CAPITOLUL 8

FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE

REALE

8.1. LIMITĂ. CONTINUITATE.

DERIVATE PARŢIALE. DIFERENŢIABILITATE

BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Fie f : A ⊂ R n → R o funcţie reală de n variabile

reale. Spunem că lim f ( x) = l dacă pentru orice şir
x → x0
( x m ) m∈ N ⊂ A, x m ≠ x0 şi lim x m = x0 avem lim f ( x m ) = l .
m→∞ m→∞

Definiţia 2. Fie f : A ⊂ R 2 → R o funcţie reală de două variabile

reale şi (a, b) ∈ A . Spunem că f este continuă în punctul (a, b)
dacă pentru oice şir {( x n , y n )}n∈ N ⊂ A cu proprietatea că
lim ( xn , y n ) = (a, b) , atunci lim f ( xn , y n ) = f (a, b) .
n→∞ n→∞

Definiţia 3. Fie f : A ⊂ R 2 → R o funcţie reală de două variabile

reale şi (a, b) ∈ A .
Spunem că funcţia f este derivabilă parţial în raport cu x în
f ( x, b ) − f ( a , b )
punctul (a, b) ∈ A dacă lim există şi este finită.
x→a x−a
' ∂f (a, b)
Vom nota această limită cu f x (a, b) sau .
∂x
Analog, funcţia f este derivabilă parţial în raport cu y în punctul
f ( a, y ) − f ( a, b)
(a, b) ∈ A dacă lim există şi este finită.
y →b y−b
' ∂f (a, b)
Vom nota această limită cu f y (a, b) sau .
∂y
Definiţia 4. Spunem că funcţia f : A ⊂ R 2 → R este diferenţiabilă
în punctul (a, b) ∈ int A dacă există două numere reale λ şi µ şi o
funcţie ω : A → R , continuă şi nulă în (a, b) , astfel încât:
f ( x, y ) − f (a, b) = λ ( x − a) + µ ( y − b) + ω ( x, y ) ⋅ ρ ( x, y ) , unde
ρ ( x, y ) = ( x − a ) 2 + ( y − b) 2 .
Propoziţia 1. Dacă funcţia f : A ⊂ R 2 → R este diferenţiabilă în
'
punctul (a, b) ∈ A , atunci f admite derivate parţiale f x (a, b) şi
' ' '
f y (a, b) în punctul (a, b) şi, în plus, λ = f x (a, b) şi µ = f y (a, b) .
Propoziţia 2. Dacă funcţia f : A ⊂ R 2 → R este diferenţiabilă în
punctul (a, b) ∈ A , atunci f este continuă în (a, b) .

Propoziţia 3. Dacă funcţia f : A ⊂ R 2 → R admite derivate

' '
parţiale f x ( x, y ) şi f y ( x, y ) într-o vecinătate a punctului
(a, b) ∈ A , continue în (a, b) , atunci f este diferenţiabilă în
punctul (a, b) ∈ A .
Definiţia 5. Fie f : A ⊂ R 2 → R o funcţie diferenţiabilă în punctul
(a, b) interior lui A .
• Se numeşte diferenţiala de ordinul întâi a funcţiei f în punctul
(a, b) funcţia liniară:
' ' ' '
df ( x, y; a, b) = f x (a, b)( x − a ) + f y (a, b)( y − b) = f x (a, b)dx + f y (a, b)dy .
• Se numeşte diferenţiala de ordinul n a funcţiei f în punctul
( n)
⎡∂
n ∂ ⎤
(a, b) funcţia: d f ( x, y; a, b) = ⎢ dx + dy ⎥ f (a, b) .
⎣ ∂x ∂y ⎦
Observaţie. Toate definiţiile valabile pentru funcţii de două
variabile f : A ⊂ R 2 → R se pot extinde pentru cazul funcţiilor de
n variabile, f : A ⊂ R n → R , n ∈ N , n ≥ 3 .

PROBLEME REZOLVATE

1. Să se calculeze:
tg ( x 3 + y 5 ) ; b) ln(1 + xy )
a) lim lim .
2
( x, y ) → (0,0) x + y 4 ( x , y ) → ( 0, 0 ) x2 + y2

Rezolvare:
a) Fie şirul ( x n , y n ) ⊂ R * × R * astfel încât lim ( x n , y n ) = (0,0) .
n→∞
3 5
tg ( x + y )
Notăm f : R * × R * → R, f ( x, y ) = . Avem că:
x2 + y4
tg ( x n 3 + y n 5 )
lim f ( x n , y n ) = lim =
n→∞ ( x n , y n ) → ( 0, 0 ) x 2 + y 4
n n
tg ( x n 3 + y n 5 ) x n 3 + y n 5 xn 3 + y n 5
= lim ⋅ = 1⋅ lim ;
( xn , yn )→ (0,0) x 3 + y 5 xn 2 + yn 4 ( xn , yn )→(0,0) x 2 + y 4
n n n n
xn 3 + y n 5 xn 3 yn 5
lim ≤ lim + lim ≤
( x n , y n ) → (0,0) xn 2 + y n 4 ( x n , y n ) → (0,0) x n 2 + y n 4 ( x n , y n ) → (0,0) x n 2 + y n 4

xn 3 yn5 xn 3 + y n 5
≤ lim + lim =0⇒ lim = 0;
( xn , yn )→( 0,0) xn 2 ( xn , yn )→(0,0) yn 4 ( x, y )→( 0,0) xn 2 + y n 4
 prin urmare, conform definiţiei 1, rezultă că
tg ( x 3 + y 5 )
lim =0.
( x , y ) → ( 0, 0 ) x2 + y4
ln(1 + xy ) ln(1 + xy ) xy
b) lim = lim ⋅ =
2 2
( x , y ) → ( 0, 0 ) x +y ( x, y ) → (0,0) xy x + y2
2

xy xy
= 1⋅ lim ; vom arăta că nu există lim ;
( x, y ) → (0,0) x 2 +y 2 ( x , y ) → ( 0, 0 ) x 2 + y2
xy
notăm f : R * × R * → R, f ( x, y ) = ; considerăm şirurile
x2 + y2
{( xn , y n )}n∈ N⊂ R * × R * şi {( x' n , y ' n )}n∈ N ⊂ R * × R * , astfel
încât lim ( x n , y n ) = (0,0) şi lim ( x' n , y ' n ) = (0,0) :
n→∞ n→∞
(xn , y n ) = ( ) ( )
, ( x' n , y ' n ) = 1 , 2 ; avem că
1, 1
n n n n
1 2
2 1 2
lim f ( x n , y n ) = lim n = şi lim f ( x' n , y ' n ) = lim n2
= ;
n→∞ n →∞ 2 2 2 n →∞ n →∞ 5 5
n n2
deoarece lim f ( x n , y n ) ≠ lim f ( x' n , y ' n ) , rezultă, conform
n→∞ n→∞
xy
definiţiei 1, că nu există lim , prin urmare nu
( x, y ) → ( 0,0) x 2 + y2
ln(1 + xy )
există lim .
( x, y ) → ( 0,0) x2 + y2

2. Să se studieze continuitatea următoarelor funcţii de două

⎧ 3x 2 y
, ( x, y ) ≠ (0,0)
variabile: a) f : R 2 → R, f ( x, y ) = ⎪⎪⎨ 4 ;
x + y2
⎪
⎩⎪ 0, ( x, y ) ≠ (0,0)
 ⎧
( )
1
2 ⎪ 1 + 2 xy 2 x 3 + y 3 , ( x, y ) ≠ (0,0)
b ) f : R → R , f ( x, y ) = ⎨ .
⎪⎩ 0, ( x, y ) ≠ (0,0)

Rezolvare:
a ) f este continuă pe R 2 \ {(0,0)} , fiind rezultatul unor operaţii
algebrice cu funcţii elementare, deci continue. Rămâne să studiem
continuitatea în punctul (0,0) . Avem că:

3x 2 y 3x 2 y 3x 2 y
lim = lim ≤ lim =
( x, y )→(0,0) 4
x +y 2 ( x, y )→(0,0) x +y4 2 ( x, y )→( 0,0) x 4

= lim 3 y = 0 = f (0,0) , deci funcţia f este continuă şi în

( x , y ) → ( 0, 0 )

punctul (0,0) , prin urmare este continuă pe R 2 .

b) f este continuă pe R 2 \ {(0,0)} , fiind rezultatul unor operaţii
algebrice cu funcţii elementare. Rămâne să studiem continuitatea în
punctul (0,0) .
2 xy 2
( )
1 lim
2 x3 + y3 ( x , y )→( 0 , 0 )
x3 + y3
lim f ( x, y ) = lim 1 + 2 xy =e ;
( x, y ) → (0,0) ( x , y ) → ( 0, 0 )

demonstrăm că limita 2 xy 2 nu există. Fie şirul

lim
( x , y ) → ( 0, 0 ) x 3 + y 3
2k 2
(xn , y n ) = (1n , k ) lim f ( x n , y n ) = lim n3 =
2k 2
2
; avem că ;
n n→∞ n →∞ k + 1 k3 +1
n2
deoarece valoarea acestei limite depinde de alegerea lui k , rezultă,
2 xy 2
conform definiţei 1, că nu există lim şi implicit nu
( x , y ) → ( 0, 0 ) x 3 + y3
există lim f ( x, y ) , deci f nu este continuă în punctul (0,0) .
( x , y ) → ( 0, 0 )

3. Folosind definiţia, să se calculeze derivatele parţiale de

ordinul întâi în punctul (3, 2) ale funcţiei
f : (0, ∞ ) × R → R, f ( x, y ) = x y .

Rezolvare:
' f ( x,2) − f (3,2) x 2 − 32
f x
(3,2) = lim = lim = lim ( x + 3) = 6 .
x →3 x −3 x →3 x − 3 x →3
' f (3, y ) − f (3,2) 3 y − 32
f y (3,2) = lim = lim =
y →2 y−2 y →2 y − 2

32 (3 y − 2 − 1) 3 y−2 − 1
= lim = 9 lim = 9 ln 3 .
y →2 y−2 y →2 y − 2

4. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi şi doi ale

funcţiei f : R 2 → R, f ( x, y ) = kxα y β ; k , α , β ∈ R.

Rezolvare:
f x ( x, y ) = kαxα −1 y β ; f 'y ( x, y ) = kxα βy β −1 .
'

( x, y ) = kα (α − 1) xα − 2 y β ;
''
f x2
( x, y ) = kαxα −1 βy β −1 = f yx ( x, y ) ;
'' ''
f xy

( x, y ) = kxα β ( β − 1) y β .
''
f y2
Observaţie. Pentru k > 0, α ≥ 0, β ≥ 0 , funcţia
f : R 2 → R, f ( x, y ) = kxα y β se numeşte funcţia de producţie
Cobb-Douglas.
 5. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi ale funcţiei
⎧ xy
⎪ , ( x, y ) ≠ (0,0)
f : R 2 → R, f ( x, y ) = ⎨ x 2 + y 2 ,
⎪
⎩ 0 , ( x, y ) = (0,0)

Rezolvare:
• Pentru ( x, y ) ≠ (0,0) avem:
2x
y x 2 + y 2 − xy
' 2 x + y2
2
y3
f ( x, y ) = = .
x
x2 + y2 (x )
3
2 2
+y
2

3
x
Analog, obţinem f 'y ( x, y ) = .
(x )
3
2 2
+y
2

• Pentru a determina derivatele parţiale în punctul (0,0) vom

folosi definiţia:
' f ( x,0) − f (0,0) 0−0
f x (0,0) = lim = lim = lim 0 = 0 .
x →0 x−0 x →0 x x →0

f (0, y ) − f (0,0) 0−0

f 'y (0,0) = lim = lim = lim 0 = 0 .
y →0 y−0 y →0 y y →0
⎧ y3
⎪⎪ , ( x, y ) ≠ (0,0)
Rezultă: '
(x 2 + y 2 ) ;
3
f x ( x, y ) = ⎨ 2

⎪
⎪⎩ 0 , ( x, y ) = (0,0)
⎧ x3
⎪⎪ , ( x, y ) ≠ (0,0)
'
(x 2 + y 2 ) .
3
f y ( x, y ) = ⎨ 2

⎪
⎪⎩ 0 , ( x, y ) = (0,0)
 6. Folosind definiţia, să se arate că funcţia f : R 2 → R ,
f ( x, y ) = 4 x 2 − 3 y este diferenţiabilă în punctul (1, − 2 ) .

Rezolvare:
Funcţia f este diferenţiabilă în punctul (1,−2) dacă există
λ , µ ∈ R şi o funcţie ω : R 2 → R , continuă şi nulă în (1,−2) , astfel
încât: f ( x, y ) − f (1,−2) = λ ( x − 1) + µ ( y + 2) + ω ( x, y ) ⋅ ρ ( x, y ) ,
unde ρ ( x , y ) = ( x − 1 ) 2 + ( y + 2 ) 2 . Conform propoziţiei 1
din breviarul teoretic, avem că dacă f este diferenţiabilă în
' '
punctul (1,−2) , atunci λ = f x (1,−2) = 8 şi µ = f y (1,−2) = −3 .
Astfel, relaţia din definiţie devine:
4 x 2 − 3 y − 10 = 8( x − 1) − 3( y + 2) + ω ( x, y ) ⋅ ( x − 1) 2 + ( y + 2) 2
Pentru ( x, y ) ≠ (1,−2) rezultă că
4x 2 − 8x + 4 4( x − 1) 2
ω ( x, y ) = = , iar pentru
2 2 2 2
( x − 1) + ( y + 2) ( x − 1) + ( y + 2)
( x, y ) = (1,−2) vom considera ω ( x, y ) = 0 (pentru ca funcţia
ω ( x, y ) să se anuleze în punctul (1,−2) ).
4( x − 1) 2
Avem că lim ω ( x, y ) = lim ≤
( x, y ) → (1,−2) ( x, y ) → (1,−2) 2
( x − 1) + ( y + 2) 2

2
4( x − 1)
≤ lim = 0 = ω (1,−2) , deci funcţia ω este continuă
( x, y ) →(1, −2) ( x − 1) 2
în punctul (1,−2) .
În concluzie, există λ = 8 , µ = −3 şi funcţia ω : R 2 → R ,
 ⎧ 4( x − 1) 2
⎪⎪ , ( x, y ) ≠ (1,−2)
ω ( x, y ) = ⎨ ( x − 1) 2 + ( y + 2) 2 , continuă şi nulă
⎪
⎪⎩ 0, ( x, y ) = (1,−2)
în (1,−2) , astfel încât
f ( x, y ) − f (1,−2) = λ ( x − 1) + µ ( y + 2) + ω ( x, y ) ⋅ ρ ( x, y ), ∀( x, y ) ∈ R 2 .
Conform definiţiei 4, rezultă că funcţia f este diferenţiabilă în
punctul (1,-2).

7. Să se studieze diferenţiabilitatea următoarelor funcţii în

punctele indicate:
a ) f : R 2 → R, f ( x, y ) = 3( x − 1) 2 + 5 y 4 în punctul (1,0) ;
⎧⎪(1 + xy ) sin x , ( x, y ) ≠ (0,2)
1

2
b) f : R → R, f ( x, y ) = ⎨ în (0,2) ;
⎪⎩ 0, ( x, y ) ≠ (0,2)
c) f : R 2 → R, f ( x, y ) = e x sin y în punctul (− 3,4 ) .

Rezolvare:
a) Dacă f este diferenţiabilă în punctul (1,0) , atunci rezultă, în
' '
baza propoziţiei 1, că există f x (1,0) şi f y (1,0) .

f ( x,0) − f (1,0) 3( x − 1) 2 3 x −1
Calculăm lim = lim = lim ;
x →1 x −1 x →1 x −1 x →1 x − 1
'
cum limitele laterale sunt diferite, rezultă că nu există f x (1,0) ,
ceea ce contrazice propoziţia 1. Prin urmare, f nu este
diferenţiabilă în punctul (1,0) .

b) Dacă f ar fi diferenţiabilă în punctul (0,2) , atunci, în baza

propoziţiei 2 ar rezulta că f este continuă în punctul (0,2) .
 1
Avem că lim f ( x, y ) = lim (1 + xy ) sin x =
( x , y ) → ( 0, 2 ) ( x , y ) → ( 0, 2 )
xy
lim
=e = e 2 ≠ 0 = f (0,2) , deci f nu este continuă în
sin x
( x , y )→( 0, 2)

punctul (0,2) , ceea ce contrazice propoziţia 2. Prin urmare, f nu

este diferenţiabilă în punctul (0,2) .

c) În baza propoziţiei 3, deducem că o condiţie suficientă pentru

diferenţiabilitatea funcţiei f este ca funcţia f să admită derivate
parţiale f x ( x, y ) şi f y ( x, y ) într-o vecinătate a punctului (− 3,4 ) ,
' '

continue în (−3,4) .
' '
Calculăm f x ( x, y ) = e x sin y ⋅ sin y şi f y ( x, y ) = e x sin y ⋅ x cos y .

Aceste funcţii există şi sunt continue pe R 2 , deci şi pe o

vecinătate a punctului (− 3, 4 ) . Rezultă că funcţia f este
diferenţiabilă în punctul (− 3, 4 ) .

8. Să se scrie diferenţialele de ordinul întâi şi doi în punctul

(1, 2) ale funcţiei (
f : D → R, f ( x, y ) = ln 1 − xy + y 2 , unde )
{
D = ( x, y ) ∈ R 2 / 1 − xy + y 2 > 0 . }
Rezolvare:
' −y ' − x + 2y
• f x ( x, y ) = ; f y ( x, y ) = ;
1 − xy + y 2 1 − xy + y 2
' ' 2
f x (1,2) = − ; f y (1,2) = 1 .
3
df ( x, y;1,2) = f x' (1,2)( x − 1) + f y' (1,2)( y − 2) = − 2 (x − 1) + ( y − 2 )
3
sau df ( x, y;1,2 ) = − 2 dx + dy .
3
'' − y2
• f x2
( x, y ) = ;
(1 − xy + y 2 ) 2
'' − x 2 − 2 y 2 + 2 xy + 2 '' y2 −1
f y2
( x, y ) = ; f xy ( x, y ) = ;
(1 − xy + y 2 ) 2 (1 − xy + y 2 ) 2
'' 4 1 '' 1
f x2
(1,2) = − ; f 'y' 2 (x,) = − ; f xy (1,2) = .
9 3 3
d 2 f (x, y;1,2 ) = f x 2 (1,2)( x − 1) 2 + 2 f xy (1,2)( x − 1)( y − 2) +
'' ''

''
+f y2
(1,2)( y − 2) 2 ⇒
4 2 1
⇒ d 2 f ( x, y;1,2) = − ( x − 1) 2 + ( x − 1)( y − 2) − ( y − 2) 2 sau
9 3 3
4 2 2 1 2
d f (x, y;1,2) = − dx + dxdy − dy .
2
9 3 3

9. Să se scrie diferenţialele de ordinul întâi şi doi ale funcţiei

f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = e ax + by + cz .

Rezolvare:
f x (x, y, z ) = ae ax + by + cz ; f 'y (x, y, z ) = be ax + by + cz ;
'
•

f z (x, y, z ) = ce ax + by + cz ;
'

df ( x, y, z ) = f x (x, y, z )dx + f y ( x, y, z )dy + f z ( x, y , z )dz ;

' ' '

df ( x, y, z ) = ae ax + by + cz dx + be ax + by + cz dy + ce ax + by + cz dz .
• f
''
x2
(x, y, z ) = a 2 e ax + by + cz ; f 'y' (x, y, z ) = b 2 e ax + by + cz ;
2
f
''
z2
(x, y, z ) = c 2 e ax + by + cz ; f 'xy' (x, y, z ) = abe ax + by + cz ;
f xz (x, y, z ) = ace ax + by + cz ; f yz (x, y, z ) = bce ax + by + cz .
'' ''

d 2 f (x, y, z ) = f x 2 ( x, y, z )dx 2 + f y 2 ( x, y, z )dy 2 + f z 2 (x, y, z )dz 2 +

'' '' ''

+ 2 f xy ( x, y, z )dxdy + 2 f xz ( x, y, z )dxdz + 2 f yz ( x, y, z )dydz .

'' '' ''

După înlocuire, rezultă:

d 2 f (x, y, z ) = (adx + bdy + cdz )2 e ax + by + cz .

10. Să se scrie diferenţiala de ordinul n pentru funcţia:

f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = e ax + by + cz .

Rezolvare:
Folosind rezultatul problemei precedente şi aplicând inducţia
matematică, obţinem:
d n f ( x, y, z ) = (adx + bdy + cdz )n e ax + by + cz .

PROBLEME PROPUSE

1. Să se calculeze limitele funcţiilor :

1
x sin +y
x − y + x2 + y2 x 1
a) lim ; b) lim ; c) lim x sin ;
x→0 x+ y x →0 x+ y x→0 y
y →0 y →0 y →0

1 2x 2 + 3 y 2 x2 y4
d ) lim y cos ; e) lim ; f ) lim ;
x →0 x x →0 xy x →0 x 4 + y8
y →0 y →0 y →0
 x2 + y2 + 4 − 2 ; xy ; x2 − y2 ;
g ) lim h) lim i ) lim
x →0 5( x 2 + y 2 ) x →0 x 2 + y2 x →0 x 2 + y 2
y →0 y →0 y →0

x3 + y3 x3 + y5 x2 y
j ) lim ; k ) lim ; l ) lim ;
x →0 x 2 + y2 x →0 x 2 + y4 x →0 x 2 + y2
y →0 y →0 y →0

m) lim
x2 + y2
4 4
; n) lim
x2 + y2 ;
x →0 x 4 + y8 x →0
( )
o) lim x 2 + y 2 e − ( x + y ) .
x →0 x +y
y →0 y →0 y →0
( )
R: a) pentru ( xn , y n ) = 1 , k → (0, 0) , k ≠ −1 , obţinem că
n n
1− k
lim f ( xn , y n ) = depinde de alegerea lui k , deci limita nu
n→∞ 1+ k
există; b) nu există; c) 0 ; d ) 0 ; e) nu există; f ) pentru

(xn , ( )
y n ) = 12 , k → (0, 0) , obţinem că lim f ( xn , y n ) =
n n n→∞
k4
k8 +1
1
depinde de alegerea lui k , deci limita nu există; g ) ; h) nu
20
există; i) nu există; j ) 0 ; k ) 0 ; l ) 0 ; m) ∞ ; n) ∞ ; o) 0 .
2. Să se studieze continuitatea următoarelor funcţii:
⎧1 − 1 + x 2 + y 2
⎪ , ( x, y ) ≠ (0,0)
⎪ x2 + y2 ;
a ) f ( x, y ) = ⎨
⎪ 1
⎪− , x = y = 0
⎩ 2
⎧⎪(1 + xy ) x +1 y , ( x, y ) ≠ (0, 0)
b ) f ( x, y ) = ⎨ ;
⎪⎩ α, ( x, y ) = (0, 0)
⎧ xy
⎪ 2 , ( x, y ) ≠ (0,0)
c ) f ( x, y ) = ⎨ 2 x + 3 y 2 ;
⎪ 1, ( x, y ) = (0,0)
⎩
 ⎧ −
1
⎪ ye x 2
⎪ , ( x, y ) ∈ (R \ {0}) × R
d ) f ( x, y ) = ⎨ 2
− 2 ;
⎪ y2 + e x
⎪
⎩ 0, ( x, y ) ∈ {0} × R

(
e) f ( x, y ) = ⎨
⎧ 2 2
⎪ x + y ⋅ sin ) 1
xy
, ( x, y ) ∈ ( R \ {0}) × ( R \ {0})
;
⎪ 0, ( x, y ) ∈ R × {0} ∪ {0}× R
⎩
⎧x + 2y
⎪ , (x, y ) ∈ R 2 \ {(− 3α , α ), α ∈ R}
f ) f ( x, y ) = ⎨ x + 3 y .
⎪ 1, (x, y ) ∈ {(− 3α , α ), α ∈ R}
⎩

R: a ) f continuă pe R 2 ; b) dacă α = 1 , atunci f continuă pe

R 2 ; dacă α ≠ 1 , atunci f continuă pe R 2 \ {(0, 0 )}; c) f
continuă pe R 2 \ {(0, 0 )}; d ) f continuă pe R 2 \ {(0, 0 )}; e) f
continuă pe R 2 ; f ) f continuă pe R 2 \ {(− 3α , α ), α ∈ R}.

3. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi şi doi ale

funcţiilor:
a ) f : R 2 → R, f ( x, y ) = x 3 − 3 xy 4 + 5 x 2 y − 12 y ;
b) f ( x, y ) = x 3 y 2 (6 − x − y ) ;
c ) f : R 2 → R, f ( x, y ) = ln(3 + x 2 + 2 y 4 ) ;
y x
d ) f ( x, y ) = xy + + ; x ≠ 0, y ≠ 0 ;
x y
(
e) f ( x, y ) = e 2 x x + y 2 + 2 y ; )
y
f ) f ( x, y ) = x , x > 0 ;
 1+ x − y
g ) f : R 2 → R , f ( x, y ) = ;
2 2
1+ x + y
h) f : R 2 → R , f ( x, y ) = (3 x + 2 y 2 ) sin( xy ) ;
i ) f : R 2 → R, f ( x, y ) = ( x 2 + y 2 ) ⋅ e − ( x + y ) ;
2 2

f ( x, y, z ) = (3 y 2 − 5 z )e 5 x + z .
2
j ) f : R 3 → R,
'
R: a) f x ( x, y ) = 3 x 2 − 3 y 4 + 10 xy ;
' ''
f y ( x, y ) = −12 xy 3 + 5 x 2 − 12 ; f x ( x, y ) = 6 x + 10 y ;
2

'' '' ''

f xy
( x, y ) = f yx ( x, y ) = −12 y 3 + 10 x ; f y 2 ( x, y ) = −36 xy 2 ; j)

f
'
x
( )
(x, y, z ) = 5 3 y 2 − 5 z e 5 x + z ; f 'y (x, y, z ) = 6 y e 5 x + z ;
2 2

f
'
z
( )
(x, y, z ) = 6 y 2 z − 10 z 2 − 5 e 5 x + z ;
2

f
''
x
(
2 ( x, y , z ) = 25 3 y
2
− ) 5 z e 5x + z 2
; f
''
y 2 ( x, y , z ) = 6 e
5x + z 2
;

f
''
z2
( )
(x, y, z ) = 12 y 2 z 2 − 20 z 3 − 30 z + 6 y 2 e 5 x + z ;
2

f
''
xy
( x , y , z ) = f
''
yx
( x , y , z ) = 30 y e 5x + z 2
;

f
''
xz
( x , y , z ) = f
''
zx
( x , y , z )(= 5 6 y 2
z − 10 z 2
) − 5 e 5x + z 2
;
''
(x, y, z ) = f 'zy' (x, y, z ) = 12 yz e 5 x + z .
2

f yz

4. Folosind definiţia, să se arate că funcţia f : R 2 → R ,

f ( x, y ) = 3 x − 5 y 3 , este diferenţiabilă în punctul (3, − 1) .

5. Să se studieze diferenţiabilitatea următoarelor funcţii în

punctele indicate:
 a) f : R 2 → R, f ( x, y ) = 2( x + 1) 2 + 3( y − 2) 4 în (− 1, 2) ;
⎧ 1
⎪
2
b) f : R → R, f ( x, y ) = ⎨(1 + xy ) arctgy
, ( x, y ) ≠ (3,0 ) în (3, 0 ) ;
⎪ 0, ( x, y ) = (3,0 )
⎩
c) f : R 2 → R, f ( x, y ) = (1 + x 2 ) sin y în punctul (− 3, 4) .
R: a) f nu este diferenţiabilă în punctul (− 1, 2) ; b) f nu este
diferenţiabilă în punctul (3, 0 ) ; c) f este diferenţiabilă în punctul
(− 3, 4) .
6. Să se scrie diferenţialele de ordinul întâi şi doi în punctul
(− 1,1) ale funcţiilor de la problema 3.

7. Să se arate că funcţia :
⎧ x2 y
⎪ , ( x, y ) = (0,0)
a ) f ( x, y ) = ⎨ x 4 + y 2 este:
⎪0, ( x, y ) = (0,0)
⎩
• discontinuă în punctul (0, 0 )
• continuă în (0, 0 ) în raport cu x
• continuă în (0, 0 ) în raport cu y
b ) f ( x, y ) = xy este :
• continuă
• are derivate parţiale în origine
• nu este diferenţiabilă în origine
⎧ x2 y
⎪ , ( x, y ) ≠ (0,0)
c ) f ( x, y ) = ⎨ x 2 + y 2 este
⎪0, x = y = 0
⎩
• continuă pe R 2
 • are derivate parţiale pe R 2
• nu este diferenţiabilă pe R 2

8. Studiaţi diferenţiabilitatea următoarelor funcţii în punctul (0, 0 ) :

⎧ xy
⎪ 2 , ( x, y ) ≠ (0,0)
a ) f ( x, y ) = ⎨ 2 x + 4 y 2 ; b ) f ( x, y ) = x y .
⎪ 1, ( x, y ) = (0,0)
⎩
R: a) Deoarece funcţia nu este continuă în punctul (0, 0 ) , rezultă
că f nu este diferenţiabilă în acest punct; b) deoarece nu există
f y (0, 0) , rezultă că f nu este diferenţiabilă în (0, 0) .
'

9. Să se scrie diferenţialele de ordinul întâi şi doi ale funcţiilor:

a) f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = 3 xy 2 − 2 x 2 yz 3 + 4 xz − 5 y 3 + 1 ;
b) f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = sin( ax + by + cz ) ;
c ) f : R 3 → R, f ( x, y , z ) = x 2 + 2 y 2 + 3 z 2 .

10. Să se scrie diferenţiala de ordinul n pentru funcţiile:

a) f : R 2 → R, f ( x, y ) = eαx + βy ;
b) f : R 2 → R, f ( x, y ) = sin( ax + by ) ;
c) f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = cos(ax + by + cz ) ;
d ) f : D → R, f ( x, y, z ) = ln(ax + by + cz ) ,
{ }
D = ( x, y , z ) ∈ R 3 / ax + by + cz > 0 .
R: a) d f ( x, y ) = (adx + bdy ) e
n n ax + by
;
n n
(
b) d f ( x, y ) = (adx + bdy ) sin ax + by + n π ;
2
)
(
c) d n f ( x, y, z ) = (adx + bdy + cdz )n cos ax + by + cz + n π .
2
)
8.2. EXTREMELE FUNCŢIILOR DE MAI MULTE
VARIABILE

8.2.1. EXTREME LIBERE

BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Funcţia f : A ⊂ R n → R admite un maxim local

(minim local) în punctul a = (a1 , a 2 ,..., a n ) ∈ A dacă există o
vecinătate V a punctului a astfel încât oricare ar fi
x = ( x1 , x 2 ,..., x n ) ∈ V ∩ A are loc inegalitatea f ( x) ≤ f (a)
(respectiv f ( x) ≥ f (a ) ). În aceste condiţii, spunem că punctul a
este punct de extrem local pentru funcţia f . Dacă inegalităţile de
mai sus sunt verificate pe tot domeniul de definiţie A , spunem că
punctul a este punct de maxim (minim) global pentru funcţia f .
Definiţia 2. Fie f : A ⊂ R n → R . Punctul
a = (a1 , a 2 ,..., a n ) ∈ int A este punct staţionar pentru funcţia f
dacă f este diferenţiabilă în a şi diferenţiala df ( x ; a) = 0 .
Observaţie. Dacă punctul a = (a1 , a 2 ,..., a n ) ∈ int A este punct
staţionar, df ( x; a) = 0 implică f x' k (a) = 0, ∀k = 1, n .

Propoziţie. Dacă funcţia f : A ⊂ R n → R admite un extrem local

în punctul a = (a1 , a 2 ,..., a n ) ∈ A şi există f x' k într-o vecinătate a
punctului a , ∀k = 1, n , atunci f x' k (a) = 0, ∀k = 1, n
Teorema 1. Fie f : A ⊂ R 2 → R şi (a, b ) ∈ int A un punct staţionar
pentru f . Presupunem că f admite derivate parţiale de ordinul
doi, continue într-o vecinătate V a punctului (a, b ) . Considerăm
expresia ∆ (a, b ) = f xy
''
[ ]2
(a, b ) − f x' ' (a, b ) ⋅ f y' ' (a, b ) . Atunci:
2 2

1. Dacă ∆ ( a , b ) < 0 , atunci (a, b ) este punct de extrem local,

şi anume: - punct de minim local, dacă f x' '2 ( a , b ) > 0 ;
- punct de maxim local, dacă f x' '2 ( a , b ) < 0 .
2. Dacă ∆ ( a, b ) > 0 , atunci (a, b ) este punct şa.

Teorema 2. Fie f : A ⊂ R n → R . Presupunem că punctul a ∈ A

este punct staţionar pentru f şi funcţia f are derivate parţiale de
ordinul doi continue într-o vecinătate V a punctului a . Atunci:
1) dacă d 2 f ( x ; a ) < 0 , pentru orice x ∈ V ∩ A , atunci a este
punct de maxim local;
2) dacă d 2 f ( x ; a ) > 0 , pentru orice x ∈ V ∩ A , atunci a este
punct de minim local;
3) dacă d 2 f (x ; a ) este nedefinită, atunci a este punct şa.

Algoritm de determinare a punctelor de extrem local pentru o

funcţie f : A ⊂ R n → R
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare, care sunt soluţiile
⎧ f x' ( x1 , x 2 ,..., x n ) = 0
⎪ 1

sistemului: ⎪⎪ f ' ( x , x ,..., x ) = 0

x 1 2 n
⎨ 2
⎪.....................................
⎪ '
⎩⎪ f xn ( x1 , x 2 ,..., x n ) = 0
Etapa 2. Stabilim care dintre punctele staţionare sunt puncte de
extrem local. Acest lucru se poate realiza în mai multe moduri:
Metoda I. Pentru fiecare punct staţionar P(a1 , a 2 ,..., a n ) calculăm
matricea hessiană:
 ⎛ f ''2 (a ,.., a ) f x''1 x2 (a1,.., an ) . . . . . . . . f x''1 xn (a1,.., an ) ⎞⎟
⎜ x1 1 n
⎜ '' ⎟
⎜ f (a ,.., an ) f x22 (a1,.., an ) . . . . . . . . . f x2 xn (a1,.., an ) ⎟
'' ''
H (a1, a2 ,..., an ) = ⎜ x2 x1 1 ⎟
⎜. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ⎟
⎜⎜ '' ⎟
f (a ,.., an ) f x''n x2 (a1,.., an ) . . . . . . . . . f x''2 (a1,.., an ) ⎟
⎝ xn x1 1 n ⎠
şi minorii ∆1 , ∆ 2 ,......, ∆ n ai acesteia, unde ∆ i este minorul
format din primele i linii şi i coloane ale matricei H (a, b) , i = 1, n .
Discuţie.
• Dacă toţi minorii ∆ i > 0 , atunci P (a1 , a 2 ,..., a n ) este punct de
minim local.
• Dacă minorii ∆ i alternează ca semn, începând cu minus, atunci
P (a1 , a 2 ,..., a n ) este punct de maxim local.
• Orice altă combinaţie de semne, cu ∆ i ≠ 0 , implică
P (a1 , a 2 ,..., a n ) punct şa.
Metoda II. (pentru funcţiile de două variabile)
Pentru fiecare punct staţionar P (a, b ) calculăm expresia:
∆ (a, b ) = f xy
''
[ ]2
(a, b ) − f x' '2 (a, b ) ⋅ f y' '2 (a, b ) .
1. Dacă ∆ (a , b ) < 0 , atunci (a, b ) este punct de extrem
local, şi anume:
- punct de minim local, dacă f x''2 (a, b ) > 0 ;
- punct de maxim local, dacă f x'' (a, b) < 0 . 2

2. Dacă ∆ (a , b ) > 0 , atunci (a, b ) este punct şa.

Observaţia 1. În cazul funcţiilor de două variabile, ∆(a, b ) = −∆ 2 .
Prin urmare, dacă ∆ 2 < 0 , atunci rezultă că ∆ (a, b ) > 0 , deci (a, b )
este punct şa.
Metoda III. Se calculează diferenţiala de ordinul al doilea a funcţiei
în punctul staţionar a = (a1 , a 2 ,..., a n ) şi se aplică teorema 2.
Observaţia 2. Existenţa unui punct de extrem local poate fi pusă în
evidenţă cu ajutorul metodelor prezentate numai dacă funcţia f
este diferenţiabilă în acel punct şi admite derivate parţiale de
ordinul doi continue într-o vecinătate a punctului respectiv.
În caz contrar sau în cazul în care prin aplicarea metodelor de mai
sus nu se poate stabili natura punctului, se foloseşte:
Metoda IV. Definiţia punctului de extrem local.

PROBLEME REZOLVATE

1. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:

f : R 2 → R, f ( x, y ) = 6 x 2 y + 2 y 3 − 45x − 51y + 7 .

Rezolvare:
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare, care sunt soluţiile
⎧ '
sistemului: ⎪⎨ f x ( x, y) = 0
'
⎪⎩ f y ( x, y ) = 0
'
Avem că: f x ( x, y ) = 12 xy − 45 , prin urmare obţinem sistemul:
f y' ( x, y ) = 6 x 2 + 6 y 2 − 51
⎧ xy = 15
⎪⎧12 xy − 45 = 0 ⎪ 4
⎨ 2 2
⇔⎨
⎪⎩6 x + 6 y − 51 = 0 2 2
⎪⎩ x + y = 17
2
⎧ P = 15 ⎧⎪ P = 15
⎪ 4
Notăm x + y = S , xy = P ⇒ ⎨ ⇒⎨ 4
2 17 ⎪⎩S = ±4
⎪⎩S − 2 P = 2

Pentru S = 4, P = 15 ⇒ t 2 − 4t + 15 = 0 ⇒ t1 = 3 , t 2 = 5 , deci
4 4 2 2
 ⎧ x1 = 3 ⎧ x2 = 5
⎪
⎨
2 sau ⎪⎨ 2.
⎪⎩ y1 = 52 ⎪⎩ y 2 = 32

Pentru S = −4, P = 15 ⇒ t 2 + 4t + 15 = 0 ⇒ t1 = − 3 , t 2 = − 5 ,
4 4 2 2
⎧ x3 = − 3 ⎧ x4 = − 5
deci ⎪ 2 sau ⎪ 2.
⎨ ⎨
⎪⎩ y3 = − 52 ⎪⎩ y 4 = − 32
Am obţinut punctele staţionare:
(2 2 ) (2 2 ) (
P1 3 , 5 , P2 5 , 3 , P3 − 3 , − 5 , P4 − 5 , − 3 .
2 2
) ( 2 2
)
Etapa 2. Stabilim care dintre punctele staţionare sunt puncte de
extrem local.
Metoda I. Scriem matricea hessiană:
⎛
⎜ f
''
x2
( x, y ) f
''
xy
( x, y ) ⎞⎟
H ( x, y ) = ⎜ ⎟.
⎜
⎝
f
''
yx
( x, y
) f (x, y ) ⎟⎠
''
y2

[ '
Avem: f x 2 ( x, y ) = f x ( x, y ) x = 12 y ;
'' '
]
''
f xy [ '
]
(x, y ) = f x' (x, y ) y = 12x = f yx'' (x, y ) ;
[
f y' ' 2 (x, y ) = f y' (x, y ) ] '
y
= 12 y , deci
⎛12 y 12 x ⎞
H ( x, y ) = ⎜⎜ ⎟.
⎝12 x 12 y ⎟⎠

( ) ⎛ 30 18 ⎞
H 3 , 5 = ⎜⎜
2 2
⎟⎟ ⇒ ∆1 = 30 > 0, ∆ 2 =
30 18
= 576 > 0 , prin
⎝18 30 ⎠ 18 30
(2 2 )
urmare P1 3 , 5 este punct de minim local.

( ) ⎛18 30 ⎞
H 5 , 3 = ⎜⎜
2 2
⎟⎟ ⇒ ∆1 = 18 > 0, ∆ 2 =
18 30
= −576 < 0 , prin
⎝ 30 18 ⎠ 30 18
 (2 2 )
urmare P2 5 , 3 este punct şa.

(
H − 32 ,− 52 = ⎜⎜ )
⎛ − 30 − 18 ⎞
⎟⎟ ⇒ ∆1 = −30 < 0, ∆ 2 =
− 30 − 18
= 576 > 0 ,
⎝ − 18 − 30 ⎠ − 18 − 30
( )
prin urmare P3 − 3 , − 5 este punct de maxim local.
2 2

(
H − 5 ,− 3 = ⎜⎜ )
⎛ − 18 − 30 ⎞
⎟⎟ ⇒ ∆1 = −18 < 0, ∆ 2 =
− 18 − 30
= −576 < 0 ,
2 2
⎝ − 30 − 18 ⎠ − 30 − 18
(2 2 )
prin urmare P1 3 , 5 este punct şa.
Metoda II. Calculăm expresia:
∆( x, y ) = f xy
''
[ 2
]
(x, y ) − f x''2 (x, y ) ⋅ f y' '2 (x, y )
(
şi obţinem ∆( x, y ) = 144 x 2 − y 2 . Avem că: )
∆ ( ) < 0 şi ( ) > 0 , deci P1 (32 , 52 ) punct de minim local.
3
2
, 5
2
f x' '2 3 , 5
2 2
∆( ) > 0 , prin urmare P2 (52 , 32 ) este punct şa.
5
2
, 3
2
∆ (− , − ) < 0 şi f (− , − ) < 0 , deci P3 (− , − ) punct de maxim
3 5 '' 3 53 5
2 2 x2 2 22 2
local.
( ) (
∆ − 5 , − 3 > 0 , prin urmare P4 − 5 , − 3 este punct şa.
2 2 2 2
)
2. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:
f : (0, ∞ )2 → R, f ( x, y) = x 2 + y 2 + 3xy − 8 ln x − 14 ln y + 5 .

Rezolvare:
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem că:
f x' ( x, y ) = 2 x + 3 y − 8
x . Rezolvăm sistemul:
' 14
f y ( x, y ) = 2 y + 3 x − y
 ⎧ f ' ( x, y ) = 0 ⎧2 x + 3 y − 8 = 0 ⎧⎪2 x 2 + 3xy = 8 (1)
⎪ x ⎪ x .
⎨ ' ⇔ ⎨ ⇔ ⎨ 2
⎪⎩ f y ( x, y ) = 0
14
⎪⎩2 y + 3x − y = 0 ⎪⎩2 y + 3xy = 14 (2)
Am obţinut un sistem omogen. Înmulţim prima ecuaţie cu 14 , pe
cea de-a doua cu (− 8) şi adunăm relaţiile obţinute; rezultă:
28x 2 + 18xy − 16 y 2 = 0 ⇔ 14 x 2 + 9 xy − 8 y 2 = 0 . Împărţim această
( )
ecuaţie prin y 2 y 2 ≠ 0 şi notăm x = t . Obţinem:
y
14t 2 + 9t − 8 = 0 ⇒ t1 = − 87 , t 2 = 12 . Rădăcina negativă nu convine,
x
deoarece x > 0 şi y > 0 , prin urmare avem t = = 1 ⇒ y = 2x .
y 2
Înlocuind y = 2 x în (1) , rezultă x = ±1 . Cum x > 0 , rezultă că
singura valoare care se acceptă este x = 1 , de unde obţinem y = 2 .
Am obţinut un singur punct staţionar: P(1, 2 ) .

Etapa 2. Stabilim dacă acesta este punct de extrem local.

'
[ ]
Avem: f x 2 ( x, y ) = f x ( x, y ) x = 2 + 82 ;
'' '
x
''
f xy (x, y ) = [ f (x, y )] = 3 = f
'
x
'
y yx ( x, y ) ;
''

f y''2 (x, y ) = [ f (x, y )] = 2 +

'
y
'
y
14 , deci matricea hessiană este:
y2
⎛ f ''2 ( x, y )
⎜ x
''
f xy (x, y ) ⎞⎟ ⎛⎜ 2 + x82 3 ⎞⎟
H ( x, y ) = ⎜ ⎟=⎜
.
14 ⎟
⎝
''
⎜ f yx ( x , y ) f y
'' 2
( x , y ) ⎟ ⎜
⎠ ⎝
3 2 + ⎟
y2 ⎠
⎛10 3 ⎞ 10 3
Avem că H (1, 2 ) = ⎜ ⎟ ⇒ ∆ = 10 > 0, ∆ =
1 2 = 46 > 0 ,
⎜ 3 11 ⎟ 3 11
⎝ 2⎠ 2
prin urmare P(1, 2 ) este punct de minim local.
 3. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:
( )
3 x y z 1
f : R* → R, f ( x, y, z) = + + + .
y 4 x z

Rezolvare:
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem că:
1 z ⎧1 z
f x' ( x, y, z ) = − ⎪ − 2 =0
y x2 y x
⎪
x 1 , de unde rezultă sistemul: ⎪⎪ x 1 ,
f y' ( x, y, z ) = − + ⎨− 2 + = 0
y2 4 ⎪ y 4
1 1 ⎪1 1
f z' ( x, y, z ) = − ⎪ − =0
x z2 ⎪⎩ x z 2
⎧ x 2 = yz ⎧x = z 2 ⎧x = z 2
⎪ ⎪ ⎪
⎪
echivalent cu ⎪⎨4 x = y 2 ⇔ ⎨ y 2 = 4 z 2 ⇔ ⎪⎨ y 2 = 4 z 2 ⇔
⎪ 2 ⎪ 4 ⎪ 4
⎪⎩ z = x ⎪⎩ z = yz ⎪⎩ z = yz
⎧x = z2
⎪⎪ *
⎨ y = ±2 z ; am folosit că x, y, z ∈ R .
⎪ 3
⎪⎩ z = y

Pentru y = 2 z ⇒ z 3 = 2 z ⇒ z = ± 2 , y = ±2 2 , x = 2 .
Pentru y = −2 z ⇒ z 3 = −2 z ⇒ z = 0 (nu convine) sau z 2 = −2 ⇒ z ∉ R .
Am obţinut punctele staţionare P1 (2,2 2 , 2 ) şi P2 (2,−2 2 ,− 2 ) .

Etapa 2. Stabilim natura punctelor staţionare, folosind matricea

hessiană.
2z 2x 2
f x''2 ( x, y, z ) = 3 ; f y' '2 ( x, y, z ) = f z''2 ( x, y, z ) =
3
x y z3
 '' 1 ''
f xy ( x, y , z ) = − = f yx ( x, y , z ) ;
2
y
'' 1 '' '' ''
f xz ( x, y, z ) = − 2 = f zx ( x, y, z ) ; f yz ( x, y, z ) = 0 = f zy ( x, y , z )
x
⎛ f ''2 ( x, y, z ) f xy''
( x, y, z ) f xz ''
( x, y, z ) ⎞⎟
⎜ x
⎜ '' ⎟
H ( x, y, z ) = ⎜ f yx ( x, y , z ) f y''2 ( x, y, z ) f yz ''
( x, y , z ) ⎟ =
⎜ '' '' ⎟
⎜ f zx ( x, y, z ) f zy ( x, y , z ) f z''2 ( x, y, z ) ⎟
⎝ ⎠
2 ⎛ 1 1 ⎞
⎛ 2z 1 1 ⎞ ⎜ − − ⎟
⎜ − − ⎟ ⎜ 4 8 4 ⎟
⎜ x3 y2 x2 ⎟
⎜ ⎟ , deci ⎜ 1 2 ⎟
= ⎜−
1 2x
0 ⎟ H (2,2 2 , 2 ) = ⎜ − 0 ⎟
⎜ y2 y3 ⎟ ⎜ 8 8 ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜− 1 0
2⎟ ⎜− 1 0
2⎟
⎜ 2 ⎟ ⎜ 4 2 ⎟⎠
⎝ x z3 ⎠ ⎝
2 3 2
Avem că ∆1 = > 0; ∆2 = > 0; ∆3 = > 0 , prin
4 64 64
urmare P1 (2,2 2 , 2 ) este punct de minim local.
⎛ 2 1 1⎞
⎜− − − ⎟
⎜ 4 8 4⎟
⎜ 1 ⎟
(
H 2,−2 2 ,− 2 = ⎜ −
⎜ 8
) −
8
2
0⎟
⎟
⎜ ⎟
⎜− 1 0 −
2⎟
⎜ 4 2 ⎟⎠
⎝
2 3 2
∆1 = − < 0; ∆2 = > 0; ∆3 = − < 0 , prin urmare
4 64 64
P2 (2,−2 2 ,− 2 ) este punct de maxim local.
 4. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:
(
f : R 2 → R, f ( x, y) = xy x 2 + y 2 − 4 . )
Rezolvare:
Funcţia f se mai poate scrie: f ( x, y ) = x 3 y + xy 3 − 4 xy .
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem că:
⎧ f ' ( x, y ) = 3 x 2 y + y 3 − 4 y ⎧⎪3x 2 y + y 3 − 4 y = 0
⎪ x
⎨ ' ⇒ ⎨ 3 ⇔
3 2
⎪⎩ f y ( x, y ) = x + 3xy − 4 x ⎪⎩ x + 3xy 2 − 4 x = 0

⇔⎨
( )
⎧⎪ y 3x 2 + y 2 − 4 = 0
⇒
( )
⎪⎩ x x 2 + 3 y 2 − 4 = 0
y=0
Cazul a) ⎧⎨ ⇒ P1 (0, 0) .
⎩x=0
⎧y = 0
Cazul b) ⎪⎨ ⇒ x = ±2 ⇒ P2 (− 2, 0); P3 (2, 0) .
⎪⎩ x 2 + 3 y 2 = 4
⎧ 2 2
Cazul c) ⎪⎨3 x + y = 4 ⇒ y = ±2 ⇒ P4 (0, − 2); P5 (0, 2) .
⎪⎩ x = 0
⎧3 x 2 + y 2 = 4
Cazul d ) ⎪⎨ ; înmulţim prima relaţie cu (− 3) şi apoi o
⎪⎩ x 2 + 3 y 2 = 4

adunăm cu cealaltă; obţinem: x 2 = 1 ⇒ x = ±1 ;

pentru x = −1 ⇒ y = ±1 ⇒ P6 (− 1, − 1); P7 (− 1, 1) ;
pentru x = 1 ⇒ y = ±1 ⇒ P8 (1, − 1); P9 (1, 1) .
Am obţinut punctele staţionare:
P1 (0, 0 ), P2 (− 2, 0 ), P3 (2, 0 ), P4 (0, − 2 ), P5 (0, 2 ) ,
P6 (− 1, − 1); P7 (− 1, 1), P8 (1, − 1); P9 (1, 1) .
Etapa 2. Stabilim care dintre punctele staţionare sunt puncte de
extrem local.
f x' '2 ( x, y ) = 6 xy ; f y'' ( x, y) = 6 xy ; f xy
2
''
( x, y ) = 3 x 2 + 3 y 2 − 4 .
⎛ 6 xy 3 x 2 + 3 y 2 − 4 ⎞⎟
• Matricea hessiană: H (x, y ) = ⎜ .
⎜ 3x 2 + 3 y 2 − 4 6 xy ⎟
⎝ ⎠
⎛ 0 − 4⎞
Calculăm H (0, 0 ) = ⎜⎜ ⎟ ; avem că ∆1 = 0 , prin urmare
⎝− 4 0 ⎟⎠
natura punctului nu se poate preciza folosind matricea hessiană.

• În acest caz, calculăm expresia:

[
∆ (x, y ) = f xy
''
]
2
(x, y ) − f x' '2 (x, y ) ⋅ f y''2 (x, y ) şi obţinem
∆ (x, y ) = (3 x 2
)2
+ 3 y 2 − 4 − 36 x 2 y 2 . Avem că:
∆ (0,0 ) = 16 > 0 , prin urmare P1 (0, 0 ) este punct şa.
∆(− 2,0 ) = 64 > 0 , deci P2 (− 2, 0 ) este punct şa.
∆(2,0) = 64 > 0 , deci P3 (2, 0 ) este punct şa.
∆(0,−2 ) = 64 > 0 , deci P4 (0, − 2 ) este punct şa.
∆(0, 2 ) = 64 > 0 , deci P5 (0, 2) este punct şa.
∆(− 1, − 1) = −32 < 0 şi f x 2 ( −1, − 1) = 6 > 0 deci P6 (− 1, − 1) este
''

punct de minim local.

∆(− 1,1) = −32 < 0 şi f x' '2 ( −1, − 1) = −6 < 0 deci P7 (− 1, 1) este
punct de maxim local.
∆(1, − 1) = −32 < 0 şi f x' '2 (1, − 1) = −6 < 0 deci P8 (1, − 1) este
punct de maxim local.
∆(1,1) = −32 < 0 şi f x' '2 (1,1) = 6 > 0 deci P9 (1, 1) este punct de
minim local.
 5. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:
f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = x 4 + y 3 + z 2 + 4 xz − 3 y + 2 .

Rezolvare:
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem că:
f x' ( x, y , z ) = 4 x 3 + 4 z ⎧4 x 3 + 4 z = 0
⎪
f y' ( x, y, z ) = 3 y 2 − 3 , de unde rezultă sistemul: ⎪⎨3 y 2 − 3 = 0 ,
⎪2 z + 4 x = 0
f z' ( x, y, z ) = 2 z + 4 x ⎪⎩

⎧y2 = 1 ⎧ y1,2 = ±1
⎪ ⎪⎪
echivalent cu ⎪⎨ z = −2 x ⇔⎨ x1 = 0; x 2,3 = ± 2
⎪ 3 ⎪
⎩⎪ x − 2 x = 0 ⎪⎩ z1 = 0; z 2,3 = m 2 2
Am obţinut punctele staţionare P1 (0,1, 0) , P2 (0, − 1, 0 ) ,
P3 ( 2 ,1, − 2 2 ) , P4 ( ) (
2 , − 1, − 2 2 , P5 − 2 ,1, 2 2 , )
P6 (− 2 , − 1, 2 2 ).
Etapa 2. Stabilim natura punctelor staţionare, folosind matricea
hessiană.
f x' '2 ( x, y, z ) = 12 x 2 f y' '2 ( x, y, z ) = 6 y f z' '2 ( x, y, z ) = 2
'' '' '' ''
f xy ( x, y, z ) = 0 = f yx ( x, y , z ) ; f xz ( x, y, z ) = 4 = f zx ( x, y , z ) ;
'' ''
f yz ( x, y, z ) = 0 = f zy ( x, y , z )
⎛12 x 2 0 4 ⎞⎟
⎜
• Matricea hessiană este: H (x, y, z ) = ⎜ 0 6y 0 ⎟.
⎜ ⎟
⎜ 4 0 2⎟
⎝ ⎠
 ⎛ 0 0 4⎞
⎜ ⎟
H (0,1,0 ) = ⎜ 0 6 0 ⎟ ; avem că ∆1 = 0 , prin urmare nu se
⎜ 4 0 2 ⎟⎠
⎝
poate stabili natura punctului P1 (0,1, 0) folosind matricea hessiană.
• De aceea vom studia semnul diferenţialei de ordinul al doilea a
funcţiei în punctul P1 (0,1, 0) . Avem că:
d 2 f ((x, y, z ); ( x 0 , y 0 , z 0 )) = 12 x 02 dx 2 + 6 y 0 dy 2 + 2dz 2 + 8dxdz .

d 2 f (( x, y, z ); (0,1,0)) = 6dy 2 + 2dz 2 + 8dxdz . Pentru a afla

semnul acestei expresii, folosim metoda lui Gauss de reducere la
forma canonică a unei funcţionale pătratice. Obţinem:
(
d 2 f (( x, y, z ); (0,1,0)) = 6dy 2 + 2 dz 2 + 4dxdz + 4dx 2 − 8dx 2 = )
= 6dy 2 + 2(dz + 2dx )2 − 8dx 2 , deci d 2 f (( x, y, z ); (0,1,0)) este
nedefinită, prin urmare P1 (0,1, 0 ) este punct şa.
(
d 2 f (( x, y, z ); (0,−1,0)) = −6dy 2 + 2 dz 2 + 4dxdz + 4dx 2 − 8dx 2 = )
= −6dy + 2(dz + 2dx ) − 8dx , deci d f (( x, y, z ); (0,−1,0)) este
2 2 2 2

nedefinită, prin urmare P2 (0, − 1, 0) este punct şa.

(
d 2 f ( x, y, z ); ( ))
2 ,1, − 2 2 = 24dx 2 + 6dy 2 + 2dz 2 + 8dxdz =
= 6dy 2 + 2(dz + 2dx )2 + 16dx 2 > 0 , deci P3 ( )
2 ,1, − 2 2 este punct
de minim local.
(
d 2 f ( x, y, z ); ( ))
2 , − 1, − 2 2 = 24dx 2 − 6dy 2 + 2dz 2 + 8dxdz =
= −6dy 2 + 2(dz + 2dx )2 + 16dx 2 , deci P4 ( )
2 , − 1, − 2 2 punct şa.
( )
Analog, obţinem că P5 − 2 ,1, 2 2 este punct de minim local
( )
şi P6 − 2 , − 1, 2 2 este punct şa.
 6. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:
f : R 2 → R, f ( x , y ) = x 4 + y 4 .

Rezolvare:
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem că:
⎧ f x' ( x, y ) = 4 x 3
⎪
⎨ ' , deci P(0, 0) punct staţionar.
3
⎪⎩ f y ( x, y ) = 4 y
⎛12 x 2 0 ⎞
• H ( x, y ) = ⎜ ⎟ ; H (0, 0 ) = ⎛⎜ 0 0 ⎞⎟ ; ∆ = ∆ = 0 ,
⎜ 0 12 y 2 ⎟ ⎜ 0 0⎟ 1 2
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
deci nu se poate stabili natura punctului folosind matricea hessiană.
• [
∆(0,0 ) = f xy
''
]2
(0,0) − f x' '2 (0,0) ⋅ f y' '2 (0,0) = 0 , prin urmare nu se
poate preciza natura punctului nici prin această metodă.
• d 2 f (( x, y ); (0, 0)) = 0 , deci nu se poate determina natura
punctului cu ajutorul diferenţialei.
• Folosim definiţia punctului de extrem.
Avem că f (0, 0 ) = 0 . Deoarece f ( x, y ) = x 4 + y 4 ≥ f (0, 0 ) ,
∀( x, y ) ∈ R 2 , rezultă că P(0, 0 ) este punct de minim global al
funcţiei f .

7. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:

f : R 2 → R , f ( x, y ) = x 2 + y 3 .

Rezolvare:
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem că:
⎧ f x' ( x, y ) = 2 x
⎪
⎨ ' , deci P(0, 0 ) punct staţionar.
⎪⎩ f y ( x, y ) = 3 y
2
 ⎛2 0⎞ ⎛ 2 0⎞
• H ( x, y ) = ⎜⎜ ⎟⎟ ; H (0, 0 ) = ⎜⎜ ⎟⎟ ; ∆1 = 2, ∆ 2 = 0 ,
⎝ 0 6y⎠ ⎝0 0⎠
deci nu se poate stabili natura punctului folosind matricea hessiană.
• [
∆(0,0 ) = f xy
''
]2
(0,0) − f x' '2 (0,0) ⋅ f y''2 (0,0) = 0 , prin urmare nu se
poate preciza natura punctului nici prin această metodă.
• d 2 f ((x, y ); (0, 0)) = 2dx 2 , care este o funcţională semipozitiv
definită, deci nu se poate determina natura punctului cu ajutorul
diferenţialei.
• Folosim definiţia punctului de extrem local.
Avem că f (0, 0 ) = 0 .
Fie V o vecinătate a punctului (0, 0 ) ; rezultă că există ε > 0 astfel
( )
încât (− ε , ε ) × (− ε , ε ) ⊂ V ; fie (a1 , a 2 ) = 0, − ε ∈ V şi
2
(b1 , b2 ) = (0, ε2 )∈ V ; avem că f (a1 , a 2 ) = − ε8 < 0 = f (0, 0 ) şi
3

f (b1 , b2 ) = ε > 0 = f (0, 0 ) . Prin urmare, am arătat că în orice

3

8
vecinătate a punctului (0, 0 ) funcţia ia atât valori mai mari ca
f (0, 0) , cât şi valori mai mici ca f (0, 0 ) . Rezultă, conform
definiţiei, că P(0, 0 ) este punct şa.

8. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:

f : R 2 → R, f ( x, y) = xy 2 e x − y .

Rezolvare:
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem că:
⎧ f x' ( x, y ) = y 2 e x − y + xy 2 e x− y = y 2 e x − y ( x + 1)
⎪
⎨ ' ⇒
x− y
⎪⎩ f y ( x, y ) = 2 xye − xy 2 e x − y = xye x− y (2 − y )
 ⎧⎪ y 2 e x − y ( x + 1) = 0
⇒⎨
⎪⎩ xye x − y (2 − y ) = 0
Din prima ecuaţie rezultă că x = −1 sau y = 0 .
• Dacă y = 0 ⇒ x ∈ R ⇒ (α , 0 ) punct staţionar, ∀α ∈ R .
• Dacă x = −1 ⇒ y = 0 (obţinut şi la cazul precedent) sau
y = −2 ⇒ (− 1, − 2 ) este punct staţionar.
f x' '2 ( x, y ) = y 2 e x − y ( x + 1) + y 2 e x − y = y 2 e x − y ( x + 2) ;
f y''2 ( x, y ) = x(2 − 2 y)e x− y − x(2 y − y 2 )e x− y = xe x− y ( y 2 − 4 y + 2) ;
''
f xy ( x, y) = 2 ye x− y ( x + 1) − y 2 e x− y ( x + 1) = y(2 − y)e x− y ( x + 1) .
⎛ y 2 e x − y ( x + 2) y (2 − y )e x − y ( x + 1) ⎞⎟
H ( x, y ) = ⎜
⎜ y (2 − y )e x − y ( x + 1) xe x − y ( y 2 − 4 y + 2) ⎟⎠
⎝
⎛ 4e 0 ⎞
H (−1,−2) = ⎜⎜ ⎟⎟ ; ∆1 = 4e > 0 ;
⎝ 0 − 14e ⎠
∆ 2 = −56e 2 < 0 ⇒ (−1,−2) punct şa.
⎛ 0 0 ⎞
H (α ,0) = ⎜ ⎟ ; ∆1 = ∆ 2 = 0 ⇒ natura punctului nu se
⎜ 0 α⎟
2α e ⎠
⎝
poate determina cu această metodă. În aceste condiţii, vom folosi
definiţia punctului de extrem local. Avem că f (α ,0 ) = 0 .
• Pentru α . > 0 , fie ε > 0 astfel încât α . − ε > 0 . Atunci există o
vecinătate V = (α − ε ,α + ε ) a punctului (α ,0 ) astfel încât oricare
ar fi ( x, y ) ∈ V are loc inegalitatea
f ( x, y ) = xy 2 e x − y ≥ f (α ,0) = 0 . Rezultă, conform definiţiei, că
(α ,0) este punct de minim local.
• Pentru α . < 0 , fie ε > 0 astfel încât α . + ε < 0 . Atunci există o
vecinătate V = (α − ε , α + ε ) a punctului (α ,0) astfel încât oricare
ar fi ( x, y ) ∈ V are loc inegalitatea
f ( x, y ) = xy 2 e x − y ≤ f (α ,0) = 0 . Rezultă, conform definiţiei, că
(α ,0) este punct de maxim local.
• Pentru α . = 0 avem că în orice vecinătate (−ε , ε ) × U a
punctului (0,0) există atât puncte în care
f ( x, y ) = xy 2 e x − y ≤ f (0,0) = 0 , cât şi puncte în care
f ( x, y ) = xy 2 e x − y ≥ f (0,0) = 0 . Prin urmare, conform definiţiei,
rezultă că (0,0) nu este punct de extrem local, deci este punct şa.

9. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:

( )
f : R 2 → R, f (x, y ) = a x 2 + y 2 + 4 xy − 4 x − 4 y , unde a ∈ R .

Rezolvare:
Determinăm punctele staţionare. Avem că:
⎧ f ' ( x, y ) = 2ax + 4 y − 4 ⎧2ax + 4 y − 4 = 0 ⎧⎪ y = 2−ax
⎪ x 2
⇒⎨ ⇔
⎨ '
⎪⎩ f y ( x, y ) = 2ay + 4 x − 4 ⎩2ay + 4 x − 4 = 0 (
⎨
)
⎪⎩ a − 4 x = 2a − 4 (1)
2

Cazul a) Dacă a ∈ R \ {± 2}, atunci x = 2 = y , deci

a+2
P (2 , 2
a+2 a+2
) punct staţionar.
⎛ 2a
H ( x, y ) = ⎜⎜
4⎞
( ) 2
⎟ = H 2 , 2 ; ∆1 = 2a ; ∆ 2 = 4a − 16 .
2a ⎟⎠ a+2 a+2
⎝4
a −∞ −2 0 2 +∞
∆1 - - - - - - - - - - - - - 0 + + + + + + + + + + +
∆2 + + + + +0 - - - - - - - - - - - - -0 + + + + +
Din tabelul de mai sus rezultă că:
(a + 2 )
Dacă a ∈ (− ∞, 2 ) , atunci P 2 , 2 este punct de maxim local.
a+2
 (a + 2
Dacă a ∈ (− 2, 2 ) \ {0}, atunci P 2 , 2
a+2
) este punct şa.
Dacă a = 0 , avem că ∆ 2 < 0 , deci, conform observaţiei 1 din
(a + 2 )
breviarul teoretic, rezultă că P 2 , 2 este punct şa.
a+2
(a + 2
Dacă a ∈ (2, + ∞ ) , atunci P 2 , 2
a+2
) este punct de minim local.
Cazul b) Dacă a = 2 , atunci ecuaţia (1) devine: 0 = 0 , deci
x = α , α ∈ R , y = 1 − α prin urmare M α (α ,1 − α ) punct staţionar.
⎛4 4⎞
H (x, y ) = ⎜⎜ ⎟ = H (α ,1 − α ) ; ∆1 = 4 , ∆ 2 = 0 , deci nu se poate
⎝4 4 ⎟⎠
preciza natura punctului folosind matricea hessiană.
d 2 f (( x, y ); (α ,1 − α )) = 4dx 2 + 4dy 2 + 8dxdy = 4(dx + dy )2 , care
eset o funcţională pătratică semipozitiv definită, deci nu se poate
afla natura punctului nici prin această metodă.
În acest caz, vom aplica definiţia punctului de extrem. Avem că
f (α , 1 − α ) = −2 ; f ( x, y ) = 2 x + 2 y + 4 xy − 4 x − 4 y =
2 2

= 2(x + y − 1)2 − 2 ≥ −2, ∀( x, y ) ∈ R 2 , prin urmare (α , 1 − α ) este

punct de minim global al funcţiei f .
Cazul c) Dacă a = −2 , atunci ecuaţia (1) devine: 0 = −8 , deci
funcţia nu are puncte staţionare.
Presupunem că f are un punct de extrem local P (a, b ) .
Deoarece f admite derivate parţiale în orice punct, conform
propoziţiei din breviarul teoretic ar rezulta că
f x' (a,b ) = f y' (a,b ) = 0 , deci P (a, b ) ar fi punct staţionar,
contradicţie. Prin urmare, pentru a = −2 funcţia nu are puncte de
extrem local.
 10. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:
( )
2

f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 .
3

Rezolvare:
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare.
Pentru ( x, y, z ) ≠ (0,0,0) avem că:
⎧
⎪ f x' ( x, y, z ) = 4x
=0
⎪ 33 x2 + y2 + z2
⎪
⎪ ' 4y , sistem care nu are soluţie.
⎨ f y ( x, y , z ) = =0
2 2 2
⎪ 33 x + y + z
⎪
⎪ f ' ( x, y , z ) = 4z
=0
⎪ z 3 2 2 2
⎩ 3 x + y + z
Pentru a calcula derivatele parţiale în punctul (0,0,0) vom
folosi definiţia.
4
f ( x,0,0) − f (0,0,0) x3
f x' (0,0,0) = lim = lim =0
x →0 x−0 x →0 x
4
f (0, y,0) − f (0,0,0) y3
f y' (0,0,0) = lim = lim =0
y →0 y−0 x→0 y
4
f (0,0, z ) − f (0,0,0) z3
f z' (0,0,0)
= lim = lim =0
z →0 z−0 x →0 z
Obţinem că (0, 0, 0 ) este punct staţionar al funcţiei f .

Etapa 2. Stabilim natura punctului staţionar.

4x
f x' ( x,0,0) − f x' (0,0,0) 3
3 x2 4 1
f x''2 (0,0,0) = lim = lim = lim =
x→0 x−0 x→0 x 3 3
x→0 x 2
= +∞ ∉ R , deci funcţia f nu este de două ori derivabilă în raport cu
 x , prin urmare nu putem aplica algoritmul prezentat în breviarul
teoretic pentru a determina natura punctului staţionar.
Conform observaţiei din breviarul teoretic, în aceste condiţii vom
aplica definiţia punctelor de extrem.
Observăm că f ( x, y, z ) ≥ f (0,0,0), ∀( x, y, z ) ∈ R 3 , aşadar punctul
(0,0,0) este punct de minim global al funcţiei f .

11. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:

( )
1

f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 .
3

Rezolvare:
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare.
Pentru ( x, y, z ) ≠ (0,0,0) avem că:
⎧
⎪ f x' ( x, y , z ) = 2x
=0
⎪ 33 (x 2 + y 2 + z 2 )2
⎪
⎪ ' 2y , sistem care nu are soluţie.
⎨ f y ( x, y , z ) = =0
⎪ 33 ( x 2 + y 2 + z 2 ) 2
⎪
⎪ f ' ( x, y , z ) = 2z
z =0
⎪ 3 (x2 + y 2 + z 2 )2
⎩ 3
Pentru a calcula derivatele parţiale în punctul (0,0,0) vom folosi
definiţia. Avem că:
2
f ( x,0,0) − f (0,0,0) x3 1
f x' (0,0,0) = lim = lim = lim 3 , limită
x →0 x−0 x →0 x x →0 x
care nu există.
Rezultă că funcţia nu are derivate parţiale în punctul (0,0,0) .
Obţinem că funcţia nu are puncte staţionare, prin urmare nu putem
aplica algoritmul prezentat în breviarul teoretic.
În aceste condiţii, vom aplica definiţia punctelor de extrem.
Observăm că f ( x, y, z ) ≥ f (0,0,0), ∀( x, y, z ) ∈ R 3 , aşadar punctul
(0,0,0) este punct de minim global al funcţiei f .

12. Să se determine valorile parametrilor a, b, c ∈ R astfel încât

funcţia f : R 2 → R, f ( x, y) = x 3 + 3xy 2 + ax + by + c să admită în
(− 2, − 1) un punct de maxim local, în care valoarea funcţiei să fie
egală cu -30.

Rezolvare:
Deoarece (−2,−1) este punct de extrem local, conform propoziţiei
⎧ f (−2, − 1) = 0
'
din breviarul teoretic rezultă că ⎪⎨ x .
'
⎪⎩ f y (−2, − 1) = 0
Avem că:
⎧ f ' ( x, y ) = 3 x 2 + 3 y 2 + a ⎧ f ' ( −2,−1) = a + 15
⎪ x ⎪ x .
⎨ ' ⇒⎨
'
⎪⎩ f y ( x, y ) = 6 xy + b ⎪⎩ f y ( −2,−1) = b + 12
⎧a + 15 = 0 ⇒ a = −15
Rezultă ⎨ .
⎩b + 12 = 0 ⇒ b = −12
Verificăm dacă punctul staţionar (− 2, − 1) este punct de extrem
local, folosind matricea hessiană.
⎛ 6x 6 y ⎞ ⎛ − 12 − 6 ⎞
H ( x, y ) = ⎜⎜ ⎟⎟ ⇒ H (−2,−1) = ⎜⎜ ⎟⎟ ; avem că
⎝ 6 y 6x ⎠ ⎝ − 6 − 12 ⎠
∆1 = −12 < 0 şi ∆ 2 = 108 > 0 , rezultă că (− 2, − 1) este punct de
maxim local.
Din condiţia f (−2,−1) = −30 rezultă
− 14 − 2a − b + c = −30 ⇒ c = −58 .
Am obţinut că sunt îndeplinite cerinţele din enunţ pentru
a = −15, b = −12, c = −58
 13. Să se determine parametrii a, b, c ∈ R astfel încât funcţia
f : R 2 → R, f ( x, y) = 3x 2 y + y 3 + ax + by + c să admită în (2,1)
un punct de extrem local.

Rezolvare:
Deoarece (2,1) este punct de extrem local, conform propoziţiei din
⎧ f ( 2,1) = 0
'
breviarul teoretic rezultă că ⎪⎨ x .
'
⎪⎩ f y ( 2,1) = 0
Avem că:
⎧ f ' ( x, y ) = 6 xy + a
⎪ x .
⎨ ' 2 2
f
⎪⎩ y ( x , y ) = 3 x + 3 y + b
⎧12 + a = 0 ⇒ a = −12
Rezultă ⎨ .
⎩15 + b = 0 ⇒ b = −15
Verificăm dacă punctul staţionar (2,1) este punct de extrem local,
folosind matricea hessiană.
⎛ 6 y 6x ⎞ ⎛ 6 12 ⎞
H ( x, y ) = ⎜⎜ ⎟⎟ ⇒ H (2,1) = ⎜⎜ ⎟ ; deoarece ∆1 = 6 > 0
⎝ 6x 6 y ⎠ ⎝12 6 ⎟⎠
şi ∆ 2 = −108 < 0 , rezultă că (2,1) este punct şa.
Prin urmare, nu există a, b, c ∈ R astfel încât funcţia din enunţ
să admită în (2,1) un punct de extrem local.

PROBLEME PROPUSE

Să se determine punctele de extrem local ale funcţiilor:

1. f ( x, y ) = x 3 + y 3 − 3x − 12 y + 1
R: (1, 2 ) punct de minim local; (− 1, − 2) punct de maxim local.
 2. f ( x, y ) = x 2 + y 2 − 4 x − 2 y + 4
3. f ( x, y ) = x 2 + y 2 + xy − 3 x − 3 y + 2
4. f ( x, y ) = x 2 + y 2 + 2 xy − 6 x − 4 y + 6
5. f ( x, y ) = x 3 + y 3 + 3xy + 33
6. f ( x, y ) = xy(5 − x − y )
7. f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 4 xy
R: (1, 1) şi (− 1, − 1) sunt puncte de minim local.
8. f ( x, y ) = 3 x 2 y + y 3 − 12 x − 15 y + 11
R: (1, 2 ) punct de minim local; (− 1, − 2) punct de maxim local.
9. f ( x, y ) = xy( x + y − 3)
R: (1, 1) punct de minim local.
10. f ( x, y ) = x 2 + xy + y 2 − x − 2 y
R: (0, 1) punct de minim local.
11. f ( x, y ) = ( x − 1) 2 + 2 y 2
12. f ( x, y ) = ( x + y ) ⋅ e − ( x + y )
2 2

( ) (2 2 )
R: − 1 , − 1 punct de minim local; 1 , 1 punct de maxim local.
2 2
13. f ( x, y ) = xy ln( x 2 + y 2 )
R: ⎛⎜ 1 , 1 ⎞⎟ , ⎛⎜ − 1 , − 1 ⎞⎟ puncte de minim local;
⎝ 2 e 2e ⎠ ⎝ 2e 2e ⎠
⎛ 1 , − 1 ⎞, ⎛ − 1 , 1 ⎞ puncte de maxim local.
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 2e 2e ⎠ ⎝ 2e 2e ⎠

14. f ( x, y ) = 2 x 3 + 2 y 3 − 3 xy + 3
15. f ( x, y ) = 3 xy 2 − x 3 − 15 x − 36 y + 9
R: Funcţia nu are puncte de extrem local.
16. f ( x, y ) = x 3 + y 2 + 3 xy + 3 x + y
 17. f ( x, y ) = ( x − 1) 2 − 2 y 2
18. f ( x, y ) = x 4 + y 3 − 8 x 3 + 18 x 2 − 3 y 2 − 8 x − 3 y + 8
( )( )
R: 1 + 2 , 2 + 3 , 1 + 2 , 2 − 3 puncte de minim local;
(1 − )
2 , 2 punct de maxim local.
19. f ( x, y ) = ( x 2 + y 2 ) ⋅ e − ( x + y )
2 2

20. f ( x, y ) = x 3 + y 3 − 6 x 2 − 9 y 2 + 9 x + 15 y
x y
21. f ( x, y ) = + ; x ≠ 0, y ≠ 0
y x
x y
22. f ( x, y ) = + + y 2 − 4 y; x ≠ 0, y ≠ 0
y x
1+ x − y
23. f ( x, y ) =
1+ x2 + y2
50 20
24. f ( x, y ) = xy + + ; x, y > 0
x y
R: (5, 2) punct de minim local.
25. f ( x, y ) = x 3 y 2 (6 − x − y ); x, y > 0
26. f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 2 x 2 + 4 xy − 2 y 2
(
R: − 2 , 2 şi ) ( )
2 , − 2 puncte de minim local.
(
27. f ( x, y ) = e 2 x x + y 2 + 2 y )
28. f ( x, y ) = x 2 − xy + y 2 − 2 x + y
29. f ( x, y ) = x 2 + xy + y 2 − 2 x − y
R: P(1, 0 ) punct de minim local.
30. f ( x, y ) = x 2 + ay 2 − 4 x − 2 y + 2 , a ∈ R
31. f ( x, y ) = x 2 + y 2 + axy − 2 x − 2 y + 2 , a ∈ R
 32. f ( x, y ) = ax 2 + ay 2 + 4 xy − 8 x − 10 y + 12 , a ∈ R
33. f ( x, y ) = ax 2 + ay 2 + xy − 4 x − 4 y + 4 , a ∈ R
34. f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 3 + 2 x + 12 yz + 2
R: (− 1, − 144, 24) punct de minim local.
35. f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 + xy + xz + yz − 4 x − 4 y − 4
36. f ( x, y , z ) = x 2 + 2 y 2 + 3 z 2 + 6 xy − 6 xz + 8 yz − 2 x − 18 y − 8 z
R: Nu are puncte de extrem.
37. f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 − 2 x − 4 y − 6 z
y2 z2 2
38. f ( x, y, z ) = x + + + ; x > 0, y > 0, z > 0
4x y z
(2 )
R: 1 ,1, 1 punct de minim local.

39. f : (R * ) → R, f ( x, y, z ) = + + + .
3 1 y x z
x 4 z y
R: ( 2 , 2 2 , 2) punct de minim local;
(− 2 , − 2 2 , 2 ) punct de maxim local.
40. f ( x, y, z ) = y 2 + z 2 + xy + yz + 3 x + y + z
R: (− 8, 5, − 3) punct de minim local.
41. f ( x, y, z ) = xyz − 6 x − 3 y − 2 z
42. f ( x, y, z ) = x 3 + y 3 + z 3 + 3 xy + 3 xz + 3 yz − 12 x − 12 y − 12 z
43. f ( x, y, z ) = xyz + xy + xz + yz − 5 x − 7 y − 11z
44. f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 + xy + xz + yz
45. f ( x, y, z ) = x 3 − 3 x 2 + y 2 + z 2 + yz − 7 y − 10 z
46. f ( x, y, z ) = 16 − ( x + 1) 2 − ( y + 2) 2 − ( z + 3) 2
47. f ( x, y, z ) = x( y + 1) z ; x, y, z > 0
 48. f ( x, y, z ) = x 2 − y 2 + z 2 + xy + xz + yz + 6 x − 4 y − 4 z
49. f ( x, y, z ) = x 2 + 2 y 2 + 3 z 2 + xy + xz + yz − 7 x − 12 y − 21z
50. f ( x, y, z ) = ( x + z 2 )e x( y + z +1)
2 2

( )
R: − 1, 0, 0 punct de minim local
2
51. f ( x, y, z ) = sin x + sin y + sin z − sin( x + y + z )
(2 )
R: π , π , π punct de maxim local.
2 2
52. f ( x, y, z ) = ax 2 + y 2 + z 2 + xy + xz + yz − 7 x − 8 y − 9 z
53. f : R → R, f ( x, y) = x + y
2 2 2

R: (0,0) este punct de minim global al funcţiei f .

54. f : R 2 → R, f ( x, y) = x 3 + y 2
R: Funcţia nu are puncte de extrem local.
55. f : R 2 → R, f ( x, y) = x 2 ye y − x
R: ( −2,−1) este punct şa; pentru α. > 0 , (0,α ) este punct de minim
local; pentru α . < 0 , (α , 0 ) este punct de maxim local.
56. f ( x, y ) = − x 2 − y 4
R: (0, 0 ) este punct de maxim global.
57. f ( x, y ) = x 4 + y 4 − x 2 − y 2
R: (0, 0 ) punct de maxim local şi ⎛⎜ − 1 , − 1 ⎞⎟ , ⎛⎜ − 1 , − 1 ⎞⎟ ,
⎝ 2 2⎠ ⎝ 2 2⎠
⎛ 1 , − 1 ⎞ , ⎛ 1 , 1 ⎞ puncte de minim local.
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 2 2⎠ ⎝ 2 2⎠
58. Să se determine valorile parametrilor a , b , c ∈ R astfel încât
funcţia f : R 2 → R, f ( x, y) = 3xy 2 + x 3 + ax + by + c să admită în
(1,2) un punct de extrem local, în care valoarea funcţiei să fie -30.
R: a = −15 ; b = −12 ; c = −4 .
 8.2.2.EXTREME CONDIŢIONATE
(CU LEGĂTURI)

BREVIAR TEORETIC

Metoda multiplicatorilor lui Lagrange pentru determinarea

punctelor de extrem local condiţionat ale unei funcţii de mai multe
variabile

Pentru a determina punctele de extrem local ale funcţiei

⎧ g1 ( x1 , x 2 ,..., x n ) = 0
⎪ g (x , x ,..., x ) = 0
⎪ n
f : A ⊂ R n → R , cu condiţiile (legăturile): ⎨ 2 1 2
⎪...........................
⎪⎩ g k (x1 , x 2 ,..., x n ) = 0
trebuie parcurse următoarele etape:

Etapa 1. Scriem funcţia lui Lagrange:

Φ ( x1 , x2 ,..., x n , λ1 , λ2 ,..., λk ) =
= f ( x1 , x2 ,..., xn ) + λ1 g1 ( x1 , x2 ,..., xn ) + ... + λk g k ( x1 , x2 ,..., xn )
Etapa 2. Determinăm punctele staţionare ale funcţiei Φ .
Etapa 3. Stabilim care dintre punctele staţionare sunt puncte de
extrem local condiţionat pentru funcţia f . Pentru fiecare punct
( )
staţionar x10 ,..., x n0 ; λ10 ,..., λ0k al funcţiei Φ , se înlocuiesc valorile
λ10 ,..., λ0k în funcţia Φ , rezultând o funcţie de n variabile, având
( )
punctul staţionar x10 ,..., x n0 . Determinăm semnul diferenţialei de
ordinul doi d 2 Φ (x1 ,..., xn ; x10 ,..., xn0 ) a funcţiei
Φ (x1 ,..., xn ; λ10 ,..., λ0k ).
• ( )
Dacă d 2 Φ x1 ,..., x n ; x10 ,..., x n0 < 0 (funcţionala
( ) (
d 2 Φ x1 ,..., x n ; x10 ,..., x n0 este negativ definită), atunci x10 ,..., x n0 )
este punct de maxim local condiţionat.
• ( )
Dacă d 2 Φ x1 ,..., x n ; x10 ,..., x n0 > 0 (funcţionala
( ) (
d 2 Φ x1 ,..., x n ; x10 ,..., x n0 este pozitiv definită), atunci x10 ,..., x n0 )
este punct de minim local condiţionat.
• (
În altă situaţie, se diferenţiază condiţiile în punctul x10 ,..., x n0 )
şi se rezolvă sistemul obţinut în raport cu dx1 , dx 2 ,..., dx n ,
exprimând dx1 , dx 2 ,..., dxk în funcţie de dx k +1 , ..., dx n ; apoi se
(
înlocuiesc rezultatele găsite în expresia d 2 Φ x1 ,..., x n ; x10 ,..., xn0 şi )
se vede dacă punctul este de maxim sau de minim local.
• ( )
Dacă funcţionala d 2 Φ x1 ,..., x n ; x10 ,..., x n0 este nedefinită,
( )
atunci x10 ,..., x n0 este punct şa.

PROBLEME REZOLVATE

1. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:

f : R 2 → R, f ( x, y) = x 2 + y 2 − 3x − 4 y + 3 , care verifică relaţia
x + 2y = 3.

Rezolvare:
Metoda I. (metoda multiplicatorilor lui Lagrange)
Relaţia x + 2 y = 3 ⇔ x + 2 y − 3 = 0 . Fie
g : R 2 → R, g ( x, y) = x + 2 y − 3 .
 Etapa 1. Scriem funcţia lui Lagrange:
Φ( x, y, λ ) = f ( x, y ) + λg ( x, y ) = x 2 + y 2 − 3x − 4 y + 3 + λ ( x + 2 y − 3) .
Etapa 2. Determinăm punctele staţionare ale funcţiei Φ :
⎧Φ 'x ( x, y, λ ) = 2 x − 3 + λ
⎪
⎪ '
⎨Φ y ( x, y, λ ) = 2 y − 4 + 2λ
⎪ '
⎪⎩Φ λ ( x, y, λ ) = x + 2 y − 3
⎧ 3−λ
⎪x = 2
⎧2 x − 3 + λ = 0 ⎪ ⎧x = 1
⎪ ⎪ 4 − 2λ ⎪
⇒ ⎨2 y − 4 + 2λ = 0 ⇒ ⎨ y = ⇒ ⎨y = 1,
⎪x + 2 y − 3 = 0 ⎪ 2 ⎪λ = 1
⎩ ⎪3 − λ 4 − 2λ ⎩
⎪ 2 + 2 − 3 = 0
⎩ 2
deci (1,1,1) este punct staţionar al funcţiei Φ .
Etapa 3. Pentru λ = 1 obţinem
Φ( x, y,1) = x 2 + y 2 − 3 x − 4 y + 3 + ( x + 2 y − 3) = Φ ( x, y ) şi P(1,1)
este punct staţionar condiţionat al funcţiei f . Stabilim natura
acestui punct, în funcţie de semnul diferenţialei de ordinul doi a
funcţiei Φ în P(1,1) , notată d 2 Φ ( x, y;1,1) .
Avem: Φ 'x' 2 ( x, y ) = 2 ; Φ 'y' 2 ( x, y ) = 2 ; Φ 'xy
'
( x, y ) = 0 ;

Φ 'x' 2 (1,1) = 2 ; Φ 'y' 2 (1,1) = 2 ; Φ 'xy

'
(1,1) = 0 . Rezultă:

d 2 Φ ( x, y;1,1) = Φ 'x' 2 (1,1)dx 2 + Φ 'y' 2 (1,1)dy 2 + 2Φ 'xy

'
(1,1)dxdy =
= 2dx 2 + 2dy 2 > 0 , prin urmare P (1,1) este punct de minim local
condiţionat.
Metoda II. (metoda reducerii)
Din relaţia x + 2 y = 3 obţinem x = 3 − 2 y , iar funcţia devine
f ( x, y ) = f (3 − 2 y, y ) = (3 − 2 y ) 2 + y 2 − 3(3 − 2 y ) − 4 y + 3 =
= 5 y 2 − 22 y + 21 = h( y ) .
Am obţinut o funcţie de o singură variabilă,
h : R → R, h( y) = 5 y 2 − 10 y + 3 , care este o funcţie de gradul al doilea
b
şi admite pe y = − = 1 ca punct de minim local. Rezultă că
2a
x = 1 , prin urmare P(1,1) este punct de minim local condiţionat al
funcţiei f .
Observaţie. Metoda reducerii se poate aplica numai în cazul în care
legăturile sunt date de funcţii liniare.
2. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:
f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = 2 x + y − 2 z , care verifică relaţia
x2 + y2 + z2 = 9 .

Rezolvare:
Vom aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Relaţia x 2 + y 2 + z 2 = 9 ⇔ x 2 + y 2 + z 2 − 9 = 0 Fie
g : R 3 → R, g ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 − 9 .
Etapa 1. Scriem funcţia lui Lagrange:
Φ( x, y, z , λ ) = f ( x, y, z ) + λg ( x, y, z ) = 2 x + y − 2 z + λ ( x 2 + y 2 + z 2 ) .
Etapa 2. Determinăm punctele staţionare ale funcţiei Φ :
⎧Φ 'x ( x, y, z , λ ) = 2 + 2λx
⎪ ⎧2 + 2λx = 0
'
⎪⎪Φ y ( x, y, z , λ ) = 1 + 2λy ⎪1 + 2λy = 0
⎪
⎨ ⇒⎨ ⇒
− 2 + 2λz = 0
⎪Φ 'z ( x, y, z , λ ) = −2 + 2λz ⎪
⎪ ' ⎪x 2 + y 2 + z 2 − 9 = 0
⎪⎩Φ λ ( x, y, z , λ ) = x 2 + y 2 + z 2 − 9 ⎩
 ⎧x = − 1
⎪ λ
⎪y = − 1
⎪ 2λ
⇒⎨ ⇒λ =±1.
1 2
⎪z = λ
⎪
⎪ 12 + 1 2 + 12 = 9
⎩λ 4λ λ
1
Pentru λ = ⇒ P1 ( −2,−1,2) punct staţionar condiţionat al funcţiei f .
2
Pentru λ = − 1 ⇒ P2 (2,1,−2) punct staţionar condiţionat al funcţiei f .
2

Etapa 3.
• Pentru λ = 1 obţinem:
2
Φ ( x, y , z , 1 ) = 2 x + y − 2 z + 1 ( x 2 + y 2 + z 2 ) = Φ( x, y, z ) şi
2 2
P1 (−2,−1,2) este punct staţionar condiţionat al funcţiei f . Stabilim
natura acestui punct, în funcţie de semnul diferenţialei de ordinul
doi a funcţiei Φ în P1 (−2,−1,2) .
Φ 'x' 2 ( x, y, z ) = 1 ; Φ 'y' 2 ( x, y, z ) = 1 ; Φ 'z' 2 ( x, y, z ) = 1 ;
Φ 'xy
'
( x, y, z ) = Φ 'xz
'
( x, y, z ) = Φ 'yz
'
( x, y, z ) = 0 . Obţinem:
d 2 Φ ( x, y, z;−2,−1, 2) = dx 2 + dy 2 + dz 2 > 0 , prin urmare
P1 (−2,−1, 2) este punct de minim local condiţionat.
• Pentru λ = − 1 obţinem
2
Φ ( x, y , z , ) = 2 x + y − 2 z − 1 ( x 2 + y 2 + z 2 ) = Φ ( x, y , z )
1 şi
2 2
P2 (2,1,−2) este punct staţionar condiţionat al funcţiei f . Stabilim
natura acestui punct, în funcţie de semnul diferenţialei de ordinul
doi a funcţiei Φ în P2 (2,1,−2) .
Φ 'x' 2 ( x, y, z ) = −1 ; Φ 'y' 2 ( x, y, z ) = −1 ; Φ 'z' 2 ( x, y, z ) = −1 ;
Φ 'xy
'
( x, y, z ) = Φ 'xz
'
( x, y, z ) = Φ 'yz
'
( x, y, z ) = 0 . Rezultă:
d 2 Φ ( x, y, z;2,1,−2) = − dx 2 − dy 2 − dz 2 < 0 , deci P2 (2,1,−2) este
punct de maxim local condiţionat.

2. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:

f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = xyz , care verifică relaţia xy + yz + zx = 12 .

Rezolvare:
Vom aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Relaţia xy + yz + zx = 12 ⇔ xy + yz + zx − 12 = 0 . Fie
g : R 3 → R, g ( x, y, z ) = xy + yz + zx − 12 .

Etapa1. Scriem funcţia lui Lagrange:

Φ( x, y, z , λ ) = f ( x, y, z ) + λg ( x, y, z ) = xyz + λ ( xy + yz + zx − 12) .

Etapa2. Determinăm punctele staţionare ale funcţiei Φ :

⎧Φ 'x ( x, y, z , λ ) = yz + λy + λz (1)
⎪ ⎧ yz + λy + λz = 0 (1)
⎪⎪Φ 'y ( x, y, z , λ ) = xz + λx + λz (2) ⎪ xz + λx + λz = 0 (2)
⎪
⎨ ⇒ ⎨
'
⎪Φ z ( x, y, z , λ ) = xy + λx + λy (3) ⎪ xy + λx + λy = 0 (3)
⎪ ' ⎪⎩ xy + yz + zx = 12 (4)
⎩⎪Φ λ ( x, y, z , λ ) = xy + yz + zx − 12 (4)

x ⋅ (1) − y ⋅ (2) ⇒ λz ( x − y ) = 0 ⇒ λ = 0 sau z = 0 sau x = y .

⎧ yz = 0
⎪ xz = 0
⎪
a ) Dacă λ = 0 ⇒ ⎨ , contradicţie.
⎪ xy = 0
⎪⎩ xy + yz + zx = 12
 ⎧λy = 0
⎪λx = 0
⎪
b) Dacă z = 0 ⇒ ⎨ ; din prima ecuaţie rezultă
⎪ xy + λx + λy = 0
⎪⎩ xy = 12
λ = 0 sau y = 0 .

⎧ xy = 0
b1 ) Pentru λ = 0 ⇒ ⎨ , contradicţie.
⎩ xy = 12
b2 ) Pentru y = 0 ⇒ x ⋅ 0 = 12 , contradicţie. Deci x = y .
Analog, folosind relaţiile (2) şi (3), rezultă că y = z .
Prin urmare x = y = z şi din relaţia (4) obţinem
3x 2 = 12 ⇒ x = ±2 = y = z , λ = m 1 .
Avem punctele staţionare condiţionate P1 (2,2,2) şi
P2 (−2,−2,−2) .

Etapa3.
• Pentru λ = −1 obţinem Φ( x, y, z , λ ) = xyz − ( xy + yz + zx − 12)
şi P1 (2,2,2) este punct
staţionar condiţionat al funcţiei f . Stabilim natura acestui punct, în
funcţie de semnul diferenţialei de ordinul doi a funcţiei Φ în
P1 (2,2,2) .
Φ 'x' 2 ( x, y, z ) = Φ 'y' 2 ( x, y, z ) = Φ 'z' 2 ( x, y, z ) = 0 ;

Φ 'xy
'
( x, y, z ) = z − 1; Φ 'xz
'
( x, y, z ) = y − 1; Φ 'yz
'
( x, y , z ) = x − 1 ⇒
Φ 'xy
'
(2,2,2) = 1; Φ 'xz
'
(2,2,2) = 1; Φ 'yz
'
(2,2,2) = 1 ⇒
d 2 Φ ( x, y, z;2,2,2) = dxdy + dydz + dzdx (*).
Pentru a stabili semnul acestei funcţionale, diferenţiem legătura
g ( x, y, z ) = 0 şi obţinem dg ( x, y, z;2,2,2) = 0 . Avem că:
g ( x, y, z ) = xy + yz + zx − 12 ; g x' ( x, y, z ) = y + z ;
g 'y ( x, y, z ) = x + z ;

g z' ( x, y, z ) = x + y ⇒ g x' (2,2,2) = g 'y (2,2,2) = g z' (2,2,2) = 4 , prin

urmare relaţia dg ( x, y, z;2,2,2) = 0 devine 4dx + 4dy + 4dz = 0 ; de
aici obţinem dz = −dx − dy şi, prin înlocuire în (*), rezultă:
d 2 Φ ( x, y, z;2,2,2) = − dx 2 − dxdy − dy 2 = −(dx + 1 dy ) 2 − 3 dy 2 < 0
2 4
, deci P1 (2,2,2) este punct de maxim local condiţionat.

• Pentru λ = 1 obţinem Φ( x, y, z , λ ) = xyz + ( xy + yz + zx − 12) şi

P2 (−2,−2,−2) este punct staţionar condiţionat al funcţiei f .
Stabilim natura acestui punct, în funcţie de semnul diferenţialei de
ordinul doi a funcţiei Φ în P2 (−2,−2,−2) .
Φ 'x' 2 ( x, y, z ) = Φ 'y' 2 ( x, y, z ) = Φ 'z' 2 ( x, y, z ) = 0 ;
Φ 'xy
'
( x, y, z ) = z + 1; Φ 'xz
'
( x, y, z ) = y + 1; Φ 'yz
'
( x, y , z ) = x + 1 ⇒
Φ 'xy
'
(−2,−2,−2) = −1; Φ 'xz
'
(−2,−2,−2) = −1; Φ 'yz
'
(−2,−2,−2) = −1 ⇒

d 2 Φ ( x, y, z;−2,−2,−2) = −dxdy − dydz − dzdx (**).

Pentru a stabili semnul acestei funcţionale, diferenţiem legătura
g ( x, y, z ) = 0 şi obţinem dg ( x, y, z;−2,−2,−2) = 0 . Avem că:
g ( x, y, z ) = xy + yz + zx − 12 ; g x' ( x, y, z ) = y + z ;
g 'y ( x, y, z ) = x + z ;
g z' ( x, y, z ) = x + y
⇒ g x' (−2,−2,−2) = g 'y (−2,−2,−2) = g 'z (−2,−2,−2) = −4 , prin
urmare relaţia dg ( x, y, z;−2,−2,−2) = 0 devine
− 4dx − 4dy − 4dz = 0 ⇒ dz = −dx − dy şi, prin înlocuire în (**),
rezultă:
d 2 Φ ( x, y, z;2,2,2) = dx 2 + dxdy + dy 2 = (dx + 1 dy ) 2 + 3 dy 2 > 0 ,
2 4
deci P2 (−2,−2,−2) este punct de minim local condiţionat.

PROBLEME PROPUSE

Să se determine punctele de extrem local condiţionat ale funcţiilor:

1. f : R 2 → R, f ( x, y) = x 2 + y 2 − 3x − 4 y + 3 , cu condiţia x + 2 y = 3 ;
R: (1,1) punct de minim local condiţionat.
2. f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = 2 x + y − 2 z , cu condiţia x 2 + y 2 + z 2 = 9 .
R: (− 2, − 1, 2 ) punct de minim local condiţionat.
(2,1, − 2) punct de maxim local condiţionat.
3. f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = xyz , cu condiţia xy + yz + zx = 12 .
R: (2, 2, 2) punct de maxim local condiţionat;
(−2,−2,−2) punct de minim local condiţionat.
4. f ( x, y, z ) = xyz cu condiţia x + y + z = 3 .
R: (1, 1, 1) punct de maxim local condiţionat.
x y
5. f ( x, y ) = x 2 + y 2 cu condiţia − = 1 .
2 3
6. f ( x, y ) = x 2 + xy + y 2 + x − y + 1 cu condiţia x 2 + y 2 = 1 .
7. f ( x, y, z ) = xyz cu condiţiile x + y + z = 5; xy + yz + zx = 8 .
(3 ) (3 ) (3 )
R: 7 , 4 , 4 , 4 , 7 , 4 , 4 , 4 , 7 puncte de maxim local
3 3 3 3 3 3
condiţionat; (1, 2, 2) , (2, 1, 2 ) , (2, 2, 1) puncte de minim local
condiţionat.
8. f ( x, y, z ) = xyz cu condiţiile x + y − z = 3; x − y − z = 8 .
9. f ( x, y ) = 6 − 4 x − 3 y cu condiţia x 2 + y 2 = 1 .
10. f ( x, y ) = xy cu condiţia x + y = 1
11. f ( x, y ) = x + 2 y cu condiţia x 2 + y 2 = 5
R: (1, 2 ) punct de maxim local condiţionat; (− 2, − 2 ) punct de
minim local condiţionat.
x y
12. f ( x, y ) = x 2 + y 2 cu condiţia + = 1
2 3
π
13. f ( x, y ) = cos 2 x + cos 2 y cu condiţia y − x =
4
14. f ( x, y, z ) = x − 2 y + 2 z cu condiţia x + y + z 2 = 9
2 2

R: (1, − 2, 2 ) punct de maxim local condiţionat;

(− 1, 2, − 2) punct de minim local condiţionat.
15. f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = xyz , care verifică relaţia x + y + z = 3
16. f : R 2 → R, f ( x, y) = x + 2 y, x 2 + y 2 = 5
17. f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = x + 2 y − 2 z, x 2 + y 2 + z 2 = 16
(3 3 3 )
R: 4 , 8 , − 8 punct de maxim local condiţionat;
(− 43 , − 83 , 83 ) punct de minim local condiţionat.
18. f : R 3 → R, f ( x, y, z ) = xy + xz + yz, xyz = 1
R: (1, 1, 1) punct de minim local condiţionat.
1 1 1
19. f ( x, y, z ) = x + y + z, + + = 1; x ≠ 0, y ≠ 0, z ≠ 0
x y z
R: (3, 3, 3) punct de minim local condiţionat.
20. f ( x, y) = x 2 + y 2 − 4 x − 4 y + 5, 2 x + y = 3
21. f ( x, y) = x 2 + y 2 + xy + x + y + 1, x − y = 0
22. f ( x, y) = xy, x + y = 1
23. f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 + xy + xz + yz, x + y + z = 3
24. f ( x, y, z ) = x 2 y 3 z 4 , x + 2 y + 3 z = 6
25. f ( x, y, z ) = xy + xz + yz, x + y + z = 3
26. f ( x, y, z ) = xy + xz + yz, xyz = 8
27. f ( x, y) = ( x − 1) 2 + ( y − 2) 2 , x 2 + y 2 = 1
28. f ( x, y) = x + y, 1 1 1
2
+ 2 = 2 ; x ≠ 0, y ≠ 0, a ≠ 0
x y a
x y
29. f ( x, y ) = x 2 + y 2 , + =1
5 7
30. f ( x, y, z ) = xy + xz + yz, x + y + z = 12
31. f ( x, y, z ) = xyz , cu condiţiile x + y + z = 5, xy + xz + yz = 8
32. f ( x, y , z ) = x + y + z , cu condiţiile x − y + z = 2, x 2 + y 2 + z 2 = 4
(3 )
R: 4 , 2 , 4 punct de maxim local condiţionat;
3 3
(0, − 2, 0) punct de minim local condiţionat.
33. f ( x, y, z ) = x 2 + 2 y 2 + 3 z 2 + 3 xy + xz + 2 yz ,
cu condiţiile 2 x + y + z = 4, x + 2 y + z = 4
34. f ( x, y, z ) = xyz , cu condiţiile x + y − z = 5, x − y + z = 2
8.3. METODA CELOR MAI MICI PĂTRATE

BREVIAR TEORETIC

Tipurile de ajustare frecvent utilizate sunt:

• Ajustare liniară: y = ax + b
• Ajustare parabolică: y = ax 2 + bx + c
• Ajustare hiperbolică: y = a + b ; cu notaţia z = 1 se ajunge la
x x
ajustare liniară
• Ajustare după o funcţie exponenţială: y = b ⋅ a x ; prin
logaritmare se obţine: ln y = ln b + x ln a sau z = A + Bx şi se
ajunge tot la o ajustare liniară

PROBLEME REZOLVATE

1. Consumul de materii prime al unei societăţi comerciale în

primele 5 luni ale anului, exprimat în milioane lei, a fost:
Luna ianuarie februarie martie aprilie mai
Consum(mil. lei) 2,7 2,5 3 3,9 4,1
Să se ajusteze datele după o dreaptă şi să se facă o prognoză pentru
luna iulie.

Rezolvare:
Tabelul precedent poate fi reprezentat sub forma:
xi -2 -1 0 1 2
yi 2,7 2,5 3 3,9 4,1
Considerăm funcţia de ajustare f ( x) = ax + b .
Suma pătratelor erorilor este dată de funcţia:
5 5
F (a, b) = ∑ [ f ( xi ) − yi ]2 = ∑ [axi + b − yi ]2 .
i =1 i =1
Punem condiţia ca suma pătratelor erorilor să fie minimă.
⎧⎪ Fa' (a, b) = 0
⎨ '
⎪⎩ Fb (a, b) = 0
⎧ ' 5
⎪ a
F ( a , b ) = 2 ∑ (axi + b − yi )xi
⎪ i =1
⎨ ; va rezulta sistemul:
5
⎪ F ' (a, b) = 2 (ax + b − y )
⎪ b ∑ i i
⎩ i =1
⎧ 5 2 5 5
⎪ a ∑ xi + b ∑ x i − ∑ xi y i = 0
⎪ i =1 i =1 i =1
⎨ 5 (*)
5
⎪a x + 5b − y = 0
⎪ ∑ i ∑ i
⎩ i =1 i =1

xi yi xi2 xi y i
-2 2,7 4 -5,4
-1 2,5 1 -2,5
0 3 0 0
1 3,9 1 3,9
2 4,1 4 8,2
5 5 5 5
∑ xi = 0 ∑ yi = 16, ∑ xi2 = 10 ∑ xi y1 = 4,2
i =1 i =1 i =1 i =1

Sistemul (*) este echivalent cu:

⎧10 ⋅ a + 0 ⋅ b = 4,2 ⎧a = 0,42
⎨ ⇒⎨ .
⎩0 ⋅ a + 5 ⋅ b = 16,2 ⎩b = 3,24
Am obţinut dreapta de ajustare f ( x) = 0,42 x + 3,24 .
Pentru o prognoză pe luna iulie vom considera x = 4 şi vom obţine
f (4) = 4,92 milioane lei..

2. Volumul vânzărilor unui produs în timp de 7 luni a

înregistrat următoarea evoluţie:
Luna ian feb. martie aprilie mai iunie iulie
.
Volumul 30 54 76 82 70 50 45
vânzărilor
(mil. lei)
Să se ajusteze datele după o parabolă şi să se facă o prognoză
pentru luna următoare.

Rezolvare:
Tabelul precedent poate fi reprezentat sub forma:
xi -3 -2 -1 0 1 2 3
yi 30 54 76 82 70 50 45
Considerăm funcţia de ajustare f ( x) = ax 2 + bx + c .
Suma pătratelor erorilor este dată de funcţia:
7 7
[
F (a, b, c) = ∑ [ f ( xi ) − yi ]2 = ∑ axi2 + bxi + c − yi ].
2

i =1 i =1
Punem condiţia ca suma pătratelor erorilor să fie minimă.
⎧ Fa' (a, b, c) = 0
⎪
⎪ '
⎨ Fb (a, b, c) = 0
⎪ '
⎪⎩ Fc (a, b, c) = 0
⎧ '
(
7
2
⎪ Fa (a, b, c) = 2 ∑ axi + bxi + c − yi )xi2
⎪ i =1

( )xi
⎪⎪ 7
'
⎨ bF ( a , b, c ) = 2 ∑ axi2 + bxi + c − yi ; va rezulta sistemul:
⎪ i =1
⎪
(7
⎪ Fc' (a, b, c) = 2 ∑ axi2 + bxi + c − yi
⎪⎩
)
i =1

⎧ 7 4 7
3
7
2
7
2
⎪ a ∑ x i + b ∑ xi + c ∑ xi − ∑ x i y i = 0
⎪ i =1 i =1 i =1 i =1
⎪⎪ 7 7 7 7
3 2
⎨a ∑ xi + b ∑ xi + c ∑ xi − ∑ xi yi = 0 (*)
⎪ i =1 i =1 i =1 i =1
⎪ 7 7 7
⎪a ∑ xi2 + b ∑ xi + 7c − ∑ yi = 0
⎪⎩ i =1 i =1 i =1

xi yi xi2 xi3 xi4 xi y i xi2 yi

-3 30 9 -27 81 -90 270
-2 54 4 -8 16 -108 216
-1 76 1 -1 1 -76 76
0 82 0 0 0 0 0
1 70 1 1 1 70 70
2 50 4 8 16 100 200
3 45 9 27 81 135 405
7 7 7 7 7 7 7
∑ xi = 0 ∑ y i = 407 ∑ xi2 = 28 ∑ xi3 = 0 ∑ xi4 = 196 ∑ xi yi = 31 ∑ xi2 yi = 1237
i =1 i =1 i =1 i =1 i =1 i =1 i =1

Sistemul (*) este echivalent cu:

⎧196a + 0 ⋅ b + 28c = 1237 ⎧a = −4,654
⎪ ⎪
⎨0 ⋅ a + 28b + 0 ⋅ c = 31 ⇒ ⎨b = 1,107 .
⎪28a + 0 ⋅ b + 7c = 407 ⎪c = 76,761
⎩ ⎩
Am obţinut parabola de ajustare
f ( x) = −4,654 x 2 + 1,107 x + 76,761 .
Pentru o prognoză pe luna următoare vom considera x = 4 şi vom
obţine f (4) = 6,725 milioane lei..

PROBLEME PROPUSE

1. Cifra de afaceri a unei firme în ultimii 5 ani, exprimată în

miliarde lei, a fost:
Anii 1997 1998 1999 2000 2001
Cifra de 3,8 4,1 4,6 5,2 5,5
afaceri(mld.lei)
a ) Să se ajusteze datele după o dreaptă.
b) Să se facă o prognoză pentru următorii doi ani.
R: a ) f ( x) = 0,45 x + 4,64 ; b) 5,99 ; 6,44 .

2. Valoarea profitului înregistrat de un agent economic în timp

de 7 trimestre a înregistrat următoarea evoluţie:
1 2 3 4 5 6 7
Trimestrul
Valoarea 34 52 98 76 65 58 52
profitului
(mil. lei)
a) Să se ajusteze datele după o parabolă.
b) Să se facă o prognoză pentru următorul trimestru.
R: a ) f ( x) = −4,32 x 2 + 1,18 x + 79,42 ; b) 15,02 .
 3. Valoarea produselor rămase nevândute într-un magazin pe
timp de 7 luni, exprimată în milioane lei, este dată în tabelul
următor:
Luna ian. feb. martie aprilie mai iunie iulie
Volumul 50 30 20 15 12 10 8
vânzărilor
(mil. lei)
Să se ajusteze datele după o hiperbolă şi să se facă prognoza
pentru luna octombrie.

4. Evoluţia preţului benzinei timp de 5 ani, înregistrată în luna

ianuarie a fiecărui an a fost:
Anii 1997 1998 1999 2000 2001
Preţul(mii lei) 3 4 6 9 13
a ) Să se ajusteze datele după o dreaptă.
b) Să se facă o prognoză pentru următorul an.
R: a ) f ( x) = 2,5 x + 7 ; b) 14,5 .

5. Volumul vânzărilor de autoturisme în perioada 1998-2002 a

fost:
Anii 1998 1999 2000 2001 2002
Volumul 2 3 4 6 9
vânzărilor
(mld. lei)
a) Să se ajusteze datele după o dreaptă şi după o parabolă.
b) Comparând suma pătratelor erorilor, să se determine care dintre
funcţiile găsite descrie mai bine evoluţia fenomenului studiat.
c) Să se facă o prognoză pentru următorul an cu ajutorul funcţiei
alese la punctul precedent.
R: a) f ( x) = 1,7 x + 4,8 ; g ( x) = 1,07 x 2 + 1,7 x + 0,22 c) 14,9.
 6. Evoluţia preţului de vânzare a unui produs timp de 5
trimestre este dată în tabelul următor:
1 2 3 4 5
Trimestrul
Valoarea 5 6 8 10 13
profitului
(mil. lei)
a ) Să se ajusteze datele după o dreaptă.
b) Să se facă o prognoză pentru trimestrul următor.
R: a ) f ( x) = 2 x + 8,4 ; b) 14,4 .

7. Producţia unui bun de consum timp de 5 luni a înregistrat

următoarea evoluţie:
Luna ian. feb. martie aprilie mai
Volumul 1 3 5 8 11
vânzărilor
(mil. lei)
Să se ajusteze datele după o dreaptă şi să se facă prognoza pentru
următoarele două luni.
R: a ) f ( x) = −4,32 x 2 + 1,18 x + 79,42 ; b) 15,02 .