Fenomene electrice ale inimii

Automatism
(cronotropism)
= capacitatea de a genera impulsuri

Excitabilitate
(batmtropism)
= capacitatea de a răspunde la impulsuri

Conductibilitate
(dromotropism)

= capacitatea de a conduce impulsuri

 Fazele excitabilităţii
fibrelor miocardice cu răspuns rapid
 Refractoritatea şi canalul de Na+

Activ Inactiv

Repaus
Repaus
Dependenţa perioadelor refractare
de frecvenţa de activare
 Medicamentele antiaritmice

Clasa I - scad viteza de conducere prin blocarea INa

Ia - prelungesc PA Ib - scurtează PA Ic - nu modifică PA
ex. Chinidina ex. Lidocaina ex. Flecainida
Procainamida Mexitil Propafenona

Clasa II - Beta-blocante
ex. Propranolol
Clasa III - prelungesc PA Clasa IV - Calciu-blocante
Metoprolol ex. Amiodarona ex. Verapamil
Sotalol Diltiazem
după VAUGHAN WILLIAMS (1970)
 Fibrele miocardice cu
răspuns lent
Faza 4
PA “lent” PA “rapid”
+40

+20

-20
Em (mV)

-40

-60
Faza 0
-80

-100
0 200 400 600 800 1000 2000 Timp (ms)

Caracteristicile PA la celulele pacemaker

 Potential diastolic maximal mai puţin negativ (lipsa IKir)
 Panta de depolarizare lentă (dependentă de ICa)
 Amplitudine redusă
 Depolarizare diastolică spontană (mediată de If)
 Un curent “simpatic”: If

0 ms
mV

-50

pA I
f
-50 Comportament “funny” =
activat de hiperpolarizare

Na+ Na+
ext ext

int int
 Automatismul normal
Potenţialul de acţiune
al fibrelor miocardice cu răspuns lent
Modularea automatismului
în fibrele cu răspuns lent

Panta depolarizării
diastolice spontane
 Modularea automatismului
în fibrele cu răspuns lent
Potenţialul prag
Modularea automatismului
în fibrele cu răspuns lent
Potenţialul diastolic
maximal
 Sistemul excito-conductor al inimii

Fascicul Bachmann

Nod sinusal

Nod atrio-ventricular
Ram stâng

Fascicul His

Fibre Purkinje
Ram drept
 Modularea vegetativă
la nivelul fibrelor cu răspuns lent

↑ ICa

↑ Ik (Ach) ↑ If
↓ If

Efect parasimpatic Efect simpatic

 Reglarea moleculară a
comportamentului de pacemaker

Canal de K+ ATP activat de mediator Curentul If (HCN)

= hyperpolarization-activated cyclic nucleotide-gated
Porul canalului Kir Filtru
Adenozina Acetilcolina P-helix selectiv
K +

exterior 1 2 3 4 5 6
G
1 2

cyclic nucleotide binding domain

F
G
A1 M2 H5 +

interior

Gi +
K+ cAMP
NH2
Senzor

CNBD =
voltaj

COOH
Monitorizare Holter
 Modularea farmacologică
a automatismului miocardic

Ivabradine
Verapamil
 Caracteristici ale automatismului normal
Overdrive suppression
Stimulare la ritmuri mai rapide decât cel intrinsec
mV
0

- 60
- 90 Stimulare INa Na+/K+ = 3:2 Hiperpolarizare

Fenomen de “încălzire” (scurtare progresivă a ciclului intrinsec)

Timpul de recuperare
al nodului sinusal

TRSC: Normal < 550 ms

Stimulatorul cardiac
Biotehnologia:
generarea de pacemaker

Menasche P. Nat Biotech  22:1237 – 1238, 2004.

 Conducerea impulsului
la nivelul unei fibre miocardice
Structura şi distribuţia conexonilor
 Conexonii: implicaţii clinice & terapeutice

modularea conexonilor poate avea efect antiritmic

Weng S. FASEB J. 16:1114-1116, 2002

AAP10
Rec.
AAP
Proteina G

Celula 1
Proteinkinaza C
Cx43 P

Celula 2
Creşterea conductanţei conexonilor
 Conducerea fenomenelor electrice
la nivel miocardic

Fascicul Bachmann
Nod sinusal
Nod atrio-ventricular

Ram stâng
Fascicul His

Fibre Purkinje
Ram drept
 Conducerea la nivelul
nodului atrio-ventricular

Atrio-nodal

Nodal

Nodo-hisian
Electrograma fasciculului His

• A-H < 120 ms

• H-V < 50 ms
 V
A

H
 Conducerea fenomenelor electrice
la nivel miocardic

Fascicul Bachmann
Nod sinusal
Nod atrio-ventricular

Ram stâng
Fascicul His

Fibre Purkinje
Ram drept
 Ce este electrocardiograma ?

Electrocardiograma
o înregistrare grafică a variaţilor de potenţial
care iau naştere la suprafaţa corpului
datorită activităţii electrice a inimii

Inima
- este o pompă

- care are activitate electrică

- generând curenţi care

pot fi înregistraţi pe suprafaţa corpului
 Dipolul cardiac

Liniile de câmp electric

(flux de curent)

Linia de
potenţial zero

Liniile
Inima izopotenţiale

Dipolul electric
echivalent
Polul electric pozitiv
Depolarizarea atrială

Nodul sinusal

 Iniţiată de la nivelul nodului

sinusal

 De propagă:
– de sus în jos
– de la dreapta spre stânga
 Unda P
depolarizarea atrială
 Segmentul PQ
conducerea nodală

Nodul sinusal

Nodul atrio-ventricular

Segment PQ
 Nod atrio-ventricular
Fascicul His Nod sinusal

Ram drept
Fascicul Bachmann

Fibre Purkinje
Ram stâng
Activarea ventriculară
 Complexul QRS
depolarizarea ventriculară
Segmentul ST & Unda T
repolarizarea ventriculară
Electrocardiograma
 Derivaţiile electrocardiografice
(cum plasăm electrozii pentru ECG ?)

Derivaţie = poziţie a electrozilor folosită

pentru înregistrarea ECG
William Einthoven
Derivaţiile standard
(Einthoven)
 Triunghiul Einthoven şi
geneza electrocardiogramei
Borna centrală terminală
(metoda Wilson)
Derivaţiile unipolare ale membrelor
(metoda Goldberger)
 Derivaţiile planului frontal
(“periferice”)

R L R L R L

F F
F
D1 D2 D3

R L R L R L

F F
F
aVR aVL aVF
Derivaţiile planului frontal
(“periferice”)
Orientarea tridimensională a
vectorilor cardiaci
Derivaţiile toracice
(precordiale)
Electrocardiograma
 Signal-averaged ECG
(Electrograma prin mediere de semnal)

Infarctul miocardic
 Signal-averaged ECG
Electrograma prin mediere de semnal
 Durata QRS ≥ 120 ms
 RMS (40) ≤ 20 µV
 LAS ≥ 38 ms
Optical mapping

(Di-4-ANEPPS and cytochalasin D)

Principiile studiului electrofiziologic

• RECORDING (înregistrare)
• PACING (stimulare)
Sisteme de mapping noncontact
Sistemul CARTO