Morometii

Marin Preda

- caracterizarea personajului principal, Ilie Moromete –

Romanul “Morometii” scris de Marin Preda apare in doua volume , primul in 1955 iar
cel de-al doilea de-abia dupa 12 ani , in 1967. El este un roman postbelic avand in vedere
aparitia lui dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Romanul evoca lumea satului romanesc din Campia Dunarii in perioade de timp
diferite, primul volum ilustrand anul 1936 iar cel de-al doilea volum, perioada de dupa 1950,
perioada de colectivizare.

Tema centrala a textului este imaginea satului, dar mai apar si alte teme cum ar fi:
tema familiei, anuntata inca din titlu, tema iubirii dintre Polina si Birica si tema crizei
comunicarii care este reprezentata de lipsa unei comunicari reale dintre Moromete si familia sa.

Marin Preda pleaca in construirea personajului Ilie Moromete de la tatal sau , Tudor
Calarasu, pe care il considera ca fiind modelul sau literar. Moromete este personajul principal in
primul volum al romanului deoarece in centru se afla drama lui. Ilie Moromete este caracterizat
atat direct de catre narator cat si indirect prin fapte, vorbe, atitudini, gesture si prin relatiile lui
cu alte personaje.

Statutul social a lui Moromete este prezentat de-alungul romanului. Locuieste in

Silistea-Gumesti, are o familie numeroasa ce provine din doua casatorii. Din prima casatorie
avea trei baieti: Achim, Nila si Paraschiv iar din cea de-a doua casatorie, cu Catrina, pe Tita,
Ilinca si pe Niculae. Are pamanturi pe care le lucreaza cu cei doi cai asigurandu-si traiul. Are si
oi, care ajuta la intretinerea numeroasei familii.

Moromete este caracterizat direct destul de rar, naratorul multumindu-se doar sa

noteze cateva stari ale acestuia: “era tacut”, “era vessel”, “era tulburat”, subliniind motivele ce-
i determinau aceasta stare.

Catrina, sotia acestuia, il vede uneori cu ochi buni, fiind gata sa se amuze de glumele lui
insa de cele mai multe ori ii face reprosuri, considerandu-l lenes si pacatos: ”toata ziua stai la
drum si beai tutun si la sfanta biserica nu vrei sa vii” si “ ai sufletul negru de rautate si tutun”.

Cocosila, prietenul cel mai bun a lui Moromete, deseori ii spune prost, insa in realitate il
admira pentru ca “ stia ca gaseasca astfel de lucruri in ziar… avea ciudatul dar de a vedea
lucrurile care lor le scapau.

1
 Tugurlan ii remarca capacitatea de a contempla lucrurile incat mintea “ patrundea
dincolo de ceea ce pareau ele ca sunt”.

Pentru Moromete pamantul constituie simbolul libertatii materiale si spirituale , idee

marturisita de el in finalul romanului : „Domnule , eu am dus totdeauna o viata independenta”.
Aceasta idee  reda o trufasa autocaracterizare.

Caracterizarea indirect prin fapte este foarte evidenta la Moromete deoarece

comportamentul sau este inimitabil iar atitudinile si comportamentul sunt cu totul originale.
Fapte lui sunt cu totul obijnuite, merge la camp, sta de vorba cu vecinii, merge la fierarie, isi
bate copii cand acestia “sar calul”.

Moromete apare intotdeauna linistit deoarece “timpul avea rabdare” si astfel are timp
sa stea sa contempleze, sa priveasca satul, salcamul, gradina. De asemenea gesturile lui sunt
calme: “mergea rar, linistit” . Supărarea, liniştea, nedumerirea, veselia forţată, neputinţa, indignarea
sunt prezente în comportamentul omului, subliniate fiind de gesturi şi de o mimică expresivă.

Atitudinea lui Moromete din diferite imprejurari dezvaluie alte trasaturi ale personajului. Fata
de Balosu, vecinul sau, este mandru si dispretuitor. Fata de cei din poiana lui Iocan se simte superior si ii
ironizeaza. In familie are atitudinea unui sef, subliniindu-se pozitia sa mai ales in timpul cinei :”
Moromete statea parca deasupra tuturor… stapanea cu privirea pe fiecare “.

Limbajul sau este “slefuit” stiind ca adauge subtil diferite cuvinte pentru a vedea reactia
consatenilor. Este un bun orator deoarece cand se intoarce acasa de la vanzare porumbului, relatarea
calatoriei la munte ii tine pe toti cu “gura deschisa”.

Relatia sa cu celalalte personaje este de cele mai multe ori una conflictuala. Ca tata se afla in
conflict cu cei trei baieti mai mari ai lui, care doresc sa se imbogateasca de pe produsele obtinute din
lucrarea pamantului, la fel cum a facut Balosu. Acestia suporta cu greu ironia tatalui si pedepsele
corporale pe care acesta le aplica.

Ca sot, el se afla in conflict cu sotia sa, cu Catrina, deoarece vanduse un pogon de pamant din
lotul ei , promitand ca va trece casa pe numele ei, insa el amana mereu acest lucru, ceea ce o va face pe
ea sa-l paraseasca. Isi insulta si isi injura nevasta , chiar uneori o si loveste , insa acesta nu este afectata
de acest mod a lui de a fi.

Este tolerant cu Cocosila care totdeauna il numea prost, este intelegator cu Tugurlan care il tot
injura, insa nu-l suporta pe Balosu .

Ilie Moromete este un taran filosof , un taran conservator, un taran care se incadreaza perfect
in lumea satului, infruntand toate neajunsurile si problemele si straduindu-se sa-si achite datoriile, desi
nu reuseste.

2
 Moromete ajunge sa renunte la valorile in care credea, astfel ca in cel de-al doilea volum el nu
mai este personajul principal ci doar apare ca “un general trecut in rezerva”. Aparenta lui impacare cu
viata ascunde totusi o neliniste , ceea ce-i confera statutul de personaj tragic , care nu a reusit sa-si
pastreze lumea lui nealterata .

Toate caracteristicile lui Moromete dovedesc puterea caracterul lui , un caracter conservator,
tipic taranesc care incerca sa pastreze toate traditiile satului romanesc.