I. 1. („Gerul” – Vasile Alecsandri)
9.
ger, promoroac
ă (ţurţuri, gheaţă)10.
Semnele de punctua
ţie: punct şi virgulă de la finalul celui de-aldoilea vers desparte două fraze diferite, marcând o pauză înexprimarea unor idei similare. Poetul nu foloseşte punctul, caîn finalul strofei, deoarece acesta are rol în încheierea ideii,nelăsând loc unei continuări a acesteia.11.
„Sa ne-aduc
ă viu aminte de-ale verii înfloriri.”12.
Tema naturii sub st
ăpânirea iernii; motivul gerului.13.
pronume la persoana I
şi a II-a: „eu”, „tu”; verbe la persoana aII-a: „vin’”; interjecţia.14.
„(gerul) s
ălbatic”
epitet personificator, extrem de sugestiv carearat
ă forţa de nestăvilit a iernii geroase acaparând natura.15.
Substantivul „gerul”, reprezentând
şi titlul poeziei, nu este pus laîntâmplare la începutul fiecărei strofe, ci prin aceasta, poetulintensifică într-un mod aparte ideea centrală a poeziei,asprimea iernii, dându-i cititorului senzaţia de acapararetotală, accentuând imaginile sinestezice.16.
Gerul este prezentat de c
ătre poet ca o minune a iernii, ca unfenomen magic ce pune stăpânire asupra întregii naturi. Înultima stofă, gerul este invocat de către eul liric, prinpropoziţia în vocativ: „O! tu, gerule năprasnic, vin”. Epitetul„(ger)năprasnic” întăreşte ideea de atotputernic, iarcomparaţia „ca săgeata” întregeşte sentimentul de măreţiepe care gerul i-l inspiră poetului. Primele două versuri alestrofei prezintă o complexă imagine vizuală, ce subliniazăgrandoarea tabloului.17.
Vasile Alecsandri creeaz
ă un pastel al iernii, de o impresionantămăreţie, prin folosirea unui limbaj expresiv, pe tot parcursulpoeziei. Elementele care susţin expresivitatea suntnenumăratele imagini artistice create cu ajutorul figurilor destil.
I. 2. („Pe coastele Calabrei” – Vasile Alecsandri)
18.
mister = tain
ă
parfum = mireasm
ă19.
„sânu-i” – cratima desparte substantivul de persoana I în dativposesiv, marcând pronun
ţarea într-o singură silabă.
„stele-n” – cratima
ţine locul vocalei „i”
- în ambele cazuri, cratima desparte dou
ă părţi de vorbire diferite şicontribuie, prin înlocuirea unor sunete, la păstrarea măsurii versului.20.
a c
ălca strâmb, a călca pe bătături / nervi
21.
sehastru
sihastru; Calabrei
Calabriei
22.
„luna, vas de aur”, „se-nal
ţă-un
negru munte”
23.
Metafora „pare ca din sânu-i azvârle stele-n cer” transpune artistic unfenomen natural: vulcanii inactivi al c
ăror crater izbucnesc uneoriîn uşoare scânteieri.24.
Verbul „fosforeaz
ă”, fiind un derivat al substantivului „fosfor”exprimă o imagine vizuală, prin care este sugerată dâra delumină, pe care vaporul o lasă în urmă în drumul său prinbezna nopţii.
Adjectivul „stâncie” sugereaz
ă o imagine uşor înspăimântătoareşi totodată misterioasă, a monstrului subacvatic. Acesta duce cugândul la „stâncă”, prin forma derivată, „stâncie”25.
Ultima strof
ă ne introduce într-o lume feerică. Poetul reuşeştesă emoţioneze cititorul prin atmosfera de vis, pe care ocreează cu ajutorul imaginilor vizuale şi a figurilor de stil.Primul vers ne prezintă o mare liniştită, sub atomosferăcaldă, luminată de frumoasa Sicilie, fapt ce reiese dinfolosirea epitetului „(baie) azurie”. Ultimele două versuri neindică ajungerea la destinaţie, călătorul putând simţi „dinumbră”, „parfumul oriental” al portului Syracusei. Atmosferafeerică este sugerată printr-un câmp semnatic al liniştii:„dorm”, „atmosfera caldă”, „se scaldă”26.
Poezia „Pe coastele Calabrei” este un minunat pastel, în care poetulne prezint
ă drumul parcurs de vapor „pe coastele Calabrei”,până în portul Syracusei. Pastelul este presărat cu figuri destil şi imagini vizuale de o puternică expresivitate ce reuşescsă impresioneze cititorul prin creearea unei atmosferefeerice. În prezentarea peisajului, Alecsandri foloseşte catimp predominant prezentul, unul dintre timpurile tipicedecrierii, iar folosirea repetată a epitetelor („punte argintie”)a metaforelor („luna, vas de aur”) şi a imaginilor vizuale,indică în mod cert prezenţa descrierii în poezia citată.
I. 3. („Privighetoarea
şi măgarul” – Grigore Alexandrescu)
27.
a se culca pe o ureche, a trage cu urechea
28.
Virgula desparte vorbirea direct
ă de cea indirectă şi separăpropoziţia incidentă de restul enunţului.29.
cânta ≠ t
ăcere30.
Adjectivul „nenorocita” exprim
ă povara privighetoarei de a-şicânta durerea.31.
„tot împrejuru-i era t
ăcere”
imagine auditiv
ă
„capul pleo
ştise, sau râdicase”
imagine vizual
ă
32.
Compara
ţia „ca un aspru judecător” arată revolta poetului laadresa îndrăznelii măgarului de a critica suava privighetoare,idee întărită prin epitetul „aspru”.33.
Titlul pune în rela
ţie de coordonare cele două personajeprincipale ale fabulei, anunţând antiteza ce urmează să iaamploare pe parcursul poeziei.34.
Ultima strof
ă a poeziei conţine morala. Concentrând-o înimagini vizuale şi figuri de stil, poetul ne transmite ideeademonstrată pe tot parcursul poeziei, anume nevoia de acritica resimţită de cele mai multe ori în mod nejustificat şiabsurd, prin raportarea la propria persoană.35.
De
şi prezintă structura unei poezii, opera nu întruneştetrăsăturile genului liric. Poetul nu pune accentul pe imaginiartistice şi figuri de stil, ci pe prezentarea alegorică a uneiîntâmplari, modul de expunere nefiind descrierea, cinaraţiunea, trăsătură tipică a genului epic. De asemenea,observăm accentul pus pe personajele ce reprezintă timpuriumane. Fiind vorba de personaje-animale, ajungem laconcluzia că poezia este o fabulă, specia literară ce aparţinegenului epic.
I. 4. („Umbra lui Mircea. La Cozia” – Grigore Alexandrescu)
36.
mu
şchi, râul, munţi, valuri37.
punctele de suspensie, foarte des folosite în ce-a de-a patra strof
ă,intensifică sentimentul de nelinişte şi totodată creează ostare de permanent suspans.38.
a se da de ceasul mor
ţii, a-ţi suna ceasul39.
Tema pream
ăririi strămoşilor (patriotică); motivul nopţii40.
„glasul ei se-ntinde,cre
şte”
imagine auditiv
ă
„ale turnurilor umbre peste unde stau culcate”
imagine vizual
ă41.
Epitetul „(chipuri) negre” sugereaz
ă întunericul nopţii ce punestăpânire pe întregul univers şi conturează o atmosferăîncărcată de mister.42.
În prima parte a poeziei se poate observa cu u
şurinţăpredominanţa verbelor la timpul prezent, timp specificdescrierii. De aceea, şi aici are rol în prezentarea peisajului,în introducerea cititorului în atmosfera misterioasă. În finalpoezia este dominată de imagini motorii, poetul trecând dela descrierea peisajului nocturn la prezentarea învolburată aluptei, ce învie în ochii cititorului. Astfel se explică şi folosireaverbelor la perfectul compus, timp specific prescurtăriiacţiunii în plină desfăşurare.43.
Ultima strof
ă transmite ideea permanenţei naturii în raport cu
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
More From This User
Notes
Load more
