Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
22Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Miron Ionescu Si Vasile Chis - Strategii de Predare Si Invatare

Miron Ionescu Si Vasile Chis - Strategii de Predare Si Invatare

Ratings: (0)|Views: 537 |Likes:
Published by Fusa Adrian-Manuel

More info:

Categories:Topics, Art & Design
Published by: Fusa Adrian-Manuel on Mar 21, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/19/2013

pdf

text

original

 
2.03»nA 004Miron IonescuVasile ChisSTRATEGII DE PREDARE ŞI ÎNVĂŢAREIRedactor : ARGENTINA FIRUTAMIRON IONESCUVASILE CHIŞSTRATEGII DE PREDARE ŞI ÎNVĂŢAREEDITURA ŞTIINŢIFICA Bucureşti, 1992*637421NJUDCŢEANA— CiUJ-SALAOEtECrURA i<N 973-44-0101-7ARGUMENTCuceririle psihologiei învăţării, clarificările în privinţa taxonomiei obiectivelor pedagogice, conturarea, din ce înce mai evidentă, a unei didactici informaţionale, necesitatea de a ridica la cote superioare educaţia pentru ştiinţăşi cultură ele, impun reluarea unor teme de teoria şi metodologia învăţămîntului din perspectiva noilor raţiuni aleşcolii şi, implicit, un efort corespunzător de sinteză şi integrare a rezultatelor celor mai recenta cercetări dineîmpul didacticii.Un efort notabil cere în prezent informarea bibliografică, după o perioadă îndelungată de timp în care aceasta afost foarte săracă şi puţin diversă, rămînînd şi în prezent atît de deconcertantă.în lucrarea de faţă ne propunem să supunem atenţiei teme de didactică într-o versiune îmbunătăţită faţă delucrările noastre anterioare.- Din multitudinea problemelor de didactică au fost selectate cele considerate mai importante în ideea de a oferitexte de sprijin pentru profesorii din învăţă-mîntul preuniversitar şi pentru studenţii facultăţilor cu profil didactic.Autorii lucrării sînt conştienţi de dificultatea situării problemelor de didactică modernă într-o zonă cît mai fertilă,în vecinătatea practicii şcolare imediate. Şi aceasta cu atît mai mult, cu cît se constată în rîndul cadrelor didacticeo anumită „saturaţie" a vehiculării unor concepte şi teorii cu privire la actul predării şi învăţării.Capitolele lucrării, rod al unor observaţii şi experienţe în compartimente cu caracter de permanenţă aleprocesului didactic structurează domeniul didactic de' aşa manieră încît să înlesnească perfecţionarea munciiomului de la catedra.Primul capitol este destinat formelor de organizare şi desfăşurare a activităţii instructiv-educative, îmbinînd dateale psihologiei învăţării cu experienţa şcolară. Susţinînd necesitatea unui evantai larg de forme (frontale, de grup,individuale), se încearcă o reconsiderare a lecţiei în funcţie de mai mulţi parametri, deoarece ea constituie unteritoriu de influenţă şi de confruntare între disciplinele de specialitate şi cele psihopedagogice. Avansăm ideeaconceperii lecţiei centrată pe viziunea sistemică a factorilor variabili ai acesteia, a grupării mai riguroase şimotivate a variantelor de lecţii, evitînd pe cît posibil suprapunerile şi interferenţele.Aceeaşi intenţie ne-a călăuzit şi în abordarea problematicii metodologiei didactice, în capitolul al Il-iea. Pentru a
 
oferi profesorilor un instrumentar suplu, uşor adaptabil şi cu o largă deschidere interdisciplinară prezentăm, cudeosebire, metodele de învăţămînt introduse de curînd în recuzita profesorului, insistînd şi asupra metodelor deînvăţare la care elevul să aibă acces.Cum eficienţa metodelor se observă cel mai bine în gradul de participare a elevilor la procesul învăţării, esteluată în studiu activizarea elevilor, înţeleasă ca o condiţie sine qua non a creşterii randamentului şcolar. Amintenţionat să disociem activizarea autentică de pseudoactivizarea elevilor surprinzînd condiţiile unei realeactivizări (pregătirea psihologică a elevilor, organizarea procesului de instruire etc). De asemenea, prin exemplene-am străduit să sugerăm modalităţi posibile de activizare la diferite obiecte de studiu, fără a avea pretenţiaepuizării lor. In acelaşi timp, am dorit să conferim metodelor prezentate un coeficient în plus pe lîngă acela demodalitate care uşurează obţinerea de performanţe şcolare. Avem în vedere rolul de modele formative almetodelor didactice care condiţionează perfecţionarea absolventului în diverse segmente ale muncii şi creaţieisale, inclusiv în perioada post-şcolară.Capitolul al III-lea al lucrării se ocupă de mijloacele de învăţămînt, rolul şi locul lor în procesul de instruire şieducare.Se insistă asupra posibilităţilor multiple oferite demijloacele tehnice de instruire de a-i ajuta pe elevi sa aprofundeze fenomene, procese, să surprindă relaţii prindiaproiecţie, epiproiecţie, microproiecţie, retroproiecţie, teleproiecţie etc. Totodată, sînt analizate funcţiile şiexigenţele pedagogice care asigură folosirea productivă a acesrui complement, atît de către profesor, cît şi decătre elevi.Considerăm utilă preocuparea de a încorpora sugestii ale didacticii informaţionale, achiziţii ale tehnologiei, aledidacticii moderne, punctînd în acelaşi timp jaloanele proiectării unei activită i didactico-edueative eficiente pebaza principiilor specifice instruirii asistate de calculator. Acestea fac obiectul capitolului al IV-lea, în care pelingă unele consideraţii cu privire la informatică şi aplicai ea ei în fnvăţămînt sînt oferite rezultate ale unor experienţe privind folosirea instruirii asistate _ de calculator în predarea matematicii şi limbii române la claseprimare şi gimnaziale. Este vorba de încercări ale autorilor înşişi, din care redăm doar cîteva secvenţe,experimentul aflîndu'se în desfăşurare. Cu toate acestea, rezultatele obţinute sînt încurajatoare şi ne îndreptăţescsă afirmăm că trebuie extinsă instruirea asistată de calculator şi la alte obiecte de studiu. Dar, înainte de toate, seimpune iniţierea tuturor cadrelor didactice în munca cu calculatorul şi in tehnica elaborării software-ului specificdiscipilinei respective de studiu.în sfîrşit, capitolul al V -lea surprinde cîteva aspecte esenţiale ale formării iniţiale a viitorilor profesori prinpractica pedagogică în. şcolile de aplicaţie.Se insistă asupra necesităţii de a regîndi pregătirea psihopedagogică, metodică şi practica pedagogică, suge-rîndsă se organizeze Seminarul Pedagogic Universitar.Desigur, în paginile lucrării profesorii şi studenţii vor afla, sub o formă sau alta, ce înseamnă şi mai ales cumapar în prartica şcolară noăuni şi concepte ale didacticii moderne, intrate deja în limbajul curent al cadrelor didactice şi anume: problematizarea, euristica, modelarea, studiul de caz, jocul de rol, teorii operaţionale şisemiotice etc.Practica şcolară deţine multe experienţe valoroase care merită să fie cunoscute, urmînd să beneficieze deasistenţa ştiinţifică necesară unei valorificări mai corespunzătoare. O mişcare mai largă, secondată de un dialogatent asupra problemelor oferite spre reflecţie, vor fiîn stare să selecteze ceea ce rămîne peren pentru practica şcolară de viitor.Consideraţiile cu exemplele inserate în capitolele anunţate sînt puncte de vedere care comportă discuţii şiîmbunătăţiri. Sensul publicării acestei lucrări este şi acela de a crea un climat de reflecţie care să evite haloulafectiv supradimensionat întîlnit la unii autori, precum şi receptarea necritică sau de primă aproximaţie aachiziţiilor stocate în unele studii de didactică.Lucrarea se adresează tuturor studenţilor care se pregătesc să devină cadre didactice, precum şi slujitorilor sec1,ii care urmează diverse forme ale perfecţionării profesionale, îndemnînd să se depună eforturi pentru ameliorareacontinuă a predării şi învăţării.Dacă unele dintre ideile supuse atenţiei cititorului, în ipostazele oferite de noi, vor contribui la restructurarea şiîmbogăţirea registrului didactic pe care îl posedă profesorii din şcoala noastră, atunci eforturile autorilor vor firăsplătite în mare măsură.Capitolul 1STRATEGIILE DE PREDARE-ÎNVÂŢAREINTRE RUTINĂ ŞI CREATIVITATE1. CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEIProductivitatea. fiecărei activităţi sociale depinde în mare măsură de structurile organizatorice în care aceasta areloc, precum şi de strategiile de lucru adoptate. Dealtfel, obiectivele şi conţinutul oricărei munci şi cu deosebireale celei de grup pretind condiţii organizatorice adecvate, deoarece există o interacţiune dinamică între conţinutulmuncii şi forma ei de desfăşurare.Cu cît o activitate realizată prin eforturi comune are un conţinut mai bogat, cu atît forma organizatorică în care se
 
realizează devine mai complexă şi, în acelaşi timp, mai pretenţioasă. Este firesc, deci, ca o activitate atît delaborioasă cum este educaţia să suscite interes pentru climatul şi modul în care se înfăptuieşte.Procesul didactic, fiind condiţionat în mare măsură de obiectivele şi de conţinutul educaţiei, precum si deconcepţia pedagogică - dominantă, acestea influenţează sensibil esenţa activităţii, formele şi gradul în care eleviidesfăşoară activitatea de învăţare, caracterul relaţiilor profesor-elevi, nivelul de colaborare şi cooperare întreelevi, etc.Astăzi, în contextul general al eforturilor de modernizare a învăţămîntului, formele organizatorice sînt multdiscutate, perfecţionarea lor şi introducerea altora mai productive se află în centrul cercetărilor pedagogice.Graţie unor astfel de preocupări a apărut şi interesul pentru strategia instruirii, definită ca ansamblu de forme,metode, mijloace tehnice şi principiile de utilizare a lor, cu ajutorul cărora se vehiculează conţinuturile învederea atingerii obiectivelor.Strategia didactică este înţeleasă şi ca un mod de combinare a metodologiei didactice şi mijloacelor de în-văţămînt prin care se asigură selecţia, organizarea şi desfăşurarea unei secvenţe de instruire.într-o altă optică, strategia procesului de învăţămînt este echivalată cu operaţia de proiectare, organizare şirealizare a unei înlănţuiri de situaţii de predare-învăţare prin parcurgerea cărora elevul asimilează conţinutulideatic, sistematizat în diferitele obiecte de studiu, îşi formează sistemul de abilităţi prevăzute de programeleşcolare.Strategia de lucru adoptată este dependentă de obiectivele educaţionale şi conţinutul ideatic, de mediul in-strucţional, metodele şi mijloacele tehnice şi se obiectivează în formele de organizare şi desfăşurare a activităţiiinstructiv-educative. Luînd în considerare punctul de vedere sistemic cu privire la esenţa conceptului în discuţie,redăm în fig. 1 modelul simplificat al componentelor acţiunii eficiente, precum şî a raporturilor dintre ele; întrecomponente aflîndu-se formele de organizare, metodele, mijloacele care concură la stabilirea strategiei adecvate.obiectivele educaţionale,.—> — conţinutul de idei vehiculat, —> — strategia didactică adoptată, cunoaşterea şi evaluarearandamentului.Fia. 1,1. Structura acţiunii eficienteStrategia acţionează la nivel macro (macropedagogia sau pedagogia sistemelor), la «niveluri intermediare,precum şi la nivel micro. Acesta din urmă, înscriindu-se în cîmpul de acţiune al pedagogiei învăţării, neinteresează mai mult, motiv pentru care consideraţiile ce urmează vor viza aproape exclusiv nivelulmicro.2. PRECIZĂRI TERMINOLOGICEForma de organizare se referă la modul/maniera de lucru în care se realizează activitatea binomului profesor-elevi, mod de lucru cu grupul sau cu individul. Profe-10sortii poate transmite cunoştinţe şi forma abilităţii unui singur elev, unui grup mobil de elevi, unui colectivpermanent (clasa de elevi), unui grup parţial stabil etc.Formele de organizare şi desfăşurare a activităţii profesorului şi elevilor, precum şi tipurile de colaborare a celor doi factori s-au constituit şi validat în timp. A fost o vreme cînd grupul de elevi era eterogen atît din punctul devedere al nivelului de pregătire şi a posibilităţilor intelectuale, cît şi din punctul de vedere al vîrstei biologice.Ziua de muncă şcolară nu era reglementată şi nici structurată în vreun fel.Cea mai răspîndită modalitate de realizare a activităţii de predare-învăţare devine cu timpul, organizarea pe claseşi lecţii.întîlnită în practica instruirii ■— într-o anumită accepţiune — şi în antichitate, organizarea pe clase şi lecţii afost fundamentată teoretic de pe poziţii şi într-o perspectivă relativ ştiinţifice în secolul al XVII-lea princontribuţia lui I. A. Comenius (1592—1670). Acesta a observat că pentru mărirea randamentului muncii in-structiv-educative este necesar ca elevii să fie distribuia în clase după vîrstă şi pregătire, fiecare clasă săparcurgă, în decursul unui an, o anumită programă repartizată pe luni şi zile, fiecare lecţie să fie un tot unitar,avînd un scop bine determinat.I. A. Comenius a ajuns la ideea asocierii conceptului de „lecţie" şcolară celui de „clasă" de elevi, întrevăzindnecesitatea legării lecţiei de activitatea comună a .unei întregi clase/grup de elevi în locul celei tipic individualepracticată multe secole pînă atunci.Adăugind la această relaţie şi legăturile care se stabilesc între conţinutul, structura şi planificarea activităţii,timpul destinat/necesar înfăptuirii ei, I. A. Comenius a fundamentat Sistemul de organizare pe clase şi lecţii cares-a răspîndit repede. Sistemul de lucru a fost introdus în practica şcolară din ţara noastră prin Legea învăţămîn-tului din 1864.Modul de lucru fundamentat de Comenius s-a caracterizat prin aceea că elevii erau grupaţi în clase după vîrstă şinivel de pregătire, trecerea dintr-o clasă în alta făcîndu-se anual, pe baza promovării; a stabilit o anumită duratăde şcolarizare (oare a variat de la o etapă la alta a dezvoltării societăţii şi de la o ţară la alta),11exista un început şi un sfîrşit de an şcolar, structurat în unităţi de lucru (trimestre sau semestre), urmate de

Activity (22)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Daniela Dogaru liked this
Rodica Dabega liked this
Dani Mihai liked this
Ceban Serafim liked this
Ceban Serafim liked this
Tania Alvarez liked this
Rita G liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->