Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Hammett, Dashiell - Soimul Maltez

Hammett, Dashiell - Soimul Maltez

Ratings: (0)|Views: 59 |Likes:
Published by Florin MANEA

More info:

Published by: Florin MANEA on Mar 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/28/2012

pdf

text

original

 
Dashiell Hammett
Şoimul maltez
(The Maltese Falcon, 1944)ISPADE ŞI ARCHERFalca lui Samuel Spade era prelungă şi osoasă, iar bărbia un "V"proeminent sub "V"-ul mai mobil al gurii. Nările curbate formau un alt"V" mai mic. Ochii galben-cenuşii erau orizontali. "V"-ul, trăsăturacaracteristică a feţei, se regăsea şi în sprâncenele groase ce se înălţaudin două cute gemene de deasupra nasului coroiat; părulcastaniu-desehis îi atârna pe tâmplele înalte şi plate, adunându-se pefrunte. Semăna cu un mefisto blond şi simpatic.― Ce-i, scumpo? o întrebă el pe Effie Perine.Effie era o fată bronzată şi deşirată, pe care rochia crem de lânăsubţire se lipea de parcă ar fi fost udă. Avea ochi căprui, vioi pe faţaluminoasă şi băieţoasă. Închise în cele din urmă uşa, se sprijini de ea şizise:― A
 
venit o fată care vrea să te vadă. O cheamă Wonderly.― O clientă?― Aşa cred. Merită s-o vezi, în orice caz. E nimicitoare.― Invit-o să intre, scumpo, răspunse Spade. Invit-o să intre.Effie Perine deschise din nou uşa, intră în celălalt birou şi, fără săridice mâna de pe clanţă, spuse:― Vreţi să intraţi, domnişoară Wonderly?― Mulţumesc, răspunse o voce, dar atât de stins încât nu se auzidecât datorită pronunţiei foarte limpezi, şi o tânără femeie trecu pragul.Înaintă lent, cu paşi prudenţi, uitându-se la Spade cu ochii ei de cobalt,timizi şi cercetători. Era înaltă, subţire şi mlădioasă, fără nici oangulozitate. Avea trupul drept, sânii fermi, gambele lungi, mâinile şipicioarele înguste. Taiorul, în două nuanţe de albastru, i se asortaintenţionat cu ochii. De sub pălăria albastră ieşea un păr ondulat, roşu-închis; buzele pline erau de un roşu aprins. Dinţii albi luceau în semilunaunui zâmbet timid.Spade se ridică, se înclină şi îi arătă cu o mână vânjoasă fotoliul destejar de lingă birou. Spade avea un metru optzeci. Din cauza umerilorcăzuţi şi curbaţi, trupul îi părea aproape conic ― un trup pe cât de lat peatât de îndesat ―, iar haina cenuşie, proaspăt călcată, nu-i venea preabine.― Vă mulţumesc, murmură încet domnişoara Wonderly şi se aşezăpe marginea de lemn a fotoliului.Spade se cufundă în scaunul său rotativ, îl întoarse cam un sfert spreea şi îi zâmbi politicos. Zâmbea fără să-şi deschidă buzele. Toate"V"-urile de pe faţă i se alungiră. Răpăiala clapelor, sunetul subţire alclopoţelului şi huruitul înfundat al carului maşinii de scris a lui EffâePerine răzbătură prin uşa închisă. Undeva, într-un birou din apropiere, omaşină alimentată de un motor vibra surd. Pe biroul lui Spade o ţigarămoale se consuma într-o scrumieră de aramă, plină de mucurile altorţigări moi. Grămăjoare strâmbe de scrum cenuşiu, căzut de la ţigări,
 
zăceau pe faţa galbenă a biroului, pe sugativa verde şi pe hârtiilerăspândite. O fereastră cu perdea crem, deschisă vreo douăzeci saudouăzeci şi cinci de centimetri, lăsa să pătrundă din curte un curentaducând un vag miros de amoniac. Scrumul de pe birou tremură şialunecă încet.Domnişoara Wonderly urmări grămăjoarele cenuşii care tremurau şialunecau. Avea o privire neliniştită. Stătea pe marginea fotoliului. Îşisprijinea picioarele de podea, ca şi cum ar fi fost gata să se ridice.Mâinile, înmănuşate în negru, i se încleştaseră în poală de o poşetăneagră şi turtită. Spade se lăsă pe spate în scaunul său şi o întrebă:― Ei, ce pot face pentru dumneavoastră, domnişoară Wonderly?Fata îl privi şi îşi ţinu răsuflarea. Înghiţi în sec şi spuse grăbit:― Aţi putea...? M-am gândit... M-am... Cum să vă spun....Îşi muşcă buza inferioară cu dinţii ei strălucitori şi tăcu. Doar ochiiîntunecaţi mai vorbeau, implorându-l.Spade zâmbi, dădu din cap ca şi cum ar fi înţeles-o, dar amabil, deparcă n-ar fi fost ceva serios la mijloc.― Ce-ar fi să-mi povestiţi totul de la început, pe urmă vedem noi ce-ide făcut. E mai bine s-o luaţi de la începutul începutului.― S-a întâmplat la New York...― Da.― Nu ştiu unde l-a întâlnit. Vreau să spun că nu ştiu în ce loc anumel-a întâlnit la New York. E cu cinci ani mai mică decât mine... are doarşaptesprezece ani... şi frecventam alte cercuri. Nu cred c-am fostvreodată foarte apropiate, aşa cum ar trebui să fie surorile. Tata şimama sunt în Europa. Vestea are să-i distrugă. Trebuie s-o aduc acasă,înainte de reîntoarcerea lor.― Da, spuse Spade.― Se reîntorc în prima zi a lunii viitoare.Ochii lui Spade se luminară.― Atunci avem două săptămâni la dispoziţie.― N-am ştiut ce-a făcut până ce n-am primit scrisoarea ei. Am fostdisperată. Buzele îi tremurară. Mâinile frământau poşeta neagră dinpoală. ― De frică să nu fi făcut vreo prostie, am ezitat să anunţ poliţia,dar la urmă, temându-mă să nu i se fi întâmplat ceva, mi-am zis că ecazul s-o anunţ. N-am avut cui să cer un sfat. N-am ştiut ce să fac. Ceputeam să fac?― Nimic, fireşte, răspunse Spade, dar apoi a sosit scrisoarea ei.― Da, şi i-am telegrafiat, cerându-i să se întoarcă acasă. Amtelegrafiat aici, la post restant Era singura adresă pe care mi-o dăduse.Am aşteptat o săptămână, dar n-am primit nici un răspuns, nici uncuvânt de la ea. Iar data la care urmează să se întoarcă tata şi mama seapropie tot mai mult. Aşa c-am venit la San Francisco s-o caut. I-am scriscă vin. N-ar fi trebuit să-i scriu, nu-i aşa?― Poate că nu. Nu-i întotdeauna uşor să ştii ce-i de făcut. Aţi găsit-o?― Nu. N-am găsit-o. I-am scris c-am să trag la hotelul St. Mark şi-amrugat-o să vină să stăm de vorbă, chiar dacă nu are chef să se întoarcăacasă cu mine. Dar n-a venit. Am aşteptat-o trei zile, dar degeaba, numi-a trimis nici măcar un rând.Spade îşi clătină capul de mefisto blond, se încruntă plin deînţelegere şi îşi strânse buzele.― A fost oribil, spuse domnişoara Wonderly, străduindu-se săzâmbească. N-am mai putut răbda să stau aşa, s-o aştept, fără să ştiu cei se întâmplase, ce i s-ar fi putut întâmpla. Renunţă la tentativa de azâmbi. O trecu un fior. ― Singura adresă pe care mi-a dat-o a fost la postrestant. I-am scris o altă scrisoare şi ieri după-amiază m-am dus la oficiul
 
poştal. Am aşteptat acolo până ce s-a întunecat, dar n-am dat ochii cuea. M-am dus din nou azi-dimineaţă, dar tot n-am văzut-o pe Corinne.L-am văzut, în schimb, pe Floyd Thursby.Spade dădu din nou din cap. Încruntătura dispăru. În locul ei apăru oexpresie de atenţie încordată.― N-a vrut să-mi spună unde se află Corinne, continuă ea disperată.N-a vrut să-mi spună decât că sora mea era bine şi mulţumită. Cum să-lcred? Ar fi trebuit să mă aştept la un asemenea răspuns din partea lui,nu?― Desigur, confirmă Spade. S-ar putea să fie însă adevărat.― Sper să fie adevărat. Sper din tot sufletul! exclamă ea. Dar nu măpot întoarce acasă, fără ca măcar s-o fi văzut, fără ca măcar să-i fi vorbitla telefon. Floyd n-a vrut să mă ducă la ea, A pretins că sora mea nuvrea să mă vadă. Nu-mi vine să cred. Mi-a promis c-are să-i spună căm-a văzut şi o s-o aducă ― dacă ea va accepta ― astă seară, la hotel. Amai spus că era sigur că n-avea să vină. A promis, pe de altă parte, c-aresă vină el dacă ea n-are să vrea. Floyd...Se întrerupse şi îşi duse brusc mâna la gură în clipa când se deschiseuşa.Bărbatul care o deschisese făcu un pas înăuntru şi spuse:― O, iertaţi-mă!Îşi scoase grăbit pălăria cafenie şi dădu să se retragă.― Poţi să rămâi, Miles, îi spuse Spade. Intră. Domnişoara Wonderly,vi-l prezint pe asociatul meu, domnul Archer.Miles Archer intră din nou în birou, închise uşa, o salută pedomnişoara Wonderly cu o înclinare a capului şi îi zâmbi însoţindu-şigesturile cu o mişcare vag politicoasă cu pălăria. Archer era de oînălţime mijlocie, bine clădit, lat în umeri, cu ceafa groasă; faţa-i roşie şijovială, cu fălci masive, era încununată de un păr tăiat scurt şi încărunţit.Arăta de peste patruzeci de ani, cu zece ani mai în vârstă ca Spade.― Sora domnişoarei Wonderly a fugit de la New York cu un oarecareFloyd Thursby, spuse Spade. Perechea se află aici, în oraş. DomnişoaraWonderly l-a văzut pe Thursby şi are întâlnire cu el astă-seară. Floydpoate c-are s-o aducă cu el pe sora domnişoarei Wonderly. Probabil căn-are s-o facă. Domnişoara Wonderly vrea să-i găsim sora, s-o luăm de laFloyd şi s-o aducem acasă. Se uită la domnişoara Wonderly. ― Nu-i aşa?― Da, rosti ea confuz.Jena ei, care se topise treptat în urma zâmbetelor, a asentimentelorşi asigurărilor binevoitoare ale lui Spade, reveni îmbujorându-i faţa. Seuită la poşeta din poală şi o ciupi nervos cu degetele înmănuşate.Spade făcu asociatului său un semn cu ochiul. Miles Archer înaintă şirămase în picioare lângă colţul biroului. În timp ce fata se uita la poşetă,o măsură din priviri. Ochii lui mici şi căprui alunecară admirativ şiîndrăzneţ de la chipul ei plecat, spre picioare, apoi din nou spre chip. Seuită la Spade şi simulă un fluierat de admiraţie.Spade săltă două degete de pe braţul scaunului, într-un gest scurt deprevenire şi spuse:― N-o să avem nici o neplăcere cu afacerea asta: O să trimitem purşi simplu pe cineva astă-seară la hotel să-l urmărească pe Floyd la ple-care şi să se ţină scai de el până ne conduce la sora dumneavoastră.Dacă vine însoţit de ea, şi o convingeţi să se întoarcă acasă împreună cudumneavoastră, cu atât mai bine. Dacă nu ― dacă n-o să vrea să-l lasenici după ce-a văzut c-am descoperit-o ― ei bine, atunci găsim noi o calesă rezolvăm situaţia.― Mda, zise Archer. Avea o voce aspră, groasă.Domnişoara Wonderly ridică repede privirea spre Spade şi îşi încreţi

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->