Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
7Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Drept Civil Obligatii

Drept Civil Obligatii

Ratings: (0)|Views: 508|Likes:
Published by Adrian Sandu

More info:

Published by: Adrian Sandu on Mar 14, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

07/07/2013

pdf

text

original

 
DREPT CIVILPARTEA A II - A TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILORTema I - Noţiuni generale despre obligatii 
1. Definiţia şi elementele raportului juridic de obligaţie. 2. Clasificarea obligaţiilor.
1. Definiţia şi elementele raportului juridic de obligaţie.
Rolul obligaţiilor în viaţa juridică este determinat de faptul că ele stau la baza oricăruiraport de drept, fiind întâlnite în toate materiile dreptului.În dreptul roman, noţiunea de obligaţie a fost înţeleasă iniţial ca o legătură pur materialăîntre debitor şi creditor 
(vinculum corporis),
dar dezvoltarea societăţii romane a făcut ca aceastănoţiune să devină o legătură pur juridică
(vinculum juris)
care permitea creditorului să-i pretindădebitorului să dea, să facă sau să nu facă ceva, având posibilitatea de a recurge la executareasilită asupra bunurilor debitorului.În principal, obligaţia este analizată ca un raport juridic stabilit între creditor şi debitor.Creditorul este subiectul activ al raportului obligaţional, iar debitorul este subiectul pasiv, care seîndatorează faţă de creditor la executarea unei prestaţii.Obligaţia civieste
raportul juridic stabilit între două sau mai multe persoane, Înconţinutul căruia intră dreptul subiectului activ denumit creditor, de a cere subiectului pasiv denumit debitor – şi căruia îi revine îndatorira corespunzătoare - să dea, să facă sau să nu facăcevaElementele obligaţiei.
Structura raportului juridic de obligaţie implică trei elemente:subiectele, conţinutul şi obiectul.
Subiectele raportului juridic de obligaţie.
Raportul juridic obligaţional, ca orice raportjuridic, se stabileşte între persoane fizice sau juridice. El presupune, în mod necesar, douăsubiecte: subiectul activ şi subiectul pasiv.Subiectul activ este denumit
creditor 
, adică persoana care are încredere în cel care seobligă, iar subiectul pasiv poartă denumirea de
debitor 
, deoarece datorează creditorului oprestaţie determinată.Deşi subiectele oricărui raport juridic de obligaţii civile au denumirile de creditor şi debitor,termeni proprii obligaţiilor civile în general, în fiecare raport obligaţional subiectele poartădenumiri specifice naturii lui: vânzător-cumpărător; locator-locatar; mandante-mandatar;asigurator-asigurat etc.1
 
De cele mai multe ori, părţile dintr-un raport juridic de obligaţie au dublă calitate, desubiect activ şi subiect pasiv (contractele bilaterale), dar sunt şi raporturi de obligaţii în care oparte este numai creditor şi cealaltă numai debitor (contractele unilaterale, raporturile juridicecreate prin săvâşirea unui fapt ilicit).
Conţinutul raportului juridic de obligaţie.
Conţinutul raportului juridic de obligaţie cuprindetoate drepturile subiective ale creditorului, cărora le corespund obligaţiile debitorului. Conţinutulraportului juridic de obligaţie se stabileşte prin voinţa părţilor, ori este determinat prin lege, dupăcum izvor al obligaţiei îl constituie actul civil sau un alt izvor decât actul juridic al părţilor.
Obiectul raportului juridic de obligaţie.
Raportul juridic de obligaţie are ca obiect prestaţiala care s-a obligat debitorul, prestaţie ce poate fi pozitivă
(a da, a face)
sau negativă
(a nu face).
2. Clasificarea obligaţiilor.
 1). În funcţie de obiectul lor:a) -
obligaţia de a da
– este îndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real;-
obligaţia de a face
– este îndatorirea de a executa o lucrare, de a presta un serviciu ori dea preda un lucru;-
obligaţia de a nu face
– are un conţinut diferit, după cum este corelativă unui drept absolut– înseamnă îndatorirea generală de a nu face nimic de natură a aduce atingere acelui drept –ori unui drept relativ – înseamnă a nu face ceva ce ar fi putut face dacă debitorul nu s-ar fiobligat la abţinere.Această clasificare prezintă importanţă în ceea ce priveşte clasificarea actelor juridice(ex. contractul de rentă viageră – obligaţie de “a da”; contractul de vânzare cu clauză deîntreţinere – obligaţie de “a face”) şi a posibilităţii aducerii la îndeplinire silită a obligaţiilor.b) –
obligaţii pozitive
– sunt obligaţiile de “a da” şi “a face”;
 
--
obligaţii negative
– sunt obligaţiile de “a nu face”.Aceată clasificare prezintă utilitate practică în ceea ce priveşte punerea în întârziere adebitorului.c)
obligaţia de rezultat
(determinată) – acea obligaţie care constă în îndatorireadebitorului de a obţine un rezultat determinat (ex. obligaţia vânzătorului de a preda lucrulvândut);--
obligaţia de diligenţă
(de mijloace) – acea obligaţie care constă în îndatorireadebitorului de a pune toată stăruinţa pentru obţinerea unui anumit rezultat, fără a se obliga laînsuşi rezultatul preconizat (ex. obligaţia asumată de avocat faţă de clientul său este o obligaţiede mijloace, iar nu de rezultat).Clasificarea prezintă interes sub aspect probatoriu.2). După opozabilitatea lor, se împart în:a)
obligaţie obişnuită
– este acea obligaţie civilă care incubă debitorului faţă de care s-a născut. Este o obligaţie opozabilă “între părţi”, ca şi dreptul de creanţă;b)
obligaţie opozabilă şi terţilor 
(scriptae in rem)
– este acea obligaţie care se naşteîn legătură cu un lucru şi care îşi produce efectele şi asupra unei terţe persoane caredobândeşte ulterior un drept real asupra lucrului respectiv chiar dacă această persoană nu aparticipat în vreun fel la naşterea raportului juridic ce are în conţinut acea obligaţie. De exemplu,obligaţia cumpărătorului imobilului închiriat de a respecta locaţiunea contractată de cătrevânzător;c)
obligaţie reală
(propter rem)
– este îndatorirea ce revine, potrivit legii, deţinătoruluiunui bun, în consideraţia importanţei deosebite a unui astfel de bun, pentru societate (suntasemenea obligaţii: cea a deţine un teren agricol şi de a-l cultiva, cea de a deţine un bunpatrimonial naţional şi de a-l conserva, etc.).2
 
3). În raport de sancţiunea ce asigură respectarea lor:a)
obligaţia perfectă
– este acea obligaţie civilă a cărei exercitare este asigurată în cazde neexecutare de către debitor, printr-o acţiune în justiţie şi obţinerea unui titlu executoriu cepoate fi pus în executare silită;b)
obligaţia imperfectă
(numită şi naturală) – este acea obligaţie – tot juridică – a căreiexecutare nu se poate obţine pe cale silită, dar odată executată de bună voie de către debitor,acesta din urmă nu are dreptul să pretindă restituirea prestaţiei (ex. potrivit art. 1092 C.civ.“Orice plată presupune o datorie;ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii”).Obligaţiile civile imperfecte sunt prevăzute de lege, izvorăsc dintr-un act sau dintr-un fapt juridic,numai că fie se nasc fără sancţiunea acţiunii civile în justiţie (cum este cazul obligaţiei din joc şiprinsoare), fie pierd această sancţiune datorită trecerii timpului (obligaţia naturală apărută caurmare a îndeplinirii termenului de prescripţie extinctivă).Sancţiunea juridică a obligaţiei naturale nu o constituie calea ofensivă a acţiunii, ci caleapasivă a excepţiei (a apărării).c)
obligaţia morală
– este acea obligaţie care fără a fi prevăzută de vreo normă juridică,din anumite considerente de onoare, din motive de ordin etic, este însuşită de către o persoană(de exemplu, obligaţia de înzestrare a copiilor la căsătorie, obligaţia de a acorda întreţinerecopilului celuilalt soţ).
Tema a II-a - Izvoarele obligaţiilor  
A. Contractul1. Generalităţi în ce priveşte contractul ca izvor de obligaţii. 2. Clasificareacontractelor. 3. încheierea contractelor. 4. Efectele contractului (Puterea obligatorie acontractului): a) interpretarea contractului; b) obligativitatea contractului în raporturile dintrepărţile contractante; c) obligativitatea contractului în raporturile cu persoanele care nu aucalitatea de parţi contractante (principiul relativităţii efectelor contractului, excepţiile de laprincipiul relativităţii efectelor contractului, excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi acontractului - simulaţia); d) efectele specifice ale contractelor sinalagmatice (excepţia deneexecutare, rezoluţiunea şi riscul contractului).Obligaţiile civile au două mari izvoare: actele juridice şi faptele juridice
.
Actele juridice, larândul lor, se împart în contracte şi acte unilaterale, iar faptele juridice sunt fapte licite(gestiunea intereselor altei persoane, plata lucrului nedatorat şi îmbogăţirea fără justă cauză), şifapte ilicite cauzatoare de prejudiciu (delicte civile).
1. Generalităţi în ce priveşte contractul ca izvor de obligaţii.
 Art. 942 Cod civil definte contractul ca fiind „acordul între dosau mai multepersoane, pentru a constitui sau a stinge între dânşii raporturi juridice”.3

Activity (7)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
lorelai2412 liked this
leonrussul1 liked this
karinapet liked this
maria_33 liked this
maria_33 liked this
Mirela N. liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->