Întemeietorii analizei spectrale, Kirchhoff şi Bunsen au
arătat că atât spectrele de emisie cât şi cele de absorbţie ale atomilor pot sta la baza unor excelente metode de analiză chimică. Perfecţionarea continuă a acestora a contribuit la descoperirea unui mare număr de elemente în compoziţia Pământului şi a altor corpuri cereşti. Deoarece spectrele caracterizeaza substantele care emit sau absorb lumina, studiul acestora pot da informatii despre natura acestora. Analiza spectrala poate fi calitativa sau cantitativa. In analiza spectrala calitativa se compara spectrul substantei date cu unul de referinta cunoscut (de obicei, cu spectrul fierului). Se cauta lungimile de unda identificate in tabele cunoscute si se afla carei substante ii apartine spectrul respectiv. Analiza spectrala cantitativa se bazeaza pe faptul ca intensitatea liniei spectrala depinde de concentratia atomilor emitatori din substanta de studiat. Cu cat concentratia este mai mare cu atat intensitatea liniilor spectrale este mai mare. Metoda este foarte precisa: erorile sunt de 3-5%. Metodele spectrale de analiza sunt des folosite deoarece sunt simple si rapide. Analiza spectrala se bazeaza pe doua principii: -fiecare element are un specrtru caracteristic format dintr-o succesiune de linii spectrale bine determinate-acest principiu sta la baza analizei spectrale cantitative. - intensitatea fiecarei linii spectrale depinde de concentratia atomilor din proba aanalizata dupa o lege bine determinata - acest principiu sta la baza analizei spectrale cantitative. Analiza cantitativa, adica determinarea continutului cantitativ al unui element prin metode spectrale constituie o problema mai complicata. Principiul determinarii se bazeaza pe legatura dintre intensitatea liniei spectrale si concentratia substantei din amestec. Intensitatea unei linii spectrale depinde in mare masura de conditiile de excitare si poate fi simtitor modificata in urma unor procese de absorbtie. Actualmente aceste dificultati au fost inlaturate in mare masura si analiza spectrala cantitativa se utilizeaza cu succes. Pentru efectuarea analizei calitative se folosesc spectografe cu optica din sticla sau cuart si placi spectrale sensibile in domeniul spectral in care sunt situate liniile de rezonanta ale elementului respectiv. Alaturi de spectrul probei se inregistreaza si spectrul fierului care serveste drept spectru de comparatie. Problema de baza a analizei spectrale calitative este determinarea elementelor care intra in compozitia probei si in special a celor care se gasesc in concentratii mici. Cantitatea absoluta de substanta necesara pentru constatarea prezentei elementului este de aproximativ 10-12 kg. Excitarea substantei in timpul analizei calitative se face de cele mai multe ori in descarcare in arc de curent continuu sau alternativ deoarece in acest caz datorita incalzirii puternice a electrodului pozitiv se produce evaporarea elementului din care acesta este compus. Printre noile elemente descoperite se numara rubidiul si cesiul, denumirea acestor elemente pastrand amprenta istoricului descoperirii lor, deoarece rubidiul emite o linie rosie inchisa (rubinie) si una violeta, iar cesiul doua linii albastre(cesiul-albastru cerului senin). Sensibilitatea ridicata combinata cu posibilitatea rapida de efectuarea a analizei, face din metoda analizei spectrale un instrument extrem de pretios in cadrul cercetarilor stiintifice si tehnologice. • In anul 1885 Balmer constata ca lungimile de unda ale spectrului atomului de hidrogen pot fi redate cu ajutorul unei formule empirice: l = 3645,6 n2/ (n-4) 10-8 (cm) unde n =3,4,5,6,.. Mai tarziu Rydberg a notat 1/l=numar de unda si a generalizat formula pentru intreg spectrul atomului de hidrogen. Seriile spectrale ale atomului de hidrogen: 1/l = R( 1/n2 – 1/m2 ) , m>n R= constanta lui Rydberg R= 1,097373..•107 m-1 n=1, m=2,3,.. Seria Lyman, ultraviolet n=2, m=3,4,.. Seria Balmer, vizibil n=3, m=4, 5, .. Seria Paschen, infrarosu n=4, m= 5,6,.. Seria Brackett n=5, m=6,7,.. Seria Pfundt n=6, m=7,8,.. Seria Humphrey