Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
55Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Pintea Viteazul - versuri balada populara

Pintea Viteazul - versuri balada populara

Ratings:

5.0

(2)
|Views: 13,471 |Likes:
Published by stefanitha
Textul literar pentru elevii de clasa a VIII-a, la cursul optional de literatura romana si nu numai.In plus, o comparatie intre balada populara si cea culta
Textul literar pentru elevii de clasa a VIII-a, la cursul optional de literatura romana si nu numai.In plus, o comparatie intre balada populara si cea culta

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: stefanitha on Mar 11, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/08/2013

pdf

text

original

 
Pintea Viteazul
(baladă populară)Foaie verde-a nucului,La curţile Stupului,Stupului, bogatului,Cine oare că-mi slujea,Cine toate le făcea?Era Pintea cel tăcut,Dar la minte priceputEra Pintea cel voinic,În năcaz trăit de mic.Şi Stupul că-i poruncea:— Ce stai, Pinteo, degeaba?...Prinde patru boi la jugŞi te du cu ei la plug,Să-mi ari holdele din deal,Un'se face grâul rar;Să-mi ari holdele din şes,Un' se face grâul des.De arat dacă-i găta,Tu securea vei lua,În pădure vei pleca,Car de lemne vei tăia:Lemne verziPentru obezi,Şi uscatePentru roate,Car de lemne pentru focŞi să mi-te-ntorci pe loc,Că apoi mai îndesearăSă duci car de grâu la moară,Car de grâu şi de secară!Pintea toate le făcea,Nici o vorbă nu scotea,Făr-în gândul lui gândea:„Cine-i slugă la altulMulte rabdă, săracul;Las' să rabde, dacă şede,Codru-i mare şi nu-l vede!..."Iată însă că-ntr-o ziPintea la arat ieşi,Şi, zău, nu ştiu cum greşi:Ori un bou că s-a smucit,Ori că plugul s-a izbit,Că din brazdă a sărit.Stupul rău se năcăji,Pe biet Pintea-l otigiŞi amar mi-l sudui.Pintea meu se năcăjeşte,Boii-n brazdă că-i opreşte,Cătră Stupul crunt priveşteŞi aşa că-i glăsuieşte:— Hei, Stupule, stăpân rău, Ascultă ce-ţi grăiesc eu:Coderiştea de la bici, Vezi, 0-mplânt în brazd-aici;Coderiştea de-o-nfrunzi,Eu atunci te-oi mai sluji,Zău atunci, şi nici atunci,Pân' ce-o face mere dulci,Pân-or da din juguriMuguri,Din restele Vişnele,Să mânci, Stupule, din ele! Aste vorbe cum grăia,Coderiştea o-mplânta,Cătră codru se-ndrepta,Cătră codru cu frunzişLa voinici acoperişCătre drag de codru verde,Unde urma ţi se pierde;Cătră codru, lemne-o mie,Cuib de dalbă vitejie.Foaie verde iarbă moale,În deluţ, lângă cărare,Este-o pară de foc mare;În deluţ, lângă colnic,Este-o pară de foc mic.La focuri, la amândouă,Sunt voinici o sută nouă, Voinici de-ai codrului,Puişori de-ai lotrului.Dintre ei, vreo doisprezeceTot frig carne de berbece,Dar n-o frige cum se frige,Ci mi-o-ntoarce cu c rligeŞ-o-nvârteşte cu belciuge,Să fie carnea mai dulce.Şi tot frig voinicii meiUn berbece şi opt miei,Un juncan şi cinci viţei,Să se sature cu ei.Carne frig, vin încălzescŞi din gură chiuiesc:—Foaie verde siminic, Asta-i viaţa de voinic,Că n-ai teamă de nimic:Nici de nemeş, nici de dracul,Trăiască codrul, săracul!Dar vătaful cel mai mare,Când era carnea-n frigare,Se scăpă şi adormi;Dar degrabă se treziŞi din grai aşa grăi:—Alelei, feciorii mei,Toţi voinici ca nişte zmei,Beţi voioşi şi ospătaţi,Traiul vostru să-l cântaţi;Iară când v-iţi săturaŞi cântarea veţi găta,Staţi un pic şi m-ascultaţi,Bine seama să luaţi:Ziua Crucii nu-i departe,Frunza de pe ramuri cade,Codru prinde-a se rări,Ş-aşa, voi nu-ţi mai trăi,Că v-or prinde, v-or robi. Voi cu prânzul să sfârşiţi, Vinul tot să-l gustăriţi.Mergeţi toţi pe la părinţi;Iar la cei ce părinţi n-au,Iată sfatul ce le dau:Coborâţi la ţară jos,Colo-n câmpul cel mănosŞi vă faceţi voi dârjeleDin tufe de răchiţele,Şi din tufele de fagFaceţi-vă hădărag;Spete drepte-ncârligaţi,Mâneci albe sufulcaţi,Îmblătitori vă băgaţi,Până colo-n primăvară,Când ies vitele pe-afară. Atunci să ne-ntâlnim iarăCând va fi frunza ca banulŞi iarba ca degetul,S-o poată prinde murgul. Atunci calea s-o ţinem,Pungile să le umplem,Să dăm şi prin Baia-Mare,Să ne gătim demâncare,Să facem ceva parale;Prinzăria s-o cercăm,De aur s-o uşurăm!...Şi voinicii-l ascultau,Toamna mi se-mprăştiauŞi prin sate se-mpărţeauŞi-aşa iarna petreceau.Iar colea, primăvara,Când codruţul înspica,Iarba verde când ieşea,Iar că mi se aduna,Cătră Pinte-aşa grăia;—Iaca, Pinteo, c-am venit,Pinteo, cum ne-ai poruncit.Spune: Unde s-o luăm,Încătrău să ne-ndreptăm,Că de tine ascultăm!Iar Pintea, cu chică creaţă,Şi cu faţă albeneaţă,Şi cu mintea lui isteaţă,La voinici aşa grăiaŞi pe toţi îi veselea:—Haideţi, feciori, după mine,Să vă-nvăţ a trăi bine;Hai, voinici, un' vă duc eu,C-acolo e bine, zău.Nu-i năcaz şi nu-i stăpân,Făr' tot bine de român;Nu-i nici grijă, nici nevoi,
 
Făr' tot bine pentru noi!Foaie verde lemn dubit, Vestea-n ţară a ieşitDe-un viteaz nebiruitCare Pintea e numit,De-un viteaz afar' din seamăPe care Pintea mi-l cheamă.Ţine calea la strămtoriŞi opreşte negustori,De-i scapă de gălbiori.El izbânzi tot face nouă,Cu ortaci o sută nouă,Şi din ţară-n ţară trece,Cu ortaci o sută zece.Mers-a vestea să se ştie,Până sus, la-mpărăţie,Şi cei domni, când auzeau,Oaste mare pregăteau,Oaste mare,-mpărătească,Pe Pintea să-l obliceascăŞi viaţa să-i sfârşească:Tot cătane-mpărăteştiŞi panduri orăşeneşti,Cătane cu suteleŞi panduri cu miile.Pintea meu că auzeaCă ostaşi mari s-apropia,Dar el nu se spăimânta,Ci din buze cam zâmbeaŞi din grai aşa grăia:—Las' să vie cât de mulţi,Să ai cu cin' să te lupţi;Las' să vie, las' să vie,Corbii de ştire le ştie,Că de venit or veni,Dar nu ştiu cum or porni!Şi din gură cum grăia,Bucium de argint scoteaŞi ortacii şi-i chema:—Dragii mei, ortacii mei,Toţi viteji ca nişte zmei,Iată eu ce-am auzit:Oaste mare c-a pornit,Oaste mare,-mpărătească,Pe min' să mă oblicească,Pe voi să vă prăpădească,Cătane cu suteleŞi panduri cu miile. Voi de luptă vă gătaţi,Puştile bine-ncărcaţi,Săbiile ascuţiţi,De luptă gata să fiţi!Bine vorba nu sfârşea,Oaste mare că sosea,De cătane-mpărăteştiŞi panduri-orăşeneşti,Cătane cu suteleŞi panduri cu miile.Şi pandurii-aşa grăia:—Dă-te, măi Pinteo, legat,Să nu te ducem stricat!Dă-te, Pinteo, până-i vreme,Şi de moarte nu te teme!Pintea însă cam zâmbeaŞi din grai aşa grăia:—Hai, legaţi-mă de vreţi,Ori de vreţi, ori de puteţi,Să văz eu cine va fiPe mine a mă robi!Cum zicea, mi se-ncrunta,Puşca-n mână că lua,Sabia înc-o scotea,În duşmani năvală daŞi amar că mi-i culca,Şi pe loc că-i alunga:Cătane cu suteleŞi panduri cu miile.Domnii, dacă auzea,Preţ pe capu lui punea:O mie de gălbinei,O mie de huşoşei,Cine capu i-o tăia, Viu sau mort la domni l-o da!...Cine însă cuteza,Cine oare se-ncercaPe Pintea să-l prăpădească,De el lumea s-o lipsească,De-un viteaz aşa fălosŞi la inimă milos,De-un viteaz aşa de mare,La sărmani d-ajutorare?...Pintea mult mai vitejea,Mulţi duşmani el mai culcaŞi nimica nu-i păsa,Glonţ pe el nu-l vătăma,Sabia nu mi-l tăia,C-aşa mi l-a fost vrăjitMaică-sa, când a fost mic;C-aşa mi l-a fermecatMaică-sa, când l-a băiat!Foaie verde de secară,Colea, despre primăvară,Când se-mbracă codrii iară, A ieşit Pintea afară; A lăsat cetăţi şi sate,Că sunt pline de păcate,Şi s-a tras în codru verde,Unde traiul lin se pierde.Colo-n jos de codru verde,Un foc mare mi se vede,Lângă foc Pintea şedea,Cu ortacii lui vorbea,Tot vorbea şi sfătuia.Erau vreo sută cincizeciŞi frigeau câţiva berbeci.Când berbecii să frigeaŞi când cina să gătea,Pintea la soţi se-ntorceaŞi din grai aşa grăia:—Care din voi s-a d-aflareSă meargă la Baia-MareDupă pâine, după sare,După praf de cel mai mare,După lin, după pelin,După trei cupe de vin?Bine vorba nu sfârşea,Un voinic să şi scula,Cătră Pintea cuvânta:—Ascultă, Pinteo, voinice,Noi la Baia nu ne-om duce,Că viaţa încă-i dulce!...Dar de zici tu să pornim, Vreo câţiva să ne-nsoţim, Vorba ţi-o vom asculta,Dar de-aici nu vom plecaPână ce nu vom aflaMoartea ta din ce va sta!Fraţilor, fârtaţilor,Zise Pintea soţilor, Voi de la mine-ţi aflaMoartea mea din ce va sta:Din trei fire de grâu sfânt,Dintr-un plumbuţ de argintBine-n puşcă-nţepenit,Subsuoară-mi nimerit,Subsuoară de-a stânga,C-acolo-mi stă puterea!Când fârtaţii-l auziră, Armele şi le gătirăŞi pe cai mi se suiră,Până-n Baie nu s-opriră.Când în Baie au sosit,Poarta-nchisă au găsit.Ei cu bărzi dădură-n poartă,De se sparse-n zece toată;Pe la curţi la domni intrară,Pâine şi sare luară, Vinul de bun îl gustară.Dar cum bea şi-şi petrecea, Vremea iute le trecea,Pandurii de îi aflaŞi după ei şi porneaÎnlăuntru ei intrarăŞi de arme-i despoiară,Cot la cot că mi-i legară.— Fraţilor, pandurilor,Daţi-ne voi nouă pace,Că nimica n-om mai face!Dar pandurii răspundea:—Voi de-aici nu veţi scăpaPână-n ştire nu ni-ţi daMoartea Pintii din ce-a sta.
 
 Altcum vai de voi va fi,În temniţi veţi putrezi,Pe voi lanţu-a rugini!Pintenii se-nspăimântaŞi din gură cuvânta:—Fraţilor, pandurilor,De la noi puteţi aflaMoartea Pintii din ce-a sta:Din trei fire de grâu sfânt,Dintr-un plumbuţ de argintBine-n puşcă-nţepenit,Subsuoară nimerit,Subsuoară de-astânga,C-acolo-i stă puterea!Pandurii se bucurau,Mai tare că mi-i legauŞi la temniţă-i duceau. Apoi iară se-ntorceauŞi de luptă se găteau;Luau fire de grâu sfântŞi plumbuţul de argint,Gloată mare se-nsoţea,După Pintea se pornea.Foaie verde iarbă-rea,Pintea soţii-şi aştepta;Ceas pe ceas se alunga,Dară ei nu mai sosea.Şi cum sta şi aştepta,Un somn greu că-l cuprindeaŞi un vis urât visa:Săbioara lui cea nouăO visa că-i ruptă-n două,Săbioara lui cea vecheO visa că-i ruptă-n şepte.El îndat' se deştepta,În picioare drept săreaŞi ortacilor grăia:—Fraţilor, fârtaţilor, Armele mi le cătaţi,Calul să mi-l înşăuaţi,Că urât vis am visatŞi nu ştiu ce s-a-ntâmplatCu ortacii ce-au pornit,Că iată, n-au mai venit!Pintea iute-ncăleca,Cătră Baia se lăsa,Până-n Baie nu se-oprea.În oraş dac-ajungea,Şuiera şi asculta,Doar de soţii lui va da.Dar oricât el şuiera,Soţii nu se arăta.Pandurii din Baia-Mare,Ce erau la privegheare,Pe Pintea cum îl vedeau,Cu toţii-n cale-i ieşeau, Armele şi le găteauŞi din gură-aşa-i strigau:—Pinteo, să te dai legat,Că de nu, vei fi-mpuşcatCu trei fire de grâu sfântŞi c-un plumbuţ de argintSubsuoară de-a stânga,C-acolo-i puterea ta!Pintea-atuncea cuvânta,Pandurilor le zicea:— Fraţilor, pandurilor,Spune-ţi voi şi domnilorCă eu legat nu mă dauPână pe picioare stau,Şi că nu mă dau supusPână-mi mai stă capul sus;Că să ştiţi că de prunc micPân' la moarte-am fost voinic!Eu de moarte nu am frică,Că de mult mi-e ibovnică;Dar mi-e jale să v-ascult,Că fârtaţii m-au vândutŞi fârtaţii mei v-au spusLa ce moarte sunt supus.De v-au spus ei ca să scapePeste munţi şi peste ape,Doamne, atunci îi poţi iertaŞi pe mine-a mă certa;Dar de-au spus că să mă vânzăŞi pandurii să mă prinză,Doamne, atuncea tu să-i baţi,Că nu-s fraţi adevăraţi!Şi vorba cum isprăveşte,Iute arma şi-o goleşte,Pe panduri îi tăvăleşte.Dar scoţând sabia nouă,Iată că se rumpe-n două;Şi scoţând sabia veche,Iată că se rumpe-n şepte! Atunci un pandur bătrânIute bagă mâna-n sân,Ia trei fire de grâu sfântŞi plumbuţul de argint,Puşca bine-nţepeneşte,Pe biet Pintea mi-l ocheşte,Subsuoară-i nimereşte,Subsuoară de-a stânga,C-acolo-i stă puterea.Pintea la pământ cădea,Lumea cu el se-nvârtea,Calu-i jalnic necheza.Şi când sufletul şi-l da,Pintea astfel cuvânta:— O sută cincizeci ai mei,Toţi voinici ca nişte zmei,Rămâneţi în codru verde,Unde urma vi se pierde.Şi ţineţi toţi laolaltăŞi nu vă daţi niciodată!Nu daţi sfatulLa fârtatul,Că fârtatulPune capul! Ascultaţi, voinici, de mine,Sfatul nu vi-l daţi la nime;Cui îi daţi pâine şi sare, Ăla te mâncă mai tare;Cui eşti frate şi părinte, Ăla mai întâi te vinde!...De azi, Pintea, viteaz mare,N-a tăia domni în cărare;Pintea a gătat cu toateŞi acum trage de moarte.Dintre voi cin' mă iubeşte,Cine pe Pintea-l jeleşte,După ce voi muri eu,Să-mi tunză tot părul meuŞi-n zile de sărbătoareSă-l puie-n poartă la soare,În poarta oraşului,În ochii norodului.Să-l pieptene feteleToate duminecile,Să-l sufle vânturileColea, primăverile!Trei voinici s-au şi d-aflat,Părul lui de i-au tăiat:Unu-i Gheorghe Sălăgeanul, Altu-i Mitru ArdeleanulŞi cu Ion Moldovanul.Ei părul că i-au tăiat,În poartă l-au aşezat,Pintea să se pomeneascăÎn cea ţară ungureascăŞi-n ţara ardelenească;De români fie horitŞi de străini pomenit!(Din literatura poporală, Pintea viteazul. Baladă poporală, Ed. II,Braşov, 1915)

Activity (55)

You've already reviewed this. Edit your review.
Miki Nicolae added this note
m
1 thousand reads
1 hundred reads
Petro Baa liked this
Adriana Varna liked this
stefanitha added this note
Mda! Prea leneşi!
Adriana Geanta liked this
Madalina Tapu added this note
e prea mare si mie sila sa scriu!!! pwp!!!

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->