You are on page 1of 44

Obiectul și metoda contabilității Capitolul I

Capitolul I
Obiectul şi metoda contabilităţii

1.1.Scurt istoric privind apariţia şi evoluţia contabilităţii

La început când oamenii produceau doar pentru propriul consum nu s-a simţit
nevoia nici unei însemnări contabile. Mai târziu însă, când schimburile între triburi s-au
intensificat a apărut şi necesitatea unor socoteli şi a unor însemnări contabile
(rudimentare).
Aceste însemnări contabile se făceau cu ajutorul funiilor înnodate, al pietricelelor
colorate şi al răbojului (crestături în lemn).
Descoperirea hârtiei1 a dus la o dezvoltare rapidă a scrisului şi bineînţeles şi al
însemnărilor contabile.
În Evul Mediu2 marile Organizaţii ale epocii (Ordinele Cavalerilor Templieri) au
creat adevărate aşezăminte de credit unde se ţinea o contabilitate (în partidă simplă) pe
care unii consideră că aceştia ar fi învăţat-o de la libanezi descendenţii fenicienilor.
Perioada de la finele Evului Mediu până la începutul secolului al XIX-lea este
considerată cea mai importantă din istoria contabilităţii deoarece ea este în acelaşi timp
aceea a genezei şi a dezvoltării metodei în partidă dublă.

1
Descoperirea hârtiei a dus după sine şi invenţia tiparului la 1440 (după unele documente de olandezul Laurens Coster) şi pe
care Gutenberg l-ar fi perfecţionat în 1450.
2
Bernard Colasse, 1995, Contabilitate generală, Ed. Moldova, ediţia a 4-a

1
Obiectul și metoda contabilității Capitolul I

Naşterea acestei metode este consacrată prin publicarea, în 1494, de către călugărul şi
matematicianul franciscan Luca Paciolo, la Veneţia , a lucrării “Summa de arithmetica,
geometria, proportioni et proportionalita”.
În capitolul IX -“Tractatus particularis de computis et scripturis”- al acestei lucrări
este definită pentru prima dată contabilitatea şi este oferită o descriere a metodei în
partidă dublă.3
Luca Paciolo analizează contabilitatea ca un ansamblu de principii şi tehnici privind
înregistrarea în partidă dublă a averii ce aparţine unui negustor, precum şi toate afacerile
acestuia, în ordinea în care au avut loc.

1.2. Aspecte teoretice privind obiectul contabilităţii

Delimitarea obiectului unei discipline ştiinţifice are o importanţă deosebită pentru


conturarea şi concretizarea profilului său. Ea îşi găseşte o rezolvare corespunzătoare în
măsură în care face posibilă caracterizarea obiectului de studiu al disciplinei respective,
atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi al sferei sale de acţiune.
Odată cu aceasta, cunoaşterea obiectului unei discipline ştiinţifice permite să se
stabilească locul pe care aceasta îl ocupă în sistemul general al ştiinţelor, relaţiile ei cu
disciplinele înrudite, importanţa pe care o are în procesul cunoaşterii, precum şi sarcinile
concrete ce-i revin în dezvoltarea ştiinţei, tehnicii şi culturii.
Contabilitatea, în calitatea ei de disciplină ştiinţifică independentă are un obiect
propriu de cercetare, deosebit de obiectul celorlalte ştiinţe.

3
Unii autori susțin că nu italienii au inventat primii această metodă, ci hindușii.

2
Obiectul și metoda contabilității Capitolul I

În ceea ce priveşte obiectul contabilităţii, în decursul timpului s-au formulat


numeroase definiţii care deşi în majoritatea cazurilor conţin elemente comune, există
variante care aduc unele elemente specifice, în funcţie de criteriul luat ca bază pentru
definirea obiectului contabilităţii.

1.3. Obiectul de studiu al contabilităţii

În prezent (în scop didactic) se acceptă pentru definirea obiectului contabilităţii


dihotomia patrimoniu – resurse economice.
În ceea ce priveşte patrimoniul de-a lungul timpului s-au elaborat trei concepţii şi
anume:
• concepţia juridică;
• concepţia economică;
• concepţia economico-juridică.

Conform teoriei juridice activul reprezintă bunurile economice ca obiecte de


drepturi şi obligaţii, iar pasivul reprezintă drepturile şi obligaţiile titularului de
patrimoniu.
Potrivit celei de-a doua teorii, teoria economică, activul reflectă modul de
întrebuinţare a capitalului iar pasivul reflectă modul de provenienţă a capitalului (capital
propriu şi capital străin).
Cea de-a treia concepţie privind patrimoniul, concepţia economico-juridică oferă
o imagine completă asupra patrimoniului prin cele două componente: componenta

3
Obiectul și metoda contabilității Capitolul I

economică constând în bunuri economice şi componenta juridică exprimată prin drepturi


şi obligaţii. Patrimoniul contabil este reprezentat prin egalitatea:

Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii (1)

Bunurile economice exprimate în bani constituie “Activul patrimonial ” iar drepturile şi


obligaţiile aferente formează “Pasivul patrimonial ”. Astfel, ecuaţia de mai sus devine:

Active = Pasive (2)

Contabilitatea anglo-saxonă nu foloseşte noţiunea de patrimoniu, obiectul de


studiu al contabilităţii fiind definit prin prisma resurselor economice şi a capitalurilor,
prima ecuaţie devenind:

Resurse economice = Capitaluri (3)

La răndul lor capitalurile cuprind capitalurile proprietarilor şi capitalurile


creditorilor şi atunci ecuaţia (3) se poate scrie:

Resurse = Capitalurile + Capitalurile (4)


economice proprietarilor creditorilor

4
Obiectul și metoda contabilității Capitolul I

Contabilitatea ca orice disciplină ştiinţifică are un obiect propriu de cercetare şi


totodată o anumită metodă specifică de lucru pentru realizarea obiectului său.
Dată fiind complexitatea obiectului de studiu metoda contabilităţii reuneşte mai
multe procedee tehnice de lucru.
Într-o accepţiune generală, metoda este o cale raţională de urmat pentru atingerea
unui scop, iar procedeul este numai o manieră de a atinge un scop.
Metoda contabilităţii cuprinde un ansamblu de procedee aflate într-o strânsă
corelaţie şi intercondiţionare ca un tot unitar, în vederea stabilirii normelor şi a
principiilor cu caracter special pe care se fundamentează contabilitatea ca disciplină
ştiinţifică în scopul cunoaşterii situaţiei patrimoniale şi a rezultatelor obţinute.
1.4.3. Procedeele metodei contabilităţii
Procedeele metodei contabilităţii cuprind trei categorii:
I. Procedee comune tuturor disciplinelor (generale)
II. Procedee specifice metodei contabilităţii
III. Procedee comune şi altor discipline economice
1.4.3.1.Procedeele comune tuturor disciplinelor sunt:
a) Observaţia
b) Raţionamentul
c) Comparaţia
d) Clasificarea
e) Analiza
f) Sinteza

5
Obiectul și metoda contabilității Capitolul I

1.4.3.2. Procedee specifice metodei contabilităţii


Procedeele specifice contabilităţii sunt: contul, balanţa de verificare şi bilanţul
contabil.
1) Contul (şi sistemul de conturi) este un procedeu specific metodei contabilităţii
prin care se realizează înregistrarea cronologică, gruparea, sistematizarea şi calculul stării
şi mişcării elementelor patrimoniale (atât de A cât şi de P).
Astfel, pentru fiecare element patrimonial se deschide în contabilitate un cont.
2) Balanţa conturilor, denumită şi balanţa de verificare sau balanţa
contabilă, reprezintă un procedeu specific metodei contabilităţii prin care se
centralizează datele înregistrate în conturi şi se controlează exactitatea acestora.
Balanţa de verificare, ca mijloc de lucru utilizat în cadrul procedeului, este o listă
a tuturor conturilor, soldate şi nesoldate în Cartea Mare, în care sunt prezentate, în funcţie
de formă, informaţii privind soldurile, rulajele şi sumele conturilor. O balanţă de
verificare poate să fie întocmită în orice moment: de ex. lunar, înaintea operaţiei de
inventariere, după operaţia de inventariere.
3) Bilanţul contabil este procedeul specific metodei contabilităţii, prin care se
asigură sistematizarea şi generalizarea datelor cu privire la situaţia patrimoniului, evoluţia
situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute.

1.4.3.3. Procedee comune şi altor discipline economice


Aceste procedee sunt: documentaţia, evaluarea, calculaţia şi inventarierea.
a) Documentaţia

6
Obiectul și metoda contabilității Capitolul I

b) Evaluarea. Evaluarea este procedeul care asigură exprimarea


valorică a elementelor patrimoniale: mijloace economice, surse economice, datorii şi
creanţe precum şi venituri, cheltuieli şi rezultate.

În ceea ce priveşte formele de evaluare există:


- evaluare curentă şi
- evaluare periodică.
I. Evaluarea curentă este legată de două momente importante:
- momentul intrării în patrimoniu şi
- momentul ieşirii din patrimoniu, a elementelor patrimoniale.
II. Evaluarea periodică
Se practică în două momente:
- cu prilejul inventarierii;
- cu prilejul întocmirii bilanţului.
c) Calculaţia
Calculaţia ca procedeu al metodei contabilităţii constă în ansamblul operaţiilor
matematice care se efectuează în vederea determinării, pe bază de principii şi metodologii
stabilite, a indicatorilor economico-financiari în vederea evaluării cheltuielilor,
veniturilor şi rezultatelor financiare ale unităţii.
d) Inventarierea
Inventarierea reprezintă procedeul contabil care are ca scop principal stabilirea
situaţiei reale a tuturor elementelor de activ şi de pasiv ale fiecărei unităţi, precum şi a
bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice,
în vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a
poziţiei financiare şi a performanţei unităţii pentru respectivul exerciţiu financiar.

7
Obiectul și metoda contabilității Capitolul I

1.5. Întrebări şi probleme


1) Care sunt cele trei concepţii privind patrimoniul ?
2) Definiţi metoda contabilităţii.
3) Enumeraţi procedeele comune tuturor disciplinelor.
4) Daţi exemple privind utilizarea acestor procedee în contabilitate.
5) Enumeraţi procedeele specifice metodei contabilităţii.
6) Ce forme de evaluare cunoaşteţi ?

8
Obiectul și metoda contabilității Capitolul II

Capitolul II
Întreprinderea ca domeniu de organizare şi aplicare a contabilităţii

2.1. Delimitări privind întreprinderea

În sens economic o întreprindere, ca agent economic, indiferent de dimensiune,


forma de proprietate și organizare produce bunuri și servicii destinate vânzării pe piață,
scopul fiind obținerea profitului.
Întreprinderea este veriga organizatorica unde se desăvârșește fuziunea între
factorii de producție cu scopul obținerii de bunuri economice în structura, cantitatea și
calitatea impuse de cererea de pe piață și obținerea unui profit
Scopul creării unei întreprinderi este, într-o astfel de abordare, acela de a obţine
profit.
Într-o concepţie modernă, scopul unei întreprinderi este de a satisface, la un nivel
rezonabil, interesele majore ale exponenţilor mediului ei intern şi extern.
Întreprinderile sunt entităţi în care realitatea ia forme diferite datorită dimensiunilor
multiple care le caracterizează (juridică, economică, financiară, socială, culturală şi
ecologică).
Entităţile care sunt obligate să organizeze şi să conducă contabilitate proprie, conform
Legii contabilităţii nr.82 republicată4 (art.1), sunt următoarele:
• societăţile comerciale;
• societăţile / companiile naţionale;

4
Legea contabilităţii 82/1991, republicată în Monitorul Oficial nr. 454 / 18 iun. 2008
Monitorul Oficial nr. 454/2008

9
Obiectul și metoda contabilității Capitolul II

• regiile autonome;
• institutele naţionale de cercetare-dezvoltare;
• societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ;
• instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop
lucrativ.

2.2. Funcţiile întreprinderii

În prezent este acceptată definiţia5 conform căreia funcţia întreprinderii reprezintă


ansamblul activităţilor în cadrul cărora se folosesc tehnici specializate în vederea
realizării obiectivelor derivate, rezultate din obiectivele generale ale organizaţiei.
Deşi o delimitare clară a conţinutului fiecărei funcţii a întreprinderii este o sarcină dificilă
totuşi, majoritatea specialiştilor grupează activităţile întreprinderii în următoarele
funcţiuni6:
1. cercetare – dezvoltare: cercetarea produselor, serviciilor, tehnologiilor; proiectarea
produselor; prototipuri; realizarea proiectelor de investiţii; dezvoltarea capacităţilor de
producţie; organizarea producţiei şi a muncii; invenţii şi inovaţii; informarea-
documentarea;
2. producţie: programarea, lansarea şi urmărirea producţiei; fabricaţia produsului sau
prestarea serviciului; controlul tehnic de calitate; transportul intern;

5
Emilian R., Şchioupu A., Emilian L, 2003, Managementul firmei, Editura ASE, Bucureşti, pag.37
6
Russ C., 1993, Management, Editura Expert, Bucureşti, pag.51; Emilian R.,Şchiopu A., Emilian L,
op.cit, pag.38

10
Obiectul și metoda contabilității Capitolul II

3. comercială: aprovizionarea, desfacerea produselor şi serviciilor; serviciile post-


vânzare; încheierea şi urmărirea derulării contractelor; gestiunea stocurilor;
depozitarea; transportul exterior; publicitatea;
4. marketing: cercetarea pieţei, elaborarea politicilor întreprinderii în consens cu
cererea clientelei şi cu managementul strategic al întreprinderii în domeniile
producţiei, preţurilor, distribuţiei şi comunicării cu mediul ambiant, în special cu
clienţii;
5. financiar-contabilă: planificarea şi execuţia fianciară; controlul financiar intern;
contabilitatea; analiza economico-financiară a rezultatelor;
6. resurse umane (personal): analiza şi evaluarea posturilor; gestiunea previzională a
personalului; recrutarea şi selecţia; integrarea socioprofesională; evaluarea
performanţelor salariaţilor; promovarea; gestiunea carierei; remunerarea; instruirea şi
dezvoltarea profesională; activităţi şi servicii cu caracter social; motivarea.
Unele dintre aceste funcţii ale întreprinderii pot deveni predominante în funcţie de
domeniul de activitate al acesteia.

Societăţile comerciale se constituie prin asocierea de persoane şi /sau de


capitaluri şi pot îmbrăca, potrivit normelor legale în vigoare următoarele forme:
- societăţi de persoane;
- societăţi de capitaluri;
- societăţi de persoane şi capitaluri;

Societăţile de persoane sunt create prin asocierea a două sau mai multe
persoane care convin să-şi utilizeze capitalurile şi aptitudinile manageriale, în
scopul organizării unor activităţi generatoare de avantaje economice. La baza

11
Obiectul și metoda contabilității Capitolul II

înfiinţării unei societăţi de persoane există încrederea între asociaţi, fapt ce


determină ca relaţia care duce la constituirea unei societăţi de persoane să fie
“intuitu personae”.
În cadrul societăţilor de persoane există două tipuri de astfel de societăţi:
• societatea în nume colectiv.
• societatea în comandită simplă.

Societăţile de capitaluri
Sunt create prin asocierea capitalurilor a două sau mai multe persoane prin
emisiunea de titluri de valoare liber negociabile numite acţiuni.
Societăţile de capitaluri sunt constituite pe bază de contract şi statut de
societate. În virtutea acestui fapt, ele pot să vândă sau să deţină bunuri, să dea sau
să fie date în judecată, să plătească impozite.
Răspunderea acţionarilor duce la delimitarea a două tipuri de societăţi:
• societatea în comandită pe acţiuni
• societatea pe acţiuni

12
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

Capitolul III

Situaţiile financiare anuale

3.1. Obiectivul și utiizatorii situaţiilor financiare

Obiectivul situațiilor financiare este de a furniza informații despre poziția


financiară (bilanț), performanțele (contul de profit și pierdere) și modificările
poziției financiare (situația fluxurilor de numerar) ale unei entități. Aceste informații
sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice, concentrându-se
asupra utilizatorilor care nu pot impune informațiile pe care ar trebui să le primească.
Aceşti utilizatori sunt7:
• investitorii actuali care sunt interesaţi de capacitatea întreprinderii de a realiza
câştiguri viitoare şi investitorii potenţiali care sunt interesaţi de calculul ratei
rentabilităţii pe care au dreptul să o pretindă întreprinderii pentru a-şi investi fondurile
de care dispun, în funcţie de riscul aferent investiţiei respective şi de oportunităţile
existente pe piaţă;

7
Feleagă N., Malciu L.,Bunea Ş.,2002, Bazele contabilităţii-o abordare europeană şi internaţională,
Editura Economică, pag.35-39

13
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

• băncile sunt interesate de capacitatea de rambursare a împrumuturilor de către


întreprindere şi de acoperire a dobânzilor din profitul obţinut de aceasta. O atenţie
deosebită o acordă, aceşti creditori, neutilizării de întreprindere a împrumuturilor pe
termen scurt ca sursă de acoperire a finanţării imobilizărilor.
• furnizorii consideră necesar să cunoască capacitatea întreprinderii debitoare de a-şi
îndeplini obligaţiile financiare dar şi perspectivele de dezvoltare a întreprinderii care
ar însemna un volum majorat al volumului şi valorii comenzilor cerute de către
aceasta;
• clienţii doresc să cunoască capacitatea furnizorilor lor de a-şi continua activitatea
pentru a cunoaşte la rândul lor posibilitatea de a-şi onora obligaţiile contractuale faţă
de proprii lor parteneri;
• salariaţii sunt interesaţi de securitatea locurilor de muncă care depinde de continuarea
activităţii întreprinderii. Ei mai sunt interesaţi şi de creşterile salariale ce depind de
performanţa întreprinderii.
• puterea publică adică administraţia fiscală şi economică. Pe baza informaţiilor
contabile furnizate de întreprindere se stabilesc bazele de calcul al impozitelor şi
taxelor şi se efectuează analiza diferitelor cereri care vizează acordarea de subvenţii,
împrumuturi cu dobândă redusă etc.

Aceste informaţii trebuie să asigure o imagine fidelă asupra poziţiei financiare,


performanţelor financiare şi modificărilor poziţiei financiare ale unităţii. În vederea
realizării acestui obiectiv unităţile patrimoniale întocmesc, obligatoriu, la închiderea
exerciţiului, lucrări contabile de sinteză care poartă denumirea de situaţii financiare
(denumire dată de Standardele Internaţionale de Contabilitate).

14
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

Prezentarea fidelă este obținută prin furnizarea unor informații utile (prezentare totală)
în situațiile financiare, în cadrul cărora transparența este asigurată. Dacă se presupune că
prezentarea fidelă este echivalentă cu transparența, un obiectiv secundar al situațiilor
financiare poate fi definit astfel: asigurarea transparenței prin prezentarea în totalitate a
informațiilor și furizarea unei prezentări fidele a unor informații utile în scopul luării
deciziilor.

Evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare anuale ale unei întreprinderi trebuie
să fie efectuată în acord cu principiile :
1. Principiul prudenţei – conform căruia evaluarea patrimoniului trebuie făcută în aşa fel
încât elementele de activ şi veniturile să nu fie supraevaluate, iar elementele de pasiv şi
cheltuielile să nu fie subevaluate.
2. Principiul permanenţei metodelor (sau principiul fixismului) – conform căruia trebuie
aplicate aceleaşi reguli şi metode de evaluare şi înregistrare în contabilitate, pe mai multe
exerciţii financiare, pentru a asigura comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
3. Principiul continuităţii activităţii – conform căruia se presupune că întreprinderea îşi
va continua în condiţii normale activitatea şi pe viitor, fără a intra în lichidare
(desfiinţare), sau fără a-şi diminua volumul de activitate.
4. Principiul independenţei exerciţiului (sau principiul autonomiei exercițiului) –
conform căruia, cheltuielile şi veniturile trebuie delimitate în timp, pe măsura perioadelor
la care se referă, fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor.

15
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

5. Evaluarea separată a elementelor de activ și de pasiv. În vederea stabilirii valorii


totale corespunzătoare unor poziții din bilanț, se detemină separat valoarea aferentă
fiecărui element individual de activ sau de pasiv.
6. Principiul intangibilităţii – sumele înregistrate în conturi la data de 1 ianuarie anul
curent, trebuie să coincidă perfect cu cele înregistrate în conturi (şi înscrise în bilanţul
contabil anual) la 31 decembrie al anului precedent.
7. Principiul necompensării – conform căruia, nu este admisă compensarea între
elementele de activ şi cele de pasiv înscrise în bilanţ şi nici între veniturile şi cheltuielile
înregistrate în contul de rezultate.
8. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului – potrivit căruia, toate
informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a
evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.
9. Principiul importanţei relative sau al pragului de semnificaţie.
Acest principiu este de sorginte anglo-saxonă ( materiality) şi alături de principiul realităţii
economice asupra apartenenţei juridice reprezintă fundamentul conceptului de imagine
fidelă, în sens britanic ( true and fair view).

3.3. Structura situaţiilor financiare


Structura situaţiilor financiare diferă în funcţie de mărimea întreprinderilor şi anume:
• A) pentru întreprinderile mari 8 situaţiile financiare anuale cuprind:
a) bilanţul;
b) contul de profit şi pierdere;

8
OMFP nr.1752 /2005 Reglement[ri contabile conforme cu Directiva a IV-a și Directiva a VII-a ale
Comunităților Economice Europene aprobate prin OMFP nr.2001/2006 și nr.2374/2007 publicat în
Monitorul Oficial nr.53 din 22.01.2004

16
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

c) situaţia modificărilor capitalului propriu;


d) situaţia fluxurilor de trezorerie;
e) politici contabile şi note explicative.
• B) pentru întreprinderile mici şi mijlocii (care nu îndeplinesc două dintre
criteriile: cifra de afaceri până la 7.300.000 euro/an; total active până la 3.650.000
euro; număr mediu de salariaţi în cursul exercițiului 50 structura situaţiilor financiare
anuale este următoarea:
a) bilanţ;
b) cont de profit şi pierdere;
c) politici contabile şi note explicative
Opţional aceste întreprinderi pot întocmi:
- situația modificărilor capitalului propriu
și/sau - situaţia fluxurilor de trezorerie.
Situaţiile financiare anuale ale întreprinderii se supun spre aprobare de către adunarea
generală a acţionarilor sau asociaţilor, pe baza raportului
administratorilor şi a raportului auditorului financiar şi se pastrează timp de 50 de ani.
Subunitățile fără personalitate juridică care aparțin persoanelor juridice cu sediul sau
domiciliul în România organizează și conduc contabilitatea proprie la nivel de balanță de
verificare, fără a întocmi situații financiare.
Activitatea desfășurată în străinătate de subunitățile fără personalitate juridică, și care
aparțin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, se include în situațiile
financiare ale persoanei juridice române și se raportează pe teritoriul României.

3.2.1.Bilanţul

17
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de


activ, datorii şi capital propriu ale persoanei juridice la încheierea exerciţiului
financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege.
Bilanţul cuprinde toate elementele de activ, datorii şi capital propriu grupate după
natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate.
Bilanţul se întocmeşte pe baza balanţei de verificare a conturilor sintetice la 31
decembrie puse de acord cu soldurile din balanţa conturilor analitice, încheiată
după înregistrarea tuturor documentelor în care au fost consemnate operaţiunile
financiar-contabile aferente activităţii perioadei raportate. Soldurile conturilor din
balanţa de verificare se grupează şi se înscriu în formular potrivit menţiunilor din
cadrul fiecărui rând.

Exemplu de bilanţ contabil simplificat

Judeţul __BUCURESTI___| Forma de proprietate


PRIVATA_|3|5|
Persoana juridică _SC BETA SRL__ Activitatea preponderentă
Adresa: localitatea (denumire clasă CAEN)
sectorul
str. ____,
sc. _________________, ap. ____________ Cod clasă CAEN 5|1|4|
Telefon ____________, fax _____________ Cod fiscal/Cod unic de
înregistrare R|6|5|4|2|2|3|1|

Număr din registrul comerţului


J40/23439/1994

18
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

BILANŢ

încheiat la data de 31 decembrie N

- lei –

Nr. Sold la:


rd. Începutul anului Sfârşitul anului
A B 1 2
A ACTIVE IMOBILIZATE

I. IMOBILIZĂRI
NECORPORALE(ct. 201 + 01
203 + 205 + 207 + 208 +
233 + 234 - 2801 - 2803
- 2805 - 2807 - 2808 -
290 - 293*)

II. IMOBILIZĂRI 02
CORPORALE (ct. 211 + 212
+ 213 + 214 + 231 + 232
- 2811 - 2812 - 2813 -
2814- 291 - 293*)

III. IMOBILIZĂRI 03
FINANCIARE (ct. 261 +
262 + 263 + 265 + 267
- 296)

ACTIVE IMOBILIZATE - 04
TOTAL (rd. 01 la 03)

B. ACTIVE CIRCULANTE
1. STOCURI (ct. 301 + 302 + 05
303 +/- 308 + 331
+ 332 + 341 + 345 + 346

19
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

+/- 348 + 351 + 354 +


356 + 357 + 358 + 361
+/- 368 + 371 +/- 378 +
381 +/- 388 - 391 - 392
- 393 - 394 - 395 - 396
- 397 - 398 + 4091 -
4428)

II. CREANŢE (Sumele ce 06


urmează a fi încasate
după o perioadă mai mare
de un an se prezintă
separat.) (ct. 4092 +
411 + 413 + 418 + 425 +
4282 + 431**) + 437**) +
4382 + 441**) + 4424
+ 4428**) + 444**) + 445
+ 446**) + 447**) + 4482
+ 451**) + 452**)+
456**) + 4582 + 461 +
473**)- 491 - 495 - 496
+ 5187)

III. INVESTIŢII FINANCIARE 07


PE TERMEN SCURT(ct. 501 +
502 + 503 + 505 + 506 + 508 +
5113 + 5114 - 591 - 592 - 593 - 595
- 596 - 598)
IV. CASA ŞI CONTURI LA 08
BĂNCI ct. 5112 + 5121 +
5124 + 5125 + 531 + 532
+ 541 + 542)

ACTIVE CIRCULANTE - 09
TOTAL(rd. 05 la 08)

C. CHELTUIELI ÎN AVANS 10

(ct. 471)
D. DATORII CE TREBUIE 11
PLĂTITE ÎNTR-O
PERIOADĂ DE PÂNĂ LA
UN AN (ct. 161 + 162
+ 166 + 167 + 168 - 169
+ 269 + 401 + 403 + 404
+ 405 + 408 + 419 + 421
+ 423 + 424 + 426 + 427
+ 4281 + 431***)+437***)

20
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

+ 4381 + 441***) + 4423


+ 4428***) + 444***)
+ 446***) + 447***) +
4481 + 451***) + 452***)
+ 455 + 456***) + 457 +
4581 + 462 + 473***) +
509 + 5186 + 519)

E. ACTIVE CIRCULANTE 12
NETE, RESPECTIV
DATORII CURENTE NETE
(rd. 09 + 10 - 11 - 18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS 13
DATORII CURENTE
(rd. 04 + 12 - 17)

G. DATORII CE TREBUIE 14
PLĂTITE ÎNTR-O
PERIOADĂ MAI MARE DE
UN AN
(ct. 161 + 162 + 166 +
167 + 168 – 169 + 269 +
401 + 403 + 404 + 405 +
408 + 419 + 421 + 423 +
424 - 426 + 427 + 4281 +
431***) + 437***) + 4381
+ 441***) + 4423 +
4428***) + 444***) +
446***) + 447***) + 4481
+ 451***) + 452***) +
455 + 456***) + 457 +
4581 + 462 + 473***) +
509 + 5186 + 519)
H. PROVIZIOANE PENTRU 15
RISCURI ŞI CHELTUIELI
(ct. 151)

I. VENITURI ÎN 16

AVANS
rd. (17 + 18), din care:

- subvenţii pentru 17
investiţii (ct. 131)

- venituri inregistrate 18
in avans(ct. 472)

21
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

J. CAPITAL ŞI
19
REZERVE
I. CAPITAL (rd. 20 la
22) din care:

- capital subscris 20
nevărsat (1011)

- capital subscris 21
vărsat (1012)
- patrimoniul regiei 22
(1015)
II. PRIME DE 23

CAPITAL
(ct. 104)
III. REZERVE DIN 24
REEVALUARE (ct. 105) 25
Sold C
Sold D
IV. REZERVE 26

(ct. 106)
V. REZULTATUL REPORTAT 27
(ct. 117) 28
Sold C
Sold D
VI. REZULTATUL 29
EXERCIŢIULUI 30
FINANCIAR (ct. 121)
Sold C
Sold D
Repartizarea profitului 31
(ct. 129)
TOTAL CAPITALURI 32
PROPRII (rd. 19 + 23 + 24 - 25
+ 26 + 27 - 28 + 29 - 30 -
31)
Patrimoniul 33

public
(ct. 1016)
TOTAL 34

CAPITALURI

22
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

(rd. 32 + 33)

------------
*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective
**) Solduri debitoare ale conturilor respective
***) Solduri creditoare ale conturilor respective
****) Conturile respective se utilizează numai de cooperativele de credit

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,

Numele şi prenumele ______________ Numele şi prenumele ______________


Semnătura ________________________ Semnătura ________________________

Ştampila unităţii

3.2.2.Contul de profit şi pierdere


Pentru că în bilanţ rezultatul exerciţiului este reflectat prin soldul contului “121
Profit şi pierdere” este nevoie de informaţii suplimentare care să detalieze modul
de generare a rezultatului, informaţii care sunt cunoscute din Contul de profit şi
pierdere care are cuprinde următorii indicatori:
 Cifra de afaceri netă.
Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse și
furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entității, după
deducerea reducerilor comerciale și a taxei pe valoarea adăugată, precum și a
altor taxe legate direct de cifra de afaceri.
 Rezultatul din exploatare (veniturile din exploatare - cheltuielile din
exploatare);
 Rezultatul financiar (veniturile financiare - cheltuielile finaciare);
 Rezultatul curent (rezultatatul din exploatare + rezultatul financiar);
 Rezultatul extraordinar (veniturile extraordinare–cheltuielile extraordinare);
 Impozitul pe profit;

23
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

 Rezultatul net al exerciţiului (rezultatul curent + rezultatul extraordinar –


impozit pe profit).
Normele romîneşti prevăd ca întreprinderile să întocmească cont de profit şi
pierdere sub formă de listă care să aibă următorul format9 :

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE


la data de 31 decembrie 2003
- lei -
Denumirea Nr. Realizări aferente perioadei de raportare
rd. Exerciţiul Exerciţiul
indicatorului financiar financiar
precedent încheiat
A B 1 2
1 Cifra de afaceri 01
netă(rd.02 la 04)
Producţia vândută 02
(ct. 701 + 702 + 703 +
704 + 705 + 706 + 708)
Venituri din vânzarea 03
mărfurilor (ct. 707)
Venituri din subvenţii 04
de exploatare aferente
cifrei de afaceri nete
(ct. 7411)
2. Variaţia stocurilor
(ct. 711)
Sold C 05
Sold D 06
3. Producţia imobilizată 07
(ct. 721 + 722)
4. Alte venituri din 08
exploatare
(ct. 7417 + 758)
VENITURI DIN EXPLOATARE 09
- TOTAL
(rd. 01 + 05 - 06 + 07 +
08)
5. a) Cheltuieli cu 10
materiile prime şi
materialele consumabile
(ct. 601 + 602)
Alte cheltuieli materiale 11
(ct. 603 + 604 + 606 +

9
Ordinul nr.1752/2005

24
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

608)
6. Cheltuieli cu personalul 14
(rd. 15 + 16), în care:
b) Alte cheltuieli din 12
afară (cu energie şi
apă) (ct. 605)
c) Cheltuieli privind 13
mărfurile (ct. 607)
a) Salarii (ct. 621 + 15
641)
b) Cheltuieli cu 16
asigurările şi protecţia
socială (ct. 645)
7. a) Amortizări şi 17
provizioane pentru
deprecierea
imobilizărilor corporale
şi necorporale (rd. 18 -
19)
a. 1) Cheltuieli (ct. 18
6811 + 6813)
a. 2) Venituri (ct. 19
7813)
b) Ajustarea valorii 20
activelor circulante
(rd. 21 - 22)
b. 1) Cheltuieli (ct. 21
654 + 6814)
b. 2) Venituri (ct. 754 22
+ 7814)
8. Alte cheltuieli de 23
exploatare (rd. 24 la
26)
8.1. Cheltuieli privind 24
prestaţiile externe
(ct. 611 + 612 + 613 +
614 + 621 + 622 + 623 +
624 + 625 + 626 + 627 +
628)
8.2. Cheltuieli cu alte 25
impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate
(ct. 635)
8.3. Cheltuieli cu 26
despăgubiri, donaţii şi
activele cedate (ct.
658)
Ajustări privind 27
provizioanele pentru
riscuri şi cheltuieli
(rd. 28 - 29)
- Cheltuieli (ct. 6812) 28

25
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

- Venituri (ct. 7812) 29


CHELTUIELI DE 30
EXPLOATARE - TOTAL
(rd. 10 la 14 + 17 + 20
+ 23 + 27)
REZULTATUL DIN
EXPLOATARE:
- Profit (rd. 09 - 30) 31
- Pierdere (rd. 30 - 09) 32
9. Venituri din interese de 33
participare
(ct. 7613 + 7614 + 7615
+ 7616)
- din care, în cadrul 34
grupului
10 Venituri din alte 35
investiţii financiare
şi creanţe care fac parte
din activele
imobilizate
(ct. 7611 + 7612)
- din care, în cadrul 36
grupului
11 Venituri din dobânzi 37
(ct. 766)
- din care, în cadrul 38
grupului
Alte venituri financiare 39
(ct. 762 + 763 + 764 +
765 + 767 + 768)
VENITURI FINANCIARE - 40
TOTAL (rd. 33 + 35 + 37
+ 39)
12 Ajustarea valorii 41
mobilizărilor financiare
şi a investiţiilor
financiare deţinute ca
active circulante (rd.
42 - 43)
- Cheltuieli (ct. 686) 42
- Venituri (ct. 786) 43
13 Cheltuieli privind 44
dobânzile (ct. 666)
45
- din care, în cadrul
grupului
Alte cheltuieli 46
financiare (ct. 663 +
664 + 665 + 667 + 668)
CHELTUIELI FINANCIARE - 47
TOTAL (rd. 41 + 44 + 46)

26
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

REZULTATUL
FINANCIAR:
- Profit (rd. 40 - 47) 48
- Pierdere (rd. 47 - 40) 49
14 REZULTATUL CURENT:
- Profit (rd. 09 + 40 - 50
30 - 47)
- Pierdere (rd. 30 + 47
- 09 - 40) 51
15 Venituri extraordinare 52
(ct. 771)
16 Cheltuieli extraordinare 53
(ct. 671)
17 REZULTATUL EXTRAORDINAR:
-Profit (rd. 52 - 53) 54
- Pierdere (rd. 53 - 52) 55
VENITURI TOTALE (rd. 09 56
+ 40 + 52)
CHELTUIELI TOTALE (rd. 57
30 + 47 + 53)
18 REZULTATUL BRUT:
- Profit (rd. 56 - 57) 58
- Pierdere (rd. 57 - 56) 59
19 IMPOZITUL PE PROFIT (ct. 60
691)
20 Alte cheltuieli cu 61
impozite care nu apar
în elementele de mai sus
(ct. 698)
21 REZULTATUL NET AL
EXERCIŢIULUI FINANCIAR:
- Profit (rd. 58 - 60 - 62
61)
- Pierdere (rd. 59 + 60 63
+ 61);(rd. 60 + 61 - 58)

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT, Numele


şi prenumele ___________ Numele şi prenumele ______________

În contul de rezultate se prevăd aşadar cheltuielile şi veniturile întreprinderii care


sunt definite, în Cadrul pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare
elaborat de IASC (IASB din 2001), astfel:
• Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori

27
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului


propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.
• Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor
ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului
propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.
Acelaşi Cadru conceptual face referiri şi la recunoaşterea veniturilor şi a
cheltuielilor şi anume:
• Recunoaşterea veniturilor

Veniturile sunt recunoscute în Contul de profit şi pierdere atunci când a avut loc
o creştere a beneficiilor economice viitoare aferente creşterii unui activ sau
diminuării unei datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil.

• Recunoaşterea cheltuielilor

Cheltuielile sunt recunoscute în Contul de profit şi pierdere atunci când a avut


loc o reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuării unui activ sau
creşterii unei datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil.

3.2.3.Situaţia modificărilor capitalului propriu

Situaţia modificărilor capitalului propriu evidenţiază:


- profitul net sau pierderea netă a perioadei;

28
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

- fiecare element de venit şi cheltuială, câştig sau pierdere care, aşa cum este
cerut de un standard este recunoscut direct în capitalul propriu şi totalul
acestor elemente şi
- efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecţia erorilor
fundamentale.
Situaţia cuprinde o prezentare a soldurilor de deschidere şi închidere pentru
capitalul social, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat şi rezultatul
exerciţiului şi a modificărilor acestora, indicându-se: suma la începutul anului,
sumele transferate în sau din cont în timpul exerciţiului; natura, sursa sau
destinaţia oricărorsatfel de transferuri precum şi suma existentă la sfârşitul
exerciţiului financiar.

3.2.4.Situaţia fluxurilor de trezorerie

Fluxurile de trezorerie reflectă rezultatul activităţilor de exploatare, de investiţii


şi de finanţare desfăşurate de o unitate patrimonială în cursul unui exerciţiu
financiar. Fluxurile de trezorerie se clasifică în trei grupe :
a) fluxuri de numerar din activităţi de exploatare, care cuprind: încasări în
numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii; încasări în numerar
provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri; plăţi în
numerar către furnizorii de bunuri şi servicii; plăţi în numerar către şi în
numele angajaţilor; plăţile în numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar
dacă nu pot fi identificate în mod specific cu activităţile de investiţii şi de
finanţare.

29
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

b) fluxuri de numerar din activităţi de investiţii, care reprezintă încasări şi plăţi


aferente operaţiunilor legate de imobilizări.
c) Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare care cuprind: veniturile în
numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu;
plăţile în numerar către acţionari pentru a acţiona sau a răscumpăra acţiunile
întreprinderii; veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite,
ipoteci şi alte împrumuturi; rambursările în numerar ale unor sume
împrumutate; plăţile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor
legate de o operaţiune de leasing financiar.

3.2.5.Note explicative

Notele explicative trebuie:


 să prezinte informații despre reglementările contabile care au stat la
baza întocmirii situațiilor financiare anuale și despre politicile contabile
folosite;
 să ofere informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, contul
de profit și pierdere și, după caz, în situația modificărilor capitalurilor
proprii și/sau situația fluxurilor de trezorerie , dar sunt relevante pentru
înțelegerea oricărora dintre acestea.
Notele explicative la situaţiile financiare anuale sunt:
Nota 1 - Active imobilizate;
Nota 2 - Provizioane;
Nota 3 - Repartizarea profitului;

30
Obiectul și metoda contabilității Capitolul III

Nota 4 - Analiza rezultatului din exploatare;


Nota 5 - Situaţia creanţelor şi datoriilor;
Nota 6 - Principii, politici şi metode contabile;
Nota 7 - Participații și surse de finanțare;

Nota 8 - Informaţii privind salariaţii și membrii organelor de administrație,


conducere și de supraveghere;
Nota 9 - Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-
financiari.

31
Obiectul și metoda contabilității Capitolul IV

Capitolul IV
Bilanţul contabil

4.1. Conţinutul şi structura bilanţului

Bilanţul este un tablou sau o situaţie care evidenţiază, în expresie valorică,


la un moment dat, echilibrul dintre bunurile economice şi sursele de finanţare,
precum şi profitul sau pierderea ca rezultat al activităţii desfăşurate.
Reglementările din România definesc bilanţul astfel: documentul contabil
de sinteză prin care se prezintă elementele de activ şi de pasiv ale întreprinderii la
încheierea exerciţiului, precum şi celelalte situaţii prevăzute de lege.
Diferitele poziţii care formează activul şi pasivul bilanţului sunt denumite
posturi de bilanţ, respectiv posturi de activ şi posturi de pasiv.
Conform reglementărilor în vigoare posturile obligatorii ale bilanţului
contabil sunt următoarele:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale:
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori similare
4. Fondul comercial
5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie

32
Obiectul și metoda contabilității Capitolul IV

II. Imobilizări corporale:


1. Terenuri şi construcţii
2. Instalaţii tehnice şi maşini
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie
III. Imobilizări financiare:
1. Titluri de participare deţinute la societăţile din cadrul grupului
2. Creanţe asupra societăţilor din cadrul grupului, altele decât cele
comerciale
3. Titluri sub formă de interese de participare
4. Titluri deţinute ca imobilizări
5. Alte creanţe
6. Acţiuni proprii (cu indicarea în note a valorii nominale)

B. Activele circulante:
I. Stocuri:
1. Materii prime şi materiale consumabile
2. Producţia în curs de execuţie
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri
II. Creanţe:
1. Creanţe comerciale
2. Sume de încasat de la societăţile din cadrul grupului
3. Sume de încasat de la societăţile la care se deţin interese de
participare

33
Obiectul și metoda contabilității Capitolul IV

4. Alte creanţe
5. Creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat
III. Investiţii financiare pe termen scurt:
1. Titluri de participare deţinute la societăţile din cadrul grupului
2. Acţiuni proprii (cu indicarea în note a valorii nominale)
3. Alte investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de 1 an:


1. Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni, prezentându-se separat
împrumuturile în monede convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate societăţilor din cadrul grupului
7. Sume datorate privind interesele de participare
8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi datorii pentru asigurările
sociale

E. Active circulante nete, respective datorii curente nete


F. Total active minus datorii curente

34
Obiectul și metoda contabilității Capitolul IV

G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioada mai mare de 1 an:


1. Împrumuturi de emisiuni de obligaţiuni, prezentându-se separat
împrumuturile în monede convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate societăţilor din cadrul grupului
7. Sume datorate privind interesele de participare
8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi datorii pentru asigurările
sociale
H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
1. Provizioane pentru pensii şi alte obligaţii similare
2. Alte provizioane

I. Venituri în avans

J. Capital şi rezerve:
I. Capital subscris (prezentându-se separate capitalul vărsat şi cel
nevărsat)
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve:
1 Rezerve legale
2 Rezerve pentru acţiuni proprii

35
Obiectul și metoda contabilității Capitolul IV

3 Rezerve statutare sau contractuale


4 Alte rezerve
V. Rezultatul reportat
VI. Rezultatul exerciţiului financiar.

4.2. Caracterizarea elementelor bilanţului

Normele contabile româneşti prevăd următoarea structură a activului


bilanţier, în ordinea crescătoare a lichidităţii:
A) active imobilizate
B) active circulante
C) cheltuieli în avans.

A. Activele imobilizate reprezintă valori economice de investiţie a căror


perioadă de utilitate şi lichiditate este mai mare de 1 an şi care nu se consumă la
prima utilizare.
În urma deprecierii, valoarea activelor imobilizate este recuperată prin
sistemul amortizărilor (în general) şi al provizioanelor (rar).
Activele imobilizate cuprind trei grupe:
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare.
I. Imobilizările necorporale (numite şi active intangibile sau active
nemateriale) reflectă valori economice de investiţie care nu îmbracă fizic forma de
bunuri materiale concrete.

36
Obiectul și metoda contabilității Capitolul IV

În structura imobilizărilor necorporale sunt incluse:


1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori similare şi alte
imobilizări necorporale
4. Fondul comercial
5. Alte imobilizări necorporale
6. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie
Imobilizările necorporale în curs de execuţie sunt active imobilizate, create
fie prin mijloace proprii ale întreprinderii, fie rezultate din lucrări de durată mai
lungă sau mai scurtă, încredinţate terţilor, care nu au fost terminate la închiderea
exerciţiului şi care sunt destinate să servească durabil activităţii întreprinderii.
În cadrul acestei structuri sunt evidenţiate şi avansurile acordate
furnizorilor de imobilizări necorporale.

II. Imobilizări corporale (active fizice şi tangibile ) se prezintă sub forma


unor bunuri cu conţinut material (corporal).
În reglementările legale româneşti imobilizările corporale sunt definite ca
fiind active deţinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri
sau în prestarea de servicii, în scopuri administrative sau pentru a fi utilizate în
producţia de bunuri sau în prestarea de servicii, în scopuri administrative sau
pentru a fi date în locaţie terţilor, active care vor fi utilizate pe parcursul mai
multor exerciţii.
În structura imobilizărilor corporale se includ:
1) terenuri şi construcţii;

37
Obiectul și metoda contabilității Capitolul IV

2) instalaţii tehnice şi maşini;


3) alte instalaţii, utilaje şi mobilier;
4) avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.

III. Imobilizări financiare (numite şi investiţii financiare pe termen


lung) reprezintă titluri şi creanţe financiare
B. Active circulante reprezintă bunurile şi valorile care se utilizează pe o
perioadă scurtă în activitatea întreprinderii şi, în general, participă la un singur
circuit economic, modificându-şi în permanenţă forma.
În structura activelor circulante se includ:
I. Stocuri
II. Creanţe
III. Investiţii financiare pe termen scurt şi
IV. Casa şi conturi la bănci.

În cadrul stocurilor se cuprind:


1) materii prime şi materiale consumabile.
2) Producţia în curs de fabricaţie
3) Produsele şi mărfurile
4) Avansurile pentru cumpărări de stocuri

II. Creanţele (sau valori în curs de decontare) sunt sumele ce urmează a


fi încasate de întreprindere în urma vânzării de bunuri şi servicii către terţi numit
generic debitori.

38
Obiectul și metoda contabilității Capitolul IV

III. Investiţiile financiare pe termen scurt (numite şi titluri de


plasament sau valori de trezorerie) cuprind titlurile achiziţionate în vederea
realizării unui câştig pe termen scurt.

IV. Casa şi conturile la bănci sunt reprezentate prin numerarul aflat în


casieria unităţilor şi prin disponibilităţile aflate în conturi la bănci.
C. Cheltuielile în avans reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru
fiecare exerciţiu financiar numai a cheltuielilor care îi sunt proprii. În structura
acestora se includ cheltuielile înregistrate în avans care prin natura lor pot
reprezenta: chiriile plătite în avans, abonamentele, taxele de locaţiune, primele de
asigurare şi dobânzile plătite anticipat.

În ceea ce priveşte structura pasivului bilanţier, normele contabile


româneşti prevăd:
A – Capital şi rezerve
B - Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
C – Datorii
D – Venituri în avans

A. Capitalul şi rezervele (numit şi capital propriu) reprezintă sursele de


finanţare stabile de care dispune o întreprindere.
În structura capitalului propriu sunt incluse:
I capital
II prime de capital
III rezerve din reevaluare

39
Obiectul și metoda contabilității Capitolul IV

IV rezerve
V rezultatul reportat
VI rezultatul exerciţiului.
I. Capitalul reprezintă sursa proprie permanentă ce se constituie la
înfiinţarea întreprinderii, reprezentând condiţia de existenţă şi funcţionare a
acesteia.
Capitalul social este format din acţiuni (sau părţi sociale), având valoare
egală, numită valoare nominală.
Capitalul social se formează prin aportul în bani sau în bani şi natură adus
de acţionari (asociaţi).
Promisiunea scrisă a acţionarilor de a participa la formarea capitalului se
numeşte subscriere iar aducerea aportului în bani sau în natură se numeşte
vărsarea capitalului.
Capitalul îmbracă două forme şi anume:
1) capital subscris şi nevărsat adică acel capital pe care proprietarii s-
au angajat să-l pună la dispoziţia întreprinderii;
2) capital subscris vărsat adică acea parte din capitalul subscris care a
fost, fizic, depusă de proprietari la dispoziţia întreprinderii.
II. Primele de capital
III. Rezervele din reevaluare
IV. Rezervele
1) rezervele legale
2) rezervele statutare
3) rezervele pentru acţiuni proprii
4) alte rezerve

40
Obiectul și metoda contabilității Capitolul IV

V. Rezultatul reportat
VI. Rezultatul exerciţiului

B. Provizioane
Recunoaşterea provizioanelor în contabilitate se face numai în momentul
în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
1) există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
2) este probabilă efectuarea unor plăţi pentru onorarea obligaţiilor
respective şi
3) suma poate fi estimată.

C. Datoriile (sau capitalul străin) sunt sursele de finanţare externe puse


la dispoziţia întreprinderii, fie de bănci sau alte instituţii financiare, fie de furnizori,
fie de terţi pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent
valoric.

D. Veniturile în avans
Reprezintă valorile care asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu financiar
numai a veniturilor care îi sunt proprii.
Veniturile înregistrate în avans cuprind toate veniturile provenite din
încasarea anticipată a unor lucrări şi servicii (chirii, taxe, dobânzi încasate
anticipat).
Din structura veniturilor în avans fac parte şi subvenţiile pentru investiţii
adică acele surse de finanţare alocate de la bugetul de stat sau din alte surse
nerambursabile, de care beneficiază o întreprindere destinate achiziţionării sau

41
Obiectul și metoda contabilității Capitolul IV

producerii de echipamente sau alte bunuri de natura imobilizărilor, unor activităţi


pe termen lung sau pentru acoperirea unor cheltuieli de natura investiţiilor.

4.3. Întrebări şi probleme


I.
1) Definiţi bilanţul.
2) Ce este lichiditatea ?
3) Ce este exigibilitatea ?
4) Ce poziţii bilanţiere compun grupa activelor imobilizate ?
5) Ce elemente patrimoniale se includ în grupa de imobilizări necorporale
?
6) Ce elemente patrimoniale se includ în grupa de imobilizări corporale ?
7) Ce elemente patrimoniale se includ în grupa de imobilizări financiare ?
8) Ce reprezintă veniturile în avans ?

42
Obiectul și metoda contabilității Capitolul IV

II.
Care este valoarea imobilizărilor necorporale deţinute de o societate
cunoscându-se următoarele date:

Specificaţie Suma
Cheltuieli cu materiile prime 10.000.000
Fondul comercial 50.000.000
Construcţii 4.000.000.000
Cheltuieli de dezvoltare 7.000.000
Brevete 75.000.000
Utilaje 300.000.000
Terenuri 500.000.000
Furnizori 25.000.000
Programe informatice 30.000.000
Efecte de primit 8.000.000
Clienţi-creditori 10.000.000
Produse finite 75.000.000
Cheltuieli de constituire 35.000.000

43
Obiectul și metoda contabilității Capitolul IV

III.

Care este valoarea imobilizărilor corporale deţinute de o societate


cunoscându-se următoarele date:

Specificaţie Suma
Venituri din vânzarea produselor finite 10.000.000
know-how 50.000.000
Construcţii 4.000.000.000
Cheltuieli cu salariile personalului 7.000.000
Instalaţii de lucru 375.000.000
Utilaje 300.000.000
Terenuri 500.000.000
Furnizori 25.000.000
Programe informatice 30.000.000
Efecte de plătit 8.000.000
Clienţi 10.000.000
Produse finite 75.000.000
Cheltuieli de constituire 35.000.000

44

You might also like