Cap.

1 Introducere

Ca rezultat al progreselor din industrie, agricultura si tehnologie, se creeaza

cantitati tot mai mari de noi deseuri. Gazele, lichidele, deseurile solide, deseurile
menajere si apele reziduale polueaza mediul si in unele locuri nivelele de poluare
sunt periculos de ridicate. Intr-un mediu ecologic echilibrat, deseurile putrezesc
producand materiale noi utile: frunzele cazute creeaza un ingrasamant natural care
imbogateste solul; excrementele animalelor sunt descompuse de insecte si
organisme mai mici, eliminand din nou in aer şi in sol elementele importante
Un asemenea mediu, in care prospera multe forme de viata, ar trebui sa fie un
model pentru viata moderna.
Dacă vrem sa traim intr-o lume sanatoasa, trebuie să minimalizăm efectele
reziduurilor produse de societate. Daca reziduurilor li se permite sa domine mediul,
echilibrul natural este pierdut si acest dezechilibru poate avea efecte dezastruase –
asupra animalelor, vegetatiei si chiar a vremii.Poluarea are diferite cauze si efecte –
pe uscat, in rauri si mari, si in atmosfera. Chiar si zgomotul este un tip de poluare
care ar trebui limitat.
Studiul si impiedicarea poluarii a devenit o ramura importanta a stiintei[1].

CAP2.Stare naturală
In natura, apa se gaseste din abundenta, in toate starile de agregare:
 in stare lichidă (forma in care acopera 2/3 din suprafata pamantului;
sub forma de mari, oceane, rauri, fluvii, ape subterane);
 in stare solidă (formeaza calote glaciare);
 in stare gazoasă (atmosfera contine o cantitate considerabila de apa,
sub forma de vapori de apa, invizibili).
Apa urmeaza un circuit in natura.
Caldura soarelui determina evaporarea apei de suprafata. Vaporii rezultati
se ridica in atmosfera. Dacă în atmosfera saturata cu vapori de apa apare o scadere a
temperaturii, parte din vaporii condensati iau forma de nori, ceata, ploaie, zapada
sau grindina.[3]
 În anotimpurile calde, dar cu nopti racoroase se depune roua, iar daca
temperatura solului este sub 0 C, se depune bruma.
Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezulta din topirea zapezilor, in
parte umplu din nou lacurile, raurile, fluviile, marile si oceanele. Alta parte strabate
straturile de pamant, la diferite adancimi, formand apele freatice. Apa subterana
poate reaparea la suprafata, fie prin izvoare, fie extrasa prin fantani, puturi sau
sonde.
Chiar apa de ploaie, care ar trebui sa fie cea mai curata apa naturala
(devenita astfel printr-o distilare naturala) poate prezenta dizolvate anumite
impuritati de tipul: CO2, NH3 sau chiar H2S, SO2- ca urmare a contactului prelungit
cu aerul.[4]
Cea mai variata compozitie dintre toate apele naturale o au apele subterane. Ele
contin cantitati mari de substante solide sau gazoase. Ajunse la suprafata, aceste
ape, formeaza izvoare de ape minerale. Apele din rauri au o compozitie variabila.
Sunt in general slab mineralizate. Contin Ca2+ si HCO3- si mai rar SO42- si
Cl-.Totalitatea apei pe pamant este de aproximativ 1,46 miliarde km3 din care 97 in
oceane si mari, 2 in calote glaciare si 1 in rauri, lacuri, panze subterane.[5]

Cap.3.Apa si sanatatea
Suprafata pamintului este acoperita in proportie de 78% de apa, inclusiv 4%
de catre ghetari.
Nu toata apa de pe suprafata Terrei este potabila, rezervele de apa potabila
sunt localizate in ghetari-24 mln km 3,lacuri -230 mln. km 3 si atmosfera - 14 mln.km
3.
Din punct de vedere calitativ din ansamblul hidrosferei 97% este apa sarata,
restul il formeaza ghetarii - 2,49%, si apa lacurilor si fluviilor, apele din subteran si din
atmosfera.
 Apa este indispensabila existentei umane. Daca se incearca o comparatie
intre continutul chimic al apei din mari si oceane (89% cloruri, 10% sulfati, 0,2%
carbonati, etc…) si cel al lichidului fiziologic uman, se ajunge la constatarea ca
proportiile elementelor naturale sunt aproape aceleasi. [9]
Coletivitatile umane sau constituit si dezvoltat de-a lungul riurulor si marilor
lacuri.
Apa potabila pe Terra se distribuie inegal, astfel in SUA consumul zilnic este
de circa 1000 l de apa pe cap locuitor, iar in tarile din lumea a treia trei persoane din
cinci nu au acces la apa potabila, iar trei din partu nu beneficieaza de conditii sanitar-
igienice.
Maladiile cauzate de consumul de apa decimeaza anual circa 15 milioane de
copii sub 5 ani, iar jumatate din paturile de spital de pe planeta in 1980 erau ocupate
de bolnavii suferind de boli provocate de apa. [10]
Apa dulce disponibila sufera an de an procese de pierdere a calitatilor
naturale prin intense procese de poluare.
Pentru consumul potabil, menajer, industrial, agricol producerea energiei se
scot anual din circuit circa 2 200 miliarde tone de apa, din care circa 50% se intorc in
circuit ca ape uzate, nocive, pentru a caror neutralizare sunt necesre aceiasi cantitate
de ape curate. Ce se va intimpla cu rezervele existente in perspectiva extinderii
proceselor de poluare?
Cantitatea minima de apa necesara organismului uman este de 5 l in 24 ore, din care
circa 2 l o reprezinta apa consumata ca atare. Cantitatea de apa cosumata creste in
conditiile unui mediu cald sau al unei activitati fizice mai intense.[11]
Apa nu este utilizata doar ca neceasr strict fiziologic ci si pentru alte scopuri
necesare activitatii zilnice. Astfel pentru curatenia corprala omul foloseste zilnic circa
40 l de apa, la care se adauga apa necesara pregatirii alimentelor, a intretienri
hainelor, locuintei, etc…. Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii pentru
acoperirea nevoilor directe ale populatiei sunt necesare minimum 100 l de apa pe zi
pentru fiecare locuitor.
Dar aici nu este inclusa apa utilizata pentru nevoile industriale, fie ca materie
prima fie la intretinerea diverselor aparate, fie ca transportator al unor produse, fie
ca apa de racire. Astfel pentru producerea unei tone de fonta sunt necesare circa 15
000 l de apa, al unei tone de hirtie 250 000 l, a unei tone de carne de circa 10 000 l,
al unei tone de zahar de 100 000 l de apa, pentru producerea unui litru de bere se
pierd 30 de litri de apa. Apa este utilizata si pentru nevoi agrozootehnice, pentru
ingrijirea animalelor si adaposturilor acestora.
Sa nu uitam si de folosirea bazinelor de apa pentru odihna, sport precum si
pentru formatea microclimatului. [12]
Statisticile OMS arata cresterea incontinua a necesitatilor de apa, fapt ce
duce la resimtirea acuta a lipsei de apa de catre zone intregi ale pamintului.
Apele utilizate de om indiferent pentru care scopuri se incarca cu diferite elemente
chimice si fizice sau biologice care modifica compozitia naturala a apei in asa masura
incit aceasta nu poate fi folosita decit in scopuri industriale. Fenomenul respectiv
este numit poluare, si favorizeaza nemijlocit lipsa de apa potabila a omenirii.[13]

CAP 4.Apa pentru vieţuitoare şi pentru om

4.1 Apa pentru vieţuitoare
Apa este un component indispensabil vietii. Un om consuma in medie 3 l
apa/zi, iar corpul sau are un continut de 60-70 % apa. Un om evapora aproximativ
200 l apa/zi.
 In organismele vii, apa este continuta in forma: intracelulara (50%),
interstitiala (15%) si circulanta (5%).
Tesutul adipos si oasele contin 33% apa, muschii 77% , plamanii si rinichii
80% , substanta cenusie 85% , iar lichidele biologice: plasma 90% , saliva 99,5% .
Un om adult, cantarind 70 kg contine apa intr-un procent de 65-70% din
greutatea sa, adica pana la 50 kg apa.
Fiintele vii nu pot supravietui in absenta apei, toleranta la deshidratare
depinzand de specia respectiva. Apa este nu numai un constituent al organismelor vii
dar joaca si un rol extrem de important ca cel de regulator termic sau de irigator al
tesuturilor vii. [14]
4.2.Apa pentru om
Apa este un factor indispensabil organismului uman. Inca din cele mai vechi
timpuri asezarile umane au fost de-a lungul raurilor sau pe malul marilor.Necesarul
zilnic de apa al omului este aproximativ de 1.5-2 litri consumata ca atare ,dar pentru
curatenia corporala omul foloseste zilnic aproximativ 40litri de apa.
Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca optim pentru acoperirea
acestor nevoi ,o cantitate de 100 litri in 24 ore. Apa folosita de om trebuie sa
intruneasca anumite proprietati organoleptice fizice si chimice.Aceste proprietati pot
fi determinate cu ajutorul analizei fizico-chimice a apei.In acest sens , unele
determinari se fac la locul de recoltare,astfel:determinarile organoleptice (gust,miros
),determinarea temperaturii, fixarea oxigenului dizolvat si a hidrogenuluisulfurat
,determinarea clorului rezidual,a bioxidului de carbon liber si agresiv,determinarea
de Ph.determinarea turbiditatii, a suspensiilor,determinarea reziduului,determinarea
fosfatilor a oxidabilitatii a formelor de azot,determinarea fierului, a durabilitatii
temporare ,a manganului.Determinarea alcalinitatii si aciditatii,determinarea
duritatii totale a calciului si magneziului,determinarea fluorului.
Proprietatile organoleptice ale apei sunt reprezentate de acele caracteristici care
impresioneaza organele noastre de simt.,adica gustul si mirosul apei.[15]

CAP 5.Scurt istoric

Multe secole apa a fost considerata ca un element. In 1781, fizicianul
englez H. Cavendish a aratat ca apa se formeaza prin explozia unui amestec de
hidrogen si oxigen, cu ajutorul scanteii electrice. In 1783, Lavoisier a repetat
experienta, realizand pentru prima oara sinteza cantitativa a apei. S-a stabilit atunci
ca 2g de hidrogen se combina cu 16g oxigen pentru a da 18g apa.[16]
In 1805, Humboldt si Gay-Lussac au aratat ca apa este formata din doua
volume de hidrogen si un volum de oxigen. Apa naturala consta in amestecul
speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului:
1H, 2H, 3H. Combinarea acestora genereaza 18 specii de molecule de apa.
Apa pura este intotdeauna un amestec de apa usoara (H2O) si de cantitati extrem
de mici de apa grea (D2O) si apa hipergrea (T2O).[17]
 CAP. 6 Tipuri de poluare
.Cele mai des intalnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului,
poluarea aerului (atmosferica). Aceste elemente de baza vietii omenesti se pare ca
sunt si cele mai afectate de actiunile iresponsabile ale fiintei omenesti.Solul, ca si
aerul si apa este un factor de mediu cu influenta deosebita asupra sanatatii. De
calitatea solului depinde formarea si protectia surselor de apa, atat a celei de
suprafata cat mai ales a celei subterane. [18]

Apa este un factor de mediu indispensabil vietii. Ea indeplineste in organism

multiple functii, fara apa toate reactiile biologice devenind imposibile. Lipsa de apa
sau consumul de apa poluata are multiple consecinte negative asupra omului si
sanatatii sale.

Poluarea reprezinta modificarea componentelor naturale prin prezenta unor

componente straine, numite poluanti, ca urmare a activitatii omului, si care provoaca
prin natura lor, prin concentratia in care se gasesc si prin timpul cat actioneaza,
efecte nocive asupra sanatatii, creeaza disconfort sau impiedica folosirea unor
componente ale mediului esentiale vietii. (Conferinta Mondiala a O.N.U., Stockholm,
1972)[19]
 CAP 7.Poluarea apei
Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia
este o problema actuala cu consecinte mai mult sau mai putin grave asupra
populatiei. Prin poluarea apei, se întelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice si
biologice ale apei, produsa direct sau indirect de activitatile umane si care face ca
apele sa devina improprii utilizarii normale în scopurile în care aceasta utilizare era
posibila înainte de a interveni alterarea. Efectele poluarii resurselor de apa sunt
complexe si variate, în functie de natura si concentratia substantelor impurificatoare.
Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizeaza prin tratare, prin
care se asigura conditiile necesare pentru consum.
Poluarea apelor poate fi naturala sau artificiala. Poluarea naturala se
datoreaza surselor de poluare naturale si se produce în urma interactiei apei cu
atmosfera, când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta, cu litosfera, când
se produce dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa. Poluarea
artificiala se datoreaza surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice,
namolurilor, reziduurilor, navigatiei etc.
Se poate vorbi si despre poluare controlata si necontrolata. Poluarea
controlata (organizata) se refera la poluarea datorata apelor uzate transportate prin
reteaua de canalizare si evacuate în anumite puncte stabilite prin proiecte. Poluarea
necontrolata (neorganizata) provine din surse de poluare care ajung în emisari pe
cale naturala, de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie.
Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de impurificare folosite
pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normala provine din surse de
poluare cunoscute, colectate si transportate prin reteaua de canalizare la statia de
epurare sau direct în receptor. Poluarea accidentala apare, de exemplu, ca urmare a
dereglarii unor procese industriale, când cantitati mari (anormale) de substante
nocive ajung în reteaua de canalizare sau, ca urmare a defectarii unor obiective din
statia de preepurare sau epurare.
Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara. Poluarea primara
apare, de exemplu, în urma depunerii substantelor în suspensie din apele uzate,
evacuate într-un receptor, pe patul acesteia. Poluarea secundara apare, de exemplu,
imediat ce gazele rezultate în urma fermentarii materiilor organice depuse din
substantele în suspensie antreneaza restul de suspensii si le aduce la suprafata apei,
de unde sunt apoi transportate în aval de curentul de apa.[24]
7.1.Principalele materii poluante si efectele acestora
Substantele poluante introduse în ape din surse naturale si artificiale sunt
numeroase, producând un impact important asupra apelor de suprafata si
subterane. Prejudiciile aduse mediului de substantele poluante pot fi grupate în
doua mari categorii: prejudicii asupra sanatatii publice si prejudicii aduse unor
folosinte (industriale, piscicole, navigatie, etc.). Substantele poluante pot fi
clasificate, dupa natura lor si dupa prejudiciile aduse, în urmatoarele categorii:
- substantele organice, de origine naturala sau artificiala, reprezinta pentru
apa poluantul principal. Substantele organice de origine naturala (vegetala si
animala) consuma oxigenul din apa atât pentru dezvoltare, cât si dupa moarte.
Materiile organice consuma oxigenul din apa, în timpul descompunerii lor, într-o
masura mai mare sau mai mica, în functie de cantitatea de substanta organica
evacuata, provocând distrugerea fondului piscicol si în general a tuturor
organismelor acvatice. În acelasi timp oxigenul mai este necesar si proceselor aerobe
de autoepurare, respectiv bacteriilor aerobe care oxideaza substantele organice si
care, în final, conduc la autoepurarea apei. Concentratia de oxigen dizolvat normata,
variaza între 4 - 6 mg/dm3, în functie de categoria de folosinta, coborârea sub
aceasta limita având ca efect oprirea proceselor aerobe, cu consecinte foarte grave.
Cele mai importante substante organice de origine naturala sunt titeiul, taninul,
lignina, hidratii de carbon, biotoxinele marine s.a. Substantele organice – poluanti
artificiali, provin din prelucrarea diferitelor substante în cadrul rafinariilor (benzina,
motorina, uleiuri, solventi organici s.a), industriei chimice organice si industriei
petrochimice (hidrocarburi, hidrocarburi halogenate, detergenti s.a.).
- substantele anorganice, în suspensie sau dizolvate sunt mai frecvent
întâlnite în apele uzate industriale. Dintre acestea se mentioneaza, în primul rând,
metalele grele ( Pb, Cu , Zn , Cr ), clorurile, sulfatii etc. Sarurile anorganice conduc la
marirea salinitatii apelor, iar unele dintre ele pot provoca cresterea duritatii.
Clorurile în cantitati mari fac apa improprie alimentarilor cu apa potabila si
industriala, irigatiilor etc . Prin bioacumulare metalele grele au efecte toxice asupra
organismelor acvatice, inhibând în acelasi timp si procesele de autoepurare. Sarurile
de azot si fosfor produc dezvoltarea rapida a algelor la suprafata apelor. Apele cu
duritate mare produc depuneri pe conducte, marindu-le rugozitatea si micsorându-le
capacitatea de transport si de transfer a caldurii.
- materialele în suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul
emisarului formând bancuri care pot împiedica navigatia, consuma oxigenul din apa
daca materiile sunt de origine organica, determina formarea unor gaze urât
mirositoare. Substantele în suspensie plutitoare, cum ar fi titeiul, produsele
petrolifere, uleiul, spuma datorata detergentilor, produc prejudicii emisarului. Astfel,
ele dau apei un gust si miros neplacut, împiedica absorbtia oxigenului la suprafata
apei si deci autoepurarea, se depun pe diferite instalatii, colmateaza filtrele, sunt
toxice pentru fauna si flora acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea
instalatiilor de racire, irigatii, agrement etc.
- substantele toxice, nu pot fi retinute de instalatiile de tratare a apelor si o
parte din ele pot ajunge în organismul uman, provocând îmbolnaviri. Aceste materii
organice sau anorganice, câteodata chiar în concentratii foarte mici, pot distruge în
scurt timp flora si fauna receptorului.
- substantele radioactive, radionuclizii, radioizotopii si izotopii radioactivi sunt
unele dintre cele mai periculoase substante toxice.Evacuarea apelor uzate
radioactive în apele de suprafata si subterane prezinta pericole deosebite, datorita
actiunii radiatiilor asupra organismelor vii.Efectele substantelor radioactive asupra
organismelor depind atât de concentratiile radionuclizilor, cât si de modul cum
acestea actioneaza, din exteriorul sau din interiorul organismului, sursele interne
fiind cele mai periculoase.
- substantele cu aciditate sau alcalinitate pronuntata, evacuate cu apele
uzate, conduc la distrugerea florei si faunei acvatice, la degradarea constructiilor
hidrotehnice, a vaselor si instalatiilor necesare navigatiei, împiedica folosirea apei în
agrement, irigatii, alimentari cu apa etc. De exemplu, toxicitatea acidului sulfuric
pentru fauna depinde de valoarea pH-ului, pestii murind la un pH = 4,5. Hidroxidul de
sodiu, folosit în numeroase procese industriale, este foarte solubil în apa si mareste
rapid pH-ul, respectiv alcalinitatea apei, producând numeroase prejudicii diferitelor
folosinte ale apelor. Astfel, apele receptorilor care contin peste 25 mg/l NaOH,
distrug fauna piscicola.
 - colorantii, proveniti îndeosebi de la fabricile de textile, hârtie, tabacarii etc,
împiedica absorbtia oxigenului si desfasurarea normala a fenomenelor de
autoepurare si a celor de fotosinteza .
- energia calorica,caracteristica apelor calde de la termocentrale si de la unele
industrii, aduce numeroase prejudicii în alimentarea cu apa potabila si industriala si
împiedica dezvoltarea florei si faunei acvatice. Datorita cresterii temperaturii apelor
scade concentratia de oxigen dizolvat, viata organismelor acvatice devenind dificila.
- microorganismele de orice fel, ajunse în apa receptorilor, fie ca se dezvolta
necorespunzator, fie ca deregleaza dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a
organismelor vii. Microorganismele provenite de la tabacarii, abatoare, industria de
prelucrare a unor produse vegetale, sunt puternic vatamatoare, producând
infectarea emisarului pe care îl fac de neutilizat.
7.2.Principalele surse de poluare
Sursele de poluare sunt în general aceleasi pentru cele doua mari categorii de
receptori: apele de suprafata (fluvii, râuri, lacuri etc.) si apele subterane (straturi
acvifere, izvoare etc. ) .
Impurificarea apelor de suprafata sau subterane este favorizata de
urmatoarele caracteristici ale apei :
- starea lichida a apei la variatii mari de temperatura, ceea ce face ca ea sa
antreneze în curgerea sa diferite substante impurificatoare ;
- apa e un mediu propice pentru realizarea a numeroase reactii fizico-chimice
(ca de exemplu dizolvarea unor substante naturale sau artificiale, sedimentarea
suspensiilor etc. ) ;
- faptul ca în natura apa se gaseste sub forme diferite ( inclusiv gaze si vapori )
îi mareste sensibil domeniul de aplicare ;
- apa este unul din factorii indispensabili vietii pe pamânt .
Sursele de poluare se pot împarti în doua categorii distincte:- surse organizate, care
produc murdarirea în urma evacuarii unor substante în ape prin intermediul unor
instalatii destinate acestui scop, cum ar fi canalizari, evacuari de la industrii sau
crescatorii de animale etc.;
 - surse neorganizate, care produc murdarirea prin patrunderea necontrolata
a unor substante în ape.
Dupa actiunea lor în timp, sursele de poluare pot fi :
- surse de poluare permanente;
- surse de poluare nepermanente;
- surse de poluare accidentale.
Dupa modul de generare a poluarii, sursele de poluare pot fi împartite în:
- surse de poluare naturale;
- surse de poluare artificiale, datorate activitatii omului, care, la rândul lor,
pot fi subdivizate în ape uzate si depozite de deseuri.
Referitor la apele subterane, sursele de impurificare provin din:
- impurificari cu ape saline, gaze sau hidrocarburi, produse ca urmare a unor
lucrari miniere sau foraje;
- impurificari produse de infiltratiile de la suprafata solului a tuturor
categoriilor de ape care produc în acelasi timp si impurificarea surselor de suprafata;
- impurificari produse în sectiunea de captare, din cauza nerespectarii zonei
de protectie sanitara sau a conditiilor de executie. CAP 7.3.Surse de poluare naturale
Sursele naturale de poluare a apelor sunt, în cea mai mare parte a lor, surse
cu caracter permanent. Ele provoaca adesea modificari importante ale
caracteristicilor calitative ale apelor, influentând negativ folosirea lor. Cu toate ca, în
legatura cu aceste surse, termenul de poluare este oarecum impropriu, el trebuie
considerat în sensul patrunderii în apele naturale a unor cantitati de substante
straine, care fac apele respective improprii folosirii.
Principalele conditii în care se produce poluarea naturala a apelor sunt :
- trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zacaminte de sare, de sulfati)
constituie principala cauza de patrundere a unor saruri, în cantitati mari, în apele de
suprafata sau în straturile acvifere. Un caz deosebit îl reprezinta rocile radioactive,
care pot duce la contaminarea unor ape de suprafata sau subterane;
- trecerea apelor de suprafata prin zone cu fenomene de eroziune a solului
provoaca impurificari prin particulele solide antrenate, în special daca solurile sunt
compuse din particule fine, cum sunt cele din marne si argila, care se mentin mult
timp în suspensie;
 - vegetatia acvatica, fixa sau flotanta, în special în apele cu viteza mica de
scurgere si în lacuri, conduce la fenomene de impurificare variabile în timp, în functie
de perioadele de vegetatie;
- vegetatia de pe maluri produce si ea o impurificare, atât prin caderea
frunzelor, cât si prin caderea plantelor întregi. Elementele organice sunt supuse unui
proces de putrezire si descompunere, care conduce la o impurificare a apelor, în
special în perioade de ape mici sau sub pod de gheata.
Sursele de poluare accidentala naturale sunt în general rare, ele datorându-se
în special unor fenomene cu caracter geologic. Dintre impurificarile de acest tip
se poate cita patrunderea unor ape puternic mineralizate în straturile
subterane sau în apele de suprafata, în urma unor eruptii sau altor activitati
vulcanice, a deschiderii unor carsturi, a deschiderii unor noi cai de circulatie a apei
subterane prin spalarea unor falii etc.
CAP 7.4.Surse de poluare artificiala
A. Ape uzate
Principala sursa de poluare permanenta o constituie apele uzate reintroduse
în receptori dupa utilizarea apei în diverse domenii. Dupa provenienta lor, exista
urmatoarele categorii de ape uzate:
- ape uzate orasenesti, care reprezinta un amestec de ape menajere si
industriale, provenite din satisfacerea nevoilor gospodaresti de apa ale centrelor
populate, precum si a nevoilor gospodaresti, igienico-sanitare si social-
administrative ale diferitelor unitati industriale mici.
- ape uzate industriale, rezultate din apele folosite în procesul tehnologic
industrial, ele fiind de cele mai multe ori tratate separat în statii de epurare proprii
industriilor respective. Numarul de poluanti pentru o anumita industrie este de
obicei restrâns, o apa industriala uzata având în principiu, caracteristici
asemanatoare substantelor chimice sau fizice utilizate în procesul tehnologic. De
exemplu, apele uzate provenite de la minele de carbuni au drept caracteristica
principala continutul în substante în suspensie, în timp ce apele uzate rezultate de la
fabricile de zahar contin atât substante în suspensie, cât si substante organice.
 - ape uzate de la ferme de animale si pasari care, au în general caracteristicile
apelor uzate orasenesti, poluantii principali fiind substantele organice în cantitate
mare si materialele în suspensie.
- ape uzate meteorice, care înainte de a ajunge pe sol, spala din atmosfera
poluantii existenti în aceasta. Aceste ape de precipitatii care vin în contact cu terenul
unor zone sau incinte amenajate, sau al unor centre populate, în procesul scurgerii,
antreneaza atât ape uzate de diferte tipuri, cât si deseuri, îngrasaminte chimice,
pesticide, astfel încât în momentul ajungerii în receptor pot contine un numar mare
de poluanti .
- ape uzate radioactive, care contin ca poluant principal substantele
radioactive rezultate de la prelucrarea, transportul si utilizarea acestora. Indiferent
de provenienta lor substantele radioactive pot ajunge în apa, aer si sol pe multiple
cai, prejudiciind întreg mediul înconjurator.
- ape uzate calde, care contin de obicei un singur poluant, energia calorica, a
carei provenienta a fost mentionata anterior.
- ape uzate provenite de la zone de agrement, campinguri, terenuri de sport,
care sunt asemanatoare cu apele uzate orasenesti.
- ape uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, contin impuritati
deosebit de nocive cum ar fi: reziduuri lichide si solide, pierderi de
combustibil, lubrifianti etc.[25]
 CAP 8. Depozite de deseuri sau reziduuri solide
O sursa importanta de impurificare a apelor o constituie depozitele de
deseuri sau de diferite reziduuri solide, asezate pe sol, sub cerul liber, în halde
nerational amplasate si organizate. Impurificarea provenita de la aceste depozite
poate fi produsa prin antrenarea directa a reziduurilor în apele curgatoare de catre
precipitatii sau de catre apele care se scurg, prin infiltratie, în sol. Deosebit de grave
pot fi cazurile de impurificare provocata de haldele de deseuri amplasate în albiile
majore ale cursurilor de apa si antrenate de viiturile acestora.
Cele mai raspândite depozite de acest fel sunt cele de gunoaie orasenesti si
de deseuri solide industriale, în special cenusa de la termocentralele care ard
carbuni, diverse zguri metalurgice, steril de la preparatiile miniere, rumegus si
deseuri lemnoase de la fabricile de cherestea etc. De asemenea, pot fi încadrate în
aceeasi categorie de surse de impurificare depozitele de namoluri provenite de la
fabricile de zahar, de produse clorosodice sau de la alte industrii chimice, precum si
cele de la statiile de epurare a apelor uzate.
Mai pot fi amintite si surse de poluare accidentala, dar ele sunt în marea lor
majoritate legate de probleme de risc industrial.[26]
8.1. Clasificarea apelor dupa utilizari
Luându-se în considerare toate utilizarile , clasificarea apelor de suprafata se
face în mai multe categorii :
- categoria I - ape care servesc în mod organizat la alimentarea cu apa a
populatiei, ape care sunt utilizate în industria alimentara care necesita apa potabila ,
sau ape care servesc ca locuri de îmbaiere si stranduri organizate;
- categoria II - ape care servesc pentru salubrizarea localitatilor, ape utilizate
pentru sporturi nautice sau apele utilizate pentru agrement, odihna, recreere ,
reconfortarea organismului uman ;
- categoria III - ape utilizate pentru nevoi industriale, altele decât cele
alimentare aratate mai sus, sau folosite în agricultura pentru irigatii .
Pentru fiecare din aceste categorii sunt stabilite o serie de norme pe care apa
trebuie sa le îndeplineasca la locul de utilizare .Bineînteles ca aceste norme sunt cu
atât mai pretentioase cu cât categoria de utilizare este mai mica .
 Conform STAS 4706-88, pentru fiecare din categorii se dau indicatori de
calitate fizici, chimici, microbiologici si de eutrofizare, care trebuie îndepliniti de
apele de suprafata, în functie de categoria de calitate (tabelul 1.11.) si valori pentru
apa de mare (tabelul 1.12)
La noi în tara, din circa 19750 km de ape curgatoare (râuri si fluviul Dunarea), 7150
km corespund din punct de vedere calitativ categoriei I de calitate, 6580 km
categoriei II, 2700 km categoriei III, restul de 3620 km sunt considerati ca degradati,
necorespunzând nici uneia din cele trei categorii de calitate, dupa cum se vede din
figura 1.[27]
În cele ce urmează sunt prezentate sursele principale de poluare pe unele din bazinele
hidrografice importante:
- bazinul hidrografic Olt: fabrica de celuloză şi hârtie Zărneşti, fabrica Colorom Codlea,
Combinatul chimic Făgăraş, Combinatul chimic Victoria, OLTCHIM Rm.Vâlcea, Uzinele sodice
Govora;
- bazinul hidrografic Mureş: Comb. chimic Tg.Mureş, Comb. de produse sodice Ocna
Mureş, Comb. de produse chimice Arad;
- bazinul hidrografic Jiu: preparaţiile de cărbuni din Valea Jiului;
- bazinul hidrografic Siret : Platforma chimică Piatra Neamţ, Platforma industrială Săvineşti
Roznov, Combinatul chimic Bacău, fabrica Letea Bacău;
- râul Trotuş : Platforma chimică Borzeşti.
În cele ce urmează sunt arătate substanţele poluante, pe unele râuri, unde concentraţiile
acestora depăşesc sau sunt sub limitele admisibile, conform STAS 4706- 88:
- pe râul Mureş, în secţiunea Aiud, clorurile;
- pe râul Olt, în secţiunea Govora şi Slatina, clorurile;
- pe râul Strei, în secţiunea Petreni, cianurile;
- pe râul Bega, în secţiunea Bârzava, oxigenul (sub limita minimă);
- pe râul Ialomiţa, în secţiunea Cosâmbeşti, oxigenul dizolvat (sub limita minimă);
reziduul fix, clorurile şi amoniul;
- pe râul Bistriţa, în secţiunea Roznov, substanţele organice;
- pe râul Siret, în secţiunea Galbeni, substanţele organice;
- pe râul Bârlad, în secţiunea aval Vaslui, oxigenul dizolvat (sub limita minimă) şi
substanţele organice;
- pe râul Săsar, în secţiunea Baia Mare, cuprul, manganul şi zincul;
- pe râul Crişul Repede, în secţiunea Tarian, zincul;
- - pe râul Târnava Mare, zinc, cadmiu şi plumb.
CAP 9. Surse de poluare a apei

Poluarea apei poate fi împartita dupa mai multe criterii [ 16 Robescu, D., Robescu,
Diana, Tehnologii si echipamente pentru epurarea apei, UPB, Bucuresti, 1995.]:

1.dupa perioada de timp cât actioneaza agentul impurificator:

a.permanenta sau sistematica;
b.periodica;
c.accidentala.

2.dupa concentratia si compozitia apei:

a.impurificare = reducerea capacitatii de utilizare;
b.murdarire = modificarea compozitiei si a aspectului fizic al apei;
c.degradare = poluarea geava, ceea ce o face improprie folosirii;
d.otravire = poluare grava cu substante toxice.

3.dupa modul de producere a poluarii:

a.naturala;
b.artificiala (antropica). Poluarea artificiala cuprinde: poluarea urbana,
industriala, agricola, radioactiva si termica.

4.dupa natura substantelor impurificatoare:

a.poluare fizica (poluarea datorata apelor termice);
b.poluarea chimica (poluarea cu reziduuri petroliere, fenoli, detergenti,
pesticide, substante cancerigene, substante chimice specifice diverselor industrii );
c.poluarea biologica (poluarea cu bacterii patogene, drojdii patogene,
protozoare patogene, viermii paraziti, enterovirusurile, organisme coliforme, bacterii
saprofite, fungii, algele, crustaceii etc.);
d.poluarea radioactiva.
Poluarea apei este un fenomen prin care se produc modificari calitative
negative ale proprietatilor naturale.
Poluarea apei poate fi naturla a si artificiala. Poluarea artificiala este cauzata
de introducerea prin activitati umane a unor substante poluante direct, ca urmare a
deversarii apelor din reteaua de canlizare, industriilor, etc..
Poluarea naturala consta in patrunderea in apa a unor substante straine
naturale, precum sarurile solubile, particule solide, vegetatie subacvatica, etc…
Poluarea se produce ca urmare a activitatti umane, desi paralel se utilizeaza
inca si notiunea de autopoluare.
 Factorii care duc la poluarea apei sunt variabiti si numerosi, totusi ei pot fi
grupati in factori demografici, urbanistici, industriali, etc…
Poluarea desi considerata ca fenomen general poate fi diferentiata in mai multe
tipuri: biologica, chimica, menajera, etc…
Influenta apei asupra sanatatii populatiei.
Apa influenteaza sanatatea populatiei in mod direct prin calitatile sale
biologice, chimice si fizice, sau indirect. Astfel cantitatea insuficienta de apa duce la
mentinerea unei stari insalubre, a deficientelor de igiena corporala, a locuintei si a
localitatilor, cea ce duce la raspindirea unor afectiuni digestive (dezinteria si hepatita
endemica) a unor boli de piele, etc…
Bolile umane produse ca urmare directa a calitatii apei, pot fi clasificate in:
boli cauzate de infectii raspindite prin consum de apa infectata (diarea, febra
tifoida, hepatita A, salmoneloza, etc…)
boli cauzate de infectii transmise prin animale acvatice precum bilharioza.
boli cauzate de infectii raspindite prin insecte cu stagii acvatice (malarie,
onchocercariasis.)[28]
Fenomenele de poluare a apei pot avea loc:
-la suprafata (ex. poluare cu produse petroliere);
-în volum (apare la agenti poluanti miscibili sau în suspensie).

Deoarece poluantii solizi, lichizi sau gazosi ajung în apele naturale direct, dar mai ales
prin intermediul apelor uzate, sursele de poluare a apei sunt multiple [].
CAP 10. Poluarea apelor

Poluarea apelor apare atunci cand reziduurile din industrie sau agricultura sa
integreaza in circuitul natural al apei.

Poluarea apei curgatoare este de obicei invizibila deoarece reziduurile sunt

dizolvate de apa. Exista insa si poluanti care se vad cum ar fi detergentul care face
spuma si combustibilii care plutesc la suprafata apei.

Poluantii ajung in apa prin mai multe cai – cea mai importanta este
agricultura. Agricultorii imprastie ingrasaminte pe recolte iar acestea ajung odata cu
apa de ploaie in sol la panza freatica. Deasemenea industria produce o mare parte
de factori poluanti care infesteaza apa. Multe fabrici deverseaza reziduuri toxice in
raurile curgatoare din apropiere.[29]

Poluarea apelor are ca efect distrugerea vietuitoarelor, mai ales a pestilor.

Deasemenea folosirea de catre pescari a plumbului pentru pescuit si aruncarea lui in
apa are o urmare tragica asupra lebedelor deoarece acestea in timp ce se hranesc cu
alge pot inghiti plumbul care se dizolva in pipota pasarii, ucigand-o.

Apele curgatoare infestate cu reziduuri toxice se varsa in mari si oceane si astfel se

polueaza si acestea. Totusi principalii poluatori ai marilor si oceanelor sunt titeiul
precum si alte substante petrochimice dar si apele uzate provenite din canalele de
scurgere din marile orase.[30]
CAP 11.COMBATEREA POLUARII

In zilele noastre tot mai multi oameni isi indreapta atentia asupra problemelor de
mediu si trai deoarece Pamantul este un depozit foarte bogat de resurse naturale
care fac posibila existenta vietii.

In intreaga lume se fac demonstratii in care oamenii cer sa nu se mai foloseasca

substante care distrug mediul.

Actiunile pentru reducerea poluarii sunt foarte importante daca vrem ca viata pe
Pamant sa continue.

Noi toti trebuie sa contribuim la supravituirea omenirii prin combaterea poluarii.

CAP 12.Poluarea cu hidrocarburi si produse chimice: noi solutii economice propuse
de GES S.A.

Intr-o economie globala aflata in recesiune, nu-i usor de conciliat budgetul cu

problemele create mediului. Iar atunci cand e vorba de costuri operationale, se
efectueaza doar strictul necesar, atat. In acest context, societatea elvetiana Global
Environmental Service S.A. (GEA S.A.) ofera noi solutii de curatare a poluarii datorata
produselor petrochimice. Acestea permit o neta ameliorare din punct de vedere
ecologic, coroborat cu semnificative economii in exploatare.[31]

Astfel, GES ofera o solutie organica performanta pentru absorbtia scurgerilor de ulei
si a altor substante potential nefaste mediului. NatureSorb™ este un absorbant de
hidrocarburi fabricat din muschiul de balta numit Coada-mâtei-de-balta (Sphagnum),
o turba deshidratata a carei proprietati absorbante se datoreaza structurii sale
celulare ce asigura o considerabila capilaritate si retentie a substantelor non-apoase.
Din momentul in care hidrocarburile sunt incapsulate in celule, biodegradarea lor
este accelerata datorita acidului organic ce constituie humusul (acid humic) aflat in
turba. In plus, datorita retinerii produsului odata ingerat, costurile de curatare –
asanare devin interesante. Astfel, in calculul pretului real al curatarii, nu trebuie
inclus doar pretul sacului de produs, ci si procentul de absorbtie, costurile legate de
manopera si de eliminarea produsului. In acest sens, un kilogram de NatureSorb
absoarbe pana la 8 litri de ulei, iar puterea de curatate echivaleaza cu15 kilograme
de argila. Alte folosinte ale acestui produs : remedierea solurilor poluate, filtrarea
apei, ionizarea metalelor grele, eliminarea tuturor derivatelor de hidrocarburi sau de
produse chimice inclusiv a solventilor si a altor substante volatile, impiedica
scurgerile de vapori.

Din punct de vedere al sanatatii, nu contine siliciu, este neutru si nu provoaca

interactiuni periculoase cu alte produse chimice.

Fiind un produs hidrofob, NatureSorb poate fi utilizat la suprafata apei sau cand
ploua, fiind un foarte bun produs de curatare a scurgerilor accidentale (in jurul
platformelor petroliere, in caz de accident rutier, etc).[32]