CONSTRUCŢII

DIN LEMN

I. ELEMENTE DE BAZĂ
I. ELEMENTE DE BAZĂ 2
1. Scurt istoric
în antichitate;
în Evul Mediu (Bassano del Grappa – sec. XVI);
în epoca modernă (Franţa, Emi – 1825, Germania – lemn
încleiat);
în perioada contemporană;
în România: biserica din Surdeşti (1797) – 54 m, sala
Floreasca, Ilva Mică.

2. Elemente de economie forestieră

în lume: pădurile ocupă 1/3 din suprafaţa continentelor

(4.300 mil. ha);
în România: 27% din teritoriu (cca. 6 mil. ha);

Clasificare:
după repartizarea în teritoriu:
- peste 700 m altitudine  60%;
- între 150 şi 700 m  30%;
- sub 150 m  10%.
I. ELEMENTE DE BAZĂ 3
după zona de vegetaţie:
- peste 1300 m altitudine  alpină;
- între 200 şi 1300 m  forestieră;
- sub 200 m  stepă.
după ponderea speciilor:
- fag  30%;
- răşinoase  30%;
- stejar  20%;
- altele  20%.
3. Avantajele şi dezavantajele construcţiilor din lemn
avantaje:
- rezistenţă relativ mare; - prelucrare uşoară;
- montare-demontare simplă; - coef. de dilatare termică mic;
- conductivitate termică mică; - tratat  durabilitate mare.
dezavantaje:
- anizotropia şi neomogenitatea; - sortiment limitat;
- defecte naturale; - influenţa negativă a umidităţii;
- defecte cauzate de insecte şi - inflamabilitatea.
ciuperci;
I. ELEMENTE DE BAZĂ 4
4. Clasificarea construcţiilor din lemn
după durata de exploatare:
- permanente  durata > 4 ani;
- provizorii  durata < 4 ani;
- auxiliare.

după condiţiile de exploatare:

- adăpostite; - neadăpostite; - sub apă.

după destinaţie:
- civile; - industriale; - agricole;
- poduri, podeţe; - hidrotehnice; - speciale.

după sistemul constructiv:

- grinzi; - cadre; - arce;
- bolţi; - cupole.

după modul de execuţie:

- în fabrică sau atelier specializat;
- pe şantier.
I. ELEMENTE DE BAZĂ 5
5. Materialul lemnos şi caracteristicile sale fizico-mecanice
structura lemnului:

Fig. 1: Pană din lemn, taiată din trunchi. Fig. 2: Secţiune prin trunchi
I. ELEMENTE DE BAZĂ 6
secţiuni caracteristice:

Fig. 4: Secţiune radială.

Fig. 3: Structura unui trunchi (transversal). Fig. 5: Secţiune tangenţială.

I. ELEMENTE DE BAZĂ 7
celula vegetală:

Fig. 6: Microstructura peretelui celular ce Fig. 7: Reprezentare schematică la nivel

formează lemnul. microscopic a unui bloc din lemn de pin.
I. ELEMENTE DE BAZĂ 8
compoziţia chimică: C  50%, O2  44%, H  6%
anizotropia
lemn timpuriu, lemn târziu

Fig. 8: Reprezentare microscopică a unei secţiuni transversale de molid (inel anual).

I. ELEMENTE DE BAZĂ 9
6. Clasificarea materialului lemnos
după specie:
- foioase (salcâm, stejar, gorun, fag, frasin, ulm, plop);
- răşinoase (larice, pin, molid, brad).
după gradul de prelucrare:
- lemn brut (rotund);
- lemn ecarisat (cherestea).

Fig. 9: Lemn rotund. Fig. 10: Lemn ecarisat.

I. ELEMENTE DE BAZĂ 10
clasificare cherestea:
- după modul de debitare (tivită sau netivită);

Fig. 11: Cherestea tivită sau netivită.

- după umiditate:
- verde  peste 30%;
- zvântată  24 – 30%;
- semiuscată  18 – 24%;
- uscată  sub 18%.
I. ELEMENTE DE BAZĂ 11
- după sortimente: scânduri, dulapi, şipci, rigle, grinzi, etc.

Fig. 12: Sortimente de cherestea.

- după clase de calitate (scânduri şi dulapi): E (A, B); T; III; IV; V.
I. ELEMENTE DE BAZĂ 12
7. Defectele lemnului şi categorii de material lemnos
defecte de formă a trunchiului (conicitate, curbură) şi de
structură (concreştere, etc)
Fig. 13: Defecte de formă a trunchiului şi de structură:

a. Rulură asociată unei crăpături a inimii;

b. Crăpătură, situaţie mai des întâlnită la foioase decât

la conifere;

c. Degradare cauzată de lovituri.

I. ELEMENTE DE BAZĂ 13
defecte din cauza nodurilor şi crăpăturilor

Fig. 14: Categorii de calitate: Fig. 15: Principiul tăierii pentru controlul
fisurării.
b
- Calitatea I: (d1 d2 d3 ...)
4
b
- Calitatea II: (d1 d2 d3 ...)
3
b
- Calitatea III: (d1 d2 d3 ...)
2
I. ELEMENTE DE BAZĂ 14
Categorii de calitate
Tabel 1: Categoria de calitate în funcţie de solicitarea şi destinaţia pieselor.
Categoria de calitate
a pieselor şi
Solicitarea şi destinaţia pieselor şi elementelor din lemn
elementelor din
lemn
Elemente supuse la întindere şi încovoiere, de exemplu:
I grinzi cu zăbrele, grinzi simple, piese speciale, pene,
dornuri, eclise, etc.
a). Piese supuse la compresiune şi încovoiere.
II b). Elemente întinse şi întinse-încovoiate, la care efortul
unitar efectiv reprezintă maximum 70% din rezistenţa
admisibilă a lemnului.
Elemente secundare supuse la încărcări accidentale (de
III exemplu: astereala, piese a căror deteriorare nu
periclitează rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor).
I. ELEMENTE DE BAZĂ 15
defecte din cauza insectelor, microorganismelor, paraziţilor
vegetali;
contragerea şi umflarea

Fig. 16: Deformaţii şi fisurări ale secţiunii pentru principalele moduri de debitare.
I. ELEMENTE DE BAZĂ 16

Fig. 17: Deformaţii ale secţiunilor din cauza contragerii.

I. ELEMENTE DE BAZĂ 17

Fig. 18: Contragere sau umflare, răşinoase europene (R), stejar şi fag (F)
I. ELEMENTE DE BAZĂ 18

Fig. 19: Reprezentare schematică a evoluţiei umidităţii lemnului.

Fig. 20: Contragerea şi umflarea maximă Fig. 21: Contragerea şi fisurarea unei secţiuni
pentru molid, în cele 3 direcţii principale. masive din lemn rotund.
 CONSTRUCŢII
DIN LEMN

II. PROPRIETĂŢILE
MECANICE ALE LEMNULUI DE
CONSTRUCŢII
II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 2
Proprietăţile mecanice ale materialului lemnos se determină
prin încercări de laborator, pe epruvete standardizate,
realizate din lemn fără defecte.

1. Comportarea lemnului la întindere (în lungul fibrelor)

SR EN 408 – 1996
pentru lemn de răşinoase:
- rezistenţa de rupere la întindere: cca. 1000 daN/cm2;
- modulul de elasticitate: E = 110.000 – 140.000 daN/cm2;
pentru existenţa nodurilor în secţiune pe 1/4 (calitatea I) din
dimensiunea laturii piesei întinse, se aplică un coeficient de
corecţie de 0,27;
ruperea se produce brusc, fără deformaţii plastice.

Fig. 1: Solicitarea de întindere: a). în lungul fibrelor; b). perpendicular pe fibre.

II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 3
2. Comportarea lemnului la compresiune (în lungul fibrelor)
SR EN 408 – 1996
pentru lemn de răşinoase:
- rezistenţa de rupere la compresiune: cca. 400 daN/cm2;
- modulul de elasticitate: E = 110.000 – 130.000 daN/cm2;
pentru existenţa nodurilor în sectiune pe 1/3 (calitatea II)
din dimensiunea laturii piesei comprimate, se aplică un
coeficient de corecţie de 0,6 – 0,7.

Fig. 2: Solicitarea de compresiune în lungul fibrelor.

II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 4
3. Comportarea lemnului la incovoiere (perpendicular pe fibre)
SR EN 408 – 1996
pentru lemn de răşinoase:
- rezistenţa de rupere la încovoiere: cca. 750 daN/cm2;
pentru existenţa nodurilor pe 1/3 din latura secţiunii
elementului în zona întinsă, se aplică un coeficient de
corecţie de 0,40-0,50 pentru lemnul ecarisat şi 0,60-0,80
pentru lemnul rotund;
ruperea se produce prin cedarea zonei comprimate.

Fig. 4: Comportarea lemnului la încovoiere în diferite stadii de lucru:

a). – elastic; b). – elasto-plastic; c). – plastic.
II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 5
4. Comportarea lemnului la strivire (perpendicular pe fibre)
STAS 1348 – 1987
se disting 3 cazuri de solicitare la compresiune şi strivire
perpendicular pe fibre:

Fig. 5: Compresiune şi strivire a lemnului normal pe fibre:

a). – pe întreaga suprafaţă;
b). – pe o parte din lungime;
c). – pe o parte din lungime şi pe o parte din lăţime.
II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 6
modulul de elasticitate:
- E = 6.000 – 9.000 daN/cm2 (în funcţie de umiditate, specificul
inelelor anuale etc.).
rezistenţa la strivire:
- depinde de unghiul pe care îl face direcţia forţei cu direcţia fibrelor;

- creşte odată cu micşorarea

unghiului

Fig. 6: Variaţia rezistenţei la strivire, în

funcţie de unghiul .
II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 7
5. Comportarea lemnului la forfecare
STAS 1651 – 1983
se disting 3 cazuri de comportare a lemnului la forfecare, în
funcţie de poziţia planului de forfecare şi direcţia de
exercitare a forţei de forfecare:

Fig. 7: Curbele caracteristice de comportare a lemnului la forfecare:

1 – transversală ( t = 350 daN/cm2);
2 – longitudinală paralelă ( p = 80 – 90 daN/cm2);
3 – longitudinală perpendiculară ( pp = 40 – 50 daN/cm2).
II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 8
6. Factorii care influenţează comportarea lemnului la diferite
solicitări
anizotropia
- proprietăţile mecanice depind de unghiul pe care îl face direcţia
forţei cu direcţia fibrelor – valorile maxime sunt atunci când direcţia
forţei coincide cu direcţia fibrelor;

Fig. 8: Variaţia rezistenţelor lemnului în funcţie de unghiul la:

1 – încovoiere; 2 – întindere şi 3 – compresiune.
II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 9
umiditatea
- rezistenţa scade odată cu creşterea umidităţii, dar numai până la
atingerea punctului de saturaţie a fibrei (25-30%)
- umiditatea influenţează foarte mult încovoierea şi compresiunea
statică şi neînsemnat întinderea şi încovoierea dinamică;

Fig. 9: Variaţia modulului de elasticitate cu umiditatea.

II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 10
temperatura:
- creşterea temperaturii conduce la scăderea rezistenţelor
mecanice;
- creşterea temperaturii de la 25oC la 50oC scade rezistenţa la
întindere şi forfecare cu 15-20% iar la compresiune cu 20-40%;
- nu se admit construcţii din lemn la o temperatură constant peste
50oC;
densitatea:
- rezistenţele mecanice cresc odată cu creşterea densităţii;
- dacă densitatea (la răşinoase) scade de la 600 la 400 kg/m3,
rezistenţa la compresiune se reduce de 1,5 ori;
- nu se admite folosirea ca elemente de rezistenţă în construcţii a
lemnului cu densitatea mai mică de 400 kg/m3;
durata de acţiune a încărcării:
- mărimea rezistenţei de rupere depinde de viteza de încărcare,
indiferent de natura solicitării;
- cu cât viteza de încărcare creşte, rezistenţele cresc;
- dacă nu se depăşeşte un anumit nivel al încărcării, rezistenţa de
rupere a lemnului tinde spre o anumită limită, care se numeşte
rezistenţa de rupere la sarcini statice de lungă durată sau, pe scurt,
rezistenţa de durată a lemnului d;
- aceasta reprezintă valoarea maximă a efortului unitar sub acţiunea
căruia elementul de construcţie nu se va rupe, oricât de mare ar fi
durata de solicitare;
II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 11
- coeficientul de durată kd = d / r este:
- 0,5 la întindere;
- 0,6 la încovoiere;
- 0,7 la compresiune.
- aceşti coeficienţi corectează rezistenţele obţinute în laborator, pe
epruvete standard;
- şi deformaţiile lemnului depind de durata solicitării:

Fig. 10: Curba deformaţiilor în timp la Fig. 11: Curba deformaţiilor în timp la
încercări de durată pentru ≤ d. încercari de durată pentru > d.
 CONSTRUCŢII
DIN LEMN

III. ŞARPANTA
ACOPERIŞULUI; ELEMENTE
CU SECŢIUNE SIMPLĂ
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 2
1. Alcătuirea şarpantei, elemente componente

Fig. 1: Elementele componente ale unei şarpante:

1 – Talpă; 2 – Pop; 3 – Pană de coamă; 4 – Pană intermediară; 5 – Cosoroabă; 6 – Cleşti;
7 – Contrafişe; 8 – Căpriori.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 3
2. Tipuri de şarpante din lemn
Şarpante din lemn ecarisat:
Şarpanta cu căpriori:

Fig. 2: Alcătuirea şarpantei cu căpriori:

1 – Căprior; 2 – Coardă (talpă);
3 – Contravântuiri.
a). Distribuţia eforturilor în elemente;
b). Rigiditate la încărcări laterale;
c). Rigidizarea căpriorilor cu distanţieri.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 4
Şarpanta cu scaune:

Fig. 3: Scheme de principiu la şarpante cu scaune:

a). Şarpantă cu scaune pentru un acoperiş cu 2 pante, cu reazem intermediar, longitudinal;
b). Şarpantă cu 2 rânduri de reazeme intermediare longitudinale.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 5
Şarpanta cu scaune (continuare):

Fig. 4: Şarpantă cu scaun dublu: Fig. 5: Şarpantă cu scaun dublu, întărită

1 – Talpă; 2 – Pop; 3 – Cosoroabă;
4 – Pană intermediară; 5 – Căprior;
6 – Contrafişă; 7 – Cleşti;
a). Schema de rezemare căpriori;
b). Schema statică în dreptul fermei.
cu arbaletrieri:
1 – Talpă; 2 – Pop; 3 – Cosoroabă;
4 – Pană intermediară; 5 – Căprior;
6 – Contrafişă; 7 – Cleşti; 8 – Arbaletrier;
a). Schema de rezemare căpriori;
b). Schema statică în dreptul fermei.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 6
Şarpanta cu scaune (continuare):

Fig. 6: Scheme simplificate pentru şarpantă cu scaun simplu şi şarpantă cu

trei scaune:
a). Schema şarpantelor;
b). Schemă de rezemare căpriori.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 7
Şarpanta cu macaz:

Fig. 7: Şarpantă cu macaz simplu: Fig. 8: Şarpantă cu macaz dublu:

1 – Talpă; 2 – Căprior; 3 – Arbaletrier;
4 – Cosoroabă; 5 – Pană de coamă;
6 – Montant; 7 – Contrafişă; 8 – Îmbinare
montant – coardă;
a). Schema de rezemare căpriori;
b). Schema statică în dreptul fermei.
1 – Talpă; 2 – Căprior; 3 – Arbaletrier;
4 – Cosoroabă; 5 – Pană intermediară;
6 – Montant; 7 – Contrafişă; 8 – Îmb. montant –
coardă; 9 – Bară transversală; 10 – Cleşti;
a). Schema de rezemare căpriori;
b). Schema statică în dreptul fermei.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 8

Fig. 9: Combinarea şarpantei cu scaune cu şarpanta cu macaz:

1 – Talpă; 2 – Cosoroabă; 3 – Pană de coamă; 4 – Pană intermediară; 5 – Montant; 6 – Pop;
7 – Căprior; 8 – Arbaletrier; 9 – Contrafişă; 10 – Cleşti;
a). Schema de rezemare căpriori.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 9
Şarpante utilizate la clădiri cu pereţi longitudinali:
Şarpantă cu scaun simplu:

Fig. 10: Şarpantă cu scaun simplu:

1 – Talpă scurtă; 2 – Pop; 3 – Cosoroabă; 4 – Pană de coamă; 5 – Căprior; 6 – Cleşti;
7 – Contrafişă
a). Schema de rezemare căpriori.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 10
Şarpante utilizate la clădiri cu pereţi longitudinali:

Fig. 11: Şarpantă cu scaune duble oblice.
Varianta I:
1 – Talpă; 2 – Pop înclinat;
3 – Cosoroabă; 4 – Pană de coamă;
5 – Pană interm.; 6 – Căprior; 7 – Cleşti;
a). Schema de rezemare căpriori;
b). Schema statică în dreptul fermei.
Fig. 12: Şarpantă cu scaune duble oblice.
Varianta II:
1 – Talpă; 2 – Pop înclinat;
3 – Cosoroabă; 4 – Pană de coamă;
5 – Pană interm.; 6 – Căprior; 7 – Cleşti;
a). Schema de rezemare căpriori;
b). Schema statică în dreptul fermei.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 11
Şarpante utilizate la clădiri cu pereţi longitudinali:

Fig. 13: Şarpantă cu scaun drept central şi două scaune oblice:

1 – Talpă; 2 – Pop înclinat; 3 – Pop vertical; 4 – Cosoroabă; 5 – Pană de coamă; 6
– Pană interm.; 7 – Căprior; 8 – Cleşti;
a). Schema de rezemare căpriori;
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 12
Şarpante utilizate la clădiri cu pereţi longitudinali:

Fig. 14: Şarpanta de la figura 13, întărită cu arbaletrieri:

1 – Talpă; 2 – Pop înclinat; 3 – Pop vertical; 4 – Cosoroabă; 5 – Pană de coamă; 6
– Pană interm.; 7 – Căprior; 8 – Cleşti; 9 – Arbaletrieri;
a). Schema de rezemare căpriori;
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 13
Şarpante utilizate la clădiri cu pereţi transversali:

Fig. 15: Şarpantă cu două scaune:

1 – Talpă scurtă; 2 – Pop; 3 – Cosoroabă; 4 – Pană de coamă;
5 – Pană interm.; 6 – Căprior; 7 – Contrafişă; 8 – Cleşti;
a). Schema de rezemare căpriori;
b). Schema statică în dreptul fermei.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 14
Şarpante utilizate la clădiri cu pereţi transversali:

Fig. 16: Şarpantă cu 6 scaune:

1 – Talpă scurtă; 2 – Pop; 3 – Cosoroabă; 4 – Pană de coamă; 5 – Pane intermediare; 6
– Căprior; 7 – Contrafişe; 8 – Cleşti;
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 15
Şarpante utilizate la acoperişuri cu o singură apă:

Fig. 17: Şarpantă la acoperiş cu o singură apă:

1 – Talpă; 2 – Pop; 3 – Cosoroabă; 4 – Pană de coamă; 5 – Pană
intermediară; 6 – Căprior; 7 – Contrafişe; 8 – Cleşti; 9 - Ancoraj
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 16
Şarpantă la acoperiş cu 2 ape din grinzi încleiate:

Fig. 18: Şarpantă la acoperiş cu 2 ape, din grinzi încleiate:

1 – Ancoraj + bulon; 2 – Talpă superioară; 3 – Talpă inferioară; 4
– Diagonale; 5 – Ancoraj + buloane
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 17
Şarpantă pe ferme din lemn:

Fig. 19: Şarpantă pe ferme din lemn:

1 – Talpă inferioară; 2 – Aparat de reazem; 3 – Diagonale; 4 – Montanţi; 5 – Piesă de
îmbinare în nod central; 6 – Talpă superioară; 7 – Pane; 8 – Învelitoare.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 18
3. Stabilirea încărcărilor pentru calculul elementelor şarpantei
Calcul şipci

Fig. 20: Stabilirea încărcărilor pentru calculul şipcilor

şi schema de calcul a şipcilor.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 19
Calcul astereală
Fig. 21: Stabilirea încărcărilor pentru calculul asterealei
şi schema de calcul a asterealei.

Fig. 22: Stabilirea eforturilor unitare

normale în scândurile asterealei.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 20
Calcul căpriori

Fig. 23: Stabilirea încărcărilor pentru calculul

căpriorilor şi schema de calcul a căpriorilor.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 21
Calcul pane

Fig. 24: Stabilirea încărcărilor pentru calculul panelor

şi schema de calcul a panelor.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 22
Calcul popi

Fig. 25: Schema de calcul a popilor:

a). – popi verticali;
b). – popi înclinaţi.

Stabilirea suprafeţei de strivire.

III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 25
Reguli generale privind proiectarea construcţiilor din lemn
Se vor respecta toate cerinţele impuse de Legea 10/1995 (calitatea);
Se vor lua măsuri de protecţie ignifugă şi insectofungicidă şi contra
temperaturii > 50oC;
Alegerea sistemului constructiv – funcţie de calitatea şi procentul de
umiditate a lemnului;
Eliminarea îmbinărilor metalice (cu oţel de construcţii) în mediu cu
agresivitate chimică;
Îmbinările vor asigura transmiterea uniformă a eforturilor la toate piesele
componente (se vor folosi aceleaşi tipuri de legături – cuie, buloane, etc. –
dispuse simetric în secţiune);
Îmbinările se vor executa cu mare precizie şi se va asigura controlul lor în
exploatare;
Secţiunea netă a pieselor de rezistenţă va fi de min. 40 cm2 şi min. ½ din
aria brută (grosimea secţiunii brute va fi min. 6 cm, iar a celei nete de min.
3 cm);
Elementele şarpantelor clasice pentru acoperişuri se calculează ca grinzi
simplu rezemate cu deschiderea = lumina + 10 cm, dar max. distanţa dintre
reazeme;
Nu se ţine seama în calcule de eforturile datorate variaţiilor de
temperatură;
Eforturile unitare efective, respectiv săgeţile efective nu vor fi mai mari cu
3% sau mai mici decât 5% faţă de eforturile, respectiv săgeţile adm.;
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 26
4. Calculul elementelor din lemn cu secţiune simplă
METODA STĂRILOR LIMITĂ (MSL)–NP005-2003
Noţiuni generale
Elementele şi construcţiile din lemn se verifică în domeniul elastic
al comportării materialului;
Construcţiile şi elementele de construcţie se clasifică în funcţie de
durata de exploatare în construcţii permanente şi construcţii
provizorii;
După condiţiile de exploatare a construcţiilor din lemn, elementele
acestora se clasifică în următoarele clase de exploatare:
clasa 1 de exploatare caracterizată prin umiditatea conţinută de
materialul lemnos corespunzătoare unei temperaturi de 0-20±2°C şi
umiditatea relativă a aerului ji ≤ 65%;
clasa 2 de exploatare caracterizată prin umiditatea conţinută de
materialul lemnos corespunzătoare unei temperaturi de 0-20±2°C şi
umidităţi relative a aerului 65% ≤ ji ≤ 80%;
clasa 3 de exploatare caracterizată prin umiditatea conţinută de
materialul lemnos superioară celei din clasa 2 de exploatare;
Stările limită luate în considerare:
stări limită ultime, corespunzând epuizării capacităţii portante:
- ruperi de diferite naturi;
- pierderea stabilităţii formei sau a poziţiei;
- ieşirea din lucru datorită unor deformaţii remanente excesive;
stări limită ale exploatării normale, corespunzând întreruperii
capacităţii de exploatare normală a elementelor de construcţie,
datorită, în special, deplasărilor statice sau dinamice excesive.
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 27

• Rezistenţele de calcul ale lemnului masiv

Ri
R ci  mui  mdi  , unde:
gi
- mui sunt coeficienţi ai condiţiilor de lucru care introduc în calcul umiditatea de
echilibru a materialului lemnos, conform condiţiilor de exploatare a elementelor
de construcţie;
- mdi sunt coeficienţi ai condiţiilor de lucru stabiliţi pe baza duratei de acţiune a
încărcărilor;
- Ri sunt rezistenţele caracteristice ale diferitelor specii de lemn, la diverse
solicitări;
 gi sunt coeficienţi parţiali de siguranţă, definiţi în funcţie de tipul
solicitărilor.

Deformaţiile maxime admise

fmax,final  f1  f 2  fi  fc , unde:
- fmax,final este deformaţia (săgeata) maximă finală din încovoiere;
- f1 este săgeată datorată încărcărilor permanente (deformaţia transversală pe
axa elementului);
- f2 este săgeata datorată încărcarilor temporare;
- fi este săgeata din curgerea lentă a îmbinărilor;
- fc este contrasăgeata iniţiala a grinzii neîncărcate;
III. ŞARPANTA ACOPERIŞULUI; ELEMENTE CU SECŢIUNE SIMPLĂ 28
Relaţii generale de calcul
Capacitatea portantă a barelor simple din lemn, la diferite
solicitări, se stabileşte cu relaţia generală de calcul:
Fi  R ic  S i  mTi , unde:
- Fi este capacitatea portantă a barei din lemn masiv la solicitarea i stabilită în
funcţie de specia materialului lemnos, clasa de calitate a lemnului şi condiţiile
de exploatare;
- Si este caracteristica secţională (arie, modul de rezistenţă) în mm2 sau mm3;
- mTi este coeficientul de tratare a lemnului (în funcţie de tipul solicitării).

La elementele încovoiate se verifică obligatoriu şi condiţia de

rigiditate (deformaţie):
fmax,final  fadm , unde:
- fadm este deformaţia maximă admisă.
 CONSTRUCŢII
DIN LEMN

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA

CONSTRUCŢIILE DIN LEMN
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 2
Sortimentele de material lemnos folosite în construcţiile din
lemn sunt limitate ca secţiune şi lungime şi nu satisfac
cerinţele practicii. Elementele de construcţii din lemn se
realizează în funcţie de posibilităţile de livrare a cherestelei,
în general fiind necesară îmbinarea pieselor de cherestea. *
1. Clasificarea îmbinărilor:
după rolul îndeplinit: - de prelungire;
- de solidarizare;
- îmbinări în noduri.

Fig. 1: Moduri de îmbinare:

a – de prelungire;
b – de solidarizare;
c – în noduri.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 3
după natura solicitărilor:
solicitate la strivire şi forfecare (prin chertare);
solicitate la încovoiere şi strivire (cu tije cilindrice sau lamelare);
solicitate la forfecare (încleiate);
solicitate la smulgere (cu şuruburi şi cuie);
solicitate la întindere (piese metalice – juguri);
legături de siguranţă (buloane, scoabe, cuie).
după modul de execuţie:
în fabrici sau ateliere specializate;
pe şantier.
Cu excepţia îmbinărilor încleiate, toate tipurile de îmbinări
cedează în timp sub solicitări:
dacă cedarea se produce progresiv ca urmare a creşterii
deformaţiilor plastice, îmbinarea se consideră cu legături
flexibile (elastice) – legăturile sunt solicitate la încovoiere, iar
piesele din lemn la strivire;
dacă cedarea se produce brusc, îmbinarea se consideră cu
legături rigide – forfecare, pericolul cedărilor neavertizate este
foarte mare (atenţie la chertări sub unghiuri mici, chertări
imprecise la îmbinări frontale ortogonale cu prag dublu sau
centrări incorecte ale nodurilor de reazem).
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 4
2. Reguli de realizare a legăturilor într-o îmbinare:
legăturile să fie de acelaşi tip şi să aibă aceleaşi caracteristici
pentru a permite uniformizarea eforturilor;
aşezarea legăturilor în îmbinare să fie simetrică în raport cu axa
elementului;
să se poată executa mecanizat, asigurându-se precizia necesară;
să se asigure o vizitare uşoară a îmbinării şi posibilităţi de
intervenţie pentru reparaţii;
calculul se face pentru capacitatea portanta a barei, admiţându-se
o repartizare a eforturilor în îmbinare proporţional cu numărul şi
capacitatea legăturilor;
efortul efectiv din îmbinare trebuie să fie mai mic decât capacitatea
portantă a pieselor îmbinate.

3. Alcătuirea şi calculul îmbinărilor cu chertare:*

Sunt cele mai vechi tipuri de îmbinări: asigură transmiterea
efortului de la o piesă la alta direct prin suprafaţa de contact
prelucrată corespunzător. Legăturile folosite (cuie, scoabe,
buloane, etc.) au rol de siguranţă, prevenind eventuala
deplasare a pieselor îmbinate. După realizarea contactului
între suprafeţele care transmit efortul, deformaţiile au valori
reduse iar îmbinările pot fi considerate rigide.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 5

Clasificarea legăturilor prin chertare:

chertare frontală:
- ortogonală;
- cu prag simplu;
- cu prag dublu;
- cu 3 suprafeţe de rezemare;
- după bisectoare;
- normală la suprafaţa de forfecare.
- chertare laterală;
– îmbinări cu cep.*

Fig. 2: Chertare frontală ortogonală.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 6

Fig. 3: Chertare cu prag simplu.

Fig. 5: Chertare cu 3 suprafeţe de rezemare:

a. cadru de lemn;
b. fermă cu talpa superioară frântă.

Fig. 4: Chertare cu prag dublu.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 7

Fig. 6: Chertare după bisectoare.

Fig. 8: Chertare laterală.

Fig. 7: Chertare normală la suprafaţa de forfecare.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 8

Fig. 9: Îmbinări cu cep:

a. cu cep ascuns şi umăr; b. prin suprapunere şi cep ascuns;
c. cu cep străpuns şi bulon; d. cu cep plat înclinat
e. cu umăr drept şi cepuri rotunde; f. cu umăr înclinat şi cepuri rotunde.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 9
4. Alcătuirea şi calculul îmbinărilor cu pene:
Penele se folosesc la realizarea unor elemente cu secţiunea
compusă şi sunt de formă: prismatică, inelară etc., montate în
locaşuri amenajate în prealabil sau neamenajate, având rolul de a
împiedica deplasarea reciprocă a pieselor componente, lucrând în
general la strivire sau forfecare.

Clasificarea penelor:
după materialele din care sunt realizate:
- lemn;
- metal;
- mase plastice;
după forma lor:
- prismatice;
- inelare;
- netede;
- cu dinţi;
după modul de realizare a îmbinării:
- introduse în locaşuri pregătite;
- prin presare.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 10
Caracteristic penelor este că dau împingeri transversale, pentru
preluarea lor eficientă fiind necesare buloane şi anumite
dimensiuni constructive ale acestora şi ale chertării (lp>5hc).
Îmbinări cu pene prismatice din lemn:
se recomandă numai la construcţii provizorii;
în funcţie de direcţia fibrelor penelor în raport cu direcţia
fibrelor pieselor îmbinate, penele prismatice din lemn pot fi:
- transversale
- longitudinale orizontale;
- longitudinale înclinate;
se prevăd obligatoriu buloane de strângere (calculate la
întindere);

Fig. 10: Modul de lucru al unei pene

prismatice.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 11
Calculul întinderii în bulon:
hc (h  a 0 )
Q p  Nb  Tp  ; Q p  Nb  Tp  c
lp lp

Fig. 13: Pene longitudinale oblice.

Fig. 11: Pene duble transversale.

Fig. 12: Pene transversale şi bulon. Fig. 14: Pene longitudinale drepte.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 12

Fig. 15: Utilizarea penelor:

a. înnădire cu pene transversale;
b. grindă compusă cu pene transversale.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 13
Îmbinări cu pene metalice inelare:
pene din fontă în formă de disc;
pene inelare netede sub formă de inel închis;
pene inelare netede sub formă de inel cu tăietura.

Fig. 16: Tipuri de pene metalice inelare:

a. în formă de disc (din fontă);
b. inel închis;
c. inel cu tăietură.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 14

Fig. 18: Pene inelare.

Fig. 17: Tipuri de pene inelare.

Fig. 19: Locaşuri pentru pene
inelare.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 15
Calculul constă în determinarea efortului admisibil pentru o singură
pană:
- din condiţia de strivire: Tps  dp  hp   as(a) ;
2    dp
- din condiţia de forfecare: Tpf  a ;
4

Fig. 20: Inele Appel şi Rigling:

a. alcătuire;
b. montajul semi-inelelor.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 16
Îmbinări cu pene metalice cu dinţi sau ghiare:
Calculul se face cu relaţia empirică:
Tp  d a  200 ;

Fig. 21: Tipuri de pene cu dinţi sau ghiare (crampoane).

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 17

Fig. 23: Exemplu de montaj al penelor.

Fig. 22: Pene cu dinţi sau ghiare.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 18
5. Îmbinări cu tije:
Tijele folosite în construcţiile din lemn sunt piese care asigură
împiedicarea deplasării reciproce a pieselor de îmbinat şi lucrează
în general la încovoiere.
Clasificarea tijelor:
după materialul folosit:
- lemn;
- metal;
- mase plastice;
după formă:
- cilindrice (buloane, cuie, şuruburi pentru lemn, dornuri);
- lamelare (plăcuţe din lemn de esenţă tare sau metal);
după modul de execuţie:
- introduse în locaşuri pregătite;
- prin batere
- prin înşurubare;
după numărul planurilor de lunecare:
- una, două, etc. secţiuni de forfecare;
după modul de solicitare (deformare) a tijei şi numărul pieselor
îmbinate:
- simetrice;
- nesimetrice.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 19
Distrugerea unei îmbinări cu tije: forfecarea tijei sau
forfecarea şi despicarea lemnului;
Îmbinări cu tije cilindrice:

Fig. 24: Îmbinări cu tije:

a. simetrice;
b. nesimetrice.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 20

Fig. 25: Modul de cedare a unei îmbinări cu tije cilindrice:

a. cedare prin depăşirea presiunii pe gaură într-o piesă;
b. cedare prin depăşirea presiunii pe gaură în ambele piese;
c. cedare prin formarea unei articulaţii plastice în tijă în dreptul unei piese;
d. cedare prin formarea unei articulaţii plastice în tijă în dreptul ambelor piese;
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 21
Se determină efortul admisibil al tijelor din condiţia de strivire a
lemnului şi din condiţia de încovoiere (se dau aceste eforturi
admisibile în funcţie de esenţa lemnului folosit, umiditate,
temperatură, unghiul pe care îl face direcţia forţei cu direcţia
fibrelor, numărul secţiunilor de forfecare, etc. – tabele!;
Dispunerea tijelor cilindrice în îmbinare se face la astfel de
distanţe încât să nu permită distrugerea tijei la încovoiere sau
strivirea şi despicarea lemnului – tabele!;

Fig. 26: Dispunerea tijelor pe un număr par de rânduri longitudinale.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 22

Fig. 27: Număr par sau impar de rânduri (a. în zig-zag; b. în diagonală).

Fig. 28: Distanţe minime de aşezare a tijelor.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 23
Cuiele cu diametrul de max. 6 mm se bat direct; peste acest
diametru, se face o gaură în prealabil cu diametrul de 0,9 din
diametrul tijei;
Lungimea de calcul a cuielor se determină scăzând din lungimea
efectivă, 1,5 d (pentru vârful cuiului) + 2 mm (pentru fiecare
rost străbătut);
Pentru îmbinări cu eclise se folosesc obligatoriu buloane;
Pentru solicitări dinamice se folosesc şuruburi pentru lemn
(holtz-şuruburi).

Fig. 29: Modul de stabilire a lungimii cuiului.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 24
6. Îmbinări cu pene (tije) lamelare (plăcuţe):

Tijele lamelare din oţel, lemn de stejar sau alte specii de foioase
tari se folosesc la realizarea grinzilor cu secţiune compusă,
solicitate la încovoiere sau la încovoiere cu compresiune, cu
scopul de a împiedica deplasarea reciprocă a elementelor în
sens longitudinal.

Îmbinările cu tije lamelare au o comportare foarte bună datorită

rigidităţii lor mai reduse şi posibilităţii unei execuţii mai precise
(mecanizate) a chertărilor.

Datorită aşezarii în secţiune, tijele lamelare lucrează la

încovoiere, strivire şi forfecare normal pe fibre, iar piesele de
îmbinat, pe porţiunea dintre plăcuţe, lucrează la forfecare şi
strivire în lungul fibrelor.

Calculul îmbinărilor cu tije lamelare se face, principial, la fel ca

pentru tijele cilindrice.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 25

Dacă se folosesc tije lamelare din alte specii sau dacă intervine
influenţa umidităţii şi a altor factori, se aplică coeficienţi de
corecţie (întabulaţi!);
Din condiţia de egală rezistenţă a tijelor lamelare din lemn, din
condiţia de strivire, încovoiere şi forfecare a pragului dintre
două tije lamelare, rezultă distanţa dintre tije, care trebuie să
fie cel puţin 2hp sau 9dp.

Fig. 30: Îmbinări cu placuţe elastice din lemn de stejar:

a. când lăţimea grinzii este mai mică de 15 cm;
b. când lăţimea grinzii este mai mare de 15 cm.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 26
7. Piese şi elemente metalice folosite la îmbinări:
Dimensiunile minime ale pieselor metalice se iau luând în
considerare coroziunea lor în timp, impunându-se pentru
piesele cu secţiunea circulară un diametru minim de 12 mm, iar
pentru cele din oţel lat o grosime minimă de 6 mm.
Tiranţi – sunt utilizaţi la tălpile inferioare ale arcelor şi fermelor
din lemn, sau diagonale ale fermelor, precum şi la realizarea
unor dispozitive de susţinere solicitate puternic la întindere.
- întinderea tiranţilor se realizează prin strângerea piuliţelor
prevăzute de obicei la ambele capete sau prin introducerea unui
manşon de strâns cu filet stânga – dreapta;

Fig. 31: Îmbinare tirant:

a. tirant din oţel rotund + tachet şi plăcuţe metalice;
b. tirant din oţel rotund + contra-placă.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 27

- în cazul în care transmiterea eforturilor se face prin doi sau

mai mulţi tiranţi, trebuie să se ţină seama de posibilitatea
suprasolicitării unuia dintre tiranţi, prin introducerea unui
coeficient de corecţie ka;
- pentru cazul utilizării a 2 sau 3 tiranţi: ka = 0,8;
- calculul tiranţilor se face cu relaţia:
N
Tai  t  k a   at
An
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 28

Scoabe – sunt realizate din oţel rotund sau pătrat de 10-18 mm

grosime.
- scoabele se folosesc în general pentru construcţii provizorii;
- efortul admisibil al unei scoabe, în cazul introducerii prin
batere, când lungimea de încastrare este de minim 6-7 ds, poate
fi considerat egal cu efortul admisibil al unui bulon cu acelaşi
diametru.

Fig. 32: Îmbinări cu scoabe. Date constructive.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 29

Juguri metalice şi zbanţuri – se utilizează, în general, la

realizarea îmbinărilor în noduri, pentru îmbinările de prelungire
supuse la compresiune şi încovoiere sau pentru susţinere.
- forma jugurilor este dată, în general, de natura îmbinării;
- calculul jugurilor curbe se face considerându-se eforturile de
strivire s uniform distribuite pe suprafaţa diametrală;
- calculul zbanţurilor presupune şi verificarea strivirilor care se
produc pe faţa teşită a pieselor din lemn îmbinate.

Fig. 33: Juguri şi zbanţuri din oţel.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 30

Piese metalice speciale – se utilizează la îmbinarea barelor

drepte în noduri.
- permit simplificarea montajului şi reducerea înălţimii
construcţiei;
- piesele metalice de acest tip sunt realizate de diferite tipuri şi
cu profilări diverse, din oţeluri speciale, protejate la coroziune,
de obicei prin zincare.

Fig. 34: Plăci metalice cu cuie şi/sau ghiare:

a. Tip “Twinaplate”;
b. Tip “Gang Nail”;
c. Tip “Menig”.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 31

Fig. 35: Corniere pentru îmbinări riglă-stâlp.

Fig. 36: Piesă de rezemare pentru grinzi.

IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 32

Fig. 37: Piese de legătură pentru grinzi.

Fig. 38: a. Piese de continuizare la grinzi.

b. Piese de legătură înglobate.
IV. ÎMBINĂRI FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN LEMN 33

Fig. 39: Plăci pregăurite pentru ferme şi

contravântuiri.
 CONSTRUCŢII
DIN LEMN

V. ÎMBINĂRI ÎNCLEIATE
V. ÎMBINĂRI ÎNCLEIATE 2
1. Îmbinări încleiate:
Până la începutul secolului XX adezivii utilizaţi pentru
încleierea lemnului erau cei naturali;
După anul 1930 a început dezvoltarea chimiei răşinilor
sintetice, prima dintre acestea folosită ca adeziv fiind răşina
fenolformaldehidică, folosită la asamblarea lemnului şi
placajelor;
În anul 1950 se introduc pe scară industrială răşinile
epoxidice.

Clasificarea adezivilor utilizaţi pentru realizarea îmbinărilor

încleiate:
după temperatura de întărire:
- la rece (sub 20°);
- la temperatura camerei (20-30°);
- la temperatură intermediară (30-100°);
- la cald (peste 130-100°).
V. ÎMBINĂRI ÎNCLEIATE 3
după starea de agregare:
- soluţii;
- prafuri;
- pelicule (filme).
după rezistenţa la apă a peliculelor:
- cleiuri foarte rezistente la apă (min. 15 daN/cm2 după o oră
de fierbere sau 48 ore imersie în apă);
- cleiuri rezistente la apă (min. 7 daN/cm2 dupa o oră de
fierbere sau 24 ore imersie);
- cleiuri nerezistente la apă.
după durabilitatea peliculei:
- grupa I – cleiuri rezistente la intemperii – rezistente la apă,
variaţii de umiditate, microorganisme (pe bază de fenol,
rezorcină, laminoformaldehidă);
- grupa II – cleiuri rezistente la apă – rezistă un timp limitat
la apă şi intemperii (pe bază de ureoformaldehidă);
- grupa III – cleiuri semirezistente – au o rezistenţă limitată
la apă şi bacterii (pe bază de albumina şi cazeină);
- grupa IV – cleiuri de interior – nu rezistă la acţiunea apei şi
a ciupercilor (pe bază de gelatină şi emulsii polivinilice).
V. ÎMBINĂRI ÎNCLEIATE 4

Factorii de selecţie a cleiului:

- tipul suprafeţelor de contact; - preţ de cost;
- starea de agregare a adezivului; - toxicitate;
- metoda de aplicare; - proprietăţi anticorozive;
- solicitările mecanice ale îmbinării; - culoare;
- condiţii de utilizare; - miros etc.

Condiţii pentru determinarea dimensiunilor îmbinării

încleiate:
- tipul de adeziv; - grosimea stratului de adeziv;
- pregătirea suprefeţelor pieselor - condiţiile de mediu la
de îmbinat; utilizarea încleierii;
- parametrii regimului de - proprietăţi anticorozive;
încleiere;

Fazele procesului de încleiere:

- pregătirea adezivului; - închiderea încleierii;
- aplicarea adezivului; - întărirea adezivului.
V. ÎMBINĂRI ÎNCLEIATE 5

Factorii care influenţează procesul de încleiere (priză):

- factorul clei (grosimea peliculei, uniformitatea, calitatea etc.);
- factorul lemn (specie, umiditatea max. 15%; suprafeţe curate,
prelucrate, degresate);
- factorul mediu ambiant (temperatura, umiditatea, presiunea
vaporilor, viteza aerului).

Factorii care influenţează caracteristicile mecanice ale

îmbinărilor:
umiditatea lemnului:
- conduce la necesitatea limitării grosimii lamelelor;
- umiditatea va fi apropiată de cea din condiţiile de
exploatare a construcţiei;
- efectul umidităţii se ia în considerare prin aplicarea unor
coeficienţi de reducere.
tipul şi modul de dispunere a îmbinărilor în înnădire:
- datorită acestora, se aplică coeficienţi de reducere (0,85
pentru teşitura cu panta de 1/10 şi 0,90 pentru teşitura cu
panta de 1/12);
V. ÎMBINĂRI ÎNCLEIATE 6

forma secţiunii transversale:

- pentru grinzi se recomandă raportul h/b=3;
- raportul maxim h/b=7;
raportul l/b:
- la un raport l/b=8 modulul de elasticitate se reduce cu cca.
20%;

Caracteristici ale îmbinărilor încleiate:

Îmbinările încleiate lucrează, în general, la forfecare în lungul
rosturilor încleiate, fără împingeri transversale.
Îmbinările încleiate asigură o comportare monolită a pieselor şi
înlătură posibilitatea deformaţiilor independente ale pieselor
componente.
Elementele din lemn încleiat executate raţional au proprietăţi
elastice şi mecanice superioare elementelor realizate din lemn
obişnuit. Sporul de rezistenţă se realizează pe seama unei
dispuneri corecte a materialului lemnos de diferite clase de
calitate (I; II; III) în alcătuirea secţiunii transversale, permiţând
folosirea pieselor cu secţiuni mici pentru alcătuirea elementelor
cu secţiuni mari.
V. ÎMBINĂRI ÎNCLEIATE 7
Elementele de construcţie încleiate se realizează numai din lemn
ecarisat.
Tipurile de elemente de construcţie încleiate pot fi foarte variate:
grinzi drepte sau curbe, arce, cadre, ferme etc.

Date constructive şi particularităţi ale elementelor de

construcţie din lemn încleiat:

Moduri de îmbinare:
- cap la cap;
- pe suprafeţe teşite;
- în formă de dinţi sau dinţi pană;

îmbinările cap la cap se folosesc la elementele comprimate şi în

zona comprimată a acestora, precum şi în zona centrală, slab
solicitată;

îmbinările pe suprafeţe teşite sau în dinţi pană se folosesc în

zonele întinse şi pentru elementele întinse.
V. ÎMBINĂRI ÎNCLEIATE 8

Fig. 1: Îmbinarea pieselor din

cherestea în elemente şi structuri
încleiate:
a. îmbinare cap la cap;
b. îmbinare pe suprafeţe teşite;
c. îmbinare în formă de dinţi;
d. decalarea îmbinărilor
V. ÎMBINĂRI ÎNCLEIATE 9
Într-o singură secţiune transversală a unui element de construcţie
realizat prin încleiere, numărul scândurilor sau dulapilor întrerupţi va
fi de ¼ din secţiune.
Lungimea minimă a scândurilor sau dulapilor din pachetul care
alcătuieşte elementul de construcţie realizat prin încleiere va fi de
2,50 m, iar grosimea acestora de cel mult 50 mm la elementele
liniare şi cel mult 1/300 din raza de curbură la elementele curbe.
Îmbinarea pe suprafeţe teşite se face pe 0,10-0,15 din înălţimea
secţiunii (h), în zona întinsă a elementelor liniare, panta teşiturii fiind
de 1/10, iar la elementele curbe (arce) îmbinarea pe suprafeţe teşite
se face atât în zona întinsă cât şi în zona comprimată a acestora,
panta teşiturii fiind de 1/6. La elementele curbe (arce) având
R/a>300, îmbinarea se va face în dinţi pană pe o adâncime de 0,10 h
atât în zona întinsă cât şi în zona comprimată (“R” este raza de
curbură iar “a” grosimea scândurii sau dulapului).
Distanţa minimă dintre două îmbinări învecinate (pe rânduri
succesive în pachet) trebuie sa fie >50cm ;
Aşezarea scândurilor sau dulapilor în secţiunea elementelor încleiate
se va face astfel încât inelele anuale să fie în acelaşi sens, spre a se
evita solicitarea cleiului la întindere datorită contragerii şi umflării.
Lăţimea maximă a secţiunii elementelor din lemn încleiat realizate
dintr-o singură piesă (scândură sau dulap) va fi de 20 cm; peste
această lăţime, secţiunea se realizează din două sau mai multe piese
suprapuse în rânduri succesive, prin ţesere.
V. ÎMBINĂRI ÎNCLEIATE 10

Fig. 3: Modul de realizare a pachetelor de

scânduri încleiate cu aşezarea alternantă
(incorectă) a inelelor anuale şi aşezarea
convergentă (corectă) a inelelor anuale.
Fig. 2: Modul de ţesere în lăţime şi pe
înălţime a pieselor în cazul elementelor
încleiate cu lăţimea secţiunii
transversale < 20cm, respectiv > 20 cm.
V. ÎMBINĂRI ÎNCLEIATE 11

Fig. 4: Modul de dispunere a cherestelei de

calităţi diferite pe înălţimea secţiunii transversale
în cazul elementelor solicitate la încovoiere.
V. ÎMBINĂRI ÎNCLEIATE 12

Fig. 5: Modul de îmbinare a scândurilor pe înălţimea secţiunii transversale şi

în lungul elementelor încovoiate (sus – la grinzi; jos – la arce).
V. ÎMBINĂRI ÎNCLEIATE 13

Fig. 6: Alcătuirea constructivă a elementelor

încleiate şi dispunerea cherestelei de diferite
categorii de calitate, în funcţie de natura
solicitării.
 CONSTRUCŢII
DIN LEMN

VI. CALCULUL ELEMENTELOR

DIN LEMN CU SECŢIUNE
COMPUSĂ
VI. CALCULUL ELEMENTELOR DIN LEMN CU SECŢIUNE COMPUSĂ 2

Elementele din lemn cu secţiunea compusă pot fi solicitate la:

încovoiere (grinzi solidarizate cu pene, tije etc);

compresiune (tălpile şi diagonalele fermelor etc);
compresiune cu încovoiere (stâlpi, arce, cadre, tălpile
superioare ale fermelor cu încărcari între noduri etc.).

Datorită cedării în timp a legăturilor îmbinărilor, cu excepţia

celor încleiate, barele cu secţiune compusă au, în general, o
rigiditate redusă. Calculul barelor din lemn cu secţiunea
compusă se face ţinând seama de reducerea rigidităţii.
VI. CALCULUL ELEMENTELOR DIN LEMN CU SECŢIUNE COMPUSĂ 8

Fig. 1: Tipuri de elemente (bare) cu secţiune compusă solicitate la compresiune cu

flambaj: a – bare pachet; b – bare cu fururi continue; c – bare cu eclise continue;
d – bare cu fururi scurte; e – bare cu zăbrele; f – bare cu inimă plină.
VI. CALCULUL ELEMENTELOR DIN LEMN CU SECŢIUNE COMPUSĂ 9

Fig. 2: Grinzi cu secţiune compusă solidarizate cu pene prismatice din lemn:

a – transversale reglabile; b – longitudinale drepte; c – oblice; d – cu cloţuri.
VI. CALCULUL ELEMENTELOR DIN LEMN CU SECŢIUNE COMPUSĂ 10

Fig. 3: Grinzi cu secţiune compusă solidarizate cu pene lamelare:

a – din două elemente; b – din trei elemente; c – detalii constructive.
VI. CALCULUL ELEMENTELOR DIN LEMN CU SECŢIUNE COMPUSĂ 11

Fig. 4: Grinzi cu secţiune compusă solidarizate cu scânduri încrucişate bătute în cuie.

 CONSTRUCŢII
DIN LEMN

VII. CONSTRUCŢII DIN

ELEMENTE PLANE
- GRINZI -
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 2

Grinzi cu alcătuire simplă:

grinzi din lemn ecarisat: lungimea nu depăşeşte 6,00m;
grinzi cu console şi articulaţii (Gerber): sunt din lemn
rotund sau ecarisat:
- se folosesc ca pane de acoperiş – prin plasarea judicioasă a
articulaţiilor se pot acoperi deschideri de 4-6 m în varianta
săgeţilor egale sau momentelor egale în câmp şi pe reazem;
- din condiţii de rigiditate se recomandă h/L ≥ 1/15.

Fig. 1: Grinzi cu console şi articulaţii:

a – alcătuire; b – schema statică.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 3

Fig. 2: Grinzi cu console şi articulaţii -

tipuri de îmbinări la articulaţii: a – cu
bulon; b – cu piese metalice şi buloane.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 4

Fig. 3: Grinzi cu console şi articulaţii –

îmbinări moderne cu piese metalice.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 5

grinzi continue din scânduri (dulapi) pe muchie:

- se realizează după schema săgeţilor egale, cu îmbinarea
la 0,20 L;
- sunt indicate pentru deschideri de 4-6 m;
- pentru asigurarea rigidităţii se recomandă h/L ≥ 1/15.

Fig. 4: Grinzi continui din scânduri

aşezate pe muchie: a – alcătuire;
b – diagrama de momente; c – detaliu de
îmbinare.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 6

0,2l 0,2l 0,2l 0,2l 0,2l 0,2l

Fig. 5: Grinzi continui din scânduri aşezate pe muchie - realizarea îmbinării.

VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 7

grinzi cu sistem de contrafişe:

- se folosesc la construcţii provizorii şi auxiliare;

- deschideri 5-9 m cu raportul h/l=1/5-1/3

- alcătuire: - cu o contrafişă;
- cu subgrindă;
- sistem trapezoidal.

- avantaje: - alcătuire şi execuţie simplă;

- asigură stabilitatea transversală a construcţiei
transformând sistemul constructiv grindă-stâlp
într-un sistem cadru;

- dezavantaje: încărcările asimetrice ale contrafişelor conduc la

încovoierea stâlpilor
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 8

Fig. 6: Caracteristicile geometrice pentru grinzile cu contrafişe:

a – cu o singură contrafişă;
b – cu subgrindă şi contrafişă;
c – sistem trapezoidal cu contrafişă.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 9

Fig. 7: Detalii de rezemare la grinzile cu

sisteme de contrafişe:
a – sistem cu suburs;
b – sistem cu contrafişe;
c – sistem cu subgrindă şi contrafişe;
d – sistem cu suburs şi contrafişe.
1 – grindă; 2 – stâlp; 3 – suburs;
4 – contrafişă; 5 – subgrindă; 6 – cosoroabă;
7 – reazem; 8 - scoabă.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 10

Fig. 8: Sisteme de contrafişe:

a – contrafişe din lemn masiv;
b – contrafişe din scânduri;
c – contrafişe din scânduri
încrucişate.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 11
grinzi consolidate (macaz):
- se obţin prin întărirea grinzii din lemn cu un montant vertical şi
un tirant din oţel;
- alcătuire: - triunghiulare (cu un singur montant), L=6-9 m,
h/L=1/8;
- trapezoidale (cu doi montanţi), L=9-15 m,
h/L=1/10-1/15;
- se execută cu o contrasăgeată de 1/300-1/200
din deschidere
- avantaje: - se obţin deschideri mari;
- economie de material lemnos de 2 până la 3 ori

Fig. 9: Scheme constructive la grinzi

consolidate:
a – sistem triunghiular;
b, c – sisteme trapezoidale.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 12

Fig. 10: Schema de calcul a

eforturilor la grinzi de lemn
, consolidate cu tirant metalic
(macaz).
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 13

Fig. 11: Detalii de îmbinări la grinzi cu sisteme macaz:

a – îmbinare de reazem cu tiranţi si placă metalică;
b – îmbinare de reazem cu placă metalică înglobată;
c – îmbinare de mijloc cu placă înglobată în montant şi tirant bandă de oţel;
d – îmbinare de mijloc cu placă înglobată în montanţi şi tirant bară oţel beton.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 14

Grinzi cu inimă plină din scânduri încrucişate bătute în cuie

deschideri de 9-12 m;
au fost larg utilizate la realizarea construcţiilor industriale
şi agrozootehnice şi la poduri;
alcătuire:
din punct de vedere a formei, pot fi cu tălpi paralele, cu una
sau două pante;
după forma secţiunii transversale: în formă de I, chesonată
etc. (fig. 14);
pentru rigiditate h=1/9L; la grinzi cu o pantă h=1/2L; cu
două pante h=1/4L;
având rigiditate redusă –> se execută cu o contrasăgeată de
L/200;
tălpile se realizează din dulapi de 3,8-6,8 cm grosime, 15-20
cm lăţime;
inima – din scânduri încrucişate de 1,8-2,4 cm grosime cu o
înclinaţie de 30-40o faţă de talpa inferioară;
inima se rigidizează cu nervuri dispuse la L/10 şi în zona
sarcinilor concentrate;
tălpile se fixează de inimă cu cuie, din ambele părţi, la
distanţe minime normate;
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 15
înnădirea tălpilor se face la mijlocul deschiderii, unde
lunecările sunt minime;
talpa superioară se îmbină cap la cap; cea inferioară cu eclise
şi buloane din oţel.

Fig. 12: Tipuri de grinzi cu inimă plină din scânduri încrucişate bătute în cuie.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 16

Fig. 13: Tipuri de secţiuni la grinzi cu inimă plină din scânduri încrucişate bătute în cuie.

Fig. 14: Construcţia unei grinzi cu inimă plină din scânduri încrucişate bătute în cuie.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 17

Grinzi încleiate
din pachete de scânduri:
- utilizate ca pane, căpriori etc.;
- alcătuire: - pachete de scânduri sau dulapi, cu secţiune
dreptunghiulară, I, T, cheson etc.;
- din scânduri sau dulapi pe muchie - Lmax=7,50 m;
- cu o pantă; cu două pante; curbe - L=5-20(25)m,
h/L≥1/16.

Fig. 15: Principalele tipuri de grinzi încleiate (drepte, cu o pantă, cu două pante şi curbe).
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 18

Fig. 16: Tipuri de secţiuni la grinzi încleiate.

Fig. 17: Date constructive pentru

principalele tipuri de grinzi încleiate
din pachete de scânduri aşezate pe
lat.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 19
cu inima subţire din placaj:
- utilizate ca pane, căpriori etc.;
- avantaje: - se reduce greutatea proprie;
- se face economie de lemn şi metal;
- alcătuire: - inima din placaj: - dreaptă;
- ondulată.

Fig. 18: Grinzi încleiate din lemn cu inima dreaptă din placaj de construcţie, cu moment de inerţie
a. constant b. variabil.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 20

Fig. 19: Tipuri de secţiuni caracteristice pentru realizarea grinzilor încleiate cu inima plină din
placaj de construcţie.

Fig. 20: Construcţia grinzilor cu inima din placaj ondulat.

VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 21
armate:
- utilizate în medii corozive, în industria chimică, etc.;
- alcătuire: - armare – cu bare din oţel obişnuit;
- cu secţiune dreptunghiulară sau profilată;
- se folosesc cleiuri (răşini) epoxidice.

Fig. 21: Grinzi cu eforturi iniţiale: 1-tiranţi din otel; 2-blocaje metalice.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI - 22
pretensionate:
- utilizate ca elemente de acoperiş şi grinzi de planşeu;

- alcătuire:- armate cu bare pretensionate din oţel de calitate

superioară;

- pretensionarea se foloseşte la consolidarea economica a

elementelor.

Fig. 22: Tipuri de secţiuni caracteristice pentru grinzi armate.

 CONSTRUCŢII
DIN LEMN

VII. CONSTRUCŢII DIN

ELEMENTE PLANE
- GRINZI CU ZĂBRELE-
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 2

Se consideră grinzi cu zăbrele sau ferme sistemele compuse

din bare izolate şi articulate încărcate în noduri şi între
noduri. Barele sistemului lucrează la eforturi axiale de
întindere sau compresiune, iar talpa superioară uneori (în
cazul încărcărilor între noduri) şi la încovoiere.
Alcătuire şi calcul: - se consideră şi se calculează în ipoteza
nodurilor articulate;
- se realizează de obicei cu o contrasăgeată
constructivă de L/200.

Fig. 1: Schemele de bază pentru grinzile cu zăbrele folosite în construcţii de lemn

VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 3

Ferme dulghereşti: - h=L/5;

- pot fi triunghiulare sau cu tălpi paralele;
- se execută din lemn rotund sau ecarisat.

– Lemnul se utilizează pentru realizarea tălpilor şi diagonalelor

comprimate, iar pentru barele întinse se foloseşte oţel;
– Avantajul constă în confecţionarea simplă şi posibilitatea
corectării săgeţii în timpul exploatării;
– Se va da o atenţie îmbinărilor prin chertare şi centrării corecte a
nodului de reazem.

Ferme din scânduri: h=L/5

Ferme din scânduri îmbinate cu cuie;

- pot fi trunghiulare sau segment de cerc;

- L = 6 - 9 m;
- talpa superioară se execută din doi dulapi (scânduri) iar diagonalele din
una singură;
- necesită consum mare de manoperă calificată pe şantier şi lemn de
calitate superioară (pentru tălpile inferioare puternic întinse).
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 4

Fig. 2: Schema şi construcţia unei ferme din scânduri bătute în cuie.

 Fig. 3: Moduri de rezolvare a nodului de la reazem
• Nodul de reazem se realizează cu ajutorul unei fururi aşezate între elementele celor
două tălpi sau cu buloane şi dornuri de oţel, în cazul când acesta se execută prin
chertare laterală
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 5

Fig. 4: Construcţia unei ferme cu zăbrele prinse excentric în noduri.

VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 6
Ferme din scânduri îmbinate cu pene metalice;
-pot fi trunghiulare sau trapezoidale;
-L = 15 - 20 m;
-îmbinarea se realizează cu pene inelare cu dinţi sau cu ghiare;
-se realizează din dulapi;
- necesită consum mare de manoperă calificată în fabrici sau ateliere
specializate.

Fig. 5: Schemele constructive şi detaliile caracteristice pentru ferme din dulapi îmbinate
cu pene inelare netede din oţel
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 7

Fig. 6: Construcţia fermei de 21 m deschidere cu pene (şaibe) cu ghiare din metal

VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 9

Ferme moderne din lemn şi metal

- pot fi trunghiulare, trapezoidale, segment de cerc, poligonale;

- se realizează dintr-un numar redus de elemente tipizate, în fabrici sau

ateliere specializate;

- elementele comprimate sau comprimat încovoiate sunt din lemn iar cele
întinse din oţel;

- se folosesc la realizarea acoperişurilor fără tavan cu deschideri mari de

12-40 m.

Ferme triunghiulare din lemn şi metal cu talpa superioară din

grinzi drepte;
- L = 10 – 12 m; h = L / 6

- talpa superioară este din grinzi cu secţiunea simplă sau compusă;

- nodurile de la coamă şi de la reazem se realizează cu excentricităţi

pentru reducerea momentului;
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 10

Fig. 7: Ferme triunghiulare din lemn şi metal cu talpa superioară din grinzi încleiate
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 11

Fig. 8: Schema de calcul pentru

ferme triunghiulare din lemn şi metal
cu talpa superioară din grinzi
încleiate.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 12

Ferme trapezoidale din lemn şi metal;

- pot fi cu o pantă sau cu două pante;

- L = 15 – 24 m;
- talpa superioară poate fi din două grinzi suprapuse cu spaţii între ele
(grinda superioară lucrează numai la încovoiere provenită din sarcini
locale –de ex. pane – iar grinda inferioară numai la efort axial de
compresiune) ;
- diagonalele comprimate sunt din lemn iar cele întinse şi talpa inferioară
din profile laminate (L);
- îmbinările se realizează cu buloane.
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 13

Ferme segment cu talpa superioară din elemente încleiate;

- L = 20 – 30 m; h = L / 7
- se folosesc la hale industriale şi agrozootehnice;
- talpa superioară poate fi continuă;
- îmbinările în noduri se realizează cu eclise, buloane din oţel sau şuruburi
pentru lemn;
- talpa inferioară se realizează din două profile din oţel cornier;
- talpa superioară se realizează curbă – se ţine seama în calcule de
aceasta prin introducerea coeficientului kcurb.

Fig. 9: Schemele constructive pentru principalele tipuri de ferme segment

VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 14

Fig. 10: Schema şi construcţia fermei segment din lemn şi metal de 18 m

VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 15
Ferme poligonale;
- L = 20 – 30 m; h = L / 7
- talpa superioară este din elemente drepte înscrise într-un arc de cerc;
- se realizează prin montare pe şantier, cu o contrasăgeată constructivă.

Fig. 11: Construcţia fermei poligonale din lemn şi metal de 18 m deschidere

VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 16

Ferme din lemn (scânduri sau dulapi) de tip special;

- L = max. 8 m;
- sunt realizate prin încleiere, cu elemente multiple ale tălpii şi
diagonalelor, intercalate sau diagonale îmbinate cu cep;
- înălţimea maximă a acestui tip de fermă nu depaşeşte 60 cm;
- se folosesc ca grinzi sau pane de acoperiş.

Fig. 12: Sisteme de grinzi cu diagonale triunghi

VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 17

Fig. 13: Diagonale triunghi

încleiate

Fig. 14: Diagonale triunghi

îmbinate cu plăcuţe metalice
VII. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PLANE - GRINZI CU ZĂBRELE- 18

Fig. 15: Fermă trapezoidală de 60 m deschidere având tălpile şi diagonalele realizate din
mai multe elemente încleiate
 CONSTRUCŢII
DIN LEMN

VII. CONSTRUCŢII DIN

ELEMENTE PLANE
- CADRE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII-
- CADRE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 2

Particularitatea cadrelor constă în existenţa unui nod rigid în

locul îmbinării riglei cu stâlpul, reducându-se astfel
momentul încărcării din riglă.

Clasificare:
- cadre cu două articulaţii şi cadre cu trei articulaţii;
- executate pe şantier (cadre-ferme sau cu inima din scânduri
încrucişate bătute în cuie);
- executate în fabrică sau în ateliere specializate (cadre
prefabricate din lemn încleiat).

Sisteme tradiţionale - caracteristici:

Cadre sistem cu contrafişe

- sunt soluţii constructive tradiţionale pentru utilizarea lemnului brut;

- execuţia este simplă;
- deschiderile se iau egale;
- contrafişele se dispun la o treime din deschidere;
- îmbinarea riglelor cu stâlpii se face simplu, prin chertare frontală.
- CADRE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 3

Fig. 1: Schemele de bază ale sistemelor cu contrafişe.

Cadre-ferme
- sunt structuri tradiţionale cu caracter provizoriu;
- se utilizează la construcţii tip şopron;
- pentru deschideri de 9-15 m sunt de tip cadre cu două articulaţii cu
grinzi cu inima plină sau cu zăbrele;
- CADRE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 4

- pentru deschideri mai mari (15-18 m) se utilizează cadre cu zăbrele cu

trei articulaţii, din lemn rotund.

Fig. 2: Cadre-ferme alcătuite din grinzi cu inima plină sau din grinzi cu zăbrele
dulghereşti
- CADRE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 5

Fig. 3: Construcţia cadrelor-ferme de 12 m deschidere:

a. - cu rigla grindă cu inima plină; b. – cu rigla grindă cu zăbrele
- CADRE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 6
Cadre cu inima plină din scânduri încrucişate bătute în cuie
- rigla se poate realiza dreaptă (cu pantă) sau curbă;
- pentru deschideri de 12-15 m se realizează cu două articulaţii;
- pentru deschideri de 15-18 m se realizează cu trei articulaţii.

Fig. 4: Tipuri de bază ale cadrelor de lemn cu inima plină din scânduri încrucişate
a., b. – cu două articulaţii;
c. – cu trei articulaţii.
- CADRE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 7

Fig. 5: Construcţia unui cadru cu trei articulaţii cu inima din scânduri încrucişate bătute
în cuie de 14 m deschidere
- CADRE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 8

Fig. 6: Schema de lucru a cadrelor cu

trei articulaţii

Sisteme moderne - caracteristici:

- se realizează cu două sau trei articulaţii, din lemn încleiat;
- au deschideri uzuale de 12-45 m dar şi mai mult (60 m).
Cadre cu trei articulaţii
- sunt cel mai des utilizate;
- se realizează cu deschideri de 18-60 m;
- semicadrele sunt prefabricate monolit, cu moment de inerţie variabil, cu
înălţimea maximă în nod si minimă în articulaţii;
- CADRE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 9
Din condiţia de rigiditate:
- hnod ≥ 1/35l, unde l este deschiderea cadrului;
- hreazem ≥ 0,4 hnod, hcheie ≥ 1,25b, unde b este lăţimea secţiunii
transversale;

Fig. 7: Principalele tipuri de cadre încleiate cu trei articulaţii:

a. – alcătuite dintr-un singur prefabricat;
b., c., d. – alcătuite din două sau mai multe elemente prefabricate.
- CADRE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 10
- pentru realizarea nodului stâlp-riglă scândurile se curbează, la execuţie,
după un arc de cerc de lungime S care se determină pentru unghiul la
centru α=76o, respectând o rază de curbură Rmin≥(150-200)a, unde a este
grosimea scândurilor;

Fig. 8: Realizarea semicadrelor încleiate în funcţie de calitatea materialului

- CADRE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 11
Cadre cu două articulaţii: au deschideri uzuale de 12-15 m.

Fig. 9: Principalele tipuri de cadre încleiate cu două articulaţii:

a. – de tip fermă cu rigla din grinzi încleiate drepte;
b. – de tip fermă cu rigla din grinzi încleiate curbe;
c. – cadre încleiate cu inima din scânduri încrucişate cu rigla în două pante;
d. - cadre încleiate cu inima din scânduri încrucisate cu rigla curbă.
- CADRE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 13
Cadre cu zăbrele

Fig. 10: Schemele constructive pentru cadre cu zăbrele:

a. – cadre cu două articulaţii;
b. – cadre cu trei articulaţii.

Fig. 11: Schema cu principalele

caracteristici geometrice ale
cadrelor cu zăbrele cu pod rulant
 CONSTRUCŢII
DIN LEMN

VII. CONSTRUCŢII DIN

ELEMENTE PLANE
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII-
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 2

Arcele fac parte din categoria sistemelor constructive plane

cu împingeri şi se pot realiza cu tirant sau fără tirant.
Se utilizează la construcţii civile, industriale, poduri, etc.

Clasificare:
- după schema statică (cu două sau trei articulaţii, cu tirant sau
fără tirant);

Fig. 1: Schema statică şi date constructive la arce cu două articulaţii

- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 3

Fig. 2: Schema statică şi date constructive la arce cu trei articulaţii.

- după modul de execuţie (sisteme tradiţionale sau sisteme

moderne)
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 4

Sisteme tradiţionale - caracteristici

Arce cu trei arţiculatii din grinzi drepte
- se realizează din două grinzi cu secţiune simplă sau compusă aşezate
oblic;
-se folosesc pentru deschideri de 6-30 m;
- particularităţile sunt legate de îmbinări şi tiranţi.

Fig. 3: Schemele constructive pentru arce cu trei articulaţii:

a. – din grinzi drepte; b. – din grinzi consolidate (macaz).
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 5

Fig. 4: Schema constructivă şi detalii caracteristice pentru un arc cu trei articulaţii din
grinzi drepte
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 6
Arce cintre
- se realizează din elemente de tip lamele (in 2, 3 sau 4 rânduri);
- au deschideri mici;
- distanţa dintre arce este de 0,75 – 1,50 m.
Arce cu trei articulaţii din grinzi segment de cerc
- au talpa superioară curbă;
- se realizează cu deschideri mari;
- se realizează din grinzi cu inima din scânduri încrucişate bătute în cuie
sau grinzi cu inima subţire din placaj (h/L=1/30).

Fig. 5: Arce cu trei articulaţii din ferme segment cu inima plină din scânduri
încrucişate sau din placaj exterior, cu tirant sau fără tirant.
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 7

Fig. 6: Construcţia arcelor cu trei articulaţii din grinzi segment cu inima din scânduri
încrucişate bătute în cuie
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 8

Calculul

- se face ca pentru o bară comprimat-încovoiată;

- în cazul îmbinărilor de solidarizare cu tije lamelare (plăcuţe) se calculează

şi numărul acestora;

- se ţine seama de avantajele rezemării parţiale a secţiunii la naşteri şi la

cheie (sub axa grinzii);

- pentru calculul coeficienţilor λ, φ, ξ lungimea de flambaj a arcului lf se ia:

- 0,5 S pentru arce cu două şi trei articulaţii încărcate asimetric;

- 0,6 S pentru arce cu două articulaţii încărcate simetric;

- 0,7 S pentru arce cu trei articulaţii încărcate simetric.

- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 9
Diagramele de eforturi pentru arcul cu două articulaţii

Fig. 7: Încărcări uniform distribuite verticale:

a. – deformata;
b.– momentul încovoietor;
c. – forţa tăietoare;
d. – forţa axială

Fig. 8: Încărcări uniform distribuite

verticale şi orizontale:
a. – deformata;
b.– momentul încovoietor;
c. – forţa tăietoare;
d. – forţa axială
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 10
Diagramele de eforturi pentru arcul cu trei articulaţii

Fig. 9: Încărcări uniform distribuite verticale:

a. – deformata;
b.– momentul încovoietor;
c. – forţa tăietoare;
d. – forţa axială

Fig. 10: Încărcări uniform distribuite

verticale şi orizontale:
a. – deformata;
b.– momentul încovoietor;
c. – forţa tăietoare;
d. – forţa axială
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 11
Sisteme moderne - caracteristici
- sunt sisteme realizate din arce încleiate cu deschideri de 20-100 m şi
chiar mai mult;
- au capacitate portantă, rigiditate şi durabilitate ridicată;
- se realizează cu două sau cu trei articulaţii, cu sau fără tirant;
- arcele cu tiranţi reazemă pe stâlpi sau ziduri: f/L=1/6 – au deschiderea
de 20-30 m;
- arcele fără tirant reazemă direct pe fundaţii: f/L=1/2-1/4 – au
deschiderea de 30-60 m şi chiar mai mult (100-120 m) – se realizează cu
trei articulaţii;
- pentru deschideri mari se folosesc arce masive aşezate la 6-9 m interax,
iar pentru deschideri mici arce uşoare aşezate la distanţa de 3-4 m interax;
- construcţia arcelor implică rezolvarea detaliilor de realizare a articulaţiilor
(la cheie, la naşteri), îmbinării cu elementele metalice (tiranţi, piese pentru
articulaţii etc.) precum şi rezolvarea detaliilor de rezemare (pe stâlpi, ziduri
sau fundaţii).
Calculul - se face pentru ipoteza cea mai defavorabilă la
compresiune cu încovoiere în planul curburii, conform prevederilor pentru
barele drepte solicitate la compresiune excentrică, pentru momentul
încovoietor maxim (Mmax) şi forta axială aferentă (Naf ), ţinând seama de
coeficientul de corecţie kcurb subunitar cu care se afectează valoarea σac.
Lungimea de flambaj a arcului se consideră în funcţie de caracteristicile
acestuia şi de modul de încărcare, după cum s-a precizat mai sus. Pentru
valori mici ale momentului încovoietor, arcul se calculează la compresiune
cu flambaj pentru valoarea forţei axiale N care acţionează la ¼ din
deschidere.
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 12

Fig. 11: Scheme constructive

pentru arce încleiate cu două
articulaţii şi cu trei articulaţii
cu tirant sau fără tirant

Fig. 12: Construcţia arcelor

încleiate cu trei articulaţii
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 13

Fig. 13: Schema constructivă şi detalii caracteristice pentru un arc cu trei articulaţii din
lemn lamelar încleiat
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 14

Fig. 14: Schema constructivă şi detalii caracteristice pentru un arc cu trei articulaţii din
lemn lamelar încleiat
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 15

Fig. 15: Schema constructivă şi detalii caracteristice pentru un arc cu trei articulaţii cu
tirant
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 16

Fig. 16: Variante constructive

pentru realizarea îmbinării
rigide la arce cu două articulaţii
Fig. 17: Variante constructive pentru
realizarea articulaţiilor la cheie
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 17

Fig. 18: Modul de realizare a nodului de reazem

- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 18

Arce cu zăbrele
- se pot realiza din ferme segment cu tălpi drepte sau curbe.

Fig. 19: Arce cu trei articulaţii din ferme segment cu tirant şi fără
tirant
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 19

Fig. 20: Schema constructivă a unui arc cu trei articulaţii din ferme poligonale de 26 m
deschidere
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 20

Fig. 21: Schema constructivă şi detalii caracteristice pentru un arc cu zăbrele cu două
articulaţii din lemn lamelar încleiat
- ARCE CU DOUĂ ŞI TREI ARTICULAŢII - 21

Fig. 22: Schema constructivă şi detalii caracteristice pentru un arc cu zăbrele cu trei
articulaţii din lemn lamelar încleiat
 CONSTRUCŢII
DIN LEMN
VIII. STABILITATEA SPAŢIALĂ A
COSTRUCŢIILOR DIN ELEMENTE PLANE
- CONTRAVÂNTUIRI-
- CONTRAVÂNTUIRI - 2

Structurile portante din elemente plane se calculează pentru

încărcări a căror direcţie de acţionare coincide cu planul
structurii.

Pentru preluarea încărcărilor orizontale (vânt, seism),

trebuie prevăzute contravântuiri care împreună cu elementele
structurii să formeze un sistem rigid.

Contravântuirile se pot amplasa atât în planul acoperişului cât

şi în planul pereţilor longitudinali şi frontali.

La acoperişurile cu tavan, contravântuirile se pot amplasa în

planul tavanului.

Contravântuirile din planul acoperişului se dispun, de regulă,

la capetele construcţiei.
- CONTRAVÂNTUIRI - 3

Încărcarea din vânt care acţionează transversal este preluată

de scheletul structurii principale de rezistenţă a clădirii
formată din pereţi portanţi, cadre, arce etc.

Preluarea încărcării din vânt de către contravântuiri dispuse

în planul acoperişului:
la cele două capete;
în câmp, dacă e cazul (la mijlocul acoperişului).

La cadre şi arce fără tirant se dispun contravântuiri şi în

planul pereţilor: sistem spaţial.

Alcătuirea contravântuirilor:
din dulapi, rigle din lemn;
din tiranţi de oţel lat sau rotund.
- CONTRAVÂNTUIRI - 4

Fig. 1: Modul de
dispunere a
contravântuirilor la
construcţii realizate
din elemente portante
plane.
- CONTRAVÂNTUIRI - 5

Fig. 2: Scheme de principiu privind contravântuirea spaţială Fig. 3: Modul de prindere a

a structurilor realizate din elemente portante plane. contravântuirilor.
- CONTRAVÂNTUIRI - 6

Fig. 4: Contravântuiri orizontale şi înclinate la construcţii cu schelet portant.

- CONTRAVÂNTUIRI - 6

Fig. 5: Contravântuiri orizontale şi înclinate la construcţii cu schelet portant.

- CONTRAVÂNTUIRI - 7

Fig. 6: Modul de dispunere a contravântuirilor la construcţii cu schelet portant format din

cadre cu două sau trei articulaţii.
 CONSTRUCŢII
DIN LEMN
IX. STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN
- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN - 1

Spre deosebire de sistemele plane, cele spaţiale au avantajul

că distrugerea unui element din structură nu poate să ducă la
dărâmarea întregii construcţii, deoarece se realizează o
redistribuire a eforturilor în celelalte elemente ale structurii
legate spaţial cu elementul distrus.

Distrugerea se poate produce din cauza unor deformaţii mari,

care duc la deformarea formei geometrice generale a
construcţiei.

Folosirea construcţiilor spaţiale din lemn este raţională în

următoarele cazuri:

– la construcţii cu deschideri mari când se urmăreşte utilizarea

întregului gabarit al construcţiei;
– la construcţii cu împingeri, când se urmăreşte ca împingerea să
nu fie transmisă concentrat ci distribuit;
– la construcţii cu destinaţii speciale (hangare) când sunt necesare
porţi în pereţii longitudinali;
– la acoperişuri pentru clădiri de formă circulară, pătrată sau
poligonală de tipul cupolelor şi bolţilor.
- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN - 2

Clasificare:

după forma în plan:

dreptunghiulară;
poligonală;
circulară.

– după forma geometrică:

• bolţi cilindrice;
• bolţi întretăiate;
• pânze poligonale.

– după modul de alcătuire constructivă:

• bolţi membrane subţiri (cu sau fără nervuri);
• suprafeţe cutate cu nervuri;
• bolţi lamelare;
• cupole membrane;
• cupole lamelare;
• cupole din arce cu trei articulaţii;
• cupole geodezice.
- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN - 3

Bolţi membrane – sunt cu pereţi subţiri din straturi suprapuse

din scânduri îmbinate cu cuie sau clei.
După forma geometrică pot fi:
cilindrice sau întretăiate;
cu sau fără nervuri.

Suprafeţe cutate – realizează acoperişuri de formă poligonală

cu deschideri de 10-30 m.

Bolţi lamelare – sunt construcţii spaţiale alcătuite din

elemente prefabricate tipizate din lemn ecarisat (dulapi)
aşezate după două direcţii.
Pe acelaşi principiu se pot realiza bolţi lamelare întretăiate şi
cupole lamelare;
Se realizează construcţii cu deschideri de 12-80 m.

Cupole membrane – sunt alcătuite din câteva rânduri de

podini inelare încrucişate din scânduri fixate prin cuie sau
încleiere.
Se realizează construcţii cu deschideri de 12-35 m.
- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN - 4

Cupole din elemente plane – sunt realizate din arce cu trei

articulaţii cu zăbrele sau cu inima plină;

Cupole geodezice – sunt realizate din bare cu dublă curbură

care lucrează la eforturi axiale.
Se realizează construcţii cu deschideri de 60-100 m.

Fig. 1: Suprafeţe cutate.

- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN - 5

Fig. 2: Suprafeţe cilindrice.

- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN - 6

Fig. 3: Suprafeţe cilindrice.

- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN - 8

Fig. 6: Îmbinarea de reazem la suprafeţe cilindrice.

- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN - 7

Fig. 4: Suprafeţe conoidale.

Fig. 5: Sisteme de îmbinare.

- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN - 9

Fig. 7: Suprafeţe hiperbolice.

Fig. 8: Realizarea suprafeţelor

hiperbolice.
- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN - 10

Fig. 9: Cupola membrană cu nervuri şi arce de rigidizare:

1 - arce de rigidizare; 2 - nervuri; 3 - podină inelară; 4 - podină oblică;
5 - inel superior; 6-inel inferior de reazem
- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN - 11

Fig. 10: Schema şi detaliile constructive caracteristice unei cupole realizate din arce încleiate:
1 - arce încleiate; 2 – pane inelare; 3 - podină radială; 4 - podină oblică;
5 - inel superior; 6-inel de reazem
- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN - 12

Fig. 11: Construcţia bolţilor

membrane subţiri:
1 – astereală longitudinală inferioară;
2 – astereală înclinată;
3 – astereală longitudinală
superioară; 4 – nervuri de rigidizare;
5 – arcul fronton.

Fig. 12: Sisteme cu bolţi membrane

întretăiate (închise).
- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN -
Fig. 13: Tipuri de lamele:
a – din lemn obişnuit;
b – din lemn încleiat;
c – cu secţiune compusă din lemn şi
placaj de construcţie.
13
Fig. 14: Bolta lamelară cilindrică cu:
a – reţea dreptunghiulară;
b – reţea rombică.
- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN - 14

Fig. 15: Construcţia bolţii lamelare cu reţea rombică şi detalii de îmbinare în noduri cu şuruburi
(buloane)
- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN - 15

Fig. 16: Scheme de principiu pentru Fig. 17: Sisteme de îmbinare în

cupole geodezice. noduri la cupola geodezică
- STRUCTURI SPAŢIALE DIN LEMN - 16

Fig. 18: Comportarea cupolelor geodezice sub acţiunea greutăţii proprii, zăpezii şi a vântului:
a. – vedere în plan; b. – vedere în perspectivă; c. – repartiţia coeficientilor de presiune din
vânt; d. – deformata sub acţiunea greutăţii proprii şi zăpezii; e. – deformata sub acţiunea
greutăţii proprii, zăpezii şi a vântului.