3
lucrurile stau complect diferit. Nimeni nu mai pune la index lucrarea, ba chiar Newton este la un moment dat gata s
ă
renun
ţ
e la singurul capitol al lucr
ă
rii în caremai trata oarecum problema filosofic
ă
a sistemului lumii. Lucrarea avea trei p
ă
r
ţ
i.Una era despre mi
ş
carea corpurilor, o alta despre mi
ş
carea corpurilor în mediurezistent
ş
i o a treia, total diferit
ă
ca
ş
i con
ţ
inut, intitulat
ă
despre sistemul lumii. Într-o scrisoare pe care a trimis-o celebrului astronom
ş
i bunului s
ă
u prieten Edmund Halley, chiar înainte de publicare, în iunie
1
687, Newton se ar
ă
ta dispus s
ă
renun
ţ
ela aceast
ă
ultim
ă
parte scriind “…filosofia este o doamn
ă
atât de impertinent
ă
încât este mai bine s
ă
fii încurcat în procese judiciare decât s
ă
ai de a face cu ea…”. De cedorea Newton s
ă
renun
ţ
e? Pentru c
ă
într-adev
ă
r ultima parte era mai degrab
ă
undiscurs filosofic, nu foarte diferit de cel oferit în Dialogo lui Galilei, în timp ce înprimele dou
ă
p
ă
r
ţ
i era vorba de cu totul altceva. Era vorba de
ş
tiin
ţă
pur
ş
i simplu.
Principiile matematice ale filosofiei naturale
ar putea fi considerat
ă
astfel certificatul de na
ş
tere a
ş
tiin
ţ
ei moderne.
De la
ş
tiin
ţ
a modern
ă
la sociologie
Ş
tiin
ţ
ele care î
ş
i propun cercetarea realit
ăţ
ii naturale, au ap
ă
rut practic însecolul XVII. Domeniul uman, ca
ş
i cel social au intrat în aria de cuprindere a
ş
tiin
ţ
eimoderne mult mai târziu, abia în secolul XIX. Constituirea unei
ş
tiin
ţ
e a societ
ăţ
iireprezint
ă
un demers incomparabil mai dificil, dat
ă
fiind complexitatea domeniilor uman
ş
i social. Aceast
ă
complexitate este dat
ă
în primul rând de dimensiuneasubiectiv
ă
pe care o incumb
ă
demersul de cunoa
ş
tere a societ
ăţ
ii. Cercet
ă
torul socialeste el însu
ş
i parte a realit
ăţ
ii pe care o studiaz
ă
, realitate c
ă
reia îi sunt specificeelemente care nu pot caracteriza realitatea fizic
ă
. Ac
ţ
iunile oamenilor în societatesunt caracterizate de con
ş
tiin
ţ
a de sine, de voin
ţ
a, ele sunt guvernate de valori
ş
inorme, toate acestea fiind elemente care nu pot exista la nivelul lumii fizice. Studiereavie
ţ
ii sociale nu poate reprezenta un proces la fel de simplu, comparativ cu demersulcunoa
ş
terii lumii naturale.Cu toate acestea, la începutul secolului XIX fizica, în special mecanicacereasc
ă
, reprezenta, prin dezvoltarea sa spectaculoas
ă
, un model pentru modul deconstituire al celorlalte
ş
tiin
ţ
e. Succesele fizicii erau deja incontestabile
ş
i erau traduseîn tehnologii, ceea ce nu se mai întâmplase pân
ă
atunci.
Ş
tiin
ţ
ele naturii ajunseser
ă
s
ă