starea de lucruri în conformitate cu William al III.

 Ca poet a fost pentru a merge

relativ neobservate până când el a publicat poemul cele mai populare din zilele lui:
"Un englez get-beget" (1701). În această lucrare, care a trecut prin zece ediţii, în
primul său an, fapt Defoe amestecate şi ficţiune ca el revizuite engleză şi istoria lui
William apărat dreptul să se pronunţe. El a ridicat deasupra lui propagandă politică
obişnuită, cu toate acestea, prin denunţarea satiric mitul purităţii rasiale folosite
pentru a aduce atingere domnia lui William născuţi în străinătate. Totuşi, satiră
politică lui Defoe ar putea rateu, cum sa întâmplat în 1702 sa extrem de populară
pamflet, Drumul cel mai scurt cu disidenţilor.  În această piesă, Defoe a însemnat
pentru a expune tratament dur de disidenţi de către anglican şi autorităţile
guvernamentale de ironic de asteptare pentru legi mai dure. prieteni disident
pierdut punctul de Defoe şi-au întors împotriva lui, nu pe deplin încrederea în el din
nou; guvernul etichetate ca documentul sa sediţios şi timp de câteva luni păstrat-l
închis.

Defoe ar putea servi la fel de uşor de guvernul englez ca rezista la ea. În

cadrul revizuirii, o revista a publicat timp de nouă ani (1704-1713), el a lăudat de
multe ori a moralei engleză şi maniere ca el a oferit sugestii pentru reforma
politică. El a lucrat ca agent de guvernul englez în Scoţia şi a fost complicat
implicat în aducerea Scoţia în uniune cu Anglia. El a scris mai multe broşuri şi istorii
scurte favorizează unitatea engleză şi scoţiană. Istoria lui a Uniunii, în grabă scris
în 1707, cu condiţia ca un cont de înaltă fiabilitate a procesului de unificare şi a
fost utilă în special în expunerea conspiraţii menite să submineze mişcării
sindicale. Mai târziu, într-o vizualizare de Rebeliunea Scoţiei  (1715), referitoare la
modalităţi de Defoe, în care limba engleză putea învinge rebelii Highland. Au servit
ţara sa precum şi un scriitor convingătoare şi ca un expert în afaceri scotian, Defoe
a continuat să scrie despre Scoţia şi mai târziu în anii petrecuţi în Amintirile al
Bisericii din Scoţia (1717), Memoriile unei Cavalier (1720), şi într-o de conturi mai
clare sale, un Thro de turism "Insula Total al Marii Britanii  (1726).

În timp ce Defoe a scris zeci de memorii şi broşuri politice, el a devenit cel

mai bine cunoscut ca autor de viata si aventurile Strange surprinzător de "Robinson
Crusoe" (1719). Cu Robinson Crusoe, în scris, atunci când autorul său a fost cincizeci
şi nouă, Defoe a capturat toate nivelurile de cititori cu amestecul său de romantism
şi realism, precum şi cu descrierile sale vie a Crusoe construirea casei sale,
îmblânzire animalele sălbatice, care se confruntă cu canibali, şi descoperirea, apoi
conversie, sălbatic "vineri. Defoe a folosit povestea sa, în plus, ca un forum pentru

12 | P a g e
fictiv sale politice, economice şi opinii religioase. Crusoe ca disident, de exemplu,
supravieţuieşte izolarea sa pe o insulă pustie şi constată materiale şi spirituale
mântuirea prin răbdarea lui, persistenţa şi munca grea. Defoe a continuat povestea
lui puritan aventurier mare, cu mai puţin succes, în Aventurile Mai departe de
Robinson Crusoe (1719).
Defoe sociale romane importantă urmată la câţiva ani după "Robinson Crusoe". Moll
Flanders şi Jack colonelul au fost publicate atât în 1722 şi, din nou, reflectă
preocuparea lui Defoe, cu politică şi religie. În ambele romane, Defoe a explorat
rădăcinile penală a unui comportament imoral si ca protagonişti urmeze o carieră lor
ca hoti. Întotdeauna politic conştient, Defoe a susţinut cazul de stat pentru
Transporturi Actul din 1718, de asemenea. Flandra şi Colonelul Jack afla mântuirea
după ce a fost transportat la colonii, ca pedeapsa pentru crimele lor. Eroina
în Roxanna lui (1724), cu toate acestea, nu primeşte nici o şansă, şi ea moare în
închisoare în timp ce pocăindu viaţa ei de răutate calculate.

Dintre toate istoriile sale majore, Defoe este cunoscut mai ales pentru un
jurnal al Anului Ciuma (1722). El a fost doar un copil atunci când a lovit ciuma Mare
în 1664-1665, evenimentul de moarte care a fost ucis în cele din urmă aproape
100.000 de persoane. Dar de lucru din documentele oficiale şi înregistrări diferite,
Defoe a furnizat o evidenţă detaliată a vieţii Londra, înainte şi după ciuma în ceea
ce Sir Walter Scott a cotat ca fiind o capodoperă în scris istorice. Istoria a fost
de Forte Defoe, iar scrierile lui adresează centrale se referă la mai mult din timpul
său, deşi unele au reprezentat unele dintre cele marginale interese mai mult, cum ar
fi un sistem de Magie (1726), Istoria politică a Diavolului (1726), şi Eseu asupra
Istorie şi realitate Apariţiile

13 | P a g e