Islam vs.

Occident

“Aplicarea selectiva a moralitatii este imorala prin definitie”

Benazir Bhutto

Timp de aproape doua milenii, Islamul este scena sangeroasa a unor conflicte
sectare, fratricide la care pe an ce trece adera cat mai multe state.Traim un moment in
care frica , spaima, teroarea descriu primele pagini ale ziarelor din intreaga lume: un
metrou aruncat in aer, masini capcana, tineri musulmani se arunca kamikaze, toate
acestea cu multe victime pe foaia de analiza. Zilnic astfel de mesaje ne sunt livrate prin
intermediul retelelor de comunicare avand ca scop principal informarea, iar ca scop
secundar, deloc de neglijat formarea unor opinii,credinte referitoare la lumea
musulmana.Daca nu procesam informatiile pe care le primim, nu le analizam in esenta
lor, riscam san e inrolam, nesiliti de nimeni in armata ce se pregateste de lupta impotriva
Islamului.Putem observa cum ca in intreaga lume se contureaza ideea ca inevitabil istoria
se indreapta catrea un conflict intre Occident si Islam.Aceasta este conceptia care
cuprinde din ce in ce mai multi sustinatori, mai ales dupa atentatele din 11 septembrie
2001,de la metroul din Madrid sau Londra. Planeta s-a cutremurat cand a fost martora
unor asemenea evenimente precum si atunci cand a ascultat mesajul transmis de unii
lideri ai miscarilor teroriste autoproclamati ambasadori ai Coranului in lume si purtatori
de biruinta, de a incepe “jihadul” impotriva Occidentului, impotriva conceptelor si
valorilor acestuia.Acesti oameni sunt vinovati de pierderea unor vieti, spulberarea unor
vise, si ceea ce este mai important, se fac vinovati de a declansa in randul oamenilor
dispret fata de lumea musulmana, o stare de spirit ce nu-si avea loc in trecut
La baza unei astfel de imagini a Islamului in lume au contribuit mai multi
factori.A identifica cauzele care au dus la o asemenea pozitie a Occidentului fata de
Islam(si invers) si a afla ce reprezinta astazi Islamul in lume, este un proces care ne va
ajuta sa gasim adevarul dincolo de tiparnita ziarelor.
Cei care pretind ca lupta in numele dogmei islamice si in slujba invataturilor lui
Mahomed, sustin cu tarie ca actiunile lor sunt reclamate de “Jihad”-razboiul sfant cum il
numesc ei.De mentionat insa ca aceste personaje distorsioneaza in mod voit sensul
notiunii de “Jihad” si eludeaza nuanta cu care a fost strecurat in Coran. Invatatii in
materie de credinta musulmana ne spun ca “Jihadul”prezinta doua intelesuri:Jihadul
intern si Jihadul extern. Jihadul intern reprezinta lupta de a gasi calea cea dreapta sau cum
zicea un teolog: “stradania fundamentala de a face tot ce e bine si a evita tot ce e rau”.
Jihadul extern reprezinta razboiul propriu-zis, dar Coranul il accepta doar ca pe o lupta
defensiva, de aparare, nicidecum una ofensiva in care slujitorii lui Allah sa comita toate
atrocitatile si toate cruzimile.Cei care comit astfel de actiuni isi cauta justificarea in
cuvintele cele mai de prêt pentru semenii lor, admitandu-le de cele mai multe ori ad
literam, si actionand in consecinta, si mai putin in spiritul acestora.
O alta cauza pentru care lumea islamica are o imagine controversata pe
mapamond este data de inegalitatea dintre sexe.Femeia este subordonata barbatului si
privata de unele drepturi civile si politice. Curios este ca in Cartea Sfanta se fac trimiteri
la egalitatea barbatului cu femeia; plus de asta, primul om care s-a convertit la Islam a
fost o femeie-Bibi Khadijah(sotia profetului Mahomed).
Elementul cel mai important, care poate le determina si pe celelalte il reprezinta
conflictul sectar,fratricid din interiorul Islamului care dureaza de aproape 1300 de ani
dintre sunniti si siiti.Aceste doua factiuni reprezinta cele doua mari ramuri ale acestei
religii, si au la randul lor diverse subramuri.Punctul de pornire al conflictului dintre
acestea este dat de faptul ca siitii cred ca primul calif care i-a succedat lui Mahomed a
fost Ali, varul profetului casatorit cu fiica acestuia Fatima, pe cand sunnitii cred ca Abu
Bakr a fost cel dintai dupa profet.Intre acestea se duc razboaie nu numai terestre ci si
ideologice de peste un mileniu, fiecare dintre ele avand puternic inradacinata convingerea
ca are monopol pe adevar.Dintre subramurile Islamului sunnit se reamrca secta wahhabi-
o secta austere care ii respinge pe siiti(unii dintre membri considera ca acestia trebuie
eradicati).Aceste credinte sunt impartasite prin intermediul gruparii sud-asiatice Jamaat-i
Islam infiintata de cunoscutul Maulana Maudoodi.O alta subramura Sunnita este
reprezentata de Scoala Deoband din India care atentioneaza Islamul de pericolul
occidental asupra valorilor musulmane.
Cealalta secta majora a Islamului o reprezinta siitii(10-20% grupati majoritar in
Iran, Siria, Liban, Pakistan, statele din Golful Persic, India).Impotriva acestora s-a purtat
o propaganda negativa continua. Aceasta propaganda s-a intensificat dupa ce a avut loc
revolutia siita din Iran din anul 1979 condusa de ayatollah Ruhollah Khomeini de teama
ca astfel de miscari revolutionare sa nu mai aiba loc si in alte state musulmane.
O idee raspandita in lume, intarita si de unele practice izolate este ca tehnologia
si descoperirile stiintifice nu sunt imbratisate in lumea musulmana; teologii nu sunt de
accord cu aceasta teza si arata ca nici un verset din Coran nu aminteste de vreun conflict
intre stiinta si religie.Lumea musulmana trebuie sa se adapteze noilor standarde stiintifice
si trebuie sa le accepte ca atare, atat timp cat acestea nu aduc atingere invaturilor lasate de
Mahomed.
Actiunile Occidentului sau lipsa acestora in interiorul Islamului au condus la o
perceptie negative a musulmanilor in legatura cu valorile, sistemele, conceptele
acestuia.In secolul XIX si cu precadere in secolul XX, tarile occidentale au blocat orice
sansa pentru dezvoltarea democratiei in tarile majoritar musulmane.Utilizand in retorica
lor constructia devenita cliseu, “democratia si Islamul sunt incompatibile”(deloc
adevarata) statele occidentale si-au urmat propriile avantaje economice si politice, in
detrimentul unei cauze democratice care cu usurinta putea fi implementata in aceste tari
in curs de dezvoltare. Tocmai aceasta diferenta dintre retorica si practica au condus la
adancirea extremismului,fanatismului,scaderea respectului fata de Occident chiar si in
tarile musulmane pro-occidentale(Turcia-membra NATO). Mai mult decat atat, nu de
putine ori Occidentul a fraternizat cu cu dictatorii(de exemplu in cazul Pakistanului
sprijinul acordat generalului Musharraf sau cazul Egiptului prin sprijinul acordat lui
Hosni Mubarak.In toata aceasta perioada, Occidentul a secat aceste state musulmane de
resursele naturale si cele umane de care dispuneau.
Un alt caz de imixtiune a Occidentului in afacerile interne al unui stat apartinand
lumii musulmane este reprezentat de Iran.Dupa ce ce petrolulul a fost concesionat Marii
Britanii, un puternic val nationalist s-a resimtit pe scena politica a fostei
Persii.Mohammad Mossadegh, figura centrala a acestei miscari a nationalizat imediat ce
a iesit prim-ministru rezervele de petrol;Occidentul nu putea sa stea pasiv la cele ce se
petreceau in Iran data fiind importanta petrolului Iranian; astfel in 1953 CIA la ordinele
presedintelui Dwight Eisenhower a initiat operatiunea Ajax-ample manifestari de
strada,revolte aranjate care au condus la demisia lui Mossadegh. Acesta este unul din
multele exemple in care Occidentul s-a abatut de la retorica si si –a urmat cu sete
interesele sale politice si economice.
Toate cele aratate mai sus vin in sprijinul unei idei ce prinde din ce in ce in mai
mult contur, aceea ca nu va trece mult timp si istoria va fi martora unui conflict intre
civilizatii.Intrebarea care este in tocul cercetatorilor este urmatoarea:este inevitabil acest
conflict,face el parte din cursul istoriei, sau este doar o ipoteza lipsita de continut???
Ipoteza unei confruntari dintre civilizatii a fost subiect de discutii intre cercetatori
de mai bine de un secol, dar ea a susictat un inters deosebit dupa ce un professor renumit
de la Harvard, Samuel Huntigton a publicat un eseu , “Ciocnrea Civilizatiilor” in anul
1993 in revista Forreign Affairs(reprezentatii publicatiei au declarat ca a fost cel mai
comentat articol din ultimii 40 de ani). Huntington afirma ca lumea dupa Razboiul Rece a
intrat intr-o noua era a conflictului de data asta intre civilizatii,intre valorile fundamentale
ale acestora.Huntington remarca ca inainte de Razboiul Rece au avut loc trei tipuri de
confruntari:cele din Evul Mediu purtate de monarhi intrei ei pentru a obtine hegemonia
asupra Europei;conflictele declansate de Revolutia franceza intre statele-natiune;si
conflictele din cele doua razboaie mondiale in care ideologiile au fost cele care au reunit
pe campul de lupta armatele.Autorul eseului crede ca ceea ce va declansa un nou conflict
de proportii va fi diferentele de civilizatii.”Lumea se imparte in mai multe grupuri de
civilizatii care vor inlocui loialitatea fata de statele natiionale”. El distinge sapte
civilizatii in prezent:occidentala,confuciana,japoneza,islamica,hindusa,slav-ortodoxa si
latino-americana.Dintre toate acestea cele mai predispuse la un conflict sunt cea islamica
si cea occidentala care este la apogeul puterii sale.
In lucrarea sa, Huntington identifica unele cauze care ar putea declansa un
asemenea conflict intre civilizatii. Prima ar fi religia deoarece spune el poti fi pe jumatate
francez si pe jumatate algerian, dar nu poti fi pe jumatate catolic pe jumatate
musulman.Alte cauze mentionate de el ar fi globalizarea rapida, factorii economici, rolul
duplicitar al Occidentului.
Aceasta teorie a fost enuntata din trecut de alti cercetatori precum Oswald
Sprengler,Arnold Toynbee si cel mai vechi sustinator al teoriei Bernard Lewis,toti acestia
raportand istoria la civilizatii.
Opozantii acestei teorii printre care se evidentiaza Stephen Walt si Robert
L.Bartley nu pot concepe cum civilizatiile pot lua locul unor state, si cum interesul de stat
nu mai reprezinta cauza imediata a acestor conflicte. Pentru ei acesteinterese particulare
raman forta motrice principala in influentiaza comportamentul statelor pe arena
internationala.
Tratamentul cel mai bun care poate fi aplicat in conditiile in care Islamul arata asa
cum l-am prezentat mai sus este democratia ca valoare universala, pacifista, chiar daca
potrivnicii resping cu tarie aceasta teza. Asa cum subliniaza specialistii ar fi singura
scapare a lumii musulmane de la saracie,de la luptele sectare fratricide, si de a- si
schimba imaginea in ochii intregii lumi.Lumea intreaga priveste Islamul cu interes uneori
economic, uneori politic dar de cele mai multe ori umanitar.Inchei cu vorbele spuse de
Benazir Bhutto de a carei carte marturisesc ca m-am slujit pentru a scrie aceasta
compunere spunand:”Inainte de a vedea mai multa durere, trebuie sa ajungem la
reconciliere”.

"In mizeria cotidiana a conditiilor umane de astazi, a raspunde realitatii cu o idee inseamna
curaj"(L.Blaga