a devenit Pământ prin lucrarea Puterilor. Dacă privirea
clarvăzătoare se îndreaptă spre planete, ea primeşte de asemenea o imagine-amintire.
Când omul simte numai milă şi iubire, Soarele fizic a dispărut. El era văzut în
Misteriile egiptene la miezul nopţii: se ajunge în starea de vechiul Soare al
Pământului. Tezaurul Nibelungilor este în realitate un talisman din aur. Omul are în
lumea fizică un Eu; Eul-grup al animalelor se află în plan astral, cel al plantelor în
Devachan, cel al mineralelor în Devahanul superior. Primăvara, corpul astral al
plantelor simte în lumea astrală o adormire, la veştejirea lor, toamna, o trezire. Dacă
se sfarmă pietre, corpul astral al mineralelor resimte o senzatie de bunăstare în
Devachan. Dacă se smulge o plantă cu rădăcina ei din sol, corpul astral al plantei
resimte în lumea astrală o suferinţă.
Conferinţa a IX-a — Helsingfors, 13 aprilie 1912 — Raţiunea este activă şi în
regnul animal: viespile fabrică hârtie. Dinspre cele 6-7 planete actionează Eurile-
grup ale animalelor asupra principalelor tipuri ale regnului animal; în producerea de
specii acţionează cele 12 constelaţii zodiacale. Aceste Euri-grup sunt descendenţi ai
Puterilor care au dat, pe vechea Lună, corpul astral omului. Spiritele luciferice care le
corespund produc speciaţia în neamul omenesc dinspre planete, având drept
consecinţă apariţia principalelor rase. Puterile inspiră dinspre planete marile
impulsuri spirituale, de exemplu, dinspre Mercur ocult budismul; din această cauză
H.P. Blavatsky spune: Buddha = Mercur. Asupra corpului fizic al plantelor
acţionează dinspre planete descendenţii Puterilor; ei determină inserţiile în spirală ale
frunzelor pe tulpină. În direcţia tulpinii acţionează Eurile-grup ale plantelor de pe
Soare; ele sunt descendenţi ai Domniilor. Spiritele timpurilor de revoluţie leagă
principiul mişcării cu principiul tulpinal: principiul spiral în staminele dispuse în
spirală şi principiul tulpinal în pistil. În timpul vechiului Soare, Domniile au dat
omului corpul eterie; acum ele acţionează din Soare pe verticala plantei. Cei şapte
Rishi au reprodus amintirile legate de cele şapte mari culturi ale Atlantidei, dar
deasupra acestora se află Vichvakarman. Zarathustra numea acest Spirit al
înţelepciunii Ahura Mazdao, egiptenii Osiris, care a fost îmbucătăţit de Typhon şi pe
care omul nu-l întâlneşte decât după moarte. În cea de a patra epocă de cultură
postatlanteană Christos a fost inspirat direct, timp de trei ani, de acest Spirit solar al
înţelepciunii; el este Spiritul unificator al culturii pământeşti. Occidentul a primit
acest impuls-Christos din Orient.
Conferinţa a X-a — Helsingfors, 14 aprilie 1912 — Formele cristaline ale regnului
mineral trebuie atribuite modului de acţiune al Spiritelor formei (Stăpâniri) sau al
descendenţilor lor; elementul eteric provine de la Puteri, din planete şi-şi creează
substanţele: din Saturn plumbul, din Jupiter staniul, din Marte fierul, din Venus
ocultă cuprul, din Mercur ocult mercurul (argintul viu). Astralul mineralului vine de
la Domnii sau de la descendenţii acestora din Soare. Spiritele luciferice ale
înţelepciunii revarsă din Soare elementul eteric şi produc aurul, iar echilibrul este
restabilit prin curenţi eterici de pe Lună, care produc argintul. Spiritele înţelepciunii
trăiesc în stelele fixe; lumina fizică a acestora vine de la Spiritele luciferice ale
înţelepciunii. Eurile-grup aie mineralelor acţionează din afara sistemului planetar
prin Tronuri sau descendenţii lor; dacă devin luciferice, ele apar în meteoriţi şi în
comete; în cursul traversării sistemului planetar ele atrag materie minerală, care îşi
are obârşia tot în Tronuri. Mai de mult Saturn prezenta o coadă care s-a adunat mai
târziu într-un inel închis; el este asemănător cu coada unei planete. Uranus şi Neptun
sunt planete care au fost captate mult mai târziu de sistemul nostru solar. Prin
entităţile luciferice de pe treapta Tronurilor, cometa obţine o natură minerală.
Stăpânirile au creat Eul-grup al omului, diferenţiat apoi de celelalte entităţi ale
diferitelor Ierarhii. Iahve este reflectarea lui Christos dinspre Lună. Şi pentru H.P.
Blavatsky Iahve este un zeu lunar, iar Lucifer adversarul său. Christos este adevăratul
Lucifer. Astfel de abordări ale lumilor cereşti trebuie să devină o sursă de forţă
morală, care promovează armonie şi pace pe Pământ.
OCULTISMUL ŞI INIŢIEREA — conferinţă publică, Helsingfors, 12 aprilie
1912 — Viaţa de după moarte, reîncarnare şi destin. Recunoaştem numai lucrurile la
a căror creaţie putem participa. Viaţa noastră de zi este un proces distructiv care este
reechilibrat în mod creator noaptea. Mila şi iubirea ne permit să pătrundem în ceea ce
ne este străin, iar din interior conştiinţa vorbeşte dintr-o lume superioară. Pregătirea
prin meditaţie şi concentrare în vederea obţinerii de cunoştinţe superioare conduce
mai întâi la trăirea de imagini pe care le-a creat omul; în felul acesta el participă la un
proces creator. Inspiraţia este o stare superioară. În vremuri mai vechi, pregătirea se
făcea sub conducerea unui guru, care în prezent trebuie înlocuit prin hotărârea plină
de energie a voinţei omului însuşi. Cultura prezentului nu mai suportă referirea la
adepţi. H.P. Blavatsky se referă la guru.
Notele ediţiei germane
Rudolf Steiner
ESOTERISMUL CREŞTIN
PROPUNERE DE COSMOGONIE
PSIHOLOGICĂ
GA 94
După conferinţele ţinute

la Paris în 1906 de Rudolf Steiner
şi transcrise de Édouard Schuré
Traducere: Maria Ivănescu
Rudolf Steiner
L'Ésotérisme chrétien
Triades, Paris, 1957

rezervate
CUPRINS
Cuvânt înainte
Conferinţa I — Zămislirea Intelectului şi Misiunea Creştinismului
Conferinţa a II-a — Misiunea Maniheismului
Conferinţa a III-a — Dumnezeu, Omul, Natura
Conferinţa a IV-a — Involuţie şi evoluţie
Conferinţa a V-a — Yoga orientală şi cea occidentală (partea I)
Conferinţa a VI-a — Yoga orientală şi cea occidentală (partea a II a)
Conferinţa a VII-a — Evanghelia Sfântului Ioan
Conferinţa a VIII-a — Misterul creştin
Conferinţa a IX-a — Planul astral (partea I)
Conferinţa a X-a — Planul astral (partea a II-a)
Conferinţa a XI-a — Devakhan sau Cerul (partea I)
Conferinţa a XII-a — Devakhan (partea a II-a)
Conferinţa a XIII-a — Logosul şi Lumea
Conferinţa a XIV-a — Logosul şi Omul
Conferinţa a XV-a — Evoluţia Planetelor şi a Pământului
Conferinţa a XVI-a — Cutremure, Vulcani şi Voinţă Umană
Conferinţa a XVII-a — Mântuirea şi Eliberarea
Conferinţa a XVIII-a — Apocalipsa
Rudolf Steiner
EVANGHELIA DUPĂ LUCA
GA 114
Zece conferinţe ţinute la Bâle

de la 15 la 26 septembrie 1909
Traducere de Nicolae Ioan Crăciun
Traducerea în limba română s-a făcut după

L'Évangile de Saint Luc, apărută la Editura Triades,
Paris,1990 şi a fost confruntată cu originalul în
l. germană Das Lucas Evangelium, Rudolf Steiner
Verlag, Dornach/Elveţia,1977 (GA 114)

rezervate
CUPRINS
Conferinţa I — Bâle,15 septembrie 1909 — Iniţiaţi şi clarvăzători. Diferite aspecte

ale iniţierii. Cele patru Evanghelii din punct de vedere al cercetării spirituale
Conferinţa a II-a — Bâle, 16 septembrie 1909 — Studiul Cronicii Akasha. Unirea
diferitelor curente spirituale. Misiunea Bodhisattvilor şi misiunea lui Buddha
Conferinţa a III-a — Bâle,17 septembrie 1909 — Infiltrarea concepţiei budiste în
Evanghelia lui Luca. Învăţătura lui Buddha. Cărarea octuplă.
Conferinţa a IV-a - Bâle,18 septembrie 1909 - Centrele de Misterii din Atlantida,
Nirmanakaya lui Buddha şi Copilul Iisus al liniei Nathan. Sufletul lui Adam înainte
de cădere. Reîncarnarea lui Zoroastru în Copilul născut din linia lui Solomon
Conferinţa a V-a — Bâle,19 septembrie 1909 — Confluenţa marilor curente
spirituale ale budismului şi zoroastrismului în Iisus din Nazaret. Copilul Iisus al
liniei nathanice şi Copilul Iisus al liniei solomonice
Conferinţa a VI-a — Bâle, 20 septembrie 1909 — Misiunea poporului evreu.
Învăţătura lui Buddha despre înnobilarea fiinţei interioare a omului şi învăţătura
cosmică a lui Zoroastru. Ilie şi Ioan Botezătorul
Conferinţa a VII-a — Bâle, 21 septembrie 1909 — Cei doi copii Iisus. Întruparea
lui Hristos în Iisus din Nazaret. Vişva Karman, Ahura Mazdao, Iahve. Loja spirituală
a celor doisprezece Bodhisattva şi cel de al Treisprezecelea
Conferinţa aVIII-a — Bâle, 24 septembrie 1909 — Dezvoltarea stării de conştienţă
a umanităţii în perioada postatlanteană. Misiunea ştiinţei spirituale: reobţinerea
dominaţiei spiritualităţii asupra fizicului. Acţiunile care emană din Eul lui Hristos
Conferinţa a IX-a — Bâle, 25 septembrie 1909 — Legea de pe muntele Sinai ca
ultimă prevestire a Eului. Învăţătura lui Buddha despre Iubire şi Milă. Roata Legii.
Hristos ca aducător al forţei Iubirii
Conferinţa a X-a — Bâle, 26 septembrie 1909 — Învăţătura despre reîncarnare şi
karma şi creştinismul. Două forme ale iniţierii vechi, Iona şi Solomon. Principiul
hristic şi noua iniţiere. Evenimentul de pe Golgota ca iniţiere proiectată în planul
exterior al istoriei lumii
Note
Rudolf Steiner
EVANGHELIA DUPĂ MARCU
GA 139
Ciclu de zece conferinţe ţinut la Basel

între 15 şi 24 septembrie 1912
Cu un cuvânt introductiv de Rudolf Steiner
Traducere de ADRIAN ILIESCU şi ADRIANA ONOFREI
GA 139
Rudolf Steiner, Das Markus-Evangelium

rezervate
CUPRINS
Cuprinsul pe larg (Marie Steiner)
Cuvânt înainte al autorului
Conferinţa I — Basel, 15 septembrie 1912 — Împlinirea timpurilor vechi şi un nou
început. Hector‒Hamlet. Empedocle‒Faust
Conferinţa a II-a — Basel, 16 septembrie 1912 — Istoria ca revelare exterioară a
proceselor spirituale interioare. Caracterul profund artistic, forţa şi gradarea spiritual-
dramatică din compoziţiile Vechiului Testament şi din Evanghelii
Conferinţa a III-a — Basel, 17 septembrie 1912 — Substraturile spirituale ale
figurii Botezătorului. Sensul botezului. Entitatea spirituală a lui Ilie. Ilie‒Ioan‒
Rafael
Conferinţa a IV-a — Basel, 18 septembrie 1912 — Buddha şi Socrate. Curente
polar-opuse ale evoluţiei omenirii şi legătura lor prin intermediul lui Christos Iisus
Conferinţa a V-a — Basel, 19 septembrie 1912 — Revelaţiile lui Krishna. Buddha,
urmaşul lui Krishna. Ioan Botezătorul, înaintemergătorul lui Christos
Conferinţa a VI-a — Basel, 20 septembrie 1912 — Concepţia orientală şi
occidentală despre lume, mod de a privi atemporal şi istoric. Sufletul lui Ilie şi Cei
doisprezece apostoli. Mărturisirea lui Petru, un punct nodal în evoluţia omenirii.
Monologul cosmic-istoric al lui Dumnezeu înainte de revelarea Misteriilor
Conferinţa a VII-a — Basel, 21 septembrie 1912 — Misteriul de pe Golgota, o
iniţiere. Relaţiile reciproce dintre sufletul lui Christos şi sufletul Celor doisprezece
apostoli. Impregnarea corporalităţii omeneşti cu forţa Eului. Pherekydes din Syros.
Empedocle. Strigătul unor suflete ca Empedocle. Răspunsul Golgotei
Conferinţa a VIII-a — Basel, 22 septembrie 1912 — Tainele adânci ale Misteriului
de pe Golgota. Semnificaţia ocultă a expresiilor „pe munte“, „la mare“, „în casă“.
Scena Schimbării la faţă. Moise şi Ilie. Ungerea din Betania. Smochinul
Conferinţa a IX-a — Basel, 23 septembrie 1912 — Caracterul profund artistic al
compoziţiei interioare a Evangheliei după Marcu. Posibilitatea triplei înţelegeri a
misiunii lui Christos Iisus în perioada Misteriului de pe Golgota: prin intermediul
apostolilor; prin conducătorii vechiului popor evreu; prin romani
Conferinţa a X-a — Basel, 24 septembrie 1912 — Ecce homo. Eşuarea cunoaşterii
exterioare a omenirii în raport cu Evenimentul christic. Cheia pentru înţelegerea
Misteriului de
pe Golgota. Necesitatea căutării unei înţelegeri pe căi suprasensibile. Cercetarea
clarvăzătoare ca drum spre adevărata înţelegere a Misteriului de pe Golgota
Note
Corecturi
Rudolf Steiner
FIZIOLOGIE OCULTĂ
GA 128
Ciclu de opt conferinţe ţinute la Praga

în perioada 20–28 martie 1911
Ludovic Demetrovici (conf. I–III)
Petre Papacostea (conf. IV–VIII)
Titlul original: EINE OKKULTE PHYSIOLOGIE, GA 128
Traducerea s-a făcut după textul german, ediţia 1927,

Philosophisch-Anthroposophischer Verlag,
Goetheanum, Dornach
şi apare sub egida Societăţii Antroposofice din România
©2001 Toate drepturile pentru traducerea în limba română

sunt rezervate Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC
Conferinţa I — Praga, 20 martie 1911 — Entitatea umană

Conferinţa a II-a — Praga, 21 martie 1911 — Dualitatea umană
Conferinţa a III-a — Praga, 22 martie 1911 — Coacţionarea dualităţii umane
Conferinţa a IV-a — Praga, 23 martie 1911 — Sistemul cosmic intern al omului
Conferinţa a V-a — Praga, 24 martie 1911 — Sistemele de forţe suprasensibile
Conferinţa a VI-a — Praga, 26 martie 1911 — Sângele ca expresie şi unealtă a
Eului uman
Conferinţa a VII-a — Praga, 27 martie 1911 — Viaţa conştientă a omului
Conferinţa a VIII-a — Praga, 28 martie 1911 — Forma umană şi articularea
forţelor
Corecturi
Rudolf Steiner
FRIEDRICH NIETZSCHE,
UN LUPTĂTOR ÎMPOTRIVA
EPOCII SALE
GA 5
Ediţia a doua, extinsă prin includerea mai multor articole
Traducere de DIANA SĂLĂJANU
Lucrarea a fost tradusă după ediţia în limba germană

Rudolf Steiner
FRIEDRICH NIETZSCHE. EIN KÄMPFER GEGEN SEINE
ZEIT
Philosophisch-Anthroposophisch Verlag am Goetheanum,
Dornach (Schweiz), 1926
(GA 5)

rezervate
CUPRINS
Introducere la noua ediţie din 1926 (Eugen Kalisko)
Friedrich Nietzsche în Viaţa mea de Rudolf Steiner
Friedrich Nietzsche, un luptător împotriva epocii sale
Prefaţă la prima ediţie, 1895
I. Caracterul
II. Supraomul
III. Evoluţia lui Nietzsche
Filosofia lui Friedrich Nietzsche ca problemă de psihopatologie
Personalitatea lui Friedrich Nietzsche şi psihopatologia
Personalitatea lui Friedrich Nietzsche
Observaţiile editorului
Note
Lucrările unde e amintit Nietzsche în ediţia Operelor Complete ale lui Rudolf
Steiner
Nietzscheana în biblioteca lui Rudolf Steiner
Răspunsurile date de Rudolf Steiner (8 februarie 1892) la un chestionar ce i-a
fost transmis în cadrul unui joc de societate
Corecturi
Rudolf Steiner
GÂND UMAN, GÂND
COSMIC
GA 151
MISTICA ÎN ZORII VIEŢII
SPIRITUALE A
TIMPULUI NOSTRU ŞI
LEGǍTURA EI CU
O CONCEPŢIE MODERNǍ
DESPRE LUME
GA 7
Traducere: Diana Sălăjanu
Titlurile originale : Der menschliche und der kosmische Gedanke

Die Mystik im Aufgange des neuzeitlichen Geisteslebens
und ihr Verhältnis zur modernen Weltanschauung

rezervate
CUPRINS
• GÂND UMAN, GÂND COSMIC ― 4 conferinţe ţinute la Berlin, intre 20

şi 23 ianuarie 1914
• MISTICA ÎN ZORII VIEŢII SPIRITUALE A TIMPULUI NOSTRU ŞI
LEGǍTURA EI CU O CONCEPŢIE MODERNǍ DESPRE LUME ―
carte, apărută în 1901
Corecturi
Rudolf Steiner
IDEEA CRĂCIUNULUI ŞI
TAINA EULUI.
ARBORELE CRUCII ŞI
LEGENDA DE AUR
şi alte conferinţe referitoare la
Crăciun
Traducere de
DIANA SĂLĂJANU
PETRE PAPACOSTEA

rezervate
CUPRINS
• Ideea Crăciunului şi taina Eului. Arborele Crucii şi Legenda de aur (traducere de Diana
Sălăjanu) — Berlin, 19 decembrie 1915 (GA 157a)
• Misteriul Crăciunului. Novalis, clarvăzătorul şi vestitorul lui Christos (traducere de Diana

Sălăjanu)
Cuvinte introductive (Marie Steiner)

I. Novalis – clarvăzătorul — Berlin, 22 decembrie 1908 (GA 108)
II. Dispoziţia la Crăciun — Berlin, 26 decembrie 1909 (GA 117)
Cuvânt însoţitor la conferinţa precedentă şi la cea următoare (Marie
Steiner)
III. Novalis ca vestitor al Impulsului christic care trebuie înţeles în mod
spiritual — Köln, dimineaţa, 29 decembrie 1912 (GA 143)
Cântece duhovnicesti de Novalis (traducere de Petre Papacostea)
• Semne şi simboluri ale sărbătorii Crăciunului (traducere de Petre Papacostea)
Naşterea Luminii. O contemplaţie de Crăciun — Berlin, 19 decembrie

1904 (GA 90f)
Crăciunul ca simbol al victoriei Soarelui — Berlin, 14 decembrie 1905
(GA 54)
Semne şi simboluri ale sărbătorii Crăciunului — Berlin, 17 decembrie
1906 (GA 96)
Corecturi
Rudolf Steiner
IERARHIILE SPIRITUALE
ŞI REFLECTAREA LOR ÎN LUMEA
FIZICĂ
ZODIAC, PLANETE, COSMOS
GA 110
Ciclu de zece conferinţe (Düsseldorf 12–18 aprilie 1909)

şi răspunsuri la întrebări (21 şi 22 aprilie 1909),
cu o Introducere în studiul ierarhiilor de R.S.Coroze
Traducere: Cristina Muică
Titlul original : Geistige Hierarchien und ihre Wiederspiegelung

in der physischen Welt. Tierkreis, Planeten, Kosmos.
© Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

rezervate
CUPRINS
Introducere în studiul ierarhiilor de R.S. Coroze
Conferinţa I — Düsseldorf, 12 aprilie 1909, dimineaţa — Înţelepciunea originară
transmisă omenirii. Budism şi creştinism. Aştrii în viziune materialistă şi în viziune
ocultă. Ierarhia cerească
Conferinţa a II-a — Düsseldorf, 12 aprilie 1909, seara — Focul, căldura şi lumina.
Spiritele elementale şi legătura lor cu omul
Conferinţa a III-a — Düsseldorf, 13 aprilie 1909, dimineaţa — Stările planetare
succesive. Vechiul Saturn; evoluţia Spiritelor personalităţii. Vechiul Soare;
Arhanghelii
Conferinţa a IV-a — Düsseldorf, 13 aprilie 1909, seara — Dezvoltarea spirituală a
omului. Forţele care au acţionat pe vechiul Saturn şi pe vechiul Soare. Heruvimii.
Semnele zodiacale
Conferinţa a V-a — Düsseldorf , 14 aprilie 1909 — Evoluţia stărilor planetare.
Rolul Sfintei Treimi şi a entităţilor situate mai presus de om în apariţia Universului.
Lupta din ceruri
Conferinţa a VI-a — Düsseldorf, 15 aprilie 1909 — Rolul diverselor entităţi în
evoluţia omenirii. Sistemul solar în Misterele lui Zoroastru. Aspectele spirituale ale
sistemului lui Ptolemeu
Conferinţa a VII-a — Düsseldorf, 16 aprilie 1909 — Principiile din care este
alcătuit omul. Natura Îngerilor şi a Arhanghelilor. Intervenţia Spiritelor personalităţii,
a Arhanghelilor şi a Îngerilor în evoluţia omenirii în timpurile vechi
Conferinţa a VIII-a — Düsseldorf, 17 aprilie 1909 — Semnele zodiacale. Primele
elemente ale corpului omenesc. Corespondenţa lor cu semnele Zodiacului
Conferinţa a IX-a — Düsseldorf, 18 aprilie 1909, dimineaţa — Omul
macrocosmic. Punctul şi circumferinţa. Karma planetelor. Conducătorii spirituali ai
omenirii şi Karma popoarelor. Transformarea corpurilor omului
Conferinţa a X-a — Düsseldorf, 18 aprilie 1909, seara — Locul omului în Cosmos.
Rolul Ierarhiilor spirituale. Entităţile luciferice. Libertatea de acţiune a omului.
Acţiunea lui Christos pe Pământ
Răspunsuri date de R. Steiner la întrebările cursanţilor
Corecturi
Rudolf Steiner
ÎNCERCAREA SUFLETULUI
BIOGRAFII SCENARIZATE
CONTINUARE LA POARTA INIŢIERII
PRIN
RUDOLF STEINER
GA 14
cu
Comentarii de Hugo Reimann,
pe baza notelor Mathildei Scholl
Traducerea din limba germană a dramei Încercarea sufletului:

Adriana Onofrei, Adriana Iliescu şi Gheorghe Paxino
Traducerea din limba franceză a Comentariilor:
Domniţa Popa Necşa
Confruntarea cu ediţia germană a Comentariilor:
Adriana Iliescu, Adriana Onofrei şi Petre Papacostea
Titlul original:
DIE PRÜFUNG DER SEELE
GA 14

rezervate
Introducere (Adriana Onofrei şi Gheorghe Paxino)

ÎNCERCAREA SUFLETULUI (Biografii scenarizate. Continuare la Poarta
Iniţierii)
Comentarii pe baza notelor Mathildei Scholl (Hugo Reimann)
Tablourile I, II, III
Tablourile IV, V, VI
Tablourile VII, VIII, IX
Tablourile X, XI, XII, XIII
Corecturi
Rudolf Steiner
MACROCOSMOS ŞI
MICROCOSMOS
LUMEA CEA MARE ŞI LUMEA CEA
MICǍ.
ÎNTREBǍRI REFERITOARE LA SUFLET,
VIAŢǍ ŞI SPIRIT
GA 119
Unsprezece conferinţe de
dr. Rudolf Steiner
ţinute la Viena în perioada 21–31 martie 1910,
dupa un manuscris al autorului, nerevăzut de
acesta, şi cu un cuvânt înainte de
Marie Steiner
Traducere: Aurelia Mihalache

CUPRINS
Cuvânt înainte de Marie Steiner
Conferinţa I — Viena, 21 martie 1910 — Interacţiunile vieţii omului cu
microcosmosul şi macrocosmosul.
Lumea exactictă şi cufundarea mistică. Starea de veghe şi starea de somn. Curentul
uitării. Viaţa alternativă a omului între macrocosmos şi microcosmos. Trăirea
sentimentelor lăuntrice de către mistic
Conferinţa a II-a — Viena, 22 martie 1910 — Sistemul planetar un ceasornic
universal.
Forţele lui Marte, Jupiter, Saturn, care acţionează în timpul somnului, şi ale lui Venus
şi ale Lunii, care acţionează în timpul stării de veghe. Sistemul planetar ca ceasornic
universal
Conferinţa a III-a — Viena, 23 martie 1910 — Trăirile lăuntrice ale misticului
cufundat în lumea sa interioară. Trăirea ciclică a întregii naturi în cadrul
misteriilor nordice.
Corpul fizic şi cel eteric examinate din interior. Corpul senzaţiei ca limită între
trăirea interioară şi cea exterioară. El ascunde conştienţei normale ceea ce altminteri
ar acţiona ca un incendiu mistuitor datorat sentimentului ruşinii. „Micul păzitor al
pragului“. Trăirea ciclului marii naturi şi educarea sentimentelor în cadrul misteriilor
nordice. Soarele la miezul nopţii: vederea prin materie. Încremenirea de teamă la
limita vălului lumii sensibilului. „Marele păzitor al pragului“
Conferinţa a IV-a — Viena, 24 martie 1910 — Trăirile omului în momentul
trecerii conştiente pe lângă „Micul păzitor al pragului“.
Trecerea prin cele două porţi şi tărâmurile de dincolo de cele două limite. Trăirea
celor trei forţe principale ale sufletului ca pe o revărsare din macrocosmos.
Sentimentul recunoştinţei şi al datoriei faţă de sufletul universal. Jurământul mistic.
Imaginile reflectate ale păcatelor noastre prin omisiune
Conferinţa a V-a — Viena, 25 martie 1910 — Lăcaşurile misteriilor egiptene ale
lui Osiris şi Isis.
Circutul Superiorului şi Inferiorului. Reîntoarcerea în corpul eteric până la limita
regnului mineral. Coborârea în corpul fizic. Pericolele drumului mistic. Preoţii lui
Hermes ca guru. „Desdevenirea“ misticilor sensibili din Evul Mediu
Conferinţa a VI-a — Viena, 26 martie 1910 — Ascensiunea conştientă în
macrocosmos. Traseul parcurs prin lumile superioare.
Stăvilirea Eului în cazul iniţierii mistice vechi era o necesitate datorită accentuării
sentimentului Eului prin cufundarea în lumea launtrică proprie. Pericolul pierderii
Eului în timpul trăirior extatice. Metodele de accentuare a Eului în cazul iniţierii în
misteriile nordice. Pregătirea prin înfrânare şi prin capacitatea de a discerne.
Ridicarea conştientă în macrocosmos. Drumul prin lumile superioare: lumea
elementală, „spirituală“ (cu Zodiacul ca frontieră), lumea raţională, lumea
arhetipurilor
Conferinţa a VII-a — Viena, 28 martie 1910 — Contopirea cu lumea elementală.
Trecerea pe lângă „Marele păzitor al pragului“.
Legătura strânsă cu lumea elementală de care depind temperamentele. Adaptarea în
„lumea spirituală“ după echilibrarea temperamentelor. Perceperea obiectiva, în
pragul lumii spirituale, a propriei entităţi imperfecte, ca pe o replică alcătuită din
toate elementele, după dobândirea capacităţii de a depăşi dificultăţile. Trecerea pe
lângă „Marele păzitor al pragului“ şi jurământul sfânt pentru autocunoaştere şi
autodepăşire. Contactul cu entităţi spirituate în lumea raţională. Forţele necesare
pentru dobândirea unei conştienţe clarvăzătoare în regiunea arhetipurilor
Conferinţa a VIII-a — Viena, 28 martie 1910 — Formarea impresiilor senzoriale.
Sistemul nervos ca sistem solar interior.
Aura Eului omului. Eul omului revărsat în sfera cosmică în timpul somnului.
Realizarea senzaţiilor în momentul strecurării Eului în corp prin reţinerea unei părţi a
lumii elementale, care nu formează organele noastre, ci formează conştienţa prin
reflectare. Sistemul nervos ca sistem solar interior. Reflectarea forţelor formative ale
celor trei lumi superioare în sistemui senzorial, cerebral şi al nervilor spinali. Pentru
lumea arhetipurilor percepţia imaginativă creează în organele de percepţie spirituală
aparatul de reflectare. Modelul sângelui purificat reprezintă depăsirea naturii
inferioare în cununa rosicruciană. Cuvinte simbolice, activitatea simbolică creatoare.
Întruparea activităţii sufleteşti. Drumul rosacrucii în lumea spirituală, ca cel mai
adecvat drum pentru evoluţia actuală a omului
Conferinţa a IX-a — Viena, 29 martie 1910 — Organele cunoaşterii spirituale.
Contemplarea Eului din douăsprezece puncte de vedere.
Organele cunoaşterii spirituale şi forţele tonifiante ale somnului. Formule şi
simboluri. Gândirea inimii. Analizarea Eului din douăsprezece puncte diferite de
vedere. Sacrificarea propriei personalitaţi şi intrarea într-o altă entitate cu care se
cuplează
Conferinţa a X-a — Viena, 30 martie 1910 — Transformarea organelor. Cititul
în Cronica Akasha.
Logica inimii în contrast cu logica capului. Trecerea găndirii raţionale la gândirea
inimii. Cele trei etape ale evoluţiei omenirii. Transformarea memoriei într-o altă
formă a activităţii sufletului, nu una temporală, ci una spaţială. Descifrarea
evenimentelor păstrate este citirea Cronicii Akasha: lumea Akashei este lumea în care
timpui a devenit apaţiu. Capacitatea de gândire a inimii: un circuit continuu al
timpului transformat în spaţiu. Sângele care curge: o imagine a mobilităţii conştienţei
cercetătorului spiritual. Liniile spaţio-temporale de timp; cea de a patra dimensiune.
Cele trei stări ale memoriei. Schimbările organului inimii ca imagine pentru cele trei
stări succesive ale umanităţii şi Universului
Conferinţa a XI-a — Viena, 31 martie 1910 — Adaptarea omului la diferitele
stadii ale planetei noastre. Formarea corporalului din cele spirituale.
Drumul raţional spre cunoaşterea spirituală şi forţele latente din inimă pentru
cunoaşterea adevărului. Adaptarea omului la diferilele stadii ale planetei noastre.
Apariţia celor fizice din cele spirituale. Pătrunderea Eului în viitoarele încarnări.
Transformarea vechilor organe în organe cu conformaţii noi: de exemplu, a inimii
pământene ca rod al inimii lunare. Formarea unui organ ca organ embrionar pentru
viitor: de exemplu: laringele, datorită căruia suntem inseraţi într-o evoluţie spirituală
în care va trebui să ne integrăm mai întâi cu individualitatea noastră. Prin laringe
macrocosmosul ne transformă în oameni: duhul ne-a fost insuflat prin laringe. Pentru
desăvârşirea omului spiritual (Atma) va trebui perfecţionată respiraţia, care se
manifestă în cânt şi vorbire. Influenţa directă asupra graiului are loc numai atunci
când cunoaşterea devine rugă.
Corecturi
Rudolf Steiner
MANIFESTĂRILE KARMEI
GA 120
Unsprezece conferinţe
ţinute la Hamburg între 16 şi 28 mai 1910
Traducere de Diana Sălăjan

Confruntarea traducerii: Petre Papacostea
Postfaţă de Sorin Ţigăreanu
Titlul original : Die Apokalipse des Johannes

Traducerea s-a făcut după ediţia germană

Rudolf Steiner
Die Offenbarungen des Karma
Dornach, 1980, Nr, bibl. 120

rezervate
CUPRINS
Treptele adevărului (biolog de. Petre Papacostea)
CONFERINŢA I — Hamburg, 16 mai 1910 — Esenţa şi importanţa karmei pentru

personalitatea izolată, pentru individualitate, omenire, Pământ, lume
CONFERINŢA a II-a — Hamburg, 17 mai 1910 — Karma şi regnul animal
CONFERINŢA a III-a — Hamburg, 18 mai 1910 — Boala şi sănătatea în raport cu

karma
CONFERINTA a IV-a — Hamburg, 19 mai 1910 — Boli vindecabile şi boli

incurabile în raport cu karma
CONFERINŢA a V-a — Hamburg, 20 mai 1910 — Îmbolnăviri naturale şi

îmbolnăviri accidentale în raport cu karma
CONFERINŢA a VI-a — Hamburg, 21 mai 1910 — Accidentele în raport cu karma

CONFERINŢA a VII-a — Hamburg, 22 mai 1910 — Fenomenele naturale,
erupţiile vulcanice, cutremurele, epidemiile, în raport cu karma
CONFERINŢA a VIII-a — Hamburg, 25 mai 1910 — Karma mădularelor

superioare ale fiinţei umane
CONFERINŢA a IX-a — Hamburg, 26 mai 1910 — Efectul karmic al trăirilor

avute ca bărbat si ca femeie. Moartea şi naşterea în raport cu karma
CONFERINŢA a X-a — Hamburg, 27 mai 1910 — Voinţă liberă si karma în

viitorul evoluţiei omenirii. Lumină şi iubire
CONFERINŢA a XI-a — Hamburg, 28 mai 1910 — Karma individuală şi karma

colectivă. Karma omenirii şi karma entităţilor superioare
NOTE
DESPRE REINCARNARE ŞI KARMA ÎN CONTEXT EUROPEAN (Postfaţă

de Sorin Ţigăreanu)
Corecturi
Rudolf Steiner
METAMORFOZĂ
COSMICĂ ŞI UMANĂ
GA 175
Ciclu de şapte conferinţe ţinute la Berlin

în perioada 6 februarie–20 martie 1917
Traducere din limba germană: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Bausteine zu einer Erkenntnis des Mysteriums von Golgotha

Kosmiche und menschliche Methamorphose
ciclu144, Berlin, 1921
(GA 175)

rezervate
CUPRINS
Introducere
Conferinţa I — Berlin, 6 februarie 1917 — O orientare de sine materialistă sau

spirituală faţă de lumea spirituală cu ajutorul unei scrieri a lui Oliver Lodge.
Atitudinea faţă de morţi în şedinţe spiritiste. Apariţia Christosului eteric în secolul al
XX-lea. Pregătirea acestui eveniment începând cu anul 1909.
Conferinţa a II-a — Berlin, 13 februarie 1917 — Dezvoltarea forţelor interne.
Coexistenţa cu morţii în timpurile vechi şi acum. Omul ca membru al organismului
universal: corespondenţa dintre anul cosmic platonic (25 920 de ani), ziua umană (25
920 de respiraţii) şi timpul de viaţă al omului (25 920 de zile).
Conferinţa a III-a — Berlin, 20 februarie 1917 — Cele trei întâlniri ale sufletului
uman cu Spiritul (Duhul), cu Dumnezeu-Fiul şi cu Dumnezeu-Tatăl. Postacţiunea
acestora până la sfârşitul vieţii şi după moarte. Natura celei de a treia întâlniri în
cazul morţii timpurii şi în cazul sinuciderii. Dezvoltarea simţirii sfinţeniei somnului.
Conferinţa a IV-a — Berlin, 27 februarie 1917 — Diviziunea lumii omului actual
în ordine naturală mecanică şi ordine universală morală. Alte aspecte ale celor trei
întâlniri ale sufletului uman cu regiunile lumii spirituale. Moralitatea ca forţă
germinativă a ordinii naturale viitoare.
Conferinţa a V-a — Berlin, 6 martie 1917 — Esenţa somnului. Enigma oboselii.
Articularea omului în cap, torace şi abdomen. Relaţia eului cu corporalitatea (în
conştienţa de somn, de vis şi de veghe) şi cu spiritualitatea. Convieţuirea cu morţii.
Necesitatea aruncării unei punţi între lumea fizică şi cea spirituală.
Conferinţa a VI-a — Berlin, 13 martie 1917 — Alte aspecte ale celor trei întâlniri
ale sufletului uman: cu Spiritul (Duhul), cu principiul Fiului şi cu cel al Tatălui.
Omul adormit şi lumea stelelor. Misteriile de iarnă. Christos şi evoluţia sezonieră.
Taine ale evoluţiei sezoniere şi problema socială. Relaţia dintre om şi direcţiile din
Cosmos. Obţinerea viului din substrat neviu în laboratoarele viitorului în legătură cu
configuraţiile stelare.
Conferinţa a VII-a — Berlin, 20 martie 1917 — Cartea lui Saint-Martin Des ereurs
et de la vérité (traducerea germană a lui Matthias Clausius) şi influenţa sa asupra
vieţii spirituale europene. Cele trei idei principale ale cărţii – Mercur, sulf, sare:
noţiuni ale unui sistem de gândire vechi. Teosofi germani ai secolului al VIII-lea:
Bengel şi Oetinger. Noţiunile negândite până la capăt la Saint-Martin şi Oetinger şi
continuarea modernă a dezvoltării lor cu ajutorul ştiinţei spiritului.
Note
Corecturi
Rudolf Steiner
MISIUNEA LUI MIHAIL
Revelaţia tainelor entităţii umane
GA 194
Douăsprezece conferinţe,
ţinute la Dornach
în perioada 21 noiembrie – 15 decembrie 1919

de PETRE PAPACOSTEA
Traducerea s-a făcut după ediţia germană

Rudolf Steiner
Die Sendung Michaels
Dornach, 1983, GA 194

rezervate
CUPRINS
Conferinţa I — Dornach, 21 noiembrie 1919 — Puterea mihailică şi misiunea
mihailică în cultura prezentului. Opoziţia dintre dezvoltarea capului şi restul
organismului. Importanţa treimii şi a doimii cu privire la înţelegerea lumii şi a
omului. Eliminarea trihotomiei la Conciliul de la Constantinopol, în 869. Impulsul
hristic ca impuls al echilibrului între luciferic si ahrimanic
Conferinţa a II-a — Dornach, 22 noiembrie 1919 — Involuţia capului, evoluţia
ascendentă a restului organismului. Revelaţii precreştine: prin intermediul capului ca
revelaţii ale zilei (Lucifer), prin intermediul restului organismului ca revelaţii ale
nopţii (Iahve). Mihail ca faţă a lui Iahve şi transformarea lui dintr-un spirit al nopţii
într-un spirit la zilei. Sarcina lui Mihail în trecut şi în viitor: întruparea Cuvântului în
carne, spiritualizarea cărnii.
Conferinţa a III-a — Dornach, 23 noiembrie 1919 — Acţiuni luciferice şi
ahrimanice în domeniile fizic şi sufletesc în legătură cu dezvoltarea capului şi a
restului organismului. Gândirea mihailică, concepţie spirituală despre om şi Pământ,
de exemplu, prin conceptul real al evoluţiei: există nu numai evoluţie ascendentă, ci
şi evoluţie descendentă; tot astfel, în artă, nu există în realitate numai frumuseţe
unilaterală, ci lupta dintre frumos si urât.
Conferinţa a IV-a — Dornach, 28 noiembrie 1919 — Misteriul de pe Golgota,
centru de greutate al evoluţiei Pământului. Pregătirea lui prin gândirea greacă ca
ultim lăstar al vechii culturi a Misteriilor. Scolastica medievală, continuatoarea
gândirii greceşti şi mijloc de întelegere a Misteriului de pe Golgota. Timpul de
pregătire pentru o nouă cultură a Misteriilor cu începere din secolul al XV-lea.
Impregnarea inimii cu impulsul hristic, pentru a crea starea de echilibru între
impulsul luciferic care influenţează organizaţia capului şi cel ahrimanic care
acţionează în organizaţia membrelor.
Conferinţa a V-a — Dornach, 29 noiembrie 1919 — Deosebirea dintre
predispoziţiile sufleteşti în diferitele epoci ale evoluţiei umanităţii. Problema
necesităţii naturale şi a libertăţii. Dezvoltarea conceptului de Dumnezeu între
secolele al IV-lea şi al XVI-lea. Fapta mihailică şi influenţa mihailică ca pol opus
influentei ahrimanice. Necesitatea impulsului hristic.
Conferinţa a VI-a — Dornach, 30 noiembrie 1919 — Modul de implicare a omului,
ca om-cap şi ca rest al organismului uman, în evoluţia postatlanteană. Vechea cultură
Yoga (proces sufletesc aerian) şi noua voinţă Yoga (proces sufletesc luminos).
Obţinerea unei ştiinţe noi despre preexistenţă, în calitate de cultură mihailică a
viitorului.
Conferinţa a VII-a — Dornach, 6 decembrie 1919 — Sistemele cap, torace,
membre şi legătura lor cu gândirea, afectivitatea şi voinţa. Întreţeserea lumii
elementare în destinul omului prin revenirea ritmică a unor întâmplări în sfera
afectelor. Interacţiunea evenimentelor care se petrec în sistemul membrelor cu
ambianţa spirituală; reverberaţia lor în vieţile pământene următoare. Importanţa
acestor reveniri periodice ale evenimentelor pentru pedagogie. Moduri moderne de a
gândi istoria şi Misteriul de pe Golgota. Evoluţia descendentă a Pământului şi
evoluţia viitoare a umanităţii.
Conferinţa a VIII-a — Dornach, 7 decembrie 1919 — Dezvoltarea culturii
începând din secolul al XV-lea. Omul şi ambianţa. Fenomenul amintirii, confruntare
a omului cu întregul Univers. Lipsa de concordantă dintre om şi regnurile naturale şi
absenţa lui din cunoaşterea ştiinţelor naturale actuale. Inutilitatea gândirii în ştiinţele
naturale pentru reconstrucţia socială.
Conferinţa a IX-a — Dornach, 12 decembrie 1919 — Construcţia de la Dornach.
Dualismul în viaţă şi filosofie, care trebuie să fie înlocuit cu treimea Lucifer-Hristos-
Ahriman. Principiul metamorfozei în legătură cu evoluţia şi involuţia, ilustrat cu
exemplul formei coloanelor din clădirea de la Dornach.
Conferinţa a X-a — Dornach, 13 decembrie 1919 — Stilurile arhitecturale,
expresie a evoluţiei umanităţii: templul grec, domul gotic, templul Graalului, clădirea
de la Dornach.
Conferinţa a XI-a — Dornach, 14 decembrie 1919 — Degenerarea şi amurgul
culturii noastre. Izbucnirea războiului din 1914. Suprimarea timpului prin gândirea şi
simţirea retrospectivă ca o pregătire pentru pătrunderea în lumea spirituală. Natura
gândirii şi voinţei în legătură cu necesitatea şi libertatea. Intervenţia unor forţe
spirituale în lumea fizică în legătură cu forţele de moarte ale capului şi forţele vitale
ale restului organismului. Acţiunea forţelor suprasensibile ale lui Goethe, în trei
etape, în cultura noastră pământeană actuală.
Conferinţa a XII-a — Dornach, 15 decembrie 1919 — Interacţionarea haotică
actuală a spiritului, statului şi economiei. Originea vieţii spiritului, a dreptului şi a
economiei în vechile Misterii ale luminii, spaţiului, Pământului. Primele începuturi
ale vieţii libere a spiritului şi a dreptului în Europa Centrală, la Goethe şi Wilhelm
von Humboldt. Revărsarea curentului vieţii spiritului în abisul minciunii (Ahriman),
a vieţii dreptului în abisul egoismului (Lucifer), a vieţii economice în boala şi
moartea culturii (Asuras). Pentru salvarea de la distrugere a culturii euro-americane a
prezentului este necesară întoarcerea spre tripartiţia organismului social.
Note
Corecturi
Rudolf Steiner
MISTERUL BIBLIC AL
GENEZEI
Cele şase zile ale Creaţiei,
în Cartea I a lui Moise
GA 122
Ciclu de zece conferinţe şi o conferinţă introductivă,

ţinute la München între 16–26 august 1910
Traducerea: Victor Oprescu
Titlul original : Die Geheimnisse der biblischen

Schöpfungsgeschichte.
Das Sechstagewerk im 1. Buch Moses
Traducerea s-a făcut după textul german, ediţia 1984,


rezervate
CUPRINS
Prefaţă, de Marie Steiner
Conferinţa introductivă ― München , 16 august1910 ― Despre drama Copiii lui
Lucifer de Edouard Schuré şi Marii iniţiaţi, de acelaşi autor. Mulţumiri aduse celor
care au contribuit la prezentarea pe scenă a dramei-mister rosacruciene Poarta
Iniţierii. Această dramă poate fi privită ca o încercare şi ca o căutare a drumului care
duce spre înălţimi spirituale într-o formă artistică
Conferinţa I ― München , 17 august1910 ― La început. Misterul cuvintelor
primordiale
Cuvintele de început ale Genezei: „Bereşit bara Elohim et ha-şamayim v'et ha-areţ“.
Puterea creatoare a limbii vechi ebraice şi însemnătatea literelor şi a sunetelor ei
Conferinţa a II-a ― München , 18 august1910 ― „Să se facă lumină!“ Cerul şi
Pământul
Ha-areţ reprezintă o dorinţă şi voinţa Elohimilor, iar ha-şamayim reprezintă
imaginaţia, reprezentarea acestora. Starea de tohu vabohu. Elohimii. Desprinderea
Soarelui de Pământ. Separarea elementelor solare, lumină, sunet şi cuvânt creator
(ha-şamayim), de elementele de căldură, aer, apă şi pământ (ha-areţ). Ha-areţ este
organizat prin curenţii de forţă din ha-şamayim. Crearea structurii umane prin eterul
de sunet
Conferinţa a III-a ― München , 19 august1910 ― Primele şase zile ale Creaţiei
Cele şase zile ale Creaţiei sunt ca o repetare a stărilor planetare anterioare ale
Pământului. Pătrunderea luminii. Amestecul inform elementar de căldură, aer şi apă
se desparte în două elemente, în aer şi apă. Elementul solid se desprinde din
elementul lichid. Apariţia sufletelor-grupă a speciilor vegetale. Dirijarea forţelor
cosmice exterioare către existenţa terestră. Apariţia vieţuitoarelor din aer şi apă
Conferinţa a IV-a ― München , 20 august1910 ― Elohimii şi acţiunea lor
creatoare. Spiritele timpului
În primele trei zile ale Creaţiei, din starea de căldură apar, pe de o parte, eterurile din
ce în ce mai subtile, eterul de lumină, de sunet şi de viaţă, iar pe de altă parte
elementele mai dense, aerul, apa şi pământul. Aceste stări elementare reprezintă
manifestări şi exteriorizări ale unor Entităţi spiritual-sufleteşti. Elohimii sunt în sânul
Ierarhiilor Spiritele formei (numiţi şi Exusiai sau Stăpâniri}. Arhaii sau Spiritele
personalităţii sunt slujitori ai Elohimilor. Arhaii sunt „zilele“ Genezei sau „yom“.
Prima zi reprezintă intrarea în acţiune a primului Spirit al timpului
Conferinţa a V-a ― München , 21 august1910 ― Lumina şi tenebrele. Yom şi
lilith. Misiunea Arhanghelilor
Lumina şi întunericul, expresie a două entităţi polarizate. Arhaii care au avut o
evoluţie normală (yom) se manifestă prin lumină ca slujitori ai Elohimilor; Arhaii
întârziati în evoluţie (lilith sau laila) acţionează în tenebre. Starea de veghe şi somn
sunt procese de distrugere şi respectiv de refacere; legătura lor cu fiinţele solare
(yom) şi cele saturniene (laila). Acţiunea Ierarhiilor; prezentarea lor în relatarea
biblică
Conferinţa a VI-a ― München , 22 august1910 ― Lumea elementelor ca expresie
a activităţii Entităţilor spirituale. Iahve şi Elohim
Manifestarea activităţii Ierarhiilor în sânul Pământului. Spiritele voinţei sau Tronurile
în elementul terestru. Spiritele înţelepciunii sau Kyriatetes în elementul lichid.
Spiritele mişcării sau Dynamis în elementul gazos (aer). Spiritele formei sau Exusiai
(Elohimi) în elementul căldură. În jurul Pământului, Heruvimii acţionează pentru
formarea norilor, iar Serafimii în fulgere şi tunete. Cei şapte Elohimi au evoluat spre
o unitate, Iahve-Elohim
Conferinţa a VII-a ― München , 23 august1910 ― Prima şi a doua zi a Creaţiei.
Acţiunea Elementelor în organismul omului
Imagini ale vechii Luni. Conştienţa obiectivă este o conştienţă proprie terestră.
Conştienta Ierarhiilor pe vechea Lună şi pe Pământ. Activitatea şi conştienţa
Elohimilor în prima zi a Creaţiei
Conferinţa a VIII-a ― München , 24 august1910 ― Pregătirea şi formarea
omului până în ziua a şasea a Creaţiei
Omul este primul născut al Creaţiei. Germenii spiritual-sufleteşti sunt depuşi în
primele cinci zile ale Creaţiei. Sufletul senzaţiei, sufletul raţiunii şi sufletul
conştienţei s-au format în primele trei zile. Îmbrăcarea unui corp astral în ziua a
patra. Corpul eteric se formează în ziua a cincea. Dezvoltarea omului fizic (ca fiinţă
de căldură) în ziua a şasea. Evoluţia către fiinţa compusă şi din aer prin Iahve-Elohim
are loc după ziua a şasea. Influenţa luciferică şi căderea omului pe Pământ.
Continuarea condensării spre lichid şi solid. Formarea omului din carne
Conferinţa a IX-a ― München , 25 august1910 ― Natura lunară în om
Separarea Soarelui de Pământ. Retragerea fiinţelor umane compuse din suflet şi
apirit spre alte planete, cu excepţia cuplului Adam şi Eva. Separarea Lunii de
Pâmânt. Reîntoarcerea sufletelor-spirit umane. Concordanţa între Geneză şi faptele
descrise în Ştiinţa ocultă. Natura lunară în Pământ şi în om. Substanţialitatea
cosmică lunară şi independenţa omului. În viitor, Pământul se va preface în praf
datorită forţelor umane. Impregnarea prafului terestru de natură lunară în
corporalitatea umană prin acţiunea lui Iahve-Elohim
Conferinţa a X-a ― München , 26 august1910 ― Concordanţa Bibliei cu
cercetarea spirituală
Crearea fiintei umane nediferenţiate, masculin-feminină, în ziua a şasea a Creaţiei.
Ziua a şasea corespunde cu ceea ce Ştiinţa spirituală denumeşte perioada lemuriană.
Impregnarea de către Iahve-Elohim a Eului în om. Diferenţierea într-o corporalitate
fizică mai densă la exterior şi într-o substanţă eterică mai subtilă în interiorul fiinţei
umane. Sensul noţiunii de „odihnă“ din ziua a şaptea. Ridicarea Elohimilor la rangul
de Iahve-Elohim. Trecerea de la omul-Elohim eteric din perioada lemuriană la omul-
Iahve-Elohim fizic, din perioada atlanteană. Ca ultimă creatură venită pe Pământ,
omul descinde din spiritual spre fizic. Îndemnuri către o înţelegere şi o trăire activă a
impulsului antroposofic
Textul ebraic al Genezei (cap.l şi cap.2)
Textul în limba română al cap. 1 şi 2, V,1-8 din Geneză
Rudolf Steiner
MISTICA ÎN ZORII VIEŢII SPIRITUALE A
TIMPULUI NOSTRU ŞI LEGǍTURA EI CU
O CONCEPŢIE MODERNǍ DESPRE LUME
GA 7
CUPRINS
Cuvânt înainte la noua ediţie (1923)
Cuvânt înainte la prima ediţie
Introducere
Meister Eckhart
Prietenia lui Dumnezeu
Cardinalul Nicolaus Cusanus
Agrippa von Nettesheim şi Theophrastus Paracelsus
Valentin Weigel şi Jakob Böhme
Giordano Bruno şi Angelus Silesius
Acord final
Corecturi
Rudolf Steiner
MITURI ŞI MISTERII
EGIPTENE
GA 106
Ciclu de douăsprezece conferinţe ţinut la Leipzig

în perioada 2–14 septembrie 1908

Rudolf Steiner
Ägyptische hythert und Mysterien
Rudolf Steiner – Nachlassverwaltung, 1988
Dornach-Schweiz (GA 106)

rezervate
CUPRINS
Conferinţa I — Leipzig, 2 septembrie 1908 — Esenţa antroposofiei. Legea
reîncarnării. Culturile postatlanteene. Legătura dintre a şaptea cultură şi cea
protoindiană; dintre a şasea cultură şi cea protopersană; repetarea culturii egiptene în
viaţa culturii actuale, materialismul, o consecinţă a îmbălsămării; cea de a patra
epocă culturală postatlanteană nu va cunoaşte o repetare.
Conferinţa a II-a — Leipzig, 3 septembrie 1908 — Devenirea Pământului. Atomul
primordial al Pământului ca arhetip al formei umane. Soarele, Luna şi Pământul –
corp unic. Separarea Soarelui; desprinderea Lunii şi separarea apei şi aerului în
perioada lemuriană. Starea de conştienţă în perioada atlanteană. Oglindirea devenirii
cosmice în concepţiile religioase ale culturilor postatlanteene. Cultura indiană:
Brahma; cultura persană: Ormuzd şi Ahriman; cultura egipteană: Osiris, Isis şi
Horus; cultura greco-latină: figurile de zei, amintirea unor entităţi din perioada
atlanteană; cultura noastră: timp lipsit de divinităţi; ea trebuie să preia impulsul
hristic şi să privească spre viitor. Starea de conştienţă trebuie să devină apocaliptică.
Conferinţa a III-a — Leipzig, 4 septembrie 1908 — Ultima umanitate atlanteană şi
umanitatea postatlanteană. Starea de conştienţă a atlanţilor. Omul atlantean mai
pătrundea încă în fiinţa interioară a lucrurilor pe care le percepea. Forma omului în
perioada atlanteană. Corpul eteric era mult mai mare decât azi. Cele patru forme
tipice ale sale: vultur, leu, taur, om. Iniţiaţii perioadei atlanteene şi şcolile de iniţiere
ale acelei perioade. Candidatului la iniţiere îi era dat drept conţinut al meditaţiei
imaginea originară a formei umane. Prin forţa gândului se mai putea încă acţiona
asupra corpului fizic, astfel încât acesta se remodela nemijlocit.
Conferinţa a IV-a — Leipzig, 5 septembrie 1908 — Imaginea primordială spirituală
a omului la începutul evoluţiei Pământului. Iniţierea protoindiană: imagine, sunet şi
cuvânt. „Veda“ – cuvântul. Cei şapte Rishi, elevii lui Manu. Separarea planetelor.
Fiecare dintre Rishi înţelegea una din cele şapte planete în ceea ce priveşte acţiunile
acestora asupra omului. Relaţia profesorului cu elevul în culturile indiană, egipteană
şi greacă. Somnul vindecător din templu, o elaborare artificială a conştienţei
atlanteene. Coborârea Logosului, Hristos.
Conferinţa a V-a — Leipzig, 7 septembrie 1908 — Evoluţia Pământului în starea
primordială. Perioada polară. Lumina ca veşmânt al iubirii. Perioada hiperboreică.
Separarea Soarelui. Acesta a luat cu sine substanţele cele mai fine (lumina). Prin
aceasta Pământul s-a densificat până la starea apoasă: Pământul de apă. Omul ca
fiinţă de apă. Peşti, amfibii, balauri şi omorâtorul de balaur. Simbolul şarpelui.
Perioada lemuriană. Separarea Lunii de Pământ. Omul îşi formează sistemul osos şi
structurile pentru respiraţia aeriană şi conştientizează naşterea şi moartea. Lumină şi
aer; Osiris şi Typhon.
Conferinţa a VI-a — Leipzig, 8 septembrie 1908 — Forţe solare şi lunare, influenţa
lor asupra omului. Mitul lui Osiris. Lumina solară reflectată de Lună formează cele
14 fascicule nervoase ale omului. Osiris acţionează în cele 14 faze lunare, de la Luna
nouă la Luna plină. În perioada de la Luna plină la Luna nouă actionează Isis. Ea
formează celelalte 14 fascicule nervoase. Apariţia masculinului şi femininului.
Apariţia Pământului, a laringelui şi a inimii prin acţiunea lui Horus.
Conferinţa a VII-a — Leipzig, 9 septembrie 1908 — Legenda lui Osiris. Evoluţia
umanităţii. Forma omului în perioada polară. Apariţia regnului animal. Perioadele
hiperboreică şi lemuriană. Organul luminos şi de percepţie al omului din acea
perioadă, glanda pineală de azi. Zodiacul legat de forma umană. Peştii = labele
picioarelor, Vărsătorul = gamba, Capricorn = genunchii, Săgetător = coapsa,
Scorpion = sexul. Apariţia sexualităţii prin separarea Lunii. Isis şi Osiris ca formatori
ai părţii superioare a omului. Lira lui Apolo.
Conferinţa a VIII-a — Leipzig, 10 septembrie 1908 — Dezvoltarea în trepte a
formelor omului, corespunzător cu deplasarea Soarelui prin constelaţiile Zodiacului
(Balanţă, Fecioară). Respingerea formelor animale (Peşti). Hristos pleacă de pe
Pâmânt o dată cu Soarele. Simbolul peştilor al primilor creştini. Influenţa forţelor
solare şi lunare asupra formei omului. Cele patru tipuri umane ale Atlantidei.
Separarea sexelor: bărbatul şi femeia iau naştere prin predominarea forţelor lui Osiris
şi ale lui Isis. Mitul lui Nerthus. Imaginile miturilor, o prezentare a faptelor reale.
Conferinţa a IX-a — Leipzig, 11 septembrie 1908 — Acţiunea spiritelor solare şi
lunare, a forţelor lui Osiris şi ale lui Isis. Apariţia ochiului. Stările de somn şi de
veghe ale omului în perioadele lemuriană şi atlanteană. Cultura indiană: lumea este
Maia. Cultura iraniană: lumea fizică devine câmp de lucru. Cultura egipteano-
babiloneană-asiro-caldeană: lumea scriiturii zeilor. Cultura greco-romană: omul
imprimă materiei sinea sa. La punctul cel mai de jos a1 evoluţiei umane apare Iisus
Hristos în plan fizic pe Pământ, pentru ca omul să găsească din nou calea spre lumea
spirituală.
Conferinţa a X-a — Leipzig, 12 septembrie 1908 — Vechile legende, imagini a1e
unor fenomene şi evenimente dintre moarte şi o nouă naştere. Întunecarea conştienţei
spirituale a omenirii; pericolul morţii spirituale. Iluminarea poate fi obţinută prin
principiul iniţierii din Misterii. Salvarea prin Hristos. Iniţiaţii, precursorii lui Hristos;
conştienţa lor profetică. Prin imagini este format spiritul elevului iniţierii egiptene,
până la înţelegerea evoluţiei eului omului. Multe din aceste imagini bazate pe fapte
oculte au trecut prin legendele greceşti în conştienţa umanităţii.
Conferinţa a XI-a — Leipzig, 13 septembrie 1908 — Esenţa iniţierii egiptene;
impregnarea organelor de vedere suprasensibilă în corpul astral, pe care apoi le
înscrie corpului eteric ca pe nişte sigilii în timpul unei stări asemănătoare morţii cu o
durată de trei zile jumătate, perioadă în care corpul eteric este ridicat din corpul fizic;
experienţele trăite în planurile suprasensibile îi conferă celui retrezit calitatea de
iluminat. Ştiinţa cosmică a organelor cunoscută de hierofanţii egipteni. Omul vede,
în prezent, într-un mod material ceea ce vedea mai de mult în lumea spirituală.
Importanţa faptei lui Hristos pentru sufletele celor morţi.
Conferinţa a XII-a — Leipzig, 14 septembrie 1908 — Amprenta spiritului în
creaţiile artistice greceşti; spiritul, sclav al materiei în vremurile noastre. Impulsul
hristic, învingător al materiei. A fost învinsă prin forţa lui Hristos şi predominarea
sufletului de grup în succesiunea generaţiilor. Calea tatălui şi calea zeilor la vechii
egipteni. Isis, sufletul poporului egiptean. Faraonul, fiul lui Isis şi al lui Osiris.
Strămoşii, acumulatori şi distribuitori ai bunurilor materiale şi în funcţia celor 42 de
judecători ai morţilor; ereditatea ar trebui să fie cultivată în lumea fizică. Reînvierea
a ceea ce era trăit pe atunci de suflet între moarte şi o nouă naştere în vremea noastră.
Corecturi
Rudolf Steiner
OMUL – HIEROGLIFĂ A
COSMOSULUI
CORESPONDENŢE ÎNTRE
MICROCOSMOS ŞI MACROCOSMOS
GA 201
Şaisprezece conferinţe ţinut la Dornach

între 16 aprilie şi 16 mai 1920
Traducere din limba germană de biolog dr. PETRE

PAPACOSTEA
Nr. bibliografic 201

Rudolf Steiner, Entsprechungen zwischen Mikrokosmos und
Makrokosmos. Der Mensch – eine Hieroglyphe des Weltenalls

rezervate
CUPRINS
Conferinţa I — Dornach, 9 aprilie 1920 — Opoziţia dintre necesitatea naturală şi
libertatea umană. Dimensiuni abstracte ale spaţiului. Planurile concrete ale gândirii,
simţirii şi voinţei la om.
Conferinţa a II-a — Dornach, 10 aprilie 1920 — Polaritatea dintre cap şi restul
corpului. Metamorfoză şi reîncarnare. Abstracţie şi imaginaţie.
Conferinţa a III-a — Dornach, 11 aprilie 1920 — Cele trei planuri cosmice şi
Zodiacul. Natură şi libertate. Ritmul anual şi perioadele de şapte ani. Schimbarea
dentiţiei. Inima şi circulaţia sangvină.
Conferinţa a IV-a — Dornach, 16 aprilie 1920 — Trei lumi: lumea simţurilor, a
respiraţiei şi a metabolismului. Anul platonic. Perioadele nutaţiei şi imaginea lor în
viaţa sufletească. Opoziţia dintre eterul cosmic şi materia terestră. Soare şi Lună.
Christos şi Iehova.
Conferinţa a V-a — Dornach, 17 aprilie 1920 — Corpul astral al omului şi
Zodiacul. Fenomene trupeşti inconştiente. Patru sfere – Forma: Zodiacul; Mişcarea:
Planetele; Organele: Elementele; Metabolismul: Pământul.
Conferinţa a VI-a — Dornach, 18 aprilie 1920 — Evoluţie cosmică. Metabolismul.
Forţele organelor. Mişcările Soarelui, ale planetelor, ale Pământului. Anul platonic.
Libertatea umană.
Conferinţa a VII-a — Dornach, 23 aprilie 1920 — Goethe şi teoria culorilor.
Imagine şi amintire. Metamorfoza şi reîncarnarea. Zi, săptămână, an. Schimbarea
dentiţiei. Principiul întoarcerii pe dos.
Conferinţa a VIII-a — Dornach, 24 aprilie 1920 — Corpul, sufletul, spiritul şi
corespondenţa lor cu Pământul, planetele şi stelele fixe. Materialismul, eterul şi
astralitatea. Interior, exterior, întoarcere pe dos. Omul şi animalul. Teorii ale
relativităţii.
Conferinţa a IX-a — Dornach, 25 aprilie 1920 — A veghea şi a dormi. Sus şi jos în
om şi în Cosmos. Mâinile şi picioarele. Materialismul şi cunoaşterea spiritului.
Misteriul de pe Golgota.
Conferinţa a X-a — Dornach, 1 mai 1920 — Reprezentarea şi voinţa. Sistemul
nervos. Digestia. Copernic. Iehova şi Lucifer. A dormi şi a veghea.
Conferinţa a XI-a — Dornach, 2 mai 1920 — Ziua şi anul. Vara şi iarna. Timpii de
revoluţie ai planetelor. Planetele superioare şi cele inferioare. Mişcarea sistemului
planetar. Dimensiunile şi spaţiul cosmic.
Conferinţa a XII-a — Dornach, 8 mai 1920 — Ştiinţa şi credinţa. Păgânismul şi
creştinismul. Timpul revoluţiei siderale şi sinodale al Lunii. Memoria umană.
Astronomia solară şi astronomia cosmică.
Conferinţa a XIII-a — Dornach, 9 mai 1920 — Omul şi elementele pământ şi apă.
Astronomia egipteană. Misteriul solar. Materialismul şi creştinismul. Darwinismul.
Semnificaţia cosmică a fiinţei christice
Conferinţa a XIV-a — Dornach, 14 mai 1920 — Ştiinţa naturii şi creştinismul.
Conservarea energiei. Distrugerea materiei. Soarele, Luna, stelele fixe şi orbitele lor
astronomice. Iehova şi Lucifer. Perioada Saros.
Conferinţa a XV-a — Dornach, 15 mai 1920 — Polaritatea dintre evoluţie şi
degenerare. Materialismul recent. Vechea înţelepciune a lui Isis. Lumina şi aerul.
Omul ca microcosmos. Circulaţia sangvină. Pământul, planetele şi stelele fixe.
Sistemul nervos şi creierul. Materia negativă a Soarelui.
Conferinţa a XVI-a — Dornach, 16 mai 1920 — Concepţiile orientale şi
occidentale. Esenţa căldurii. Gândirea pură. Polaritatea dintre cavalerismul Gralului
şi Parsifal. Distrugerea materiei şi eliberarea spiritului. Impulsul christic şi viitorul
cosmic al umanităţii.
Note
Corecturi
Rudolf Steiner
OMUL SUPRASENSIBIL
ÎN CONCEPŢIA
ANTROPOSOFICĂ
GA 231
şapte conferinţe ţinute la Haga

în perioada 13 – 18 noiembrie 1923
Traducerea:
Cristina Muică (primele două conferinţe),
Olga Otetelişanu (următoarele cinci conferinţe)
Titlul original : DER ÜBERSINNLICHE

MENSCHANTROPOSOPHISCH ERFAST
Mulţumim domnului inginer Lucian Lăzărescu pentru

amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziţie textul acestei ediţii

rezervate
CUPRINS
Antroposofia - cerinţă a epocii noastre — conferinţa publică — Haga,15

noiembrie 1923 — Depăşirea graniţelor cunoaşterii, o necesitate a vieţii.
Autocunoaşterea adevărată prin întărirea vieţii sufleteşti devine cunoaştere spirituală.
Cele trei trepte ale autoîntăririi, plecând de la înţelegerea vieţii de vis şi imitarea
conştientă a acesteia. Ştiinţa spirituală şi siguranţa vieţii.
Antroposofia ca drum personal al omului în viaţă — conferinţă publică — Haga,
16 noiembrie 1923 — Transformarea cunoaşterii intelectuale „obiective" după
criteriile „adevăr" şi „eroare" într-o relaţie de cunoaştere personală care este pentru
întregul om „stimulatoare a vieţii" sau „cauzatoare de de boală". Iubire şi egoism în
cunoaştere. Relaţia diferită cu ştiinţa spirituală a cercetătorului spiritual şi a
primitorului de ştiintă spirituală.
OMUL SUPRASENSIBIL ÎN CONCEPŢIA ANTROPOSOFICĂ

Conferinţa I — Haga, 13 noiembrie 1923 — Necesitatea materialismului şi a
cunoştinţelor obţinute de acesta în cadrul ştiinţelor naturale. Eşecul său în faţa
cunoaşterii sufletului şi a spiritului. Înţelegerea suprasensibilă a formei umane
(învelişul pielii cu organele senzoriale incluse; sistemul nervos şi sistemul glandular;
circulaţia sangvină şi organele interne; sistemele muscular şi osos) cu a.jutorul
arhetipurilor lor cosmice-planetare şi a ierarhiilor care activează în ele. Deosebirea
dintre om şi animal. Conştienţa.
Conferinţa a II-a — Haga, 14 noiembrie 1923 — Drumul omului între moarte şi o
nouă naştere printre sferele ierarhiilor. Transformarea treptată a formei spirituale-
morale fizionomice. Perceperea reciprocă fără ascunzişuri a oamenilor legaţi prin
destin; deschiderea înţelegerii destinului; remodelarea plastică-spirituală a părţilor
inferioare în organizarea capului, care apare ca sunet cosmic; articulare devenind
vorbire cosmică; drumul de înapoiere spre următoarea încorporare. Cosmosul celor
patru lumi posibile.
Conferinţa a III-a — Haga, 17 noiembrie 1923, după-amiază — Drumul de după
moarte al omului prin sferele planetare până la Soare. Sfera lunară: trei impresii
calăuzitoare pentru sufletul uman; colonia învăţătorilor primordiali ai omenirii;
actiunea unor entităţi arhimanice; sferele Mercur şi Venus; activitatea ierarhiei a
treia. Domeniul Soarelui şi activitatea celei de a doua ierarhii; deschiderea
conştientului pentru ceea este propriu-zis pământesc. Influenţa sferelor planetare
asupra epocilor culturale postatlanteene. A cincea epocă şi activitatea lui Marte;
continuarea influenţei Soarelui (pete solare, comete şi meteoriţi). Importanţa fierului
- pentru lupta lui Michael şi impulsul de libertate.
Conferinţa a IV-a — Haga, 17 noiembrie 1923, seara — Drumul de după moarte
de la Soare până la sfera stelelor fixe şi înapoi spre o nouă viaţă terestră. Domeniul
Soarelui: vieţuirea muzicii lumilor; disonanţe provocate de resturile vorbirii terestre;
despre fiinţa vorbirii. Marte, Jupiter, Saturn: familiarizarea cu vorbirea cosmică,
gândirea cosmică, memoria cosmică. Pînă la traversarea stelelor fixe: formarea
capului. Transformarea structurilor spirituale cosmice în germeni ai structurilor
pământeşti pe drumul de întoarcere. Concentrarea pentru formarea spirituală a inimii
la traversarea Soarelui. Atenuarea stării de conştienţă în sfera lunară şi perioada
embrionară pământească.
Conferinţa a V-a — Haga, 18 noiembrie 1923 — Interrelaţia omului pământean cu
Cosmosul. Transformarea vieţii senzoriale. Pe calea spre imaginativ: pătrunderea
suprafeţei silicioase a Pământului; experienţa legăturilor dintre Pământ şi Cosmos;
domeniul terestru de activitate al celei de a treia ierarhii. Pe treapta inspiraţiei:
identificarea cu elementul metalic al Pământului; afundarea în „amintirile" planetei
terestre; acţiunea celei de a doua ierarhii. Implicaţia relaţiei dintre existenţa terestră şi
cea de după moarte în activitatea ierarhiilor. Legătura interioară dintre focul care
topeşte metalul în procesul terestru şi acţiunea de învăţare a copilului (mersul,
vorbirea, gândirea) prin activitatea primei ierarhii. Forţa de a pătrunde Karma
conţinută în această legătură
Corecturi
Rudolf Steiner
ORIENTUL ÎN LUMINA
OCCIDENTULUI
Copiii lui Lucifer şi fraţii lui Hristos
GA 113
Ciclu de nouă conferinţe ţinute la München

în perioada 23–31 august 1909
Traducere din limba franceză de NICOLAE IOAN CRĂCIUN

Confruntarea cu ediţia germană: biolog dr. PETRE
PAPACOSTEA
Titlul ediţiei germane, publicată după o stenogramă revăzută de

conferenţiar:
DER ORIENT IM LICHTE DES OKZIDENTES
Die Kinder des Luzifer und die Brüder Christi

rezervate
CUPRINS
Cuvânt înainte al autorului
Conferinţa I — München , 23 august 1909 — Misiunea cunoaşterii spirituale în
lumea Occidentului. În legătură cu reprezentarea dramei lui Eduard Schuré Copiii lui
Lucifer
Conferinţa a II-a — München , 24 august 1909 — Primele patru trepte ale iniţierii
occidentale
Conferinţa a III-a — München , 25 august 1909 — Caracteristicile lumilor
superioare: lumea sufletească şi lumea spirituală. Natura conştiinţei morale: Eriniile
şi Eumenidele. Evoluţia Pământului prin fazele Saturn, Soare, Lună şi Pământ şi
natura cvadripartită a fiinţei umane. Evenimentul hristic
Conferinţa a IV-a — München , 26 august 1909 — Stadii vechi şi actuale ale
evoluţiei. Pherekydes din Syros. Diferenţa dintre modurile de gândire oriental şi
occidental. Conceptul de Istorie. Iehova. Iahve. Hristos
Conferinţa a V-a — München , 27 august 1909 — Cele două curente ale migraţiilor:
curentul din nord şi curentul din sud. Lumea zeilor de sus şi a zeilor de jos
Conferinţa a VI-a — München , 28 august 1909 — Evenimentul hristic. Lumea
zeilor indieni, persani şi greci. Adevărata natură a lui Lucifer. Iniţiaţii rosicrucieni
Conferinţa a VII-a — München , 29 august 1909 — Evoluţia omenirii în cursul
timpurilor postatlanteene. Modificări în organismul fiinţei omeneşti. Legenda lui
Oedip şi legenda Iuda
Conferinţa a VIII-a — München , 30 august 1909 — Natura principiului luciferic.
Cele şapte epoci culturale postatlanteene. Numărul 7 şi numărul 12
Conferinţa a IX-a — München , 31 august 1909 — Tainele numerelor. Evenimentul
hristic. Iisus din Nazareth şi Hristos. Înţelepciunea Misteriilor în viitor. Scythianos,
Gauthama Buddha, Zoroastru, Manes. Legenda lui Varlaam şi Josafat
Corecturi
Rudolf Steiner
PĂZITORUL PRAGULUI
EVENIMENTE ALE VIEŢII
SUFLETEŞTI ÎN IMAGINI SCENICE
DE
RUDOLF STEINER
GA 14
cu
Traducerea din limba germană a dramei Păzitorul Pragului:

Domniţa Popa-Necşa
Adriana Iliescu, Adriana Onofrei
Titlul original:
DIE HÜTTER DER SCHWEELE
Seelenvorgange in szenischen Bildern
von
RUDOLF STEINER

rezervate
CUPRINS
PĂZITORUL PRAGULUI (Evenimente ale vieţii sufleteşti în imagini scenice de
Rudolf Steiner)
Tablourile I, II
Tablourile III, IV
Tablourile V, VI, VII
Tablourile VIII, IX, X
Corecturi
Rudolf Steiner
PIETRE FUNDAMENTALE
PENTRU
CUNOAŞTEREA
MISTERIULUI DE PE
GOLGOTA
GA 175
Ciclu de zece conferinţe ţinut la Berlin

în perioada 27 martie–8 mai 1917
Traducere din limba germana: ZOLTÁN ANDRÁS

Revizie ştiinţifică: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Bausteine zu einer Erkenntnis des Mysterium von Golgatha

(ciclul 45), Berlin 1931, Dornach, 1933

rezervate
CUPRINS
Conferinţa I — Berlin, 27 martie 1917 — Misterii palestiniene. Omul paulinic
psihic şi pneumatic. Gnosa, materialismul istoric şi concepţia naturalistă despre lume
Conferinţa a II-a — Berlin, 3 aprilie 1917 — Misterii păgâne. Cultul frigian al lui
Attis. Trihotomia corp, suflet, spirit. Eliminarea ideii de spirit. Păcatul ereditar. Cel
Înviat
Conferinţa a III-a — Berlin, 10 aprilie 1917 — Tainele Împărăţiei Cerurilor.
Cuvântul interior. Impulsul christic exprimat în patru feluri în Evanghelii. Atitudinea
antireligioasă ca boală, nenorocire şi autoînşelare. Realitatea obiectivă şi ordinea
morală universală
Conferinţa a IV-a — Berlin, 12 aprilie 1917 — Profund creştinescul la Goethe.
Fizicul şi moralul. Cuvântul pierdut. Puterea credinţei ca minune
Conferinţa a V-a — Berlin, 14 aprilie 1917 — Concepţia despre lume
antigoetheană. Misteriile şi viaţa. Siluirea Misteriilor de către împăraţii romani
Conferinţa a VI-a — Berlin, 17 aprilie 1917 — Imperiul roman şi creştinismul.
Exploatarea tainelor Misteriilor de căre împaraţii romani. Constantin şi Paladiumul
Conferinţa a VII-a — Berlin, 19 aprilie 1917 — Iulian Apostatul. Păgânismul.
Creştinismul. Învăţătura maniheista şi principiul augustinian. Persistenţa vechii
jertfiri păgâne în jertfa cuţitului
Conferinţa a VIII-a — Berlin, 24 aprilie 1917 — Misteriile mithraice şi Misteriile
eleusine. Principiul păgân al iniţierii şi cei mai vechi Părinţi ai Bisericii. Trăirea
mistică a singurătăţii şi calea triplă a cunoaşterii lăuntrice la Aristotel. A doua
crucificare a lui Christos ca fenomen istoric în desfiinţarea Misteriilor prin activitatea
lui Constantin. Învierea ca trăire mistică interioară. Gândul Învierii
Conferinţa a IX-a — Berlin, 1 mai 1917 — Ecoul unei culturi vechi. Spiritul
comunitar în sensul Misteriilor mithraice. Viitorul aşa cum îl vedea Nietzsche. Cartea
lui Kjellén, Statul ca formă de viaţă
Conferinţa a X-a — Berlin, 8 mai 1917 — Ochiul sufletesc. Apariţia forţelor
clarvăzatoare în prezent. Cunoaşterea imaginativă a lui Swedenborg. Concepţia
nemuririi înainte şi după Misteriul de pe Golgota. Credinţă şi cunoaştere
Rudolf Steiner
POARTA INIŢIERII
UN MISTERIU ROSICRUCIAN PRIN
RUDOLF STEINER
GA 14

Traducerea din limba germană a Porţii iniţierii:

Adriana Onofrei şi Gheorghe Paxino
Domniţa Popa Necşa
Adriana Iliescu, Adriana Onofrei şi Petre Papacostea
Titlurile originale:
DIE PFORTE DER EINWEIHUNG
(Initiation) GA 14
BETRACHTUNGENZU RUDOLF STEINER
MYSTERIENDRAMA
„DIE PFORTE DER EINWEIHUNG“

rezervate
CUPRINS
POARTA INIŢIERII (Un misteriu rosicrucian prin Rudolf Steiner)
Tablourile I, II
Tablourile III, IV, V
Tablourile VI, VII, VIII
Tablourile IX, X, XI
Activitatea antroposofică a Mathildei Scholl
Rudolf Steiner
PRAGUL LUMII SPIRITUALE
GA 17
CUPRINS
Introducere
Despre încrederea pe care o putem avea în gândire şi despre natura sufletului
gânditor. Despre meditaţie
Despre cunoaşterea lumii spirituale
Despre corpul eteric al omului şi despre lumea elementară
Rezumatul aforismelor precedente
Despre reîncarnare şi karma; despre corpul astral al omului şi despre lumea
spirituală. Despre fiinţele ahrimanice
Despre corpul astral şi despre fiinţele luciferice. Despre natura corpului eteric
Despre „Păzitorul Pragului“ şi despre câteva particularităţi ale conştienţei
clarvăzătoare
Despre sentimentul „eului“, despre capacitatea sufletului de a iubi şi despre
raporturile sale cu lumea elementară
Despre graniţa dintre lumea sensibilă şi lumile suprasensibile
Despre fiinţele lumii spirituale
Despre fiinţele spirituale cosmice
Despre primul germene al corpului fizic omenesc
Despre „adevăratul eu“ al omului
Unele observaţii asupra raportului prezentei expuneri cu cărţile mele Teosofia şi
Ştiinţa ocultă
Supliment la ediţia din 1918
Corecturi
Rudolf Steiner
ŞTIINŢA INIŢIATICĂ
ŞI CUNOAŞTEREA AŞTRILOR
Omul în trecut, prezent şi viitor din
punct de vedere al conştientizării sale
GA 228
opt conferinţe ţinute

în iulie – septembrie 1923
Traducere şi note: Cristina Muică
Titlul original : Initiattionswissenschaft und Sternenerkenntnis 1964

rezervate
CUPRINS
Conferinţa I — Dornach, 27 iulie 1923 — Individualităţile spirituale ale sistemului
nostru planetar. Planete care determină destinul şi planete care conferă omului
libertate (partea întâi)
Conferinţa a II-a — Dornach, 28 iulie 1923 — Individualităţile spirituale ale
sistemului nostru planetar. Planete care determină destinul şi planete care conferă
omului libertate (partea a doua)
Conferinţa a III-a — Dornach, 29 iulie 1923 — Individualităţile spirituale ale
sistemului nostru planetar. Planete care determină destinul şi planete care conferă
omului libertate (partea a treia)
Conferinţa a IV-a — Londra, 2 septembrie1923 — Omul ca imagine a fiinţei
spirituale şi a acţiunilor spirituale
Conferinţa a V-a — Dornach, 10 septembrie 1923 — Iniţierea solară a preoţilor
druizi şi cunoştinţele dobândite de la fiinţele lunare
Conferinţa a VI-a — Stuttgart, 14 septembrie 1923 — Omul în trecut, prezent şi
viitor din punct de vedere al evoluţiei conştiinţei (partea întâi)
Conferinţa a VII-a — Stuttgart, 15 septembrie 1923 — Omul în trecut, prezent şi
viitor din punct de vedere al evoluţiei conştiinţei (partea a doua)
Conferinţa a VIII-a — Stuttgart, 16 septembrie 1923 — Omul în trecut, prezent şi
viitor din punct de vedere al evoluţiei conştiinţei (partea a treia)
Corecturi
Rudolf Steiner
ŞTIINŢA OCULTĂ
GA 13

Rudolf Steiner
Die Geheimwissenschaft im Umriss
Rudolf Steiner Verlag, Dornach/Schweiz, 1977

rezervate
CUPRINS
Observaţii preliminare la prima ediţie
Observaţii preliminare la ediţia a IV-a
Introducere la ediţiile a VII-a–a XVI-a
Introducere la ediţiile a XVI-a–a XX-a
Capitolul 1 ― Caracterul ştiinţei oculte
Capitolul 2 ― Fiinţa umană
Capitolul 3 ― Somnul şi moartea
Capitolul 4 ― Evoluţia lumii şi omul:*
partea 1
partea a 2-a
partea a 3-a
partea a 4-a
Capitolul 5 ― Cunoaşterea lumilor superioare (despre iniţiere)
partea 1
partea a 2-a
Capitolul 6 ― Prezentul şi viitorul evoluţiei lumii şi a umanităţii
Capitolul 7 ― Aspecte particulare din domeniul ştiinţei spiritului :
Corpul eteric al omului
Lumea astrală
Despre viaţa omului după moarte
Biografia omului
Domeniile superioare ale lumii spirituale
Mădularele fiinţiale ale omului
Starea de somn
Cu privire la dobândirea cunoştinţelor suprasensibile
Observarea unor evenimente şi fiinţe deosebite ale lumii spirituale
* Capitolele 4 şi 5 au fost împărţite în părţi la transpunerea pe website. Părţile nu

constituie subcapitole
Corecturi
Rudolf Steiner
TAINA SFINTEI TREIMI
GA 214
unsprezece conferinţe,
ţinute la Dornach, Oxford şi Londra
între 23 iulie şi 30 august 1912

de biolog dr. Petre Papacostea
Titlul original : Das Geheiminis der Trinität
Traducerea s-a făcut după ediţia germană, 1980,

Rudolf Steiner Verlag, Dornach /Schweis

rezervate
CUPRINS
TAINA SFINTEI TREIMI

Conferinţa I — Dornach, 23 iulie 1922 — Puncte de vedere ale ştiinţei despre spirit
pentru dezvoltarea teologiei: viaţa spirituală îngropată în uitare a primelor veacuri
creştine. Dionisie Areopagitul, Augustin, scolastica. Activitatea unui colegiu din
Italia pentru desfiinţarea principiului iniţierii. Popoarele nordice care se infiltrează
spre sud şi atitudinea lor faţă de problemele spirituale, mai ales cu privire la morţi.
Morţi de seamă ca paznici ai Sfântului Graal, acţionând prin intermediul cavalerilor
Ordinului lebedei. Legenda lui Lohengrin. Teologia evului mediu. Martianus
Capella. Cele şapte arte libere. Teologia modernă. Gregor Mendel.
Conferinţa a II-a — Dornach, 28 iulie 1922 — Concepţia lui Goethe despre lumea
plantelor bazată pe noţiuni mobile ca punct de sprijin pentru modul imaginativ de
contemplare, în opoziţie cu Linné. Cuprinderea formelor vegetale prin imaginaţiuni,
a formelor animale prin inspiraţii şi a Eului uman prin intuiţie. Expresia exterioară şi
interioară a diferitelor mădulare componente ale fiinţei umane (corp fizic, corp eteric,
corp astral, Eu) în forma umană. Despre formele animale: Sfinxul, Sfântul Duh ca
porumbel, Hristos ca Miel al lui Dumnezeu, ca imaginaţiuni inspirate ale clarvederii
antice.
Conferinţa a III-a — Dornach, 29 iulie 1922 — Luptele religioase ale evului mediu
ca bază pentru direcţiile spirituale mai noi. Johannes Scotus Erigena şi călugărul
Gottschalk. Disputa asupra predestinării şi asupra Cinei. Evoluţia opoziţiei scolastice
dintre cunoaşterea raţională şi revelaţie până în timpurile cele mai noi; opoziţia dintre
Schiller şi Goethe.
Conferinţa a IV-a — Dornach, 30 iulie 1922 — Eul uman deplin conştient şi taina
Sfintei Treimi. Principiul cosmic viu al Tatălui. Principiul vindecător pentru trupul
uman care se degradează şi ridicarea la Cer a Fiului. Trimiterea Duhului Sfânt prin
Hristos. Posibilitatea omului de a înţelege suprasensibilul cu ajutorul spiritului care
sălăşluieşte în el. Imposibilitatea de a înţelege cu adevărat pe Hristos în afara Treimii.
OMUL ŞI RELAŢIA SA CU LUMEA SPIRITUALĂ ÎN SUCCESIUNEA
TIMPURILOR
Conferinţa a V-a — Dornach, 5 august 1922 — Imagini reziduale, imagini-gânduri
şi amintiri. Transformarea relaţiei dintre Eu, corp astral, corp eteric şi corp fizic în
decursul timpurilor. Transformarea amintirii legate de aceasta. Percepţia prin
intermediul capului în epoca intelectualistă, cunoaşterea zeilor în timpurile vechi şi
noua vieţuire a lui Hristos. Amintirea în existenţa post-mortem.
Conferinţa a VI-a — Dornach, 6 august 1922 — Concepţia despre lume a lui
Oswald Spengler în primul şi mai ales în cel de al doilea volum al lucrării sale
Declinul Occidentului. Mistica materialistă a lui Spengler şi nedumerirea în faţa
maşinii. Importanţa epocii maşiniste pentru evoluţia lumii. Necesitatea trezirii pentru
gândirea imaginativă.
Conferinţa a VII-a — Dornach, 9 august 1922 — Alte aspecte legate de Declinul
Occidentului a lui Oswald Spengler şi ignoranţa sa totală cu privire la adevăratul
mers al evoluţiei umanităţii. Evoluţia gândurilor omenirii ca educaţie pentru libertate.
Activitatea spiritelor elementare începând cu secolul al XVI-lea şi legătura lor cu
viaţa socială. Cuvinte de rămas-bun înaintea călătoriei în Anglia.
MISIUNEA SPIRITULUI
Conferinţa a VIII-a — Oxford, 20 august 1922 — Metoda cercetării suprasensibile.
Obiectul cunoaşterii iniţiatice: omul cunoscător. Şcolirea vieţii gândurilor. Esenţa
meditaţiei pentru obţinerea imaginaţiei, inspiraţiei şi intuiţiei. Exercitiu de privire
restrospectivă. Corpul eteric privit ca un corp temporal. Transformarea memoriei.
Nemurire şi nenaştere. Unificarea ordinii cosmice fizice şi morale.
Conferinţa a IX-a — Oxford, 22 august 1922 — Viaţa dintre moarte şi o nouă
naştere din punctul de vedere al inspiraţiei. Procesul de inversare. Coborârea spre o
nouă naştere. Istoria ca istorie a sufletului. Particularităţi ale comunicării cu morţii.
Relaţia lor cu limba. Adam Kadmon. Structurarea formei umane prin constelaţii şi
mişcările stelelor. Formarea ochilor, a inimii. Desfinţarea vechii ştiinţe iniţiatice în
secolul al IV-lea. Ştiinţă şi credinţă (dogme). Reprezentarea Eului şi omul simetric.
Transformarea viitoare a celor doi ochi într-un ochi spiritual unitar. Necesitatea
înţelegerii procesului de inversare.
Conferinţa a X-a — Oxford, 27 august 1922 — Misteriul de pe Golgota ca sens al
întregii existenţe pământene. Cina cea de taină a lui Leonardo: un document în acest
sens. Structura sufletească a oamenilor dinaintea creştinismului. Principiul Tatălui.
Noţiunile de păcat şi boală. Terapeuţii. Învăţăturile din Misterii despre Hristos,
vestirea venirii lui. Legătura apostolilor cu Hristos după moartea acestuia. Învăţătura
sa despre nemurirea sufletului. Partea moartă a gândurilor noastre actuale şi trezirea
ei prin Duhul Viu, Vindecător, Sfânt.
Conferinţa a XI-a — Londra, 30 august 1922 — Retrăirea mişcărilor planetelor şi a
constelaţiilor de stele fixe în timpul somnului. Percepţia eterică a inimii. Ochiul
solar, ochiul uman. Hristos, călăuză prin evenimentele încâlcite ale sferei zodiacale.
Vieţuirea propriei tale karma. Trezirea şi elementul lunar. Ştiinţa iniţiatică orientală,
greacă şi noua ştiinţă iniţiatică. inţelegerea istoriei. Relaţiile dintre Cer şi Pământ.
Comunicarea cu morţii prin limba inimii.
Note
Corecturi
Rudolf Steiner
TAINELE PRAGULUI
GA 147
Ciclu de opt conferinţe ţinut la München
în perioada 24–31 august 1913
Traducere din limba franceză: ADRIANA ONOFREI

Confruntarea cu textul original german: ADRIAN ILIESCU
Traducerea s-a făcut după ediţia franceză:

Mystères du Seuil, Edition Anthroposophiques Romandes, 1980
Titlul ediţiei germane, publicată după o stenogramă nerevăzută de

conferenţiar:
Die Geheimnisse der Schwelle
GA 147

rezervate
CUPRINS
Conferinţa I — München, 24 august 1913 — Trezirea sufletelor. Trepte ale amintirii
retrospective. Aşteptare.
Conferinţa a II-a — München, 25 august 1913 — Consideraţii privind graniţa care
desparte lumea simţurilor şi lumile suprasenzoriale. Fiinţa şi activitatea lui Lucifer şi
Ahriman. Cum ia nastere răul?
Conferinţa a III-a — München, 26 august 1913 — Vieţuirile sufletului în lumea
elementară.
Conferinţa a IV-a — München, 27 august 1913 — Urcuşul sufletului în lumea
spirituală propriu-zisă. Citirea scrierii cosmice în domeniul spiritului.
Conferinţa a V-a — München, 28 august 1913 — Prezenţa trinităţii în fenomenele
lumii. O povestire a doamnei Balde şi învăţăturile lui Benedictus. Gândire, Vorbire,
Scriere. Lucifer şi Ahriman.
Conferinţa a VI-a — München, 29 august 1913 — Formaţia spirituală pentru
progresul culturii. Întâlnirea sufletului uman cu Cealaltă Sine în lumea spirituală.
Dialogul spiritual cu Fiinţele-gânduri.
Conferinţa a VII-a — München, 30 august 1913 — Evoluţia lui Johannes
Thomasius. Dublul. Spiritul tinereţii lui Johannes. Cealaltă Philia. Prăpastia fiinţei.
Conferinţa a VIII-a — München, 31 august 1913 — Influenţele luciferice şi
ahrimanice în trecut şi în prezent. Păzitorul Pragului. Recapitulare.
Note
Cuvinte introductive rostite de Rudolf Steiner la München (28 august 1913) cu
ocazia primei reprezentaţii de euritmie
Tabloul ciclurilor de conferinţe şi a primelor reprezentaţii care au avut loc la
München
Operele complete ale lui Rudolf Steiner
Corecturi
Rudolf Steiner
TEOSOFIA
Introducere în cunoaşterea suprasensibilă
a lumii şi a determinării omului
GA 9

Rudolf Steiner
THEOSOPHIE. Einfüihrung in übersinnliche
Welterkenntnis und Menschenbestimmung,
Rudolf Steiner Verlag, Dornach/Schweiz, 1987 (GA 9)

rezervate
CUPRINS
Cuvânt înainte la noua ediţie a acestei scrieri (1922)
Cuvânt înainte la ediţia a noua (1918)
Cuvânt înainte la ediţia a şasea (1914)
Cuvânt înainte la ediţia a treia (1910)
Introducere
Fiinţa omului
I. Entitatea corporală a omului

II. Entitatea sufletească a omului
IlI. Entitatea spirituală a omului

IV. Corp, suflet şi spirit
Reîncarnarea spiritului şi destinul

Cele trei lumi
I. Lumea sufletului
II. Sufletul în lumea sufletelor după moarte
III. Ţara spiritelor
IV. Spiritul în ţara spiritelor după moarte
V. Lumea fizică şi legătura ei cu ţara sufletelor şi cu cea a spiritelor
VI. Forma gândurilor şi aura umană
Calea cunoaşterii
Observaţii şi completări
Notele editorului
Corecturi
Rudolf Steiner
TEZE ANTROPOSOFICE
CALEA DE CUNOAȘTERE A
ANTROPOSOFIEI
MISTERIUL MIHAELIC
GA 26
Traducere din limba germană de Adrian ILIESCU
Nr. bibliografic 26
Rudolf Steiner, Anthroposophische Leitsätze
Dornach/Elveţia, 1976

rezervate
CUPRINS
Datele indicate în paranteze se referă la prima apariţie din suplimentul revistei săptămânale „Das
Goetheanum“: „Ce se întâmplă în Societatea antroposofică“. În locurile în care datarea a fost făcută de
Rudolf Steiner însuşi, ea nu apare în paranteză.
Teze antroposofice* (17 februarie 1924)
Teze antroposofice, ca sugestii din partea Goetheanumului

1 ‒ 3 (17 februarie 1924)
Alte teze din partea Goetheanumului pentru Societatea antroposofică

4 ‒ 5 (24 februarie 1924)
6 ‒ 7 (2 martie 1924)
8 ‒ 10 (9 martie 1924)
11 ‒ 13 (16 martie 1924)
14 ‒ 16 (23 martie 1924)
17 ‒ 19 (30 martie 1924)
20 ‒ 22 (6 aprilie 1924)
23 ‒ 25 (13 aprilie 1924)
26 ‒ 28 (20 aprilie 1924)
29 ‒ 31 (27 aprilie 1924)
32 ‒ 34 (4 mai l 924)
35 ‒ 37 (11 mai 1924)
Despre natura de imagine a omului (referitor la tezele anterioare) (18 mai 1924)
38 ‒ 40 (18 mai 1924)

41 ‒ 43 (25 mai 1924)
44 ‒ 46 (1 iunie 1924)
47 ‒ 49 (8 iunie 1924)
50 ‒ 52 (15 iunie 1924)
53 ‒ 55 (22 iunie 1924)
56 ‒ 58 (29 iunie 1926)
59 ‒ 61 (6 iulie 1924)
Unele aspecte despre înţelegerea spiritului şi vieţuirea destinului
62 ‒ 65 (13 iulie 1924)

66 ‒ 68 (20 iulie 1924)
Sfere spirituale cosmice şi cunoaştere de sine omenească
69 ‒ 71 (27 iulie 1924)

72 ‒ 75 (3 august 1924)
Cum trebuie folosite tezele
76 ‒ 78 (10 august 1924)
În pragul epocii mihaelice
79 ‒ 81 (17 august 1924)

82 ‒ 84 (24 august 1924)
Structura sufletească a omului la începutul epocii mihaelice
85 ‒ 87 (31 august 1924)
Aforisme dintr-o conferinţă pentru membri, ţinută la Londra la 24 august
88 ‒ 90 (7 septembrie 1924)
91 ‒ 93 (14 septembrie 1924)
94 ‒ 96 (21 septembrie 1924)
97 ‒ 99 (28 septembrie 1924)
100 ‒ 102 (5 octombrie 1924)
Calea anterioară căii lui Mihael şi calea mihaelică

103 ‒ 105 (12 octombrie 1924)
Misiunea lui Mihael în sfera lui Ahriman. Goetheanum, 10 octombrie 1924
106 ‒ 108 (19 octombrie 1924)
Experienţele şi vieţuirile lui Mihael în timpul împlinirii misiunii sale cosmice. Goetheanum, 19 octombrie
1924
109 ‒ 111 (26 octombrie 1924)
Viitorul omenirii şi activitatea lui Mihael. Goetheanum, 25 octombrie 1924
112 ‒ 114 (2 noiembrie 1924)
Vietuirea mihaelo-christică a omului. Goetheanum, 2 noiembrie 1924
115 ‒ 117 (9 noiembrie 1924)
Misiunea lui Mihael în epoca cosmică a libertăţii umane. Goetheanum, 9 noiembrie 1924
118 ‒ 120 (16 noiembrie 1924)
Gândurile cosmice în acţiunea lui Mihael şi în acţiunea lui Ahriman. Goetheanum, 16 noiembrie 1924
121 ‒ 123 (23 noiembrie 1924)
Înaintea porţilor sufletului conştienţei. Despre cum îşi pregăteşte Mihael în suprasensibil misiunea sa
pământească, biruindu-l pe Lucifer. Prima consideraţie. Goetheanum, 23 noiembrie 1924
124 ‒ 126 (30 noiembrie 1924)
Cum acţionează forţele mihaelice în prima etapă de dezvoltare a sufletului conştienţei. A doua
consideraţie. Goetheanum, 30 noiembrie 1924
127 ‒ 130 (7 decembrie 1924)
Piedici şi oportunităţi în calea forţelor mihaelice în zorii epocii sufletului conştienţei. Continuarea
consideraţiei a doua. Goetheanum, 6 decembrie 1924
131 ‒ 133 (14 decembrie 1924)
Suferinţa lui Mihael legată de evoluţia omenirii în perioada premergătoare acţiunii lui pământeşti. A treia
consideraţie. Goetheanum, 14 decembrie
134 ‒ 136 (21 decembrie 1924)
Consideraţie de Crăciun: Misteriul Logosului. Goetheanum, Crăciun 1924

137 ‒ 139 (28 decembrie 1924)
Istorie cerească, istorie mitologică, istorie pământească, Misteriul de pe Golgota. Goetheanum, Crăciun
1924
140 ‒ 143 (4 ianuarie 1925)
Ce se revelează atunci când privim retrospectiv în vieţile pământeşti repetate? Goetheanum, Anul Nou
1925
144 ‒ 146 (11 ianuarie 1925)
Ce se revelează atunci când privim retrospectiv în vieţile anterioare dintre moarte şi o nouă naştere?
Partea întâi a consideraţiei. Goetheanum, Anul Nou 1925
147 ‒ 149 (18 ianuarie 1925)
Ce se revelează atunci când privim retrospectiv în vieţile anterioare dintre moarte şi o nouă naştere?
Partea a doua a consideraţiei. Goetheanum, Anul Nou 1925
150 ‒ 152 (25 ianuarie 1925)
Ce este în realitate Pământul în Macrocosmos? Goetheanum, ianuarie 1925
153 ‒ 155 (1 februarie 1925)
Somn şi veghe în lumina consideraţiilor precedente. Goetheanum, ianuarie 1925
156 ‒ 158 (8 februarie 1925)
Gnosă şi antroposofie. Goetheanum, ianuarie 1925
159 ‒ 161 (15 februarie 1925)
Libertatea omului şi epoca mihaelică. Goetheanum, ianuarie 1925
162 ‒ 164 (22 februarie 1925)
Unde este omul ca fiinţă gânditoare şi ca fiinţă care-şi aminteste? Goetheanum, ianuarie 1925
165 ‒ 167 (1 martie 1925)
Omul în entitatea sa macrocosmică. Goetheanum, ianuarie 1925
168 ‒ 170 (8 martie 1925)
Organizarea senzorială şi cugetătoare a omului raportată la Cosmos. Goetheanum, februarie 1925

171 ‒ 173 (15 martie 1925)
Memorie şi conştiinţă. Goetheanum, februarie 1925
174 ‒ 176 (22 martie 1925)
Aparenta stingere a cunoaşterii spiritului în epoca contemporană. Goetheanum, martie 1925
177 ‒ 179 (29 martie 1925)
Zguduirile istorice la apariţia sufletului conştienţei. Goetheanum, martie 1925
180 ‒ 182 (5 aprilie 1925)
De la natură la subnatură. Goetheanum, martie 1925
183 ‒ 185 (12 aprilie 1925)
NOTE
* Titlurile au fost puse de Marie Steiner în ediţiile din 1930 şi 1944.
Corecturi
Rudolf Steiner
TREZIREA SUFLETELOR
EVENIMENTE SUFLETEŞTI ŞI
SPIRITUALE ÎN IMAGINI SCENICE
DE
RUDOLF STEINER
GA 14
cu
Traducerea din limba germană a dramei Trezirea sufletelor:
Domniţa Popa-Necşa
Adriana Iliescu, Adriana Onofrei
Titlul original:
DER SEELEN ERWACHEN
Seelische und geistige Vorgänge in Szenischen Bildern
von
RUDOLF STEINER
GA 14

rezervate
CUPRINS
TREZIREA SUFLETELOR (Evenimente sufleteşti şi spirituale în imagini scenice
de Rudolf Steiner)
Tablourile I, II
Tablourile III, IV
Tablourile V, VI
Tablourile VII―IX
Tablourile X―XV
Peceţile desenate de Rudolf Steiner pentru dramele-misterii
Rudolf Steiner
UN DRUM SPRE CUNOAŞTEREA DE SINE
GA 16
CUPRINS
Introducere
Prima meditaţie. — Cel ce meditează încearcă să-şi facă o reprezentare exactă
despre corpul fizic.
A doua meditaţie. — Cel ce meditează încearcă să-şi formeze o reprezentare exactă
despre corpul elementar sau eteric.
A treia meditaţie. — Cel ce meditează încearcă să-şi formeze reprezentări privind
cunoaşterea clarvăzătoare a lumii elementare.
A patra meditaţie. — Cel ce meditează caută să-şi formeze o reprezentare despre
„Păzitorul Pragului“.
A cincea meditaţie. — Cel ce meditează încearcă să-şi formeze o reprezentare
despre „corpul astral“.
A şasea meditaţie. — Cel ce meditează încearcă să-şi formeze o reprezentare despre
„corpul eului“ sau „corpul gândurilor“.
A şaptea meditaţie. — Cel ce meditează încearcă să-şi reprezinte natura
experienţelor care se fac în lumile superioare.
A opta meditaţie. — Cel ce meditează încearcă să-şi formeze o reprezentare despre
succesiunea vieţilor pământeşti.
Supliment la ediţia din 1918.
Corecturi
Rudolf Steiner
UNIVERSUL PĂMÂNTUL ŞI
OMUL
MITOLOGIA EGIPTEANĂ
ŞI CIVILIZAŢIA CONTEMPORANĂ
GA 105
Unsprezece conferinţe ţinute de Rudolf Steiner

de la 4 la 16 august 1908 la Stuttgart
Traducerea: Cristina Muică
Rudolf Steiner
L'Univers, la Terre et l'Homme
la Science Spirituelle, Paris
© Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

rezervate
CUPRINS
Prefaţă
Conferinţa I — Stuttgart, 4 august 1908 — Introducere. Marile curente ale
civilizaţiei. Raporturi între Atlantida, Egiptul antic şi civilizaţia contemporană.
Evoluţia reflectată în stilurile epocilor succesive.
Conferinţa a II-a — Stuttgart, 5 august 1908 — Înţelepciunea primitivă şi noua
înţelepciune apocaliptică. Somnul din templu. Isis care vindecă. Imaginea Fecioarei.
Stadiile anterioare ale evoluţiei. Coborârea Eului. Forţele viitorului.
Conferinţa a III-a — Stuttgart, 6 august 1908 — Regnurile naturii. Eurile-grup.
Centrul fiinţei omeneşti. Regnurile superioare ale fiinţelor spirituale.
Conferinţa a IV-a — Stuttgart, 7 august 1908 — Manifestări exterioare ale
entităţilor spirituale prin elemente. Unirea lor cu oamenii. Formarea Cosmosului prin
fragmentare. Mitul lui Osiris
Conferinţa a V-a — Stuttgart, 8 august 1908 — Sacrificiul făcut de Tronuri,
Kiriotetes, Dynamis şi Exusiai Iehova şi Elohimi. Cooperarea lor în diferite stadii ale
evoluţiei umane.
Conferinţa a VI-a — Stuttgart, 10 august 1908 — Spiritele formei sunt regentele
vieţii de pe Pământ. Intervenţia entităţilor luciferice. Formarca raselor.
Conferinţa a VII-a — Stuttgart, 11 august 1908 — Formele animale, expresii
fizionomice ale pasiunilor omeneşti. Religia egipteană, aducere-aminte a epocii
lemuriene. Simbolul Peştelui şi al Şarpelui. Amintirea Atlantidei în Europa. Lumina
lui Christos.
Conferinţa a VIII-a — Stuttgart, 12 august 1908 — Raporturile omului cu diferite
corpuri cereşti. Misiunea existenţei terestre.
Conferinţa a IX-a — Stuttgart, 13 august 1908 — Cucerirea planului fizic în
civilizaţiile de după Atlantida. Primul germen şi înflorirea lui „Eu sunt“. Poporul
ales.
Conferinţa a X-a — Stuttgart, 14 august 1908 — Cum îi percepeau oamenii pe zei
în timpul Atlantidei şi după Atlantida. Ce semnificaţie are misterul lui Christos.
Conferinţa a XI-a — Stuttgart, 16 august 1908 — Cum s-au transformat amintirile
din vremea egiptenilor, trecând prin lumea arabă, în concepţii materialiste. Acordul
dintre înţelepciunea care trăieşte în amintirile din Egipt şi forţa christică care dă viaţă
rosicrucianismului.

Filehost - Rudolf Steiner 44 de Carti...

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Filehost - Rudolf Steiner 44 de Carti...

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

http://www.spiritualrs.net/Online_alf.

Ciclu de nouă conferinţe ţinute în cadrul Societăţii antroposofice

Carte editată de Marie Steiner

Traducere din limba germană: MIRCEA BĂLĂU

Lucrarea a fost tradusă după ediţia în limba germană:

©2004 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

Ciclu de douăsprezece conferinţe,

Traducere şi note: Victor Oprescu

Titlul original : Die Apokalipse des Johannes

Traducerea s-a făcut după textul german, ediţia 1990, Rudolf

©2000 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

Nota ediţiei germane

Optsprezece conferinţe ţinut la Stuttgart

Traducere din limba germană de ADRIAN ILIESCU

Nr. bibliografic 323

Rudolf Steiner, Das Verhältnis der Verschiedenen

©2006 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

Conferinţa a II-a — Stuttgart, 2 ianuarie 1921 — Lipsa unei legături între

Ciclu de cinci conferinţe ţinute la Köln

Traducere din limba germană

Titlul original : Die Bhagavad Gita und die Paulusbriefe

Traducerea s-a făcut după ediţia germană, 1982,

© 1998 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

Traducere din limba germană

Această carte reuneşte un ciclu de şapte conferinţe ţinute la

©2001 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

Conferinţa I — Dornach, 17 octombrie 1920 — Puncte pregnante ale istoriei

Un ciclu de şase conferinţe ţinut la Leipzig

Traducere de biolog dr. PETRE PAPACOSTEA

©2003 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

Traducere de ADRIANA ONOFREI şi ADRIAN ILIESCU

Cartea reuneşte patru cicluri de conferinţe ţinute de Rudolf

CHRISTOS ŞI SUFLETUL UMAN (Christus und die

traducere din limba franceză: Adriana Onofrei;

MORALA ANTROPOSOFICĂ (Theosophische Moral) (GA

ANTROPOSOFIE ŞI CREŞTINISM (Antroposophie und

©2005 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

Traducerea din limba germană

Titlul original : Das esoterische Christentum und

Nr.curent în bibliografia generală GA 130

Traducerea s-a facut după ediţia germană, 1962,

© 1998 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

14 conferinţe ţinute la Kassel între 16 şi 29 iunie 1907

Traducere din limba franceză de Nicolae I. Crăciun

Titlul ediţiei germane: MENSCHHEITSENTWICKLUNG

©1999 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

Traducere şi note: Victor Oprescu

Titlul original : Aus der Akasha-Chronik

Traducerea s-a făcut după textul german, ediţia integrală

©1997 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

Traducere din limba germană:

Titlul original : DIE GEISTIGEN WESENHEITEN IN DEN

Nr.curent în bibliografia generală GA 136

©2001 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

După conferinţele ţinute

©1995 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

Zece conferinţe ţinute la Bâle

Traducere de Nicolae Ioan Crăciun

Traducerea în limba română s-a făcut după

©1997 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt

Conferinţa I — Bâle,15 septembrie 1909 — Iniţiaţi şi clarvăzători. Diferite aspecte

Ciclu de zece conferinţe ţinut la Basel

Traducere de ADRIAN ILIESCU şi ADRIANA ONOFREI