Professional Documents
Culture Documents
Rar am cunoscut o persoana ca prof. dr. Ovidiu Bojor! Octogenar – varsta la care
multi semeni nu mai concureaza cu timpul, de o simplitate cuceritoare si un bun-
simt mostenite din Maramuresul bunicilor sai, omul acesta aduce cu sine
experienta anilor petrecuti la poalele Himalayei.
In ultima sa carte, intitulata "Pledoarie pentru viata lunga", citim despre cele sapte
elemente care prelungesc existenta. Primul este alimentatia. Profesorul Ovidiu
Bojor a descoperit insulina vegetala studiind alimentatia traditionala nepaleza
NEPALUL. De vorba, in primitorul apartament bucurestean al profesorului.
Subiectul: alimentatia locuitorilor din zonele inalte, spre 4.500 m, unde sunt
asezate ultimele sate. "Taranul de munte nepalez este la fel ca taranul roman – ne
spune Ovidiu Bojor. Mi-am dat seama: aceeasi mentalitate, onestitate; pana si
imbracamintea lui e la fel (cioareci si camasa peste cioareci). Il deosebeste, poate,
efortul mare de a-si castiga existenta in conditii extreme. Are pamant arabil putin,
dar foloseste inteligent irigatia gravitationala inca din secolul al XII-lea. Are
pamant sarac, dar il ingrasa cu compost. Serpasii, originari din Tibet, oamenii
inaltimilor, cunoscuti ca avand o cinste nativa, mananca un fel de mamaliga dacica
(dhindo) din hrisca si mei, cu valoare nutritiva mare. Cu o farfurie de hrisca pisata
si inmuiata cu apa si ardei iute, acesti serpasi duceau chiar si cate 10 ore in spate
greutati de 90 kg, in general bagaje ale expeditiilor himalayene.
"Ce mai aflam? Mancarea nationala nepaleza este "Dahl Bhat", consumata de
regula dimineata si seara. Se compune din orez alb fiert (Bhat), supa de linte
(Dahl), legume si curry (tarakari). Totul se serveste pe un platou din otel
inoxidabil, compartimentat. Nepalezii mananca cu mana, mai precis, doar cu mana
dreapta. Pun un pic de linte pe orez, adauga legumele, picura putina zeama si duc
la gura fiecare portie, cu degetul aratator in chip de furculita sau… lingura(?)…
Dahl Bhat e o mancare echilibrata (proteinele sunt asigurate de linte). Legumele
difera de la o regiune la alta (cartofi, varza etc.). Supa de linte e, in general, din ce
in ce mai concentrata cu cat urcam in altitudine. Mancarea aceasta a devenit asa de
populara, incat nepalezii folosesc in loc de "Ce mai faci?", o expresie care
inseamna, literal: "Ai mancat Dahl Bhat?"… Orezul sta la baza alimentatiei in
campie si in regiunile relativ joase, unde poate fi transportat la un pret rezonabil.
La altitudine inalta, orezul e inlocuit cu alte cereale, in special cu porumb. Retetele
tibetane sunt foarte populare in Nepal. Se pot manca peste tot un fel de ravioli la
aburi umplute cu legume si, foarte rar, cu carne. Sunt servite cu sos chilli, dar
exista si varianta prajita, considerata mai sofisticata si care poarta numele Kathay.
In Nepal exista mai multe feluri de paine, si toate au forma rotunda. Pe langa
painea de grau, se mananca destul de frecvent cea de porumb, usor indulcita,
precum si cateva specialitati, care se prepara mai ales in mediul rural.
ECO
- La mine n-a fost vorba de un moment anume, in care sa-mi dau seama de asta. N-
a fost o revelatie. A fost, mai degraba, o acumulare, piperata cu mult discernamant.
Altfel spus, inainte de a crede, am cercetat. La 14 ani, aveam deja un laborator
acasa, intr-o camera, plin cu solutii chimice si alte substante intr-o parte, iar in
cealalta, cu colivii, borcane cu serpi, broaste, cutii cu gusteri, acvarii de pesti. Era o
nebunie. La 16 ani, acumulasem un bagaj de informatie care depasea cu mult
programa scolara. Citeam si carti de aventuri si SF-uri de-ale lui Jules Verne. Si
multe carti de specialitate. Faceam si sport. Lucru care m-a ajutat mai tarziu sa
ajung in Himalaya de patru ori. Imi placeau inotul, schiul. Mergeam si la patinaj.
Faceam gimnastica in fiecare zi si aveam o viata echilibrata. De mic, ma opream
din mancat inainte sa ma satur.
- Eu cred ca inaintea locului natal este familia, cu modelul ei. Eu vin dintr-o
familie care a suferit mult. Cinci membri din familie au fost asasinati de hortisti, in
40. Ca sa scap cu viata, am fugit din Ardeal cu un geamantan, cu cateva lucrusoare,
alaturi de cativa tineri. Tata era inchis in temnita. De-abia dupa zece luni ne-am
reintalnit, el fiind expulzat din Ardeal, ca persoana non grata. Asta ne-a unit foarte
tare. Mama era si ea o fiinta minunata. O persoana credincioasa si practicanta, spre
deosebire de mine, inzestrata cu multa bunatate. Sigur ca ardelenii parca sunt un
pic mai curati sufleteste. Desi sotia mea, care e de langa Govora, e mai pasnica si
mai ardeleanca decat sunt eu. Eu sunt un luptator, un Scorpion. Dar nu in sensul
agresiv...
"La nunta se ureaza: "casa de piatra!" Eu le urez tuturor "casa de suflet""
- O faceti mult si acum. Sunteti cunoscut ca fiind foarte generos. Mai aveti
cabinet?
- Cabinetul meu se numeste Policlinica fara Plata. Nu am deschis un cabinet, desi
unii m-au indemnat, spunandu-mi cat de mult am sa castig. Nu ma intereseaza asta.
Toata viata mea am dat tot ce am stiut, dupa capacitatea mea, gratuit. Si acum ofer
consultatii la telefon sau prin scrisori. Cateodata, primeam cate 50 lei intr-un plic,
multumire. Cum aveam adresa pe plic, ii trimiteam inapoi. Uneori, mai puneam 50
de lei si le spuneam sa-si ia medicamentele care trebuie.
- Va simtiti un om implinit?
- Nu inca. Pana la 90 de ani, cand chiar "ies la pensie" (ha!ha!), mai am vreo 8 ani.
In care mai sunt multe de facut si de daruit. As vrea sa desavarsesc ideile din teasta
mea si sa incep sa lucrez la testamentul meu stiintific, sa le las sub forma de teme
de studiat pentru cei care vor urma. Ca sa nu se piarda.